Lucian Blaga –un poet al tăcerii și al misterelor

Poeziile blagiene au în sine acel farmec și acel mister care poate atrage
orice cititor.Prin împletirea numeroaselor figure de stil,de la metafore
până la epitete metaforice,operele lui capătă acea vrajă de care nu vei
putea scăpa încă mult timp.Putem observa că lirica blagiană deseori se
apropie de expresionism,aceasta se evidențiază în volumele „Poemele
luminii” si „Pasii profetului”.Astfel,putem observa relație cu
cosmosul,absolutul și iluminatul.Un alt element specific liricii blagiene
este tristețea metafizică,des întâlnită în volumele „În Marea trecere” și
„Lauda somnului”.
Creația poetică blagiană este împărțită în trei etape.Prima etapă este
„Strigătul expresionist”,aici apare eul stihial care se simte parte a
marelui „Tot”,iar stările eului liric este elanul vital și beția vitalistă care
tinde să depășească limitele condiției umane pentru a se contopi cu
cosmosul.Următoarea etapă este „Tristețea metafizică”.În această fază
eul nu se mai simte parte a marelui „Tot”,dar se simte izolat,doar un
mic fragment a universului.Mai apare și eul interogativ care este chinuit
de mari neliniști existențiale.ȘI,cea de-a treia etapă este „Lumea
aievelor”,aici este prezent un poet nou,mai concret este evidențiată
împăcarea între poet și univers.
Universul poetic a lui Lucian Blaga este foarte divers.Este prezentă și
filozofia,și dragostea,și nostalgia.De exemplu,în poezia „Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii” eul liric meditează asupra lumii care este plină
de taine și mistere pe care el nu le strivește,adică nu le strică.Anume
prin această negație „nu strivesc”autorul și-a dat atitudinea față de
mistere.La fel,în text putem găsi sintagme care formează antiteză între
acțiunile eului liric și altor persoane.Eul liric spune că el „nu strivesc
corola de minuni a lumii” ,„nu ucid”, „iubesc”,pe când alții
„sugrumă”.Un alt text în care îl regăsim pe poet meditând este
„autoporter”.Aceasta este o artă poetică a unui poet expresionist,deși
poetul se privește din exterior,parcă prin oglindă.
În următoarele două poezii,vă voi prezenta dorul așa,cum îl vede
poetul.Conceptul „dorul-dor” din poezia cu cu acelasi titlu este strâns
legat cu motivul drumului „pe-u drum ne duce dorul dor” astfel
arătândune că dorul este etern și nemărginit precum drumul,Prin
intermediul metaforei din titlu „dorul-dor” depistăm starea meditativă
a eului liric.Un alt aspect al dorului întâlnit în text este ceea că dorul
este ceva specific românesc.Doar în spațiul românesc dorul are o
semnificație mai amplă și mai deosebită.El este prezent în suletele
noastre sub diferite forme,fie dorul față de o presoană sau
nostalgie.Poezia „Dorul” precum și poezia „Dorul-dor” au la baza sa
definirea dorului ca sentiment etern.Doar că, poezia „Dorul” dezvaluie
dragostea unei femei.
Ce este satul pentru voi ? Pentru mine satul este locul unde mi-am
petrecut copilăria,e locul unde sunt cei mai dragi oameni,e locul unde
voi reveni de fiecare dată.Să vedem ce e satul pentru Lucian Blaga.În
opera „Sufletul satului” titlul conține sugestia unui „suflet”pe care îl are
satul,el vine ca un duh spre vremurile noastre.Prin metafora „eu cred că
veșnicia s-a născut la sat” autorul scoate în evidență eternitatea
satului.Hiperbola „aici orice gând e mai încet” ne arată că satul e un loc
deosebit și liniștit.În versul „și inima-ți zvâcnește mai rar” inima este o
metonemie care sugerează călumea satului este în deplin acord cu
natura.Iar versul „ca un joc de iezi pe morminte înalte” este prezentă
idea că sufletul satului reunește viața șimoartea într-o eternă
îngemănare.În poezia „Satul minunilor” satul e un tărâm fabulos unde
se ajunge ca în basm,după ce treci numeroase obstacole.Simbolistica
„lunii” se îmbogățește aici prin germinative magice,sugerând fabulosul
și că satul e un loc sacru.„Fântâna” este simbolul vieții,care ne arată că
satul trece prin niște încercări,ispite.
În urma lecturii poeziilor „Către cititor”, „Schimbarea zodiei” și „Marea
trecere” am observat că expresionismul blagian este dominat de
urmatoarele preocupări ale eurului : strigătul disperat al
ființei,tensiunea metafizică,îndepărtarea definitivă de real,drama
existențială eternă.Reflectând asupra idealului etic pe care îl prezintă
eul blagian,constatez urmatoarele aspecte expresioniste :asumarea
destinului de creator,întoarcerea la origini/la rădăcini este un mister și
autocontemplarea și autocunoașterea sunt procese divine.
În concluzie,aș dori să repet că poeziile blagiene au în sine acel farmec
și acel mister care poate atrage orice cititor.După prima lectură a
oricărei poezii a lui blaga mă gândeam „ce este aici deosebit ?”însă
analizând figurile de stil,motivele,simbolurile înțelegi cât de mult îți
spune poetul prin o mică poezie de 6 versuri.Blaga prin operele sale
crează un alt univers :cu legile,sensurile și conceptele sale.