I.

Generalități despre sistemul osos

Sistemul osos este alcătuit din totalitatea oaselor şi articulaţiilor care intră în
componenţa organismului. Acesta reprezintă partea pasivă a sistemului locomotor
care realizează mişcarea. Oasele sunt organe vii, sunt inervate și vascularizate legate
între ele prin articulaţii formează scheletul. În funcţie de regiunile corpului scheletul
se clasifică în 3 categorii:

* scheletul capului, * scheletul trunchiului, * scheletul membrelor.

Sau în: Scheletul Axial și Scheletul Apendicular.

În scheletul Axial intra: --- cap, coloana vertebrală și toracele.
În scheletul Apendicular intra: --- membrele superioare, membrele inferioare și
articulația acestora. La nastere avem 350 de oase, în timpul copilăriei unele oase
se sudeaza între ele formând un singur os.
Scheletul tipic al unui adult este format din aproximativ 206 - 208 oase, unite între ele
prin diferite articulaţii, excepţie făcând osul hioid (care susţine limba) şi care nu
este legat de schelet.

Sistemul osos îndeplineşte funcţii deosebit de importante pentru viaţa organismului:

*datorita rigiditățiilor, oasele dau corpului forma caracteristică, îi susțin greutatea

constituie locuri de inserție pentru mușchi;
*participă la formarea unor cavitați de protecție pentru adăpostirea unor organe
vitale (encefalul - în cutia craniană, măduva spinării - în canalul vertebral, inima,
vasele mari, plamanii - în cutia toracica);
*componenta minerală a oaselor constituie un depozit pentru menținerea echilibrului
fosfocalcic, saruri minerale;
*maduva roșie din țesutul spongios al epifizelor oaselor lungi, a1 oaselor late, a1 oaselor
scurte, etc. Hematogena intervine in formarea globulelor sângelui, deoarece este organ
hematopoietic;
*în cadrul aparatului locomotor, oasele reprezintă organele vii și pasive ale
mișcarii;
*asigură statiunea bipedă a omului prezentând anumite particularități (curburi ale
coloanei vertebrale, cutia toracică și bazinul mai largi, talpa piciorului boltita). Acestea
au rol de a amortiza șocurile în timpul mersului.

1
 II. Morfologia oaselor
Forma oaselor este adaptată funcţiei acestora.
După dimensiune, oasele se împart în: oase lungi, oase plane şi oase scurte.
.. Foarma unor oase este însă neregulată, iar criteriul de clasificare î1 constituie caracterul
arhitectural sau situaţia lor în organism. În acest mod, acestor trei categorii de oase li
se alătură alte trei: pneumatice, sesamoide şi suturale.

Oasele lungi sunt : femurul, humerus, ulna, radius, tibie, fibulă, coastele, clavicula.
Coastele și clavicula sunt lipsite de epifize și diafize.
Oasele lungi formează, în cea mai mare parte, oasele membrelor, având rol de pârghii
de viteză în mişcări. Lungimea acestor oase depăşeşte lăţimea şi grosimea. Un os lung
este format din: corp sau diafiză şi două extremităţi sau epifize, os spongios, os
compact, cartilaj articular și o cavitate medulara.

Epifizele au un strat de țesut osos compact la exterior, învelit în cartilaj Hialin

(cartilaj articular).
În interior conține țesut osos spongios cu măduvă roșie hematogenă.
Între epifize și diafize sunt prezente cartilajele de creștere. Acestea cresc în lungime
până la vârsta de 25 de ani => activitatea cartilajului de crestere, iar în grosime toată
viața => activitatea periostului. ………
. Diafiza => este porțiunea central a osului lung și mic. Ea prezintă la exterior o
membrană conjunctivă vascularizată numită Periost, iar la interior canalul central =>
cavitate medulară.
. Țesutul osos spongios=> formează interiorul epifizelor oaseor lungi, late, scurte și
este alcătuit din => tuberculi, cavități => areole=> conțin măduvă hematogenă.
. Periostul => are 3 straturi => intern = osteoblaste, membrană endos, => extern

2
= osteoblaste și osteoclaste, => central = măduvă. Sub periost se găsește țesutul osos
Compact, iar în centru se află canalul medular , care conține => măduvă galbenă la
adult, => cenușie la bătrâni, => roșie la copiii în perioada de creștere și intrauterine. .
. Osul compact => formează diafiza și exteriorul epifizelor, exteriorul oaselor
scurte, late și lamelele oaselor. => osteon sau system Havers => alcătuit din canalul
havers, conține vase sagvine și nervi. Canalul este înconjurat de lamele concentrice
străbătute de canale perforante. Între sistemele haversiene =>sisteme
intrahaversiene. . Lamelele concentrice => prezintă spatial, lacune
osoase numite => osteoblaste=> conțin osteocite.
. Oasele plane sau late, => prezintă 2 lamele de țesut osos compact, între ele se
găsește țesut spongios. Sunt oase turtite cu rol în formarea cavităţilor de protecţie
(craniu, torace) sau inserţia unor muşchi (scapula). La aceste oase, grosimea este depăşită
de cele două dimensiuni lungime şi care sunt aproape egale între ele.
Ele sunt => omoplat, cocxal, parietal, scapula și stern.
. Oasele scurte, => forma acestor oase este relativ cubică şi se găsesc situate în
regiuni ale corpului unde necesită soliditate şi mişcări variate (vertebrele, tars, carp),
dar cu amplitudine mică. Toate cele trei dimensiuni sunt aproape egale. E asemănător
osului lung => esterior = țesut osos compact => interior = țesut osos spongios.
. Oasele pneumatice conțin în interior, cavităţi pline cu aer (maxila) şi au forme
neregulate. Ex => mandibula, frontal, sfenoid, etmoid, maxila.
. Oasele sesamoide sunt oase mici ce se dezvoltă în tendoanele unor muşchi sau în
apropierea unor articulaţii. Ex => rotula, carpiene, tarsiene.
. Oasele suturale sunt oase mici ce se dezvoltă la nivelul suturilor craniului.
. Oase neregulate sunt => mandibular, etmoid, vertebre.

Suprafaţa exterioară a oaselor prezintă elemente morfologice care se grupează în:

proeminenţe, cavităţi, găuri şi canale.

Proeminențele sunt: * articulare; *nearticulare.

Proeminenţele articulare, sunt determinate de raportul cu cavităţile de recepţie.
Proeminenţele nearticulare sunt determinate de tracțiunea pe care o exercită
muşchii. Acestea poartă denumiri variate:
 procese - proeminenţe bine conturate, detaşate de os;
 tuberozităţi - proeminenţe neregulate, nedetaşate de suprafaţa osului;
 eminenţe - proeminenţe nedetaşate de suprafaţa osului;
 tuberculi - proeminenţe mici;
3
  spina — proeminențe ascuţite;
 creastă proeminenţe liniare, tăioase.

Cavităţile sunt: * articulare; *nearticulare.

Cavităţile articulare corespund proeminenţelor articulare de pe osul
corespunzător articulaţiei. Atât cavităţile cât şi proeminenţele articulare sunt
acoperite cu un strat de cartilaj hialin care în timpul mişcărilor permite alunecarea.
Cavităţile nearticulare servcsc pentru adăpostirea unor elemente anatomice,
pentru inserţii tendinoase sau inserţii ligamentare.
Găurile şi canalele sunt: * de trecere; * de nutriție,
Găurile si canalele de trecere, sunt străbătute de elemente anatomice (vase
sangvine, nervi) iar cele nutritive servesc în special pentru trecerea vaselor
sangvine.
. Rezistența oaselor o dă compoziția chimică => apă 20%, și substanța organică
80%, predomină oseină=> dă elasticitate osului și substanțe colagenice ce formează
fibre de colagen, => anorganică săruri de Ca, carbonat de Ca, Mg, Na, și fosfor,
hidroxiopatita=> în cantitate mai mare. . . . . .
. Osteogeneza => este procesul prin care se produce țesutul osos, precum și
procesul de osificare și de remaniere ale osului. .
. Osificare => poate fi endoconjunctivă și endocartilaginoasă. .
. Osificarea endoconjunctivă => formarea oaselor late => parietal, claviculă,
mandibular, bolți craniene, cutie craniene. => se realizează => în 3 etape=> proteică,
mineralizare, de remaniere. Începe ia 8 săptămâni de gravidanță.
. Osificarea endocartilaginoasă => oase late, plate, lungi, scurte, (baza cutiei
craniene, membrele, vertebrele, omoplat, claviculă, etc). se realizează în 3 etape =>
de distrugere a cartilajului, etapa de osificare, de remeniere.

III. Scheletul uman

4
 Scheletul uman este format dintr-un număr variabil de oase de mărimi
diferite, fuzionate şi individuale, sprijinite şi completate de ligamente, tendoane,
muşchi şi cartilaje. Scheletul, îndeplinește în corpul uman o serie de funcţii
cumulative şi anume, => susţinerea şi sprijinirea corpului, formarea de pârghii puse
în mişcare de către muşchi care realizează locomoţia, protejarea diferitelor
organe, reprezintă un depozit de săruri fosfocalcice şi dă forma întregului corp şi
diferitelor sale segmente. Scheletul uman este împărțit în:

 oasele capului;
 oasele trunchiului;
 oasele membrelor .

Oasele capului
Oasele capului sunt în număr de 23. Dintre acestea, 2 sunt mobile:
mandibula şi osul hioid => celelalte sunt fixe. . . .
. Oasele capului se împart în oasele craniului sau neurocraniul şi oasele feţei sau
viscerocraniul. . .
. Oasele craniului (neurnerantul) sunt în număr de 8, formănd calvaria şi baza
craniului. Neurocraniul adăposteşte creierul. Oasele craniului sunt neperechii=>
5
frontalul, etmoidul, sfenoidul, vomer şi perechi: parietalul, temporalul,
Sunt oase pneumatice, neregulate sau plane........................................
* Parietal =>os pereche, plat, se unește între ele prin sutura sagitală, => se articulează
cu => frontal = sutura coronară, occipital = sutura lamboidă, temporal = scamoasa.
.* Temporalul => os pereche, => procesul mastoid, procesul stiloid, =>stânca
temporalului = urechea medie și urechea interna, => mandibula dândui mobilitate,
sfenoid, occipital, parietal. .
.*Frontal =>os nepereche, situate o parte cervicală(fruntea) și o parte lateral orizontală
participă la formarea orbitei => se articulează cu un nr mare de oase viscera –neuro. .
.* Occipitalul => os nepereche, situat la baza cutiei craniene, condili occipital = 2
proeminențe la nivelul cărora cutia craniană se articulează cu coloana vertebrală mai
precis prima vertebra Atlas cu care se sudează => parietal, temporal.
*Etmoid => os nepereche situat în spatele frontalului, ia parte la formarea orbitelor și
a foselor nazale => în prelungirea lui se află vomerul => se articulează cu multe oase.
*Sfenoid => os nepereche, are forma de future=> situate posterior etmoidului iar
medial se găsește șanțul optic ce adăpostește cheazma optică.

Oasele feţei (viscerocraniul) sunt în număr de 15. Ele sunt grupate în aşa fel
încât formează, maxilarul inferior alcătuit din 2 oase mobile => hyoid și mandibula şi
maxilarul superior alcatuit din 13 oase => vomerul ne pereche, iar restul perechii =>
maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, și cornetele nazale inferioare.
Hioidul este situat la nivelul gâtului, în partea anterioară şi superioară, os median .

 maxila — os pereche şi neregulat situat în centrul feţei; => participă la

formarea palatului dur =>palatin și orbitele
6
  palatinul — os pereche situat în partea posterioară a feţei în spatele maxilei;
=> participă la formarea palatului dur => fosele nazale

 zigomaticul — os pereche situat pe partea laterală a feţei formează obraji =>

frontal, temporal, maxilarele.

 Lacrimal – os pereche situat posterior maxilarelor

 Nazal ---- os pereche, contribuie la formarea piramidei nazale.

 Cornetele nazale superioare ---os pereche, situat pe peretele foselor nazale=>

delimitează meantul inferior.

 Vomerul – os nepereche situat in partea din față a nasului, => inferior lamei
etmoide, în prelungirea ei.

Oasele urechi =>scărița, ciocan, nicovală, => scărița cel mai mi cos=2,6mm.

Oasele trunchiului
Scheletul trunchiului este alcătuit din:
*coloana vertebrală; *osul sternul; *coastele.

Coloana vertebrală este o tijă osoasă lungă, situată pe linia mediană şi

posterioară trunchiului care serveşte ca înveliş protector pentru măduva spinării şi ca
punct de sprijin pentru un număr mare de viscere. => 40% din lungimea corpului.
. Coloana vertebrală, este alcătuită din suprapunerea metrică a 33-34 de vertebre.
Această dispunere permite divizarea coloanei vertebrale în următoarele regiuni:
7
  regiunea cervicală (7 vertebre);
 regiunea toracală (12 vertebre);
 regiunea lombară (5 vertebre);
regiunea sacro-coc cigiană (9-10 vertebre).
*O vertebră =>corp vertebral, arc vertebral, pendiculi, apofize =>transversă,
spinoasă, articulară și gaura vertebrală.

*Corpurile vertebrale succesive sunt articulate între ele prin discurile vertebrale și
intervertebrale.
*Arcul vertebral =>dorsal,se leagă de corpul vertebral prin 2 pendiculi =>gaura verte
*Gaura vertebrală => delimitată de corp, arc, pendiculi =>suprapunerea vertebrelor
se formează canalul vertebral => unde protejează măduva spinări.

* Apofiza Spinoasă => poziționată median, =>forma unei lame turtite transversal.
*Apofizele Transverse => sunt 2, situate lateral.
*Apofizele Articulare => sunt 2 superioare și 2 inferioare, au rol de articulare cu
apofizele vertebrelor învecinate.
Primele 2 vertebre cervicale => Atlas și Axis => au o structură aparte având rol în
mișcarea capului, ele nu sunt legate între ele prin discuri, nu au corp vertebral.
*Atlas =>baza cutiei craniene între condili occipitali și axis, => are formă de inel, este
sudat de craniu se rotește în jurul axisului.
*Axis => are o apofiză numită dintele axiusului și are rol de mișcare a capului.
*C- 7 vertebra cervicală => se numește proeminetă, deoarece se poate palpa.
*Vertebra Toracla T1, => are corp alungit =>se aseamănă cu vertebrele cervicale.
8
*Vertebra T12 => se aseamănă cu vertebrele lombare =>corp mai mare.
*Vertebrele lombare => au cel mai mare corp vertebral dintre toate vertebrele, are
forma unui bob de fasole => are tuberculi mamilari. C+T+L= Vertebre adevarate. ***
*** Între vertebre se află discuri cartilaginoase care separă delimitat cavitatea
articulară în 2 componente. Ligamentele galbene ajută coloana vertebrală să își revină
din poziția de flexie. Mișcările coloanei vertebrale se face pe toate axele și
planurile. *Zona Sacrală => are formă piramidală, poziție oblică => la femei scurt
și lat. *Zona coccigiană => formează os coccis prin sudarea vertebre, formă
triunghiulară. ***Coloana vertebrală => prezintă curburi cu rol de amortizare a
șocurilor în timpul mersului. Curburile oferă coloanei forma literei ,,S,, . Discurile
intervertebrale asigură flexibilitate și amortizarea șocurilor => alcătuite din țesut
cartilaginous fibros. **Deformările coloanei => cifoză = are forma cocoașei, =>
scolioza = acentuarea dublei curburi (stanga, dreapta) , => lordoze = reprezintă
acentuarea cavități lombare. **Plan Sagital =>curburi=>lordoze (cervical,lombar)
=> cifoze (toracal, sacral). **Plan Frontal => curburi =>scolioze

scolioze

Sternul este un os lat nepereche, situat median, in partea anterioară a toracelui =>
lateral coastele adevărate, sus clavicula. Este format din =>corp, manubriul,
apendice xifoidian. Apendicele =>cartilaginos=> 40 de ani se osifică.

Coastele sunt oase alcătuite din 12 perechi, de obicei arcuite şi unite cu coloana
vertebrală. => Formațiuni osoase, semicartilaginoase => formă arcuită=> cap, gât, col,
mărimea lor, cresc de la 1 la 7, și descresc de la 8 încolo. Primele 7 perechi sunt
coaste adevărate => se unesc cu sternul prin cartilaj hialin propriu. 8,9,10 perechi =>
sunt coaste false se unesc cu sternul prin unirea cu cartilaj hialin formînd un arc pe
coasta 7. Ultimile 2 perechi sunt coaste flotante nu se unesc cu sternu, nu au cartilaj.
Coloana , sternu și coastele => toracele => adăpostește organele
sensibile=inimă,plămâ
9
 Scheletul Apendicular => Oasele membrelor
Oasele membrelor sunt grupate în: oasele membrelor superioare; oasele m inferioare,

1. Oasele membrelor superioare

Membrul superior este construit din patru segmente: - umăr, braţ, antebraţ şi
mână. Oasele centudi membrului superior formează scheletul umărului şi asigură
legătura dintre oasele membrului liber şi toracele osos. El este alcătuită din 2 oase:
clavicula şi omoplat (scapula). Ele leagă Humerusul de trunchi
***Clavicula, poziționată anterior, etse un os lung, pereche în forma literei S,culcat
10
situat la limita dintre torace şi gât, orientat transversal, fiind cuprins între manubriul
sternal extremitatea medială) şi acromion (extremitatea distală, laterală).
***Corpul claviculei prezintă două feţe (superioară şi inferioară) şi două margini
(anterioară şi posterioară).
* Faţa superioară este netedă în porţiunea ei mijlocie, iar la cele două extremităţi
este rugoasă şi dă inserţii musculare.
* Faţa inferioară prezintă, gaura nutritivă şi un şanţ
* Marginea anterioară este concavă în treimea laterală este convexă în 1/3 medială
* Marginea posterioară este concav-convexă însă în sens invers decât marginea
anterioară.

Scapula sau omoplatul este un os lat, de formă triunghiulară, situat în partea

postero-superioară a toracelui. Pe schelet, acest os se întinde între primul spaţiu
intercostal şi coasta, a 8-a. El este aplicat pe torace pe care însă îl depăşeşte în
lateral formând umărul şi delimitând axila. Prezintă două feţe (dorsală şi costală), 3
margini (superioară, medială şi costală) şi 3 unghiuri (inferior, supero-extern şi
supero-intern). Faţa posterioară este prevăzută cu o lamă puternică, denumită spina
scapulei care împarte această faţă într-o fosă situată deasupra ei (fosa
supraspinoasă) şi alta dedesubtul ei (fosa infraspinoasă).
***Acromionul =>prezintă o suprafață articulară pentru claviculă. Superior acestuia
este localizat apofiza coracoidă, dispusă între cavitatea glenoidă și scobitura
11
omoplatului. În partea superioară lateral, scapula prezintă cavitatea glenoidală în care
se fixează capul humerusului, impreună cu care formează articula Scapula-humerală.

Humerulsul (osul braţului) este un os lung şi pereche, reprezintă baza anatomica a

braţului. Epifiza proximală => capul humerusului, aici se articulează, Capul
Humerusului =>2 proeminențe (tuberculul mare +mic) între ei se află șanțul
intertubercular. La nivel diafizei=>tuberozitatea deltoid, Epifiza distală =>2
epicondili mediali și laterali. Epicondili are trohlee => art. cu ulna (capitolul) și radius.
Superior acestora este depresiunea olicromiană =>pătrunde olicromul ulnei.

Oasele antebraţului. Antebraţul are două oase paralele, unul poziţionat în

prelungirea degetului mic numit ulna şi altul situat în prelungirea policelui numit
radius. Ulna epifiza proximală=> proeminență olicrană.

Epifiza distală => capul ulnei =>apofiza stiloidă => formă de con. .
*Radius epifiza proximală=> capul radiusului, col și
tuberozitate. . .Epifiza distală => apofiza stiloidă.
. ***Oasele mâinii sunt în număr de 27 dispuse în trei grupe: carpul, metacarpul şi
oasele degetelor.. . . . . . .
***carpul cuprinde 8 oase:1= scafoidu, semilunar, piramidal, pisiformul,2= trapezul,
trapezoid, capitatul şi osul cu cârlig;**metacarpul cuprinde 5 oase metacarpiene:
*** oasele degetelor se numesc falange şi sunt în număr de 14, iar fiecărui deget îi
corespunde câte 3 falange, mai puţin degetului mare (police) care are doar 2 falange.

12
 Toate oasele carpiene au formă aproape cubică.
1).Scafoidul => proximal=radius, distal=trapez, trapezoid, medial=semilunar,os mare
2).Semilunar=>semilunar, prox=radius, distal=cârlig, os mare, medial=piramidalul.
3).Piramidal=>piramidă, prox=cap ulnei(disc cartilaj)distal=cârlig, medial=pisiform.
4). Pisiform=>os lenticular, situate înaintea piramidalului cu care se articulează.
5).Trapez=>proximal=scafoidul, distal=metacarp1, formă de șa, medial=trapezoid, m2
fața anterioară =>are un șanț și tuberculul trapezului .
6).Trapezoidul=>neregulat, prox=scaphoid, distal=meta3, lateral=trapez,
medial=mare. 7).Osul Mare(capital) =>voluminous, cap col corp.
Proximal=semilunarul, Distal=meta2,3,4, L=scaphoid, trapez, Medial= osul cu cârlig.
8).Osul cu cârlig => cîrligul este sub = pisiform, are formă de piramidă, pe fața
palmară pleacă un cârlig, P=semilunar, D= meta4,5, M=pyramidal, L=os mare capital.

Centura pelviană, Oasele membrelor inferioare

Membrul inferior este construit din patru segmente - bazin, coapsă, gambă şi
picior. Oasele centurii membrului inferior (centura pelviană) formează scheletul
bazinului şi asigură legătura dintre oasele membrului şi trunchi, are rol de susținere
și transmiterea greutați trunchiului în statică și locomoția bipedă, protecția organelor

pelviene în sarcină și naștere. El este alcătuit din 2 oase coxale, sacru și coccige.
**Osul coxal — Cele două oase coxale fuzionează în partea anterioară şi se unesc cu
sacrul în partea posterioară. Fiecare dintre ele, sunt formate din trei oase — ilion,
ischion şi pubis. Cele două oase coxale constituie cea mai mare parte a bazinului,
unindu-se între ele în partea din faţă, şi cu sacrul în partea posterioară.
Are formă de alice, os plat neregulat, voluminos. Prezintă o scobitură lateral, prevăzut
o cavitate emisferică (acetabulul) are 2 fețe, 4 margini, 4 unghiuri.
**Simfiza pubiană => o articulație puțin mobilă, la 40 de ani se osifică, este o
membrană seroasă ce unește cele 2 oase pubiene, în partea antero-inferioară.
**Acetabulul =>este o cavitate profund emisferică servește la articulația cu femur.
***Ilionul => partea superioară a osului, linia inferioară trece prin partea superioară a
acetabulului. Are corp, și o parte turtită comparată cu o aripă, marginea superioară
13
convexă= creastă iliacă, participă la formarea acetabulului.
***Ischion =>cuprinde porțiunea posterioară și inferioară a osului =>are corp și o
ramură. Corpul participă la formarea acetabululuiîn partea posterioară inferioară. Se
continua cu o ramură, iar la limita dintre corp și ramură se găsește tuberozitatea
ischiadică. Inferior acetabulului este present o gaură obturatorie.
***Pubele => prezintă porțiunea antero inferioară, are corp și 2 ramurii. Corpul
participă la formarea acetabulului antero- inferior, =>se unește cu ilionul, de la corp
pleacă ramura superioară cotește în unghi ascuțit formând unghiul pubelui și se
continua cu ramura inferioară => de aici se unește cu ramura ischionului.
Centura pelviană, Pelvisul are formă de trunchi de con, cu baza mare în sus și cu baza
mica în jos. Prezintă o circumferință superioară și alta inferioară, o suprafață
exterioară și alta interioară. Este situată, cu aproximație la mijlocul corpului adultului.
Cavitatea cotiloidă sau acetabulul, este o cavitate profundă, emisferică, care servește
la articulația cu femurul. Circumferința acetabulului este proeminentă și ascuțită, situată
în partea inferioară, la unirea ischionului cu pubele. Tipurile de pelvis sunt:
** tip pure, ** tipuri mixte, ** tip ginecoid, = feminine cu diametru mai mare decât cel
antero-posterior, ** tip android,=classic masculine întâlnit și la femei, *tip andropoid,
= turtit latero-lateral cu diametru, antero-posterior mare, ** tip platipeloid, = turtit în
sens antero-posterior, diametru traversal mare, întâlnit la femei albe, cel mai rar tip
întîlnit în morfologia feminine.

14
 Oasele coapsei sunt în număr de 2: femurul şi patela. Femurul este un os
lung care formează singur coapsa. Patela sau rotula este un os scurt, turtit şi
pereche situat în tendonul muşchiului cvadriceps femural.
**Femur epifiza proximală => capul femurului, colul, și 2 trohantere tuberozități
mare și mic. Loc de inserție ai mușchilor fesieri și ai membrelor inferioare.
**Epifiza distală => 2 epicondili lateral și medial, între cei 2 condili se află
suprafața patelară .
***Oasele gambei sunt în număr de 2 şi sunt unite prin epifizele lor şi separate la
nivelul diafizelor printr-un spaţiu interosos. Osul medial, cel mai voluminos şi
puternic, care susţine greutatea corpului, se numeşte tibie şi este singur articulat cu
femurul situat partea medială a piciorului. Osul lateral este mai subţire şi se numeşte
fibulă formează partea laterală a piciorului .
***Tibia epifiza proximală => 2 condili medial și lateral, fiecare câte 2 fețe, 1 pt
articulația cu femurul, și alta pt articulația fibulei. Între aceste 2 suprafețe se află
tuberozitatea tibilară. Diafiza prezintă pe fața sa superioară o creastă oblică, numită
linia solearului. **Epifiza distală =>prezintă o suprafață de articulație pentru Talas,
și o proeminență numită maleola tibiei și șanțul maleolar.
***Fibula epifiza proximală => formează partea lateral a gambei, => Tibia .
**Epifiza distală =>prezintă o proeminență numită maleala lateral =>Talas.

15
 Oasele piciorului sunt reprezentate de un număr de 26 de oase, dispuse în trei
grupe: tarsul, metatarsul şi oasele degetelor. Liniile Șapral și Lispral .
***Tarsul este alcătuit din 7 oase dispuse de două rânduri: talusul, calcaneul,
naviculerul, cuboidul şi trei oase cuneiforme.
**Metatarsul este alcătuit din 5 oase metatarsiene:
***Oasele degetelor se numesc falange şi sunt în număr de 14, iar fiecărui deget îi
corespunde câte 3 falange, în afară de deget mare (haluce) care are doar 2 falange.
1). Calcaneul =>cel mai voluminos os tarsian, =>se află în spatele cuboidului și
dedesuptul Talasului, pe care îl depășește înapoi, ușor turtit transversal și alungit
antero-posterior, are 6 fețe. Fața posterioară=> călcâiul, are tuberozitate
calcaniană=tendon Achile. Anterioară=>cuboid, medială=>șanț mare, laterală=>
tuberculul trohleea fibulară, inferioară=> 2 tuberozități calcane, superioară=> 3 fețe
ale talasului. Iar șanțul lor formează sinusul tarsului.
2). Cuboid =>în afara osului sferic lateral, în spatele meta 4+5, în fața calcaneului , iar
în cealaltă parte lateral oasele cuneiforme, are 6 fețe.
3). Navicular => os scurt turtit dinainte înnapoi, situate pe partea medială a piciorul
fiind cuprins între capul Talasului, cuboid, și cele 3 oase Cuneiforme. Are 6 fețe.
4). Cuneiforme =>3 oase,medial mare, intermediar mic, lateral, formă prismatică
triunghiulară ele contribuie la edificarea bolți transversal a piciorului.

16
 5). Talasul sau Astragalul => în vârful masivului tarsian fiind interpus între
oasele gambei, calcaneu și navicular. Are 6 fețe, iar orientarea = se așează înainte
capul, în sus trohleea lateral, fața articulară triunghi.

17