Sunteți pe pagina 1din 4

FIŞA DE LUCRU NR.

Determinarea concentraţiei soluţiilor unor săruri anorganice din măsurători de indice


de refracţie
Furtună Maxim
Numele şi prenumele

An universitar 2020 – 2021


Specializarea Inginerie Geologică
Grupa IG.12
Anul de studii I
● Exersarea modului de lucru la efectuarea operaţiilor de bază din
laboratorul de chimie
● Exersarea tehnicii de lucru în măsurătorile refractometrice
Obiective ● Aplicarea măsurătorilor de indice de refracţie la determinarea
concentraţiei unei soluţii
● Aprofundarea modului de prelucrare şi interpretare a rezultatelor
experimentale

A. Aparatura şi materiale
 Refractometrul Abbe.
 Sare anorganică – NaCl / KCl / K2SO4
 Flacoane cotate de 250 cm3, 50 cm3 şi 25 cm3.
 Sticlă de ceas. Pisetă cu apă distilată. Pâlnie de filtrare. Balanţă analitică. Pipete gradate
de 5 cm3, 10 cm3 şi 25 cm3. Cilindru gradat de 25 cm 3. Micropipete Pasteur. Acetonă. Apă
bidistilată. Hârtie de filtru calitativă.

B. Strategia de lucru
B.1. Se prepară 500 mL de soluţie 0,5 M de sare anorganică (NaCl / KCl / K2SO4).
 se calculează cantitatea de substanţă necesară pentru prepararea a 500 mL soluţie de
concentraţie 0,5 M:
(i) Soluţie de K2SO4 0,5 M; 500 mL; M K 2 SO4  174,2660 [g/mol]
0,5
[ g ] K 2 SO4   500  174,266 = 43,5665 (1-a)
1000
(cantitatea de K2SO4 care trebuie cântărită pentru a prepara 500 mL soluţie 0,5 M)
(ii) Soluţie de KCl 0,5 M; 500 mL; M KCl  74,5550 [g/mol]
0,5
[ g ] KCl   500  74,5550 = 18,6387 (1-b)
1000
(cantitatea de KCl care trebuie cântărită pentru a prepara 500 mL soluţie 0,5 M)
(iii) Soluţie de NaCl 0,5 M; 500 mL; M NaCl  58,4430 [g/mol]
0,5
[ g ] NaCl   500  58,4430 = 18,6387 (1-c)
1000
(cantitatea de NaCl care trebuie cântărită pentru a prepara 500 mL soluţie 0,5 M)
 se cântăreşte la balanţa analitică, pe sticlă de ceas, cantitatea de substanţă necesară:
(i) Soluţie de K2SO4 0,5 M; 500 mL; M K 2 SO4  174,2660 [g/mol]
Cântărit: 43,5727 [g] K2SO4 (2-a)
(ii) Soluţie de KCl 0,5 M; 500 mL; M KCl  74,5550 [g/mol]
Cântărit: 18,6437 [g] KCl (2-b)
(iii) Soluţie de NaCl 0,5 M; 500 mL; M NaCl  58,4430 [g/mol]
Cântărit: 14,6107 [g] NaCl (2-c)
 se aduce substanţa cântărită, fără pierderi, în flaconul cotat de 500 mL, se dizolvă şi se
aduce la semn cu apă distilată.
 se calculează concentraţia reală a soluţiilor preparate:
(i) Soluţie de K2SO4 0,5 M; 500 mL; M K 2 SO4  174,2660 [g/mol]
43,5727 1
M [ moli / L ]    1000 = 0,5 (3-a)
174,2660 500
(ii) Soluţie de KCl 0,5 M; 500 mL; M KCl  74,5550 [g/mol]
18,6437 1
M [moli / L]    1000 = 0,5001 (3-b)
74,555 500
(iii) Soluţie de NaCl 0,5 M; 500 mL; M NaCl  58,4430 [g/mol]
14,6107 1
M [ moli / L ]    1000 = 0,4999 (3-c)
58,4430 500
Datele de lucru se trec în tabelul 1 (tipul sării şi cantitatea cântărită pentru prepararea
soluţiei stoc; masa moleculară şi solubilitatea la 25oC).

B.2. Se prepară o serie de soluţii etalon prin diluţia cu apă bidistilată la flacon cotat de 25
cm3 a unor volume bine precizate din soluţia stoc de concentraţie 0,5 M (volumele de
soluţie concentrată necesare diluţiei şi concentraţiile soluţiilor etalon sunt date în tabelul
1). Aceste soluţii se vor utiliza pentru trasarea curbei de etalonare.
 calculul concentraţiilor molare [moli/L] a soluţiilor etalon:
Vss V
C e [moli / L]  C ss   C ss  ss (4-a)
V fc 25
Ce [moli/L] – concentraţia molară a soluţiei etalon preparate; C ss [moli/L] – concentraţia
molară a soluţiei stoc de sare utilizată la prepararea soluţiilor etalon; V ss [mL] – volumul
de soluţie stoc măsurat şi adus în flaconul cotat de 252 mL; V fc [mL] – volumul flaconului
cotat în care se prepară soluţiilor etalon (25 mL).
 calculul concentraţiilor normale [Echiv.gram/L] a soluţiilor etalon:
M sare
C e [ Eg / L]  Ce[moli / L]  (4-b)
E sare
Ce [Eg/L] – concentraţia normală a soluţiei etalon; C e [moli/L] – concentraţia molară a
soluţiei etalon; Msare – masa moleculară a sării utilizate [g/mol]; E sare – echivalentul-gram
a sării utilizate [g]:
M K 2 SO4 174,2660
E K 2 SO4   =87,1330 [g]
2 1 2
M KCl
E KCl   M KCl = 74,5550 [g]
1 1
M
E NaCl  NaCl  M NaCl = 58,4430 [g]
11
 calculul concentraţiilor soluţiilor etalon exprimate în grame / mL:
C e [moli / L]  M sare
C e [ g / mL]  (4-c)
1000
Rezultatele se trec în tabelul 1.

B.3. Se determină indicii de refracţie pentru soluţiile de etalonare


 pentru măsurători se utilizează refractometrul Abbe;
 pentru fiecare soluţie etalon se vor efectua 2-3 determinări de indice de refracţie,
ulterior în calcul luând-se media aritmetică a acestora;
 rezultatele obţinute se trec în tabelul 1.

B.4. Se trasează dreapta de etalonare


 se reprezintă grafic (datele din tabelul 1) dependenţa dintre concentraţiile soluţiilor de
etalonare şi indicii de refracţie corespunzători (valorile medii, determinate experimental
!) – model v. figura 1;
 se determină ecuaţia explicită a dreptei care redă dependenţă dintre indicele de
refracţie şi concentraţia soluţiilor etalon (dreapta de etalonare):
n D20  a.C[moli / L]  b (5)
în care: a – panta dreptei (v. figura 1); b – interceptul cu ordonata a dreptei (v. figura
1); Ce [moli / L] – concentraţia molară a soluţiilor etalon.

2
Ecuaţia explicită (coeficienţii „a” şi „b” din ecuaţia 5 sunt determinaţi, au valori
numerice) astfel obţinută se va utiliza la determinarea concentraţiilor probelor de lucru
(soluţiile de sare cu concentraţii necunoscute; probe necunoscute; probele analitice).

Tabelul 1. Înregistrarea datelor experimentale la determinarea concentraţiei soluţiei unui


compus anorganic (sare) din măsurători de indice de refracţie.
Substanţa utilizată: K2SO4 Solubilitatea (20oC): 12,97 [g/100 g apă]
Masa moleculară: 174,2660 [g/mol] [g] / 500 mL = 43,5727
Nr. etalon Eo E1 E2 E3 E4 E5 E6 E7 E8 E9
Vsoluţie stoc; mL 0,00 2,50 5,00 7,50 10 12 15 18 20 25
Cetalon
[moli / L]
0 0,05 0,1 0,15 0,2 0,24 0,3 0,36 0,4 0,5
Cetalon
[Eg / L]
0 5 10 15 20 24 30 36 40 50
Cetalon
[g / mL]
0 0,00871 0,01742 0,02613 0,03485 0,04182 0,05227 0,06273 0,06970 0,08713
Indice n1 1,3412 1,3422 1,3439 1,3449 1,3451 1,3461 1,3479 1,3485 1,3481 1,3516
de n2 1,3413 1,3432 1,3431 1,3449 1,3469 1,3462 1,3481 1,3491 1,3482 1,3520
refracţie
n 1,3412 1,3427 1,3435 1,3449 1,3460 1,3461 1,3480 1,3488 1,3481 1,3518

Ecuaţia dreptei de etalonare: n 20


D = 0,0209*C+1,3415 ( k=9; R =0,988) 2

n1 1,3516 Concentraţia probei necunoscute


Proba
n2 1,3520
necunoscută 0,992098
n 1,3518

Figura 1. Trasarea curbei de etalonare şi modul de interpolare grafică pentru determinarea


concentraţiei probei necunoscute.

B.5. Determinarea concentraţiei (moli/L) soluţiilor de lucru


 Se determină indicele de refracţie pentru proba necunoscută (se fac 2-3 determinări,
ulterior pentru calcule utilizându-se media lor aritmetică). Pentru realizarea
măsurătorilor se utilizează refractometrul Abbe. Rezultatele măsurătorilor se trec în
tabelul 1.
 Determinarea concentraţiei probei necunoscute se poate face prin următoarele metode:
(i) interpolarea grafică a valorii indicelui de refracţie determinat experimental (media
aritmetică a determinărilor !) – se utilizează curba de etalonare obţinută din date
experimentale – figura 2 (procedeul de lucru este prezentat în figura 1);
(ii) metoda analitică – se înlocuieşte valoarea indicelui de refracţie mediu, determinat
experimental pentru proba necunoscută în ecuaţia dreptei de etalonare obţinută din
date experimentale (figura 2) de unde se calculează apoi concentraţia soluţiei
necunoscute:
n proba  a  C proba [moli / L ]  b 
n proba  b
C proba [moli / L]  (6)
a
în care: a – panta dreptei de etalonare; b – interceptul cu ordonata a dreptei de
etalonare; nprobă – indicele de refracţie mediu a probei necunoscute; Cprobă [moli/L] –
concentraţia molară a probei necunoscute.

3
Figura 2. Dreapta de etalonare obţinută la determinarea concentraţiei soluţiei unei sări
anorganice din măsurători de indice de refracţie.

DISCUTII. INTERPRETARI