ANXIETATEA LA ADULTI

Anxietatea este o emoție ce se caracterizează printr-o stare neplăcută de tulburare interioară,

adesea acompaniată de comportament nervos precum a păși înapoi sau înainte, tulburări somatice
și ruminația. Este vorba de emoții subiective neplăcute de spaimă față de evenimente anticipate,
precum simțământul morții iminente. Anxietatea nu este același lucru cu frica, care este un răspuns
la o amenințare reală sau percepută, întrucât anxietatea implică așteptarea unei amenințări
viitoare. Anxietatea este un simțământ de neliniște și îngrijorare, care este de obicei generalizată ca
o suprareacție la o situație care văzută doar în mod subiectiv ca amenințătoare. Este adesea
acompaniată de tensiune musculară, agitație, oboseală și probleme de concentrare. Dacă
anxietatea este experimentată în mod regulat, individul ar putea suferi de o tulburare de anxietate.
Oamenii care se confruntă cu anxietatea pot evita situațiile care le-au provocat anxietate în trecut.
Anxietatea poate fi fie o „stare” pe termen scurt sau o „însușire” pe termen lung. În timp ce
anxietatea ca însușire constă în a te îngrijora în legătură cu evenimentele viitoare, tulburările de
anxietate sunt un grup de tulburări mintale care se caracterizează prin simțăminte de anxietate și
frică.  Tulburările de anxietate sunt parțial de ordin genetic, studiile făcute pe gemeni sugerând că
există 30-40% influență genetică asupra indivizilor când e vorba de anxietate. Factorii de mediu sunt
de asemenea importanți. Studiile făcute pe gemeni arată că mediul în care trăiește individul are o
influență mare asupra anxietății, în timp ce influențele împărtășite de mediu (medii care îi afectează
pe gemeni în același fel) operează în timpul copilăriei, dar scad pe parcursul adolescenței. ‘Medii’
specifice studiate care sunt asociate cu anxietatea sunt abuzul asupra copilului, o istorie familială de
tulburări mintale și sărăcia. Anxietatea este de asemenea asociată cu utilizarea de droguri,
inclusiv alcool, cafeină și benzodiazepine (care sunt adesea prescrise pentru tratarea anxietății).
Există diferite tipuri de anxietate. Anxietatea existențială poate avea loc când o persoană se
confruntă cu angoasă, o criză existențială sau simțăminte nihiliste. Oamenii se pot confrunta de
asemenea cu anxietate matematică, anxietate somatică, anxietate de performanță. Anxietatea
socială și anxietatea legată de străini este cauzată atunci când oamenii sunt anxioși când sunt
printre străini sau alți oameni în general.
Tulburările de anxietate au loc adesea alături de alte tulburări de sănătate mintală,
precum tulburarea depresivă majoră, tulburarea bipolară, tulburările de alimentație sau
anumite tulburări de personalitate. De asemenea, adesea au loc adesea alături de trăsături de
personalitate precum nevroza. Aceste co-manifestări observate sunt cauzate în parte de influențe
genetice și de mediu împărtășite între aceste trăsături și anxietate.
Hormonii stresului emiși într-o stare anxioasă au un impact asupra funcției intestinelor și pot
manifesta simptome fizice care pot contribui la sau exacerba IBS. Anxietatea este adesea
experimentată de cei care au tulburare obsesiv-compulsivă și este o prezență acută în tulburarea de
panică.
Prima etapă în managementul unei persoane cu simptome anxioase implică evaluarea unei
potențiale prezențe a unei cauze medicale care stă la bază, a cărei recunoaștere este esențială
pentru a decide tratamentul corect. Simptomele de anxietate pot masca o boală organică sau se
manifestă în asociere sau ca rezultat a unei tulburări medicale.
Anxietatea poate fi experimentată cu simptome zilnice lungi, care durează mult, care reduc calitatea
vieții, fapt cunoscut ca anxietate cronică (sau generalizată) sau poate fi experimentată prin izbucniri
scurte cu atacuri de panică stresante și sporadice, cunoscute ca anxietate acută.[18] Simpotomele de
anxietate se pot întinde ca număr, intensitate și frecvență, în funcție de persoană. În timp ce
aproape toți au experimentat anxietatea la un anumit punct al vieții, cei mai mulți nu dezvoltă
probleme pe termen lung cu anxietatea. Anxietatea poate cauza simptome psihologice și psihiatrice.
[14][17]
Riscul ca anxietatea să ducă la depresie poate duce chiar la situația în care individul se rănește pe
sine, motiv pentru care există linii de asistență telefonică pentru prevenirea sinuciderii active 24 de
ore din zi. 
Efectele comportamentale ale anxietății pot consta în evitarea situațiilor care au provocat anxietate
sau senzații negative în trecut. Alte efecte pot consta în schimbări în obiceiurile de somn, schimbări
de conduită, sporirea sau diminuarea consumui de alimente și creșterea tensiunii motorii (de
exemplu, a bate din picioare).
Printre efectele emoționale ale anxietății pot fi „senzații de neliniște sau spaimă, probleme de
concentrare, a se simți încordat sau nervos, anticiparea răului, iritabilitate, agitație, a urmări (sau
aștepta) semnele (sau întâmplările) de pericol și a se simți de parcă mintea a devenit goală” precum
și „coșmaruri/vise urâte, obsesii cu privire senzații, déjà vu, senzația că ești prins în mintea ta și
simțământul că totul este înfricoșător.”
Efectele cognitive ale anxietății pot consta în gânduri despre pericole presupuse, precum frica de
moarte. „Te poți ... teme că durerile din piept sunt un atac de cord mortal sau că durerile acute și
bruște din cap sunt urmare a unei tumori sau a unui anervism. Simți o frică intensă când te gândești
la moarte sau poți să te gândești la asta mai des decât e normal și nu poți să-ți scoți asta din minte.”
Printre simptomele psihologice ale anxietății pot fi:

 Neurologice, precum cefaleea, paresteziile, amețeala sau presincopa.

 Digestive, precum durerea abdominală, greața, diareea, indigestia, gura uscată sau bolusul.

 Respiratorii, precum dispneea.

 Cardiace, precum palpitații, tahicardia sau durerea toracică.

 Musculare, precum oboseala, tremurul sau tetania.

 Cutanate, precum transpirația sau mâncărimea.

 Uro-genitale, precum polachiuria, perseverența urnară, dispareunia sau impotența.