CREȘTEREA ȘI CONVERGENȚA

ECONOMICĂ:
MAROC, LIBIA, NIGERIA, MALI, MAURITIUS

Coordonator,

Masterand,
Cuprins

Introducere.....................................................................................................................2

0
 Introducere
Economia este o știință socială ce studiază producția și desfacerea, comerțul și 
consumul de bunuri și servicii. Potrivit definiției date de Lionel Robbins în 1932,
economia este știința ce studiază modul alocării mijloacelor rare în scopuri alternative.
Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umană, economia este o știință socială.
Se spune că economia este pozitivă atunci când încearcă să prezică în mod obiectiv
și să explice consecințele anumitor opțiuni, date fiind un set de supoziții sau de observații.
Alegerea unei supoziții ce trebuie făcută atunci când se construiește un model, la fel ca și
observațiile ce trebuie stabilite sunt alegeri normative.
Se spune că economia este normativă atunci când recomandă o alegere în detrimentul
altei alegeri sau când este făcută o apreciere subiectivă asupra valorii.
Economia centrată pe variabile măsurabile se divide în două domenii
principale: microeconomia care se ocupă de agenți individuali, cum ar fi bugetele și
afacerile și macroeconomia care ia în considerare economia ca pe un întreg, cererea și
oferta agregată, capitalul și materiile prime.
O atenție deosebită se acordă și alocării resurselor, producției, desfacerii,
comerțului și concurenței. Logica economică este aplicată tot mai des în cazul problemelor
legate de opțiuni în cazul lipsurilor sau atunci când trebuie stabilită valoarea economică.
Preocuparea principală în economie se centrează pe modul în care prețurile
reflectă cererea și oferta, iar ecuațiile sunt folosite pentru a prezice consecințele anumitor
decizii.
Supoziția fundamentală care face subiectul teoriei economice tradiționale este ideea
existenței factorului rațional care urmărește maximizarea utilității. Economia neoclasică
este bazată pe această supoziție care este folosită pentru a deriva rezultate referitoare la
funcționarea unui sistem de prețuri în condițiile puterii pieței descentralizate.

1
 Capitolul 1. Economia țărilor

Maroc

Economia Marocului este considerată a fi o economie relativ liberă guvernată de

legea cererii și a ofertei. Din 1993, țara a început o politică de privatizare ale unor anumite
sectoare economice care erau în mâinile guvernului.
Reformele Guvernului și o creștere constantă anuală în regiune de 4-5% din 2000
până în 2007, inclusiv creșterea de 4,9% de la an la an în intervalul 2003-2007 au ajutat
economia marocană să devină mult mai robustă în comparație cu câțiva ani în urmă.
Creșterea economică este mult mai diversificată, cu servicii noi și poli industriali, cum ar
fi Casablanca și Tanger, în curs de dezvoltare. Sectorul agricol este reabilitat, care în
combinație cu precipitații crescute au dus la o creștere de peste 20% în 2009.
Indicatorii economici disponibili la sfarsitul anului demonstreaza ca Marocul nu
doar ca nu a fost afectat de criza economica globala, dar a avut, in 2009, considerat cel mai
aspru an al crizei, o crestere economica importanta. In timp ce marile economii s-au
confruntat, anul trecut, cu rate ale somajului rasunatoare, somajul marocan a scazut la
9,1% in 2009, de la 9,6%, nivelul din 2008. De asemenea, Marocul a avut, in 2009, si o
crestere economica de 5,3%, conform datelor de la Directia de Studii si Perspective
Financiare (DEPFA).Cifrele publicate recent de catre DEPFA confirma intuitia
observatorilor economici cu privire la economia marocana, care a resuit sa sfideze criza.
Si toate astea pentru ca regatul sharifian ("sharif" fiind un termen arab care ii
desemneaza pe descendentzii lui Ali, cel de-al patrulea calif rashidun, si ai Fatimei, fiica
Profetului) nu a cedat cresterii excesive a aportului activitatilor financiare (servicii
bancare, asigurari, investirii etc.) in PIB, care a fost "pacatul" fundamental al economiilor
occidentale.
Totodata, recolta anului 2009 a fost deosebit de buna, iar, pentru ca Marocul are o
economie bazata pe agricultura, aceasta tara a cunoscut o crestere economica
semnificativa, condusa de cererea interna. Domeniul constructiilor a inregistrat, si el, o
crestere importanta, cu o majorare in vanzarea de ciment de 3,4%, la sfarsitul anului 2009,
comparativ cu sfarsitul anului 2008. In aceasta situatie, mai multe programe de constructii
majore vor remodela, in viitorul apropiat, peisajul arhitectural al Marocului.
Cresterea economica a fost alimentata, in primul rand, de cererea interna puternica,
bazata atat pe majorarea veniturilor gospodariei rurale (datorita sezonului agricol bun),
cresterea creditelor pentru consum, precum si de sustinerea puterii de cumparare prin
politica de reducere a impozitelor pe venit si majorarea salariilor.

2
 Resurse naturale: fosfaţi, magneziu, plumb, zinc, sare. Populaţia: 33.848.242 de
locuitori (2014).

Densitatea populaţ iei : 48 locuitori/km2. Rata alfabetizare: 68 %

Religia: musulmani 98,7%, creştini 1,1%, evrei 0,2%.

Limbi vorbite: araba (limba oficială), franceza, berbera şi spaniola (în nordul ţării)

In perioada Ramadanului, care durează patru săptămâni şi care precede cea mai
importantă sărbă toare religioasă musulmană „Aid El Fitr”, programul de lucru este redus în
mod semnificativ, devenind, de regulă, 9.30 – 14.30. Intrucât în această perioadă, ritmul
activităţii economice înregistrează cote scăzute, majoritatea oamenilor de afaceri străini evită
deplasările lor de afaceri în Maroc.

Produsul Intern Brut 2014 (conform datelor statistice publicate de Banca Mondială) -
cca. 110,01 miliarde USD, previziunile pentru anul 2015 fiind de 103,8 miliarde USD, din
care:

- agricultură, silvicultură, pescuit: 15%

- industrie : 30%

- comerţ şi servicii 55%

PIB pe locuitor (2014): 3.163,00 USD.

Datoria publica marocana este de 63,9 % din PIB (2014).

Creşterea economică: 2,6 % in 2014, 4,7 % in 2015.

Rolul statului în economie

Multitudinea aprobărilor şi autorizaţiilor necesare care reglementează activitatea

economică în această ţară este relevantă pentru rolul conducător preponderent ce revine
instituţiilor guvernamentale în economia naţională. Influenţa birocraţiei este amplificată de
numărul mare de organizaţii/oficii naţionale interpuse între ministere şi autorităţile
provinciale.
În mod tradiţional, cercurile de afaceri din Maroc menţin relaţii foarte apropiate cu
administraţia şi cu cercurile politice, activitatea politicienilor depinzând de contribuţiile
băneşti ale acestora. Marile companii oferă, de asemenea, poziţii importante (şi foarte
generos remunerate) pentru înalţi functionari care părăsesc structurile administrative.
Paternalismul birocratic îngreunează pătrunderea de noi companii pe piaţă şi întreţine un
nivel ridicat al preţurilor.
Guvernul marocan controlează accesul pe piaţă şi facilitează investiţiile străine, în
multe cazuri, în funcţie de interesele de grup. Deşi se încearcă, de mai multă vreme, să fie
implementate prevederile programului de descentralizare, guvernul continuă să joace, în
continuare, un rol important. Percepţia generală este că rolul pe care guvernul doreşte să
şi-l asume este acela de a direc ţiona investiţiile către dezvoltarea sectoarelor productive şi

3
realizarea unor produse cu valoare adăugată superioară. Impresia dominantă este însă
aceea că, în pofida declaraţiilor publice, guvernul continuă să intervină pentru a remedia
"defecţiunile" pietei, ceea ce s-ar putea traduce printr-o "atitudine protectoare" când este
vorba de concurenţa străină şi posibila introducere de noi produse din exterior.
Liniile politicii guvernului marocan, în domeniul economic, sunt orientate, în
principal, către realizarea unei creşteri susţinute şi durabile, crearea de noi locuri de muncă
în domeniile productive, reducerea ratei şomajului, ameliorarea condiţiilor în care îşi
desfăşoară activitatea întreprinderile productive, încurajarea investiţiilor, cu accent pe
promovarea celor străine, prezervarea echilibrelor macro-economice, promovarea
învăţământului în domenii utile dezvoltării economice, îmbunătăţ irea condiţiilor de viaţă
şi de locuit ale populaţiei, eradicarea sărăciei şi a marginalizării sociale.
Pentru realizarea acestor deziderate, acţiunile guvernului sunt îndreptate, în
principal, către întărirea şi modernizarea reţelelor de infrastructură şi suprastructură ale
ţării, crearea condiţiilor necesare integrării economiei naţionale în cea mondială,
sensibilizarea întreprinderilor productive în legătură cu creşterea competitivităţii pe plan
mondial şi implicit asupra necesităţii de modernizare a capacităţilor de gestiune şi
producţie ale acestora.

4
 Libia

Economia Libiei este bazată în principal pe exportul de petrol și gaze naturale, care

reprezintă 90% din veniturile provenite din export. Industria este în principal petrochimică,
energetică, metalurgică, ușoară (textilă), extractivă. Agricultura se face în oaze și nu este prea
dezvoltată.
Sectorul de petrol
Libia este membru al OPEC și deține cele mai mari rezerve de petrol din Africa (este
urmată de Nigeria și Algeria), 41.5 Gbbl (6.60 × 109 m3), ca din ianuarie 2007, până la 39,1
Gbbl (6.22 × 109 m3), în 2006. Aproximativ 80% din rezervele de petrol ale Libiei sunt situate
in bazinul Sirte, care este responsabil pentru 90% din producția de petrol a tarii [3]. Printre
filialele NOC lui, cel mai mare producător de petrol este Companiei Petroliere Waha (WOC),
urmat de Agoco, Companiei Petroliere Zueitina (Zoc), și a Companiei Petroliere Sirte (SOC).
Resurse de petrol, care reprezintă aproximativ 95% din veniturile din exporturi, 75% din
veniturile guvernamentale, iar peste 50% din PIB. Veniturile din petrol constituie principala
sursă de schimb valutar. Reflectând patrimoniul a economiei de comandă, trei sferturi din
ocuparea forței de muncă este în sectorul public, și investițiile private rămâne mic, la
aproximativ 2% din PIB.
Industria
Libia are o industrie petrochimică dezvoltată, cu o rată mare de exporturi în rândul
produselor din petrol (kerosen, haine de ploaie, încălțăminte sintetică). De asemenea, foarte
dezvoltată e industria metalurgică, datorită gazelor naturale, cu mai mari exporturi.
Mai puțin dezvoltată este industria ușoară (textile, hrană, băuturi) acoperind un procent mai
mic de 5%.
Agricultura
Deși agricultura este al doilea cel mai mare sector în economie, Libia depinde de
importuri, în majoritatea de alimente. Condițiile climatice și solurile sărace limitează producția
agricolă, și producția de alimente internă satisface aproximativ 25% din cerere.
Având în vedere că 90% din Libia este deșert, agricultura se face în câmpia litorală din nord
și în oaze. Principalele culturi sunt de cereale, măsline, citric și curmale. Sursa principală de apă
agricolă este Marele Râu Artificial.

5
6
 Nigeria

Nigeria, oficial Republica Federală Nigeria, este o țară situată în partea vestică-mijlocie

a Africii, în Golful Guineii mărginită cu Benin la vest, Ciad și Camerun în est, și Niger la nord.
Nigeria este țara cu cea mai mare populație a continentului african. Numele Nigeria a fost luat de
la fluviul Niger, care străbate țara. Din puncte de vedere administrativ, Nigeria este o republică
constituțională federativă, ce constă din 36 de state și Teritoriul Capitalei Federale, Abuja.
Nigeria este adesea menționată sub apelativul "gigantul Africii", datorită populației și
economiei sale mari. Nigeria este cea mai populată țară din Africa și a șaptea cea mai populată
țară din lume, având aproximativ 174 milioane de locuitori. Nigeria are de asemenea una dintre
cele mai mari populații de tineri din lume.  Pe teritoriul țării locuiesc peste 500 de grupuri etnice,
cele mai numeroase fiind Hausa, Igbo și Yoruba. 
În 2014, economia Nigeriei (conform PIB) a devenit cea mai mare din Africa, avand un
PID de peste 500 miliarde de dolari, și a depășit Africa de Sud devenind a 21-a cea mai mare
economie din lume. În plus, Nigeria are datorii externe relativ scăzute, ponderea datoriei în PIB
fiind de numai 11 la sută.
Rezervele de petrol ale țării au jucat un rol important în dezvoltarea sa. Nigeria este
considerată a fi o țară în curs de dezvoltare de către Banca Mondială și a fost identificată drept o
putere regională în Africa.
De asemenea, este un membru al grupului MINT de țări, care sunt considerate drept
următoarele economii "BRIC" ale lumii. Nigeria este un membru a Comunității
Națiunilor, Uniunii Africane, OPEC și ONU.
Dispunând de o producție de petrol importantă, Nigeria rămâne o țară relativ săracă, fapt
datorat în principal corupției. Conform valorii PIB-ului său, se plasează ca a treia țară din Africa,
după Africa de Sud și Algeria. Cu toate că au loc scrutine electorale cu vot universal, democrația
nu este încă stabilită, la ultimul scrutin electoral având loc fraude masive, conform observatorilor
internaționali. Din 1991 capitala este în noul oraș Abuja.
Nigeria este cotată acum ca a 26-a economie a lumii. Problema rămâne însă cea a
venitului pe cap de locuitor, acolo unde Nigeria se situează pe locul 121. Un sondaj al NBS arată
că numărul de nigerieni care trăiesc în sărăcie a crescut de la 52% în 2004 la 61% în 2010. În
cadrul studiului, nivelul de sărăcie a fost determinat ca fiind traiul cu mai puţin de un dolar pe zi.
Pentru recalcularea produsului intern brut, NBS a crescut numărul sectoarelor de la care se
preiau date. Astfel, sistemul vechi lua în considerare 33 de sectoare, iar cel nou 46.
În vechea formă de calcul al PIB-ului autorităţile nigeriene nu includeau sectoare în plină
dezvoltare precum cel al filmului sau cel al telecomunicaţiilor. Industria cinematografică
nigeriană, numită - cum altfel? - Nollywood, produce anual circa 600 milioane de dolari şi
susţine peste un milion de locuri de muncă, fiind al doilea sector ca număr de angajaţi după
agricultură.
Cât despre zona telecom, este suficient de spus că, dintr-o populaţie de 170 de milioane
de oameni, 120 de milioane sunt abonaţi la reţelele de telefonie mobilă. Nigeria şi Africa de Sud

7
sunt cele mai mari pieţe din Africa pentru dispozitivele mobile, numărul utilizatorilor
înregistrând o creştere uluitoare în ultimii şapte ani.
Nigeria mai face parte şi din Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol şi este cel mai
mare producător de pe continent. Guvernul nigerian se aşteaptă ca încasările din petrol să atingă
suma de 40 de miliarde dolari în 2014. „Această schimbare pozitivă care s-a produs este încă un
exerciţiu în lucru. Indiferent de încercările de astăzi, această ţară are asigurat un loc la masa celor
mari„, a declarat Jonathan Goodluck, preşedintele Nigeriei.

8
 Mali
Mali este o țară din Africa. Învecinată la nord cu Algeria, la est cu Niger, la vest
cu Mauritania și Senegal, în sud cu Coasta de Fildeș Guineea și Burkina Faso. Pe 6 aprilie 2012,
rebeli din Mișcarea Națională pentru Eliberarea Azawadului (MNEA) au
declarat secesiunea unui nou stat, Azawad, de la Mali.
Guvernul și politica
Constituția stabilește o democrație multipartidistă, cu imposibilitatea de a forma partide
bazate într-o singură linie etnică, religioasă, regională. Congresul Național format din 147
membri este unicul corp legislativ de guvern. Proporția între reprezentanții diferitelor districte
administrative este determinată de procentul de populație. Mandatul guvernului din Mali este de
cinci ani.
Organizație administrativ-politică
Mali este împărțit în opt regiuni administrative și districte. Aceste diviziuni au ca nume
principalul oraș din fiecare zonă. Cele trei regiuni din nord sunt: Gao, Kidal și Timbuktu, acestea
reprezintă doua treimi din suprafața țarii cu doar 10% din populație. Sudul țării este divizat în
regiunile: Kayes, Kulikoro, Mopti, Segu, Sikasso și districtul Bamako.
În prezent este în curs reforma de descentralizare, care are ca obiectiv transferarea
competenței administrative. Scopul este ca gestionarea provincială să fie cât mai aproape de
populația locală. Această reformă vrea să sfârșească cu divizarea teritorială moștenită din era
colonială și constă într-un proces de consultare a populației care a permis crearea unor noi
comune, care reunesc mai multe sate și fracțiuni de teritoriu conform unor criterii bine definite.
Există 703 comune în Mali, dintre care 684 au fost create în 1996. O lege
din 1999 confirmă această reorganizare administrativă și teritorială din Mali, cu crearea
cercurilor (regruparea de mai multe comune) și regiunile (regruparea de cercuri).
Statul Mali a creat o direcție centrala națională ale colectivităților teritoriale în sânul
Ministerului de Administrație Teritorială și Colectivității Locale (MATCL), această instituție
este însărcinată cu descentralizarea și reforțarea capacităților colective teritoriale, cât și de sprijin
tehnic sau financiar.
În anul 2005 a fost adoptat documentul pentru decentralizarea prevăzută pentru
anii 2005-2014. Acest document are patru axe principale:

 Dezvoltarea capacităților colective umane;

 O mai bună repartizare teritorială a serviciilor de stat;
 Dezvoltarea societății;
 Dezvoltarea serviciilor private la nivel local;
În același ani, a fost creată o a opta instituție a Republici Mali: Înaltul Consiliu al
Colectivităților Teritoriale, care asigură reprezentarea națională a colectivităților teritoriale.
Scopul ei este de a răspunde problemelor dezvoltării regionale.

Economia

9
 Doar o porțiune extrem de mică din suprafața acestia este teren arabil. Zăcămintele
minerale, majoritatea neexploatate, sunt de fier, bauxită, petrol, aur, nichel și cupru. Agricultura
ocupă locul cel mai important în economia statului. Culturile principale se numără meiul, sorgul,
porumbul, orezul, bumbacul și alunele.

Generalităţi: fiind printre cele mai sărace 25 ţări din lume, Mali este o ţară fără ieşire la
mare şi este dependentă în ceea ce priveşte încasările de exploatarea zăcămintelor de aur şi de
exporturile de produse agricole. Starea fiscală a ţării oscilează odată cu preţul aurului şi al
produselor agricole, dar şi în funcţie de anotimpul secerişului. Mali rămâne în continuare
dependentă de ajutor extern. Activitatea sa economică este în mare măsură limitată la zona
fluvială irigată de râul Niger, iar aproximativ 65% din suprafaţa sa este deşert sau semideşert.
Aproximativ 10% din populaţie este nomadă şi aproximativ 80% din forţa de muncă se ocupă de
agricultură şi pescuit. Activitatea industrială este concentrată pe procesarea produselor agricole.
Guvernul a continuat un program structural de ajustare recomandat de FMI, care a ajutat
economia să crească, a asigurat diversitatea şi a atras investiţii străine. Mali îşi dezvoltă industria
de bumbac şi de extracţie a fierului pentru a-şi diversifica resursele de venit, deoarece producţia
de aur a început să scadă. Mali a investit în turism, dar problemele legate de securitate afectează
acest sector. Reformele economice şi deprecierea francului CFA cu 50% în ianuarie 1994 au
condus la o creştere economică cu o valoare medie de 5% înregistrată în intervalul 1996-2010.
Transferul de fonduri şi rutele de comerţ exterior au fost puse în pericol de starea de tensiune din
statul vecin Coasta de Fildeş. Totuşi, Mali construieşte o reţea de drumuri cu care se va conecta
la ţările vecine şi are o linie de cale ferată prin care se face legătura cu Senegalul. În 2010, în
Mali a fost o secetă regională care au afectat şeptelul şi producţia alimentară.

PIB (RAPORTAT LA PARITATEA PUTERII DE CUMPĂRARE): 16,74 miliarde $ (2010)

:: LOCUL ÎN LUME: 134
15,91 miliarde $ (2009)
15,24 miliarde $ (2008)
Notă: cifrele sunt exprimate în dolari americani 2010
PIB (RAPORTAT LA RATA OFICIALĂ DE SCHIMB): 9,077 miliarde $ ( 2010)
PIB - RATA REALĂ DE CREŞTERE: 5,2% (2010)
:: LOCUL ÎN LUME: 59
4,4% (2009)
5% (2008)
PIB PE CAP DE LOCUITOR: 1200 $ (2010)
:: LOCUL ÎN LUME: 206
1200 $ (2009)
1200 $ (2008)
Notă: cifrele sunt exprimate în dolari americani 201
PIB - PONDEREA SECTOARELOR DE ACTIVITATE:
:: AGRICULTURĂ:45%
:: INDUSTRIE:17%
:: SERVICII:38% ( 2001)
FORŢA DE MUNCĂ (NOMINAL): 3,241 milioane ( 2007)
:: LOCUL ÎN LUME: 100

10
FORŢA DE MUNCĂ PE SECTOARE ECONOMICE:
:: AGRICULTURĂ: 80%
:: INDUSTRIE ŞI SERVICII: 20% (2005)
RATA ŞOMAJULUI: 30% (2004)
:: LOCUL ÎN LUME: 178
POPULAŢIA SUB LIMITA SĂRĂCIEI: 36,1% ( 2005)

VENITUL SAU CONSUMUL PE GOSPODĂRIE ÎN FUNCŢIE DE COTA

PROCENTUALĂ:
:: CEL MAI MIC 10%: 2,7%
:: CE MAI MARE 10%: 30,5% ( 2006)

DISTRIBUŢIA VENITULUI FAMILIAL - INDEXUL GINI: 40,1 ( 2001)

:: LOCUL ÎN LUME: 60
50,5 ( 1994)

BUGETUL
:: VENITURI: 1,5 miliarde $
:: CHELTUIELI: 1,8 miliarde $ ( 2006)

RATA INFLAŢIEI: 2,5% (2007)

:: LOCUL ÎN LUME: 69

RATA DE DISCOUNT A BĂNCII CENTRALE: 4,25% ( 31 decembrie 2009)

:: LOCUL ÎN LUME: 94
4,75% ( 31 decembrie 2008)

MASA MONETARĂ ÎN SENS RESTRÂNS - M1: 1,758 miliarde $ ( 31 decembrie 2009)

:: LOCUL ÎN LUME: 124
1,559 miliarde $ ( 31 decembrie 2008)

MASA MONETARĂ ÎN SENS LARG - M3: 2,514 miliarde $ ( 31 decembrie 2009)

:: LOCUL ÎN LUME: 137
2,12 miliarde $ ( 31 decembrie 2008)

VALOAREA CREDITELOR INTERNE: 994,9 milioane $ ( 31 decembrie 2009)

:: LOCUL ÎN LUME: 150
1,095 milioane $ ( 31 decembrie 2008)

VALOAREA DE PIAŢĂ A ACŢIUNILOR TRANZACŢIONATE PUBLIC PE BURSĂ: $

NA

AGRICULTURA - PRODUSE: bumbac, mei, orez, porumb, legume, alune, bovine, ovine,
caprine

INDUSTRIE: prelucrarea produselor alimentare, construcţie, mineritul fosfaţilor şi aurului

11
RATA DE CREŞTERE A PRODUCŢIEI INDUSTRIALE: $ NA

ELECTRICITATEA - PRODUCŢIE: 515 milioane kWh ( 2007)

:: LOCUL ÎN LUME: 158

ELECTRICITATEA - CONSUM: 479 milioane kWh ( 2007)

:: LOCUL ÎN LUME: 162

ELECTRICITATEA- EXPORTURI: 0 kWh- evoluţiile recente hidroenergetice pot furniza

energie electrică către Senegalului şi Mauritania ( 2008)

PETROL - PRODUCŢIE: 0 barili/zi ( 2009)

:: LOCUL ÎN LUME: 163

PETROL - CONSUM: 6000 barili/zi ( 2009)

:: LOCUL ÎN LUME: 163

PETROL - EXPORTURI: 0 barili/zi ( 2007)

:: LOCUL ÎN LUME: 193

PETROL – IMPORTURI: 4402 barili/zi ( 2007)

:: LOCUL ÎN LUME: 162

PETROL - REZERVE DOVEDITE: 0 barili ( 1 ianuarie 2010)

:: LOCUL ÎN LUME: 139

GAZE NATURALE - PRODUCŢIE: 0 m3 ( 2008)

:: LOCUL ÎN LUME: 114

GAZE NATURALE - CONSUM: 0 m3 ( 2008)

:: LOCUL ÎN LUME: 139

GAZE NATURALE - EXPORTURI: 0 m3 ( 2008)

:: LOCUL ÎN LUME: 153

GAZE NATURALE - IMPORTURI: 0 m3 ( 2008)

:: LOCUL ÎN LUME: 96

BALANŢA CONTURILOR CURENTE: -446 milioane $ ( 2007)

:: LOCUL ÎN LUME: 113
EXPORTURI: 294 milioane $ ( 2006)
:: LOCUL ÎN LUME: 174

EXPORTURI - BUNURI: bumbac, aur, animale

12
EXPORTURI - STATE PARTENERE: China 14.61%, Thailanda 8.28%, Pakistan 6.74%,
Maroc 6.48%, Burkina Faso 4.67%, Franţa 4.6%, India 4.45% (2009)
IMPORTURI: 2,358 miliarde $ ( 2006)
:: LOCUL ÎN LUME: 147

IMPORTURI - BUNURI: petrol, maşini şi echipamente, materiale de construcţii, produse

alimentare, textile

IMPORTURI - STATE PARTENERE: Senegal 12.21%, Franţa 11.57%, Coasta de Fildeş

10.05%, China 5.89% (2009)

DATORIA EXTERNĂ: 2,8 miliarde $ ( 2002)

:: LOCUL ÎN LUME: 133

CURSUL VALUTAR: franci africani CFA (Communauté Financiere Africaine ) - XOF pentru
un dolar SUA - 506.04 (2009), 447.81 (2008), 493.51 (2007), 522.59 (2006)
Notă: începând cu 1 ianuarie 1999, francul din Africa de Vest CFA (XOF) a fost raportat la
moneda euro la o rată de 655,957 franci CFA pe euro; monedele şi bancnotele francilor CFA din
Africa de Vest nu sunt recunoscute în ţările care utilizează franci CFA din Africa Centrala
(XAF), şi viceversa, chiar dacă rata de schimb valutar a celor două monede este aceeaşi.

13
 Mauritius

Mauritius , cunoscută oficial ca Republica Mauritius (în engleză Republic of Mauritius;

în franceză République de Maurice), este o țară insulară din largul coastelor
continentului african în sud-vestul Oceanului Indian, la aproximativ 900 km est de Madagascar.
Mauritius face parte din insulele Mascarene împreună cu insula franceză Réunion situată la
200 km sud-vest.
Populația urbană constituie 41,3% din populația totală a țării, iar ariile urbane principale
sunt (mii locuitori): Beau Bassin-Rose Hill (103,9), Vacoas-Phoenix (100,1), Curepipe
(78,9), Quatre Bornes (75,9). Populația este concentrată în mare parte în zona central-nordică,
îndeosebi ariile urbane Port-Louis (20% din populația Mauritiusului), Beau Bassin-Rose
Hill și Vacoas-Phoenix.
Economie
Mauritius este supranumit „Hong-Kong-ul francofon”. Poate de aceea că are o economie
în continuă creștere, practic, de la obținerea independenței, într-un ritm anual de 5-6%, fapt ce i-a
permis înscrierea între statele lumii cu dezvoltare medie. Succesul economic al Mauritiusului are
la bază promovarea investițiilor străine în „zonele libere” (peste 550 întreprinderi mici, plasate
pe întregul teritoriu, care realizează confecții, textile, produse de pielărie, iar mai recent și optice
și ceasuri), expansiunea serviciilor financiare (peste 9000 de firme își au sediul sau filiale în
Mauritius), „exprimată” în investiții bancare de cca. 1 mrd. dolari și promovarea turismului (cca.
1/10 din PIB). În agricultură (10% din PIB, 14% din populația activă), cultura trestiei de zahăr
rămâne dominantă (cca. 90% din suprafața cultivată, 25% din exporturi). Există, de asemenea,
plantații de palmier, de cocotieri în regiunile de coastă, de vanilie și de tutun de-a lungul văilor
principale, ceai și cafea pe platouri. Industria producătoare „tradițională” include fabrici de
zahăr (cca. 400 mii t/an), țigarete, bere, săpun, conserve din fructe și carne, principalele centre
fiind capitala (Port-Louis), Grand-Port, Flacq ș.a. în capitală există și o rafinărie de petrol (pe
bază de import) și una de îngrășăminte chimice. Un sector extrem de dinamic este cel al
confecțiilor, ce contribuie cu 50% la exporturile Mauritiusului, iar unul de mare viitor este cel
al software-ului (creat cu ajutorul specialiștilor din India). Balanța comercială este ușor
deficitară, exporturile acoperind 92% din valoarea importurilor. Principalii parteneri ai
Mauritiusului sunt Marea Britanie, Franța, Republica Africa de Sud, SUA. Turismul dispune de
un potențial natural ridicat și de o infrastructură modernă, încasările anuale fiind în jur de 600
milioane de dolari.

14
 Capitolul 2. Evoluția PIB-ului în Maroc, Libia, Nigeria, Mali, Mauritius

Tabel nr.1. Evoluția PIB real/cap de locuitor în perioada anilor 2005-2015

  2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
2583. 2705.78 2787. 2857. 2967. 3014. 3112. 3143. 3237.
Maroc 2369.567 2522.298 326 6 407 673 77 727 59 448 832
1161 11720.5 1146 1193 4509. 9228. 8000. 6086. 5449.
Libia 10637.52 11126.48 5.7 9 7.55 3.78 256 536 023 82 028
2046. 2117.84 2205. 2314. 2363. 2399. 2461. 2548. 2548.
Nigeria 1866.007 1967 558 4 004 964 671 335 804 427 174
571.8 605.999 655.4 704.0 735.7 794.2 825.3 863.9 902.5
Mali 501.2709 545.8384 552 9 706 646 412 269 617 288 488
6926. 7281.64 7483. 7772. 8061. 8298. 8543. 8837. 9134.
Mauritius 6350.883 6570.875 309 4 762 1 506 198 991 612 823

In urma analizei evolutiei pib-ului real/cap de locuitor, putem afirma urmatoarele:

 Pib-ul tuturor statelor cunoaste o oarecare asensiune de la an la an, exceptie facand
perioada ce inconjoara marea criza mondiala economica.
 Toate tarile analizate dau dovada de o stabilitate economica foarte mare, unele
putand sa devina chiar cele mai mafi puteri din Africa.

15
 COEFICIENTUL DE VARIAȚIE
AL MAROCULUI
3500
3000
2500
2000
1500
1000
500
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

COEFICIENTUL DE VARIAȚIE
AL LIBIEI
14000
12000
10000
8000
6000
4000
2000
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

16
 COEFICIENTUL DE VARIAȚIE
AL NIGERIEI
3000

2500

2000

1500

1000

500

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

COEFICIENTUL DE VARIAȚIE
MALI
1000
900
800
700
600
500
400
300
200
100
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

17
 5000
4000
3000
2000
1000
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Graficele de mai sus indică faptul că PIB-urile celor 5 țări sunt într-un tred ascendent, exceptând anul 2009 (anul crizei economice
mondiale).

18
 Capitolul 3. Creșterea și convergența economică

Tabel nr.2. Rata creșterii PIB-ului

   2005 2005 2006 2007 2008  2009  2010  2011  2012  2013  2014 
Rata creșterii 6.445 2.419 4.740 3.016 2.520 3.852 1.582 3.246 0.991 3.002
Maroc x 554 534 405 528 846 662 235 168 375 583
Rata creșterii 4.596 4.396 0.902 - 4.065 - 104.6 - - -
Libia x 567 891 952 2.15889 61 62.2144 576 13.3121 23.915 10.4782
Rata creșterii 5.412 4.044 3.483 4.115 4.986 2.104 1.508 2.603 3.518 -
Nigeria x 249 67 205 486 829 025 833 613 654 0.00992
Rata creșterii 8.890 4.766 5.970 8.163 7.413 4.499 7.949 3.920 4.672 4.470
Mali x 905 39 858 483 613 097 224 136 755 277
Rata creșterii 3.463 5.409 5.130 2.775 3.852 3.723 2.936 2.962 3.436 3.363
Mauritius x 966 236 218 712 856 647 087 001 572 033

 
Analiza punctelor de Maxim si Minim a Ratei Cresterii

Numele statului Maroc Libia Nigeria Mali Mauritius

1
0
6 2 4 2 5 2 8 2
. 0 . 0 . 0 . 0 5
20 4 1 6 0 4 0 8 0 .
AN/MAXIM 06 4 2 5 6 1 6 9 7 4
AN/MINIM 20 0 2 - 2 - 2 3 2 2
14 . 0 6 0 0 0 . 0 .
9 1 2 1 . 1 9 0 7

19
 0
. 0
2 9
9 1 1 5 9 3 2 9 7

20
 Tabel nr.3. Convergența economică
                       
Abat.med.pa 413 430 450 456 445 463 277 376 346 316 317
trat. 6.466 5.543 9.273 0.294 9.504 5.407 4.103 9.346 9.393 2.071 9.04
Media 434 454 474 488 491 511 372 474 458 429 425
aritmetica 5.05 6.499 8.751 6.372 9.839 6.516 7.589 7.005 8.754 6.047 4.481
95.1 94.7 94.9 93.3 90.6 90.5 74.4 79.4 75.6 73.6 74.7
Coef.variatie 9951 0018 5704 2678 4328 9694 2084 0473 0643 042 2216

COEFICIENTUL DE VARIAȚIE
100

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

21
 Tabel nr.4. Costurile în %

200
  5 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Maro 1527 6102 1224 8162 7026 1100 4695 9786 3085 9438
c x 3.17 .787 6.01 .08 .625 9.65 .711 .31 .745 .464
4889 4892 1048 - 4662 - 4719 - - -
Libia x 6.09 1.94 8.43 25303.5 2.6 742452 28 122851 191320 63779.2
Niger 1009 7955 7128 8715 1099 4870 3566 6246 8662 -
ia x 9.29 .866 .582 .958 5.98 .742 .385 .94 .238 25.2907
4456 2601 3414 4947 4859 3167 5848 3113 3856 3862
Mali x .752 .679 .466 .07 .405 .655 .572 .477 .713 .001
Maur 2199 3554 3553 2021 2883 2894 2366 2457 2936 2972
itius x 9.24 3.42 3.48 1.74 3.85 0.55 9.28 9.27 2.04 1.18

22
 Concluzii
Africa, continentul cel mai sarac din lume, are toate motivele sa sarbatoareasca. In ultimii
50 de ani, de cand si-a castigat independenta in fata puterilor coloniale, Africa nu a mai cunoscut
o asemenea prosperitate ca in prezent. 
Economia infloreste, iar pacea domneste peste cele mai multe dintre tarile africane. Tot
mai putin copii se inarmeaza si tot mai multi merg la scoala. Telefoanele mobile sunt la fel de
raspandite ca in India, iar in tarile cele mai afectate de HIV, rata de infectare scade. Speranta de
viata a crescut cu 10 ani in ultimul deceniu, iar investitiile straine directe au crescut cu o treime,
potrivit The Economist. Consumul se va dubla in urmatorii 10 ani, iar numarul tarilor in care
venitul mediu depaseste 1.000 de dolari/an va creste, de la sub 50% in prezent, la 75%.
Africanii merita toata increderea, comenteaza The Economist. Organizatiile umanitare
din Vest, companiile de minerit chineze si armatele pentru mentinerea pacii ale ONU au facut tot
ce le-a stat in putinta, dar in final, continentul nu poate fi salvat decat de propriii locuitori. Tot
mai multi africani voteaza si devin mai exigenti cu liderii lor. De altfel, activitatea
guvernamentala se imbunatateste. Un reporter The Economist a calatorit in 23 de tari si nicaieri
nu i s-a cerut mita, o performanta de neimaginat acum 10 ani.
Cu toate acesta, drumul dezvoltarii este foarte lung: aftricanii au de construit o
infrastructura, au de eradicat coruptia si interventionismul guvernamental. Si trebuie sa se
grabeasaca. Chiar daca saracia este tot mai putin vizibila in majoritatea capitalelor, ea este inca
larg raspandita, iar razboiul impotriva foametei nu a fost castigat. Bunastarea celor putini creeaza
discrepante uriase, castigatorii boom-ului economic obisnuind sa se izoleze in cartiere bine
pazite. O treime din PIB-ul Africii se bazeaza pe marfuri. Preturile de astazi ating record peste
record, iar colapsul pietelor este ceva obisnuit.  Recentele castiguri oferite de agricultura ar putea
fi afectate de schimbarile climatice. Savana trece printr-un proces de desertificare, volumele de
apa se diminueaza, iar precipitatiile sunt neregulate. Unul din cinci africani va fi afectat de aceste
schimbari pana in 2020.
Migratia catre orase ar putea sa creasca productivitatea, dar si somajul. In plus, populatia
se va dubla la doua miliarde de oameni, pana in 2050. In Mombasa, principalul port al Africii,
este un haos generalizat. Descarcarea marfurilor intarzie cu zilele, iar restrictiile impotriva
imigrantilor tin afacerile pe loc. Birocratia si vamile dubleaza preturile, apreciaza The
Economist. O masina importata din China ajunge in Tanzania la un pret de 4.000 de dolari, insa
transportul pana in Uganda mai costa inca 5.000 de dolari. Daca Africa, cea plina de aspiratii,
vrea sa isi urmeze visul, va trebui sa creeze o piata comuna de la Mediterana, pana la Cape. O
astfel de intelegere ar salva vieti, ar scapa tarile de coruptie si ar impulsiona comertul si
industria. Un raport recent al Bancii Mondiale arata ca Africa are capacitatea de a produce
suficienta mancare pentru a-si asigura consumul intern. Cu toate acestea, prea putini fermieri au
ocazia sa isi poata vinde produsele.

23
Bibliografie

 www.wikipedia.ro
 www.bussines42.ro
 www.bussinesmagazine.ro
 www.dce.gov.ro
 Google public data

24