Comentariu literar al poeziei „Ars poetica” de

Grigore Vieru
Titlul „Ars poetica” format din 2 termeni accentuează arta
prin care sunt exprimate trăsăturile poeziei și în același timp arta
în sine.
În această poezie cu strofe de 6 versuri și vers alb e prezentă o
evoluție și continuitate a vieții sugerează fragmentele „Merg eu...
Mergi tu tu... Vine moartea... toți sîntem luminați”. Viața e formată
din momente plăcute și mai puțin favorabile, iar omul cade
pentru a seridica, pentru a atinge noi limite.
Metafora „Cu spicele albe în brațe/ Ale părului mamei. ”
sugerează că mama este o ființă sfîntă, firavă și însuși începutul
tuturor începuturilor, fără ea totul ar părea atît de singuratic.
Motivul iubirii e prezent în metafora „spicul fierbinte la piept/ Al
lacrimii tale” ce sugerează ca aceste relații sunt ceva presus ce
nu aduc nici un dar mai generos decît aripile sale.
Un alt simbol, cel al morții nu cruță pe nimeni, nu îți oferă nici o
minută în plus, de aceea nu pierde timpul, acționează, ne dăm
seama din versurile „Vine moartea din urmă... Ea care nimic
niciodata/ Nu înapoiază.”
Fragmentul „Și toți sântem luminați, De-o bucurie neînțeleasă”
accentuează ideea că putem fi fericiți din simplele mărunțișuri,
important e să fim conștienți de aceasta.
După părerea mea, mesajul acestei poezii este că evoluția vieții
depinde însuși de noi, de aceea trebuie sa învățăm la tinerețe
pentru a fi oameni de succes spre bătrînețe.