CAPITOLUL I: BUGETUL PUBLIC NATIONAL - NOTIUNE 1.1 Definitie... 1.2 Rolul Bugetului Public. 1.3 Cuprinsul bugetului public national . 1.4 Continutul bugetului public national. CAPITOLUL II: PRINCIPIILE BUGETULUI PUBLIC NATIONAL 2.1 Aparitia principiilor bugetare. 2.2 Structura principiilor bugetare. 2.2.1 Principiul universalitatii bugetare. 2.2.4 Principiul echilibrului bugetar. 2.2.5 Principiul specializarii bugetar 2.2.6 Principiul (regula) specificit 2.2.7 Principiul unitafii monetare si principiul publicitatii. 2.2.8 Principiul realitatii bugetului.. CAPITOLUL II: CONCLUZII BIBLIOGRAFIEPITOLUL I: BUGETUL PUBLIC NATIONAL - NOTIUNE 1.1 Definitie Bugetul public national reprezinta totalitatea veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asiguratilor sociale de stat $i fondurilor asiguratilor obligatorii de asistenti medicala. in literatura noastra juridica, bugetul public national a fost definit ca fiind "planul financiar al statului prin care sunt prevazute veniturile si cheltuielie pentru 0 perioada determinata de timp’, Pe cale de consecia, bugetul nu este un act care emana de la un oragan al autoritajii de stat, ci este un ansamblu coerent de indicatori de plan in care sunt inscrise veniturile gi cheltuielile satului pentru o perioada de timp viitoare. Lund in considerare acest fapt, in toate farile cu economie de piatd, este unanim acceptat cd finanfele publice reprezinta singurul domeniu al viefii social — economice unde este necesara o actiune planificata prin care s prevada — cu precizie — veniturile si cheltuielile statului, pe o perioada viitoare determinat: regula, un an. Este un act de autorizare, deoarece se prezinta sub forma unui tablou evaluativ, stimativ si comparativ de venituri publice, prin care sunt indicate veniturile binesti ale statului si destinagia acestora, exprimata im cheltuieli bugetare Este un act de autorizare, prin care puterea legislativa, imputerniceste executivul s& perceapa Venituri si sd facd cheltuieli, in acord cu prevederile legale; Este un act anual, anul bugetar, ca exercifiu finaciar, in care se efectueay’iprogramarea gi se urmareste executia veniturilor si cheltuielilor; Este un instrument de politica a satului, in domeniul bugetar si al fiscalitat orice cheltuial trebuie sa aiba indentificatd gi sursa de finantare.? in sensul c 1.2 Rolul Bugetului PublicRolul bugetului public, intr-o economie de piatd, este exprimat prin influenta pe care acesta © exercité, in toate sferele activitatii economico-finaciare, ca act interventional al statului, {in mod special prin actinea veniturilor, asupra structurii economice si de productie. Actiunile care exprima rolul intervetional al statului, prin bugetul de stat, pentru influenfarea activitajii economico-finaciare, sunt numeroase, dintre care, cu titlu de exemplu, pot fin menjionate: © Autorizarea unor impozite si/sau taxe, care si favorizeze sau si nu favorizeze progresul economic, tehnologie, etc.; © Aprobarea unor subvenfii, destinate unor ramuri economice, a caror dezvoltare se doreste, situatie in care poate fi agricultura; . Finantarea integrala a unor obiective economice, considerate importante, in dezvoltarea economica a satatului; © Capitalizarea unor institutii financiar-bancare cu capital de stat, cum este cazul CEC Bank, pentru acordarea de credite in vederea dezvoltarii IMM-urilor; . Garantarea depozitelor bancare ale populatiei, pentru a mari inerederea in sistemul bancar si economisirea, din partea populatiei; Politica de interventie a statului, se poate stabili pentru diferite orizonturi de timp, lung, ‘mediu si scurt, sau chiar conjunctural, in situatii de criza. Bugetul public national, in exercitarea actului interventional, are un rol: alocativ, redistributiv si de reglare a vietii economice, astfel: * _ Rolul alocativ, al bugetului public, reflecta modul de alocare a resurselor fiecarui ‘an bugetar. Statul se poate manifesta cu agent economic, fie prin dezvoltarea unor activitati industriale si comerciale propri, fie participand la finantarea unor activitati in sectorul privat; * Rolul redistributiv, al bugetului public, este pus in evidenta de natura lui specifica, respectiv aceea de intrument, ce reflecta relatii de mobilizare a resurselor si de repartizare a acestora pentru finantarea unor activitati si actiuni determinate expres; * — Rolul de reglare a vietii economice, decurge din importanta bugetului public, de instrument cu putere de lege, prin care se reflecta politica economica, promovata de guvern 1.3 Cuprinsul bugetului public national In ceea ce priveste cuprinsul bugetului de stat trebuie sa se faca diferentierea intre statele cu o structura unitara si statele federale. In Romania, stat unitar declarat prin Constitutia din 8 decembrie 1991, bugetul public national, conform prevederilor legale in vigoare, se compune din urmatoarele elemente:” ~ bugetul administrafiei centrale de stat; ~ bugetele locale ale unitatilor administrativ teritoriale care au personalitate juridicds - bugetul asigurarilor sociale de stat ca buget distinct in cadrul bugetului public najional.‘in bugetul administratici centrale se prevad distinct si bugetul Senatului, al Camerei Deputatilor, al Pregedinfiei, al Guvernului, precum gi bugetele altor institutii publice care mu au organe ierarhie superioare. De asemenea bugetul public mai cuprinde; bugete anexe ale fondurilor speciale, sau ale unor institufii care beneficiaza de o anumité autonomie financiard, Aceste bugete sunt aprobate de Parlament ca anexe la bugetul de stat. = bugete autonome intocmite de unele entitati publice cu larg autonomie financiara care se elaboreaza gi executa fard a fi necesara aprobarea Parlamentului; = bugete extraordinare intoemite in situatii de mare dificultate financiara provocate de cresterea unor anumite categorii de cheltuieli 1.4 Continutul bugetului public national Doctrina apreciaza ca bugetul public national se compune, din punctul de vedere al continutului, din veniturile publice si cheltuielie publice, potrivit necesitatii de a decide si de a coordona veniturile si cheltuielile anuale.* e sunt formate din: venituri ordinare si venituri extraordinare. Veniturile publi Veniturile publice ordinare sunt venituri care se incaseazi cu regularitate la buget constituind o sursa permanent si sunt reprezentate prin impozite si taxe. Impozitele sunt directe directe au ca obiect al impunerii pamantul, clidirile, activitijile eu caracter neagricol. Impozitele indirecte se realizeaza sub forma impozitului pe consum la vanzarea diferitelor ‘marfuri sau la prestarea anumitor servieii Veniturile publice extraordinare — sunt venituri la care statul apeleazd numai in eazuri excepfionale atunci cand veniturile curente nu acoperd integral cheltuielile bugetare. Din aceasta categorie fac parte: imprumuturile de stat, emisiunea monetard, emiterea de bonuri de tezaur, vanzarea unei pari din rezervele de aut ale statului. Cheltuielile bugetare reprezinté- modalitatea de repartizare si utilizare a fondului banese bugetar in vederea satisfacerii trebuinjelor generale ale societaii.® Factorii care determin’ cresterea cheltuielilor bugetare, sunt; «© Necesitatea cresterii cheltuielilor militare; * Cresterea numericd a aparatului de stat; Extinderea rejelei de institujii publice de invayimént, organizarea asigurarilor asistenfei sociale si a protectiei sociale; ‘© Construirea si modernizarea de strazi, autostrizi, poduri; Sistematizarea teritoriului si protecjia mediului inconjurdtor precum siCAPITOLUL II: PRINCIPIILE BUGETULUI PUBLIC NATIONAL 2.1 Apari Principiile bugetare sunt reguli de baz& definite prin dreptul bugetar, care au luat nastere in perioada de inceput a capitalismului ‘Nemultumita de dezordinea total mostenita in domeniul finantelor publice, burghezia in ascensiune pretinde nu numai abolirca privilegiilor fiscale ale nobililor gi ale clerului si inliturarea abuzurilor gi a bunului plac in cheltuirea banului public, ci si respectarea unor reguli, precise in domeniul bugetar Treptat se contureaza deci reguli din ce in ce mai precise in materie bugetara: se interzice regelui instituirea de noi impozite si taxe fird aprobarea parlamentului; se limiteaza cheltuiclile monarhului si ale curfii sale; se anuleaza privilegiile fiscale; se instituie regula aprobarii de catre parlament a bugetului. La acestea se adauga apoi obligatia inscrierii tuturor veniturilor gi cheltuielilor statului in suma lor globala in buget, accea a cuprinderii acestora intr-un singur document, a autorizarii bugetului de cdtre parlament in fiecare an si pentru o perioada de un an; a echilibrarii veniturilor si cheltuielilor bugetare; a inscrierii veniturilor si cheltuielilor in buget in aga fel incdt sA se poata desprinde cu ugurinfa provenienfa veniturilor si destinatiile cheltuielilor; a fundamentatii si i reflecte realitatea, a unei largi comensurarii cifrelor bugetare edt mai exact pentru ca el publicitati in jurul bugetului in multe lucrai toate aceste reguli sunt ridicate la rang de principii bugetare. intr-o astfel de abordare sunt nominalizate ca principii bugetare: universalitatea, unitatea, anualitatea, echilibrarea, specializarea, specificitatea cheltuiclilor, realitatea, unitatea monetard si publicitatea 2.2 Structura principiilor bugetare 2.2.1 Principiul ui ersalititii bugetar Un principiu conform c&ruia toate veniturile si cheltuielile statului trebuie si fie inscrise {in buget. Acest principiu permite cunoasterea si controlul sumelor exacte ale finantelor publice Principiul universalitatii bugetare permite un control democratic asupra bugetului, regrupand doua reguli ‘regula bugetului brut (regula non — contractarii), potrivit cAreia veniturile si cheltuielile se inseriu in buget in sumele lor totale, fara nici o ajustare; © regula de neafectare (regula non — afectarii), potrivit careia veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare (adic& nu se stabileste 0 legatura particulard intre un anumit venit si o anume cheltuiala), cu excepfia donatiilor gi r, care au stabilite destinatii distinctDaca se respect cele dou reguli, avem de-a face cu un buget brut, in el figurand toate veniturile gi toate cheltuielile cu sumele lor totale, totalul veniturilor fiind destinat acoperirii cheltuielilor privite in ansamblul lor. Aplicarea strictd a principiului universalitajii duce la aparitia unor rulaje bugetare attificiale. Este cazul raporturilor cu bugetul a regiilor publice, obligate sa verse la buget eventualele lor venituri si finanfate integral de la buget. Aici apar rulaje inutile, iar subventiile inscrise in buget nu reflect realitatea. Regula de neafectare a veniturilor este ridicatd de unii specialisti la rang de prineipiu distinct. De fapt, non — afectarea veniturilor tine de regula unitajii de casi a bugetului, in virtutea ‘Areia veniturile, odata incasate, se depersonalizeaza, sunt administrate global, find destinate acoperirii cheltuielilor privite in ansamblul lor. Neafectarea ne apare ca un luetu firese cel putin din trei motive: 1) nu se poate stabili o corelajie direct si depind intre volumul si periodicitatea incasiii unui anume venit, pe de o parte, si volumul si esalonarea in timp a cheltuielilor ce trebuie efectuate pe seama veniturlui respectiv, pe de alt parte. Corelarea si sincronizarea acestora este extrem de dificil, iar afectarea speciald ar provoca fie lipsa sau insuficienja resurselor in momentul in care platile devin exigibile, fie un plus de resurse care poate incita la risip&: 2) cei care ar beneficia de venituri cu afectare special ar avea privilegiul de a putea si-si majoreze cheltuielile daca veniturile realizate efectiv le-ar depsi in executie pe cele initial prevazute, cea ce ar putea incita atat la abuzuri prin cresterea presiunii fiscale, cat sila risipa in cheltuirea veniturilor indestuldtoare. Ei ar dispune, in plus, de o mare independen{a in raport cu autorititile bugetare; 3) bugetul statului, prin natura sa, este un buget redistribuitor, din rafiuni de ordin economic, social, politic. Daca s-ar renunja la depersonalizarea veniturilor, mobilizarea lor cu afectare special n-ar mai avea sens deplin, deoarece ele s-ar reintoarce spre cei care le-au furnizat si, de aici, un alt motiv care poate fi, in acelasi timp, si un rise: unii contribuabili ar putea protesta la plata unor impozite sau contribufii cu afectare special, daca ei nu beneficiazi de acjiunile finanjate pe seama acestora, 2.2.2 Principiul unitifii bugetare Potrivit acestui principiu veniturile si cheltuielile bugetare se inseriu intr-un singur document asigurénd astfel o cunoastere clara a situafiei financiare a finanfelor publice, a stiri echilibrului bugetar. Acest principiu faciliteaza realizarea controlului de cdtre Parlament si exercitarea puterii sale de decizie in materia finanjelor publice. Acest principiu este respectat in totalitate, astfel cd pe lngd intocmirea bugetului de stat se mai intocmesc gi alte bugete ca: bugetele extraordinare, bugetele anexe, bugetele autonome, bugetele conturilor speciale de trezorerie. Scoaterea unor venituri si cheltuieli in afara bugetului de stat se realizeaz uneori gi fara motive temeinice in scopul ocolirii controlului parlamentar Principiul unitatii, la fel ca si cel al universalitatii, valabile in esenfa lor, nu se mai aplicd intocmai de multé vreme. Existd suficiente motive pentru a afirma c& prineipiul unitaii este negat din punct de vedere practic. Tot mai mulji sunt aceia care apreciaz cd el nu mai poate fiaplicat rigid deoarece a devenit incomod din punct de vedere tehnic si depasit din punct de vedere al realitatilor practice Bugetele extraordinare se elaboreaza in situafii deosebite, cand apar vremelnic cheltuieli excepfionale, ca cele privind asanarea crizelor, prevenirea si ducerea rzboaielor sau inlaturarea efectelor acestora. Pentru acoperirea unor cheltuieli de aceast natura se instituie adesea venituri speciale sub forma impozitelor sau contributiilor speciale, se apeleaza la imprumuturi speciale, adesea forfate sau la ‘asa ~ zisa manipulare (emisiune) monetara Bugetele anexe sunt bugete intocmite de unele institufii sau servicii publice ale statului, care au o autonomie relativa gi nu dispun obligatoriu de personalitate juridica. Ele isi acopera cheltuielile din venituri proprii si au legaturd cu bugetul de stat dupa regula bugetului net, adicd figureazi in buget fie cu subventiile pe care urmeazA si le primeascd in completarea veniturilor proprii (aceasta find situatia obignuita), fie cu varsdminte la buget, daca veniturile lor depasese eventual cheltuielile. Aceste unitai isi intoemese bugete proprii care se anexeazi bugetului general, fiind aprobate odata cu acesta de citre parlament Bugetele autonome sunt elaborate, spre deosebire de cele anexe, de catre intreprinderi publice cu personalitate juridica si autonomie financiard, de institutii publice din sfera administrajiei de stat, de servicii publice care dispun de personalitate juridicd si nu au caracter industrial sau comercial, cum ar fi serviciile sociale, culturale gi de educatie. Bugetele conturile speciale de trezorerie reprezinta o alt& abatere de la principiul Unit&tii bugetare. Este vorba, in principiu, despre conturile deschise la trezoreria statului, care efectueaz executia de casi a bugetului, dar face gi alte incasati si plai in contul statului, care nu reprezint venituri propriu — zise ale bugetului sau nu sunt cheltuieli definitive pentru buget 2.2.3 Anualitatea bugetului Prineipiul anualitagii defineste dimensiunea in timp a bugetului. Anualitatea reprezintd prima regula aplicaté in domeniul bugetar. Ea a fost introdus mai inti Anglia, atunci cénd parlamentul a pretins regelui s8-i prezinte anual lista veniturilor si cheltuielilor coroanei spre analiza si aprobare. Ea se introduce treptat gi in alte 4ari (Belgia,Olanda, Luxemburg, Franfa, Italia), pentru ca, treptat, si dobandeascé aplicabilitate generala, consacrandu-se ca un principiu traditional de drept bugetar. Principiul anualitagii bugetului se referd, pe de o parte, la periodicitatea intocmirii si aprobarii bugetului (deci la anul bugetar), iar, pe de alta parte, la perioada de timp in care bugetul aprobat trebuie si fie executat (deci la durata exercitiului bugetar). Potrivit acestui principiu, guvernul trebuie s& intocmeasea proiectul bugetului de stat pentru o perioada de un an, iar parlamentul trebuie sil analizeze si si-l aprobe anual. Principiul anualitaii vizeaz nu numai anul bugetar, ci si durata exercifiului bugetar. ‘Acesta reprezinta perioada de timp in care trebuie sd se incaseze veniturile si sd se efectueze cheltuielile inserise in bugetul aprobat de parlament. Descori se intémpla ca unele venituri inserise in bugetul aprobat s nu se poatd incas integral pind la sférsitul anului bugetar, iar cheltuielile angajate pe baza bugetului aprobat sa fie decontate abia in anul urmator. Problema apartenenfei veniturilor neincasate si a cheltuielilor angajate dar neefectuate in cadrul anului bugetar a fost rezolvata diferit de la o fara la alta. Practica a consacrat doug solujii in acest sens: 1) metoda de gestiune, caz in care durata exercitiului bugetar este limitati la aceea a anului bugetar. Aceasta inseamnd ca in ultima zi a anului bugetar conturile bugetului se inchid in mod automat, in ele evidentiindu-se doar veniturile efectiv incasate si cheltuielile finalizate in cursul anului respectiv. Veniturile restante si cheltuielile neefectuate se vor inscrie pe masura realizarii lor in bugetul anului urmator. in consecin{a, creditele aprobate si necheltuite se anuleaza, sumele virdndu-se la bugetul statului. 2) metoda de exercitiu, caz in care durata executici bugetului o depaseste pe aceca a anului bugetar, executia continudnd inca o perioada de trei sau gase luni in anul urmator pentru lichidarea operatiilor ..restante” din anul precedent. in acest caz, desi anul bugetar dureaz 12 luni, exercifiul bugetar este de 15 sau 18 luni, astfel ca in perioada de prelungire functioneaza paralel dou bugete: cel al anului in curs si cel al anului anterior. Acesta este si neajunsul metodei, care ereea7a dificultafi in privinfa evidentei si controlului. Avantajul este accla cd se va cunoaste cu exectitate volumul veniturilor si cheltuielilor fiecdrui an bugetar, acesta putindu-se ‘compara cu cel din bugetul aprobat. Controlul prin contul de incheiere a bugetului este mai facil, dar, oricum, el nu mai prezinta un interes deosebit pentru parlament, deoarece se refer la 0 perioada demult incheiata si putin probabil c& ceva se mai poate remedia. 2.2.4,Principiul echilibrului bugetar Este un principiu potrivit caruia veniturile bugetare trebuie si acopere integral cheltuielile bugetare astfel incat bugetul statului si se prezinte echilibrat sau balansat. Ca urmare a cresteriicheltuiclilor pentru functionarea aparatului de stat se ajunge la un dezechilbru bugetar sub forma deficitului bugetar. Deficitul devenind un fapt real, scoala modema a construit politici de asanare a a si anume: politicile contraciclice, politicile compensatorii si politica deficitului sistemati A. Politicile contraciclice - Dificultafile intmpinate de echilibrarea anuala a bugetului au dus la renunfarea la pretentia echilibrarii anuale a bugetului, conturdndu-se solutia unor programe de echilibrare pe termen lung, prin intocmirea unor bugete multianuale echilibrate ciclic. estuia Sustinatorii ideii echilibrarii ciclice a bugetului recomanda trei solutii tehnice: Fondul de rezerva se constituie in perioada de prosperitate pe seama impozitelor {ncasate in plus, datorit& sporirii materiei impozabile, gi pe seama reducerii cheltuielilor cu subventiile, investifiile publice si protectia sociala, in condifiile in care afacerile private prosperd, iar somajul este asanat. Fondului de egalizare, procedura se declangeaza in perioada de recesiune a ciclului, cand veniturile statului scad, iar cheltuielile sale crese. Pentru acoperirea deficitului care apare, statul apeleazi la venituri extraordinare. Ble se inregistreaza intr-un cont distinct, pentru a putea fi identificat cu usurin{d. Urmeaza ca apoi, in perioada de prosperitate, pe masura ce cheltuielile statului se reduc, iar veniturile sale cresc, si se constituie un fond de egalizare care si poati fi angajat in lichidarea datoriei contractate pentru asanarea crizei antetioare, Amortizarea alternativa a datoriei publice const in accelerarea ritmului rambursirii imprumuturilor de stat in faza de prosperitate, cdnd statul dispune de venituri suficiente, si in incetinirea acestui ritm sau chiar sistarea platilor in contul datoriei publice in faza de recesitune, B. Politicile compensatorii - Cu timpul, economia inceteaz si mai evolueze ciclic, a cd teza corespondengei intre fazele de prosperitate si cele de recesiune devine nerealist, iar sansele echilibrarii ciclice a bugetului se dovedese iluzorii in locul ciclicitaqii apar fie perioade de stagnare seculara, fie ca inflatia de durat instaleaz& ca un fenomen caracteristic. Tocmai de aceea, in locul politicilor contraciclice se nase cele compensatorii, fard insd ca ideea echilibrarii anuale a bugetului sa fie reiterata C. Politica deficitului sistematic - in teoria si chiar in practica economica, adoptandu-se modelele de echilibru dinamic, echilibrul bugetar incepe sa fie cu timpul subordonat echilibrului general economic, acreditndu-se ideea c& redresarea economiei s-ar putea realiza pe calea deficitului bugetar sistematic fel 2.2.5 Principiul specializarii bugetareSpecializarea bugetara reprezinta principiul potrivit cdruia veniturile bugetare se inscriu si se aproba de cdtre parlament pe surse de provenienfi, iar cheltuielile bugetare se grupeazi ‘dupa natura lor economica si destinatia lor. Aplicarea acestui principiu presupune elaborarea prealabila si aprobarea de catre Ministerul Finanfelor Publice a unei scheme unitare de grupare a veniturilor si cheltuielilor bugetare. Aceastd schema poart numele de clasificatie bugetara. O clasificatie bugetard bine conceputa trebuie si rispunda la cel putin doua cern sii fie cat mai concisa, simpla si clara astfel incat si poati fi injeleasd cu usuringd gi de cdtre cei care nu au o pregitire special in domeniu; s cuprinda informatiile necesare pentru a se putea desprinde fara dificultate orientarea politicii bugetare a executivului, modul de repartizare a servieiilor fiscale si modul de cheltuire a veniturilor bug 2.2.6 Principiul (regula) specificitatii cheltuielilor Aceasti regula prevede ed fiecare cheltuiala bugetard are o destinaie precisa si limitata gi este determinati de autorizirile conjinute in legi specifice gi in legile bugetare anuale. Totodati, in cazul in care nu existd o bazi legala, nici o cheltuiald nu poate fi inscris& in buget si nici angajata si efectuatd. Mai mult, nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajaté, ordonanfat si platita dacd nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. 2.2.7 Principiul unitifii monetare si prineipiul pub! Principiul unitaii monetare const in obligativitatea exprimari tuturor operatiunilor bugetare in moneda nationala, Publicitatea bugetului este principiul potrivit céruia bugetul trebuie si fie adus la cunostin{a opiniei publice, astfel incat sd fie asiguratd transparenja cu privire la provenienta si modul de utilizare a banilor publi Publicitatea bugetului se impune ca o necesitate si in contextul participarii fiecdrei tari la relagii economice, financiare si monetare intemnajionale, in cadrul cArora statele partenere solicit informafii cu privire la situatia finanfelor publice, evolutia veniturilor i cheltuielilor bugetare, starea de echilibru sau dezechilibru bugetar, nivelul fiscalitajii, evolujia serviciului datoriei publice si alte asemenea date, pe baza cdrora si poata fi stabilit gradul de bonitate gi de rise al (Si respective, In Romania, sistemu! bugetar este deschis si transparent, aceasta realizéndu-se prin: dezbaterea publica a proiectelor de buget cu prilejul aprobarii acestora; dezbaterea publica a conturilor generale anuale de executie a bugetelor, cu prilejul aprobarii acestora; publicarea in Monitorul Oficial al Roméniei a actelor normative de aprobare a bugetelor si conturilor anuale de execuie a acestora; mijloacele de informare in masa, pentru difuzarea informatiilor asupra confinutului bugetului2.2.8 Principiul realitagii bugetului Principiul realitatii bugetului pretinde ca veniturile si cheltuielile bugetare sa fie stabilite pe baze reale, adicd si reflecte, pe de o parte, nevoile reale si indispensabile ce trebuie satisfacute prin inféptuirea programului economic si social de guvernare, iar, pe de alti parte, resursele pe care statul le va putea realmente mobiliza pentru susfinerea efortului bugetar. Practica bugetard a faicut progrese notabile in privinta metodelor de evaluare folosite. Ea a cconsacrat mai intai metodele clasice, mai putin performante: metoda automata, metoda majorarii sau diminuatii si metoda evaluarii directe. A apelat apoi la metoda analizei cost — beneficiu, preluati cu timpul ca o etapa distineta in derularea programelor moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari. A. Metode clasice de evaluare Metoda automata consta in evaluarea forfetard a veniturilor si cheltuielilor bugetare pe baza datelor din ultimul buget incheiat. Cum elaborarea proiectului de buget pentru anul urmator ‘incepe inca din vara anului in curs, inseamnd cA ultimul exercifiu incheiat este cel al penultimului an fn raport cu anul pentru care se intocmeste bugetul Metoda majorarii sau diminuairii in acest eaz nu se mai transpune automat situatia dintr- un singur an in proiectul noului buget, cise ia in considerare tendinfa menifestata in ultimii cinei sau mai mulfi ani consecutivi. metoda majorarii sau diminuarii. in acest caz nu se mai transpune automat situafia dintr-un singur an in proiectul noului buget, ci se ia in considerare tendinja menifestata in ultimii einei sau mai mulfi ani consecuti Metodei evaluarii directe. Ea este o metoda analitica gi deci extrem de laborioasa, evaluarea fcdnduese pentru fiecare venit si pentru fiecare cheltuiala in parte, pornindusse de la cexecufia preliminata a acestora pe anul in curs si ludnd in considerare evoluiile previzibile cu implicafii bugetare in anul care wmeaza B. Metode moderne de dimenionare a indicatorilor bugetari Pe langa neajunsul lor comun privind evaluarca aproximativa a veniturilor si cheltuielilor bugetare, metodele elasice nici nu permit aprecierea necesi ita si eficienjei obiectivelor ce urmeazi a fi finanjate din bugetul statului Primul a fost modelul american PPBS (Planned Programmed Budgeting System), aplicat Ja inceput in domeniul aparari, iar din anul 1965 s-a aplicat in intreaga administratie publicaamericana. Modelul a fost conceput ca un instrument de lucru la indeména organelor de decizie in vederea rationalizarii optiunilor bugetare si a inf&ptuirii deciziilor intr-un mod c4t mai eficace. Realizarea acestui scop presupune parcurgerca a trei ctape, indisolubil legate intre ele: faza de planificare, in care, prin studii prospective, se stabilesc obiectivele pe termen lung, si strategia realizarii lor, faza de programare, care presupune definirea tacticii prin elaborarea de studii alternative, de programe de optimizare a drumului ales pentru atingerea obiectivului urmatit; bugetarea, adicd transpunerea in termeni bugetari a veniturilor si cheltuielilor aferente progtamului adoptat, cu precizarea creditelor bugetare ce trebuie inscrise in fiecare an in buget, pe fiecare titular si pe fiecare destinatie si respectiv a veniturilor pe care le genereaza. PPBS cuprinde trei documente: nomenclatorul programelor, pentru fiecare obiectiv introcmindu-se céte un program; programu! fizic si analiza financiara pentru fiecare program din nomenclator, programul memorandum, ce cuprinde aprecieri cu privire la programe si recomandati Dupa 1980 in SUA a inceput si fie folosita metoda de bugetare cu baz zero ZBB (Zero — Based Budgeting). Intentia a fost aceea de a preintimpina cresterea cheltuielilor bugetare de la tun an Taaltul. Pentru aceasta se examineaz& critic toate cheltuielile (inclusiv cele inse programele adoptate anterior) prin prisma oportunitati si utilitaqii lor. Este ca si cum s-ar pon de la zero pentru toate cheltuielile. Pornind de la modelul american gi adapténdu-I specificului economiei proprii, francezii ‘au conceput propria lor metoda de ,Rafionalizare a Opjiunilor Bugetare” RCB (Rationalisation des Choix Budgetaires), metoda bazata pe folosirea tehnicilor de calcul si analiza, de previziune, de organizare si gestiune Asa cum este el, de regula, infitisat, acest procedeu cuprinde patru faze interdependente sianume: studiul — formularea problemei, cercetarea obiectivelor si a mijloacelor de realizare a lor si confruntarea solufiilor propruse; decizia — alegerea obiectivelor si programelor si includerea lor in buget;, execufia— aplicarea in practic’ a decizici si identificarea efectelor objinute; controlul —reevaluarea optiunilor si reajustarea programelor CAPITOLUL II: CONCLUZIL Asadar, bugetul public national indeplineste un rol deosebit in procesul redistribuirii de valori intre economia najionala de pe o parte si intre stat si populatie pe de alta parte . El intervine si in redistribuirea resurselor financiare, intre sfera productiva si cea neproductiva si in asigurarea protectiei sociale. Are o important deosebita, intrucat participa in mod direct la indeplinirea funefiilor si sarcinilor statului, asigur’ autonomia colectivitatilor locale, garanteaza realizarea efectiva a protectiei sociale, asigura echilibrul financiar monetar si valutar al statului, si are un important rol stabilizator al economici nationale.BIBLIOGRAFIE Constantin D. Popa, Drept financiar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003; Nita Nelu, Drept financiar si fiscal, Editura Tipo Moldova, Iasi, 2010 Peticd Roman, Doina, Dreptul finantelor publice, Editura Tribuna, Sibiu - 2000 Ciuva, N., Drept financiar, Editura Universitaria, Craiova, 2001