SEMESTRUL EUROPEAN — FIȘĂ TEMATICĂ

INCLUZIUNEA SOCIALĂ

1. INTRODUCERE pentru evaluarea performanțelor statelor

membre în materie de ocupare a forței
Combaterea sărăciei și a excluziunii de muncă și de pe plan social și pentru
sociale reprezintă o prioritate impulsionarea reformelor la nivel
politică cheie pentru Comisia național. Dintr-o perspectivă mai
Europeană. Începând cu 2010, acest generală, acesta este conceput ca o nouă
aspect a fost inclus în Strategia busolă care să călăuzească construirea
Europa 2020, strategia UE pentru unei Europe mai echitabile și
creștere economică și locuri de muncă, consolidarea dimensiunii sociale a
care este construită în jurul obiectivului acesteia, oferind orientări în domenii
de a crea locuri de muncă și de a reduce precum justiția socială, ascensiunea
sărăcia. Unul dintre cele cinci obiective socială și reducerea sărăciei și a
principale ale strategiei este de a ajuta, inegalității veniturilor.
până în 2020, cel puțin 20 de milioane
de persoane să nu mai fie expuse riscului Scopul prezentului document este de
de sărăcie sau de excluziune socială, a oferi o scurtă prezentare generală
reducând astfel sărăcia de la a incluziunii sociale în Uniunea
116,4 milioane de persoane în 20081 la Europeană2. Documentul este structurat
96,4 milioane în decursul acestui ultim după cum urmează: în primul rând, sunt
deceniu. Cu toate acestea, după criza prezentate conceptele de sărăcie și de
financiară și economică mondială, excluziune socială și modalitățile de
Europa s-a îndepărtat de obiectivul său măsurare a acestora; apoi, se face o
privind sărăcia. Începând cu 2013, trecere în revistă a provocărilor actuale
intensificarea activității economice și din UE; în cele din urmă, sunt aduse în
îmbunătățirea condițiilor de pe piața discuție o serie de pârghii de politică
forței de muncă au adus unele specifice care să permită incluziunea
îmbunătățiri de ordin general în socială.
conjunctura socială din majoritatea
statelor membre. Fișele tematice complementare care
permit o mai bună înțelegere a acestui
Lansarea Pilonului european al domeniu de politică sunt cele intitulate
drepturilor sociale oferă un nou Politici active în domeniul pieței forței de
impuls eforturilor de reducere a muncă; Adecvarea și sustenabilitatea
sărăciei. Potrivit așteptărilor, acest pilon pensiilor; Sănătatea și sistemele de
ar urma să devină cadrul de referință sănătate; Competențe pentru piața
muncii; Fiscalitate și administrația

1
Comparativ cu cele mai recente date (din
anul 2008) privind persoanele expuse riscului
de sărăcie sau excluziune socială (at-risk-of-
2
poverty-or-social-exclusion - AROPE), care Țările la care se referă datele din această
erau disponibile la momentul adoptării fișă informativă sunt cele 28 de state
Strategiei Europa 2020 în 2010. membre ale UE, dacă nu se specifică altfel.

Pagina 1 |
fiscală; Sistemele de stabilire a salariilor;
Combaterea inegalităților.
2. PROVOCĂRI ÎN MATERIE DE
POLITICI: O IMAGINE DE ANSAMBLU
ASUPRA PERFORMANȚELOR DIN
ȚĂRILE UE
2.1. Măsurarea sărăciei și a
excluziunii sociale
Sărăcia și excluziunea socială sunt un
fenomen complex și măsurarea lor
necesită o abordare
multidimensională. Prin urmare, UE
utilizează un set de indicatori pentru a
evalua progresele înregistrate în direcția
realizării obiectivului UE de reducere a
sărăciei.
Indicatorul principal măsoară numărul
de persoane expuse riscului de sărăcie
sau de excluziune socială (AROPE).
Această situație este definită utilizându-
se trei sub-indicatori principali:
 indicatorul privind expunerea la
riscul de sărăcie (sărăcie relativă
sau monetară) măsoară procentajul
persoanelor care trăiesc într-o
gospodărie cu un venit net disponibil
pe adult-echivalent care este sub
pragul riscului de sărăcie, stabilit la
60 % din mediana națională (după
transferurile sociale). Pragul median
de 60 % este convențional și
reprezintă nivelul de venituri care
este considerat necesar pentru a
duce o viață decentă. Persoanele cu
un venit net disponibil pe adult-
echivalent al gospodăriei care este
inferior pragului sunt considerate a fi
expuse riscului de sărăcie;
 indicatorul privind deprivarea
materială severă măsoară proporția
persoanelor ale căror condiții de viață
sunt limitate din cauza lipsei de
resurse și care nu își pot permite
financiar anumite elemente care ar
indica în mod normal un standard de
trai decent într-o societate dată.
Acesta descrie imposibilitatea
involuntară de a plăti pentru cel puțin
patru dintre cele nouă elemente
specifice enumerate în nota de
subsol3;
 indicatorul privind gospodăriile cu o
intensitate foarte scăzută a muncii
măsoară proporția populației cu
vârsta cuprinsă între 0 și 59 de ani
care locuiește în gospodării în care
persoanele de vârstă activă au lucrat
la mai puțin de 20 % din potențialul
lor total de muncă în cursul ultimului
an.
Se consideră că persoanele sunt expuse
riscului de sărăcie sau de excluziune
socială dacă sunt afectate de cel puțin
una dintre cele trei dimensiuni ale
sărăciei descrise mai sus. Unii oameni
sunt afectați simultan de două sau chiar
de trei tipuri de sărăcie. Prin urmare, în
unele cazuri, dacă s-ar lua în considerare
suma corespunzătoare fiecărui indicator,
s-ar ajunge la o dublă contabilizare (a se
vedea figura 1).
Tabloul de bord social, care face parte
din Pilonul european al drepturilor
sociale, adoptă abordarea
multidimensională a Strategiei
Europa 2020 și adaugă o serie de
indicatori suplimentari pentru măsurarea
sărăciei. Acești indicatori sunt următorii:
 privarea severă de locuință,
măsurată ca proporție din populație
care trăiește în locuințe considerate a
fi supraaglomerate și care satisface,
în același timp, cel puțin unul dintre
criteriile conform cărora se stabilește
privarea de locuință: (1) acoperiș
fisurat; (2) lipsa băii, a dușului sau a
WC-ului interior cu apă curentă; sau
(3) o locuință considerată prea
întunecată;
 rata expunerii la riscul de sărăcie a
persoanelor încadrate în muncă,
3
(1) plata la timp a chiriei/a ipotecii/a
facturilor la utilități; (2) încălzirea adecvată a
locuinței; (3) acoperirea cheltuielilor
neprevăzute; (4) o masă cu carne, pește sau
un echivalent proteic o dată la două zile; (5)
o vacanță de o săptămână departe de casă;
(6) deținerea unui autoturism; (7) deținerea
unei mașini de spălat; (8) deținerea unui
televizor color; (9) deținerea unui telefon.
Pagina 2 |
 măsurată ca procentaj al persoanelor
care lucrează și care au un venit net
disponibil pe adult-echivalent sub
pragul riscului de sărăcie, stabilit la
60 % din mediana națională (după
transferurile sociale).
Pe lângă indicatorii sărăciei, elementele
de măsurare a inegalității veniturilor4
oferă o perspectivă mai amplă asupra
excluziunii sociale:
 coeficientul Gini — cea mai des
utilizată măsură a inegalității. Acest
coeficient măsoară distribuția
veniturilor în interiorul unei țări sau
al unei regiuni. Cu cât coeficientul
este mai ridicat, cu atât inegalitățile
sunt mai mari, un coeficient 0
indicând o egalitate perfectă (toată
lumea are aceleași venituri), iar un
coeficient 100 indicând o inegalitate
perfectă;
 raportul dintre chintila superioară
și cea inferioară (denumit și
„raportul S80/S20”) — oferă o
indicație cu privire la disparitățile
dintre nivelul veniturilor celor 20 %
din populație cu veniturile cele mai
mari (chintila superioară) și celor
20 % din populația cu veniturile cele
mai mici (chintila inferioară).
Ancheta EU-SILC ( statisticile UE
referitoare la venit și la condițiile de
viață) reprezintă principala sursă de
statistici referitoare la venit, sărăcie,
incluziune socială și condiții de viață.
Printre principalele avantaje ale acestei
anchete se numără faptul că aceasta
include date detaliate privind persoanele
și gospodăriile, colectate în mod
armonizat în toate statele membre,
permițând astfel realizarea de comparații
între țări. Un neajuns major este
existența unui decalaj de doi ani5 înainte
ca datele să fie disponibile pentru a fi
analizate și raportate.
4
A se vedea fișa tematică din cadrul
semestrului european intitulată Combaterea
inegalităților.
5
De exemplu, în 2017, Eurostat a publicat
datele pentru 2016 bazate pe veniturile din
2015.
2.2. Imagine de ansamblu asupra
performanțelor
Rata sărăciei sau a excluziunii sociale
a scăzut până la nivelul înregistrat
înaintea crizei financiare din 2008. În
20166, aproximativ 118 milioane de
persoane, adică 23,5 % din populația
europeană7, erau expuse riscului de
sărăcie sau de excluziune socială (a se
vedea tabelul 1 din anexă), în timp ce în
2012, procentul de persoane expuse
riscului de sărăcie sau de excluziune
socială în UE a fost de aproape 25 %.
Sărăcia monetară rămâne și în 2016 cea
mai răspândită formă de sărăcie, aceasta
afectând aproape 87 de milioane de
persoane (adică 17,3 %).
Numărul persoanelor care suferă de
deprivare materială severă a scăzut pentru
al patrulea an consecutiv. Datele
preliminare disponibile pentru 2016 indică
faptul că nivelul atins este de 7,5 % (adică
37,8 milioane de persoane), acesta fiind
nivelul cel mai scăzut înregistrat în UE din
2005 până în prezent.
Nivelul de intensitate scăzută a muncii,
care este de 10,4 % (adică 38,8 milioane
de persoane), este în continuare superior
nivelului din 2008 (9,2 %) Cu toate
acestea, în 2015, îmbunătățirea
condițiilor de pe piața forței de muncă și
intensificarea activității economice au
condus, pentru prima dată din 2008
până în prezent, la scăderea procentului
de persoane care locuiesc în gospodării
fără persoane ocupate.
În ciuda îmbunătățirii recente a
situației în materie de sărăcie,
inegalitatea veniturilor rămâne ridicată,
ceea ce indică faptul că rezultatele
6
Date estimate pentru anul de venituri
2015. La momentul publicării prezentului
document, datele pentru Irlanda nu erau încă
disponibile.
7
Numărul total al persoanelor expuse
riscului de sărăcie sau de excluziune socială
este mai mic decât suma dintre numărul
persoanelor care se încadrează în fiecare
dintre cele trei forme de sărăcie sau de
excluziune socială. Explicația este faptul că
unele persoane sunt afectate simultan de mai
mult de una dintre aceste situații.
Pagina 3 |
obținute în ceea ce privește distribuția
echitabilă pentru populație reprezintă
în continuare un motiv de preocupare.
Raportul S80/S20 a urmat o tendință
ascendentă în ultimii ani și a ajuns la 5,1
în 2016. Se poate observa o tendință
ascendentă și în ceea ce privește
coeficientul Gini, a cărui valoare era de
31 în 2015.
Rezultatele în materie de sărăcie și
excluziune socială de la nivelul UE,
calculate ca medie ponderată a
rezultatelor naționale, ascund
diferențe semnificative între statele
membre (a se vedea figura 2). În 2016,
în patru state membre, aproape o treime
din populație era expusă riscului de
sărăcie sau de excluziune socială:
Bulgaria (40,4 %), România (38,3 %),
Grecia (35,6 %) și Lituania (30,1 %).
Prin contrast, cele mai scăzute niveluri s-
au înregistrat în Republica Cehă
(13,3 %), Finlanda (16,6 %) și Țările de
Jos (16,7 %) (a se vedea anexa,
tabelul 1).
Dinamica sărăciei variază, de
asemenea, în funcție de grupele de
vârstă și de contextul demografic.
Câteva grupuri din societate par să fie
cele mai vulnerabile: tinerii, copiii,
persoanele cu handicap, șomerii și
resortisanții țărilor terțe.
Aproape o treime din tinerii din
Europa sunt expuși unui risc mai
ridicat de sărăcie sau de excluziune
socială. Șomajul în rândul tinerilor a
scăzut pentru al treilea an consecutiv și
se ridică, în 2016, la 18,7 %. Această
rată continuă să fie peste nivelurile
înregistrate în 2008 înainte de criză (și
anume 15,6 %). În același timp, aproape
o treime (30,5 %) dintre tineri (cu vârste
între 18 și 24 de ani) au fost expuși
riscului de sărăcie sau de excluziune
socială în 2016.
Copiii constituie un alt grup expus
unui risc mai mare de sărăcie sau de
excluziune socială. În 2016, riscul
pentru copii (0-17 ani) se situa la
26,4 % — mai ridicat decât riscul pentru
persoanele în vârstă de muncă (vârste
cuprinse între 18 și 64 de ani, risc de
24,2 %) sau persoanele în vârstă (vârste
de peste 65 de ani, risc de 18,3 %).
Vulnerabilitatea copiilor este determinată
în mare măsură de statutul părinților lor
pe piața forței de muncă, în special
atunci când acest statut se combină cu
un acces limitat la serviciile sociale și cu
un nivel scăzut al sprijinului pentru venit.
Persoanele cu handicap sunt, de
asemenea, mult mai expuse riscului
de sărăcie sau de excluziune socială.
În rândul persoanelor cu handicap din
UE, un procent de 30,2 % (adică 31 de
milioane de persoane) era expus riscului
de sărăcie sau de excluziune socială în
2015, procent care este cu mult mai
mare decât în cazul persoanelor fără
handicap (respectiv 20,8 %). Acest risc
crește în funcție de gravitatea
handicapului, ajungând la 36,7 % în
cazul persoanelor cu handicap grav, la
nivelul UE, în 2014.
În ceea ce privește șomerii, riscul de
sărăcie sau de excluziune socială a
ajuns la 67,1 % în 2016. În plus,
numărul șomerilor de lungă durată a
ajuns la aproape 48 % din numărul total
de șomeri. Această evoluție este
deosebit de îngrijorătoare, deoarece
perioadele lungi de șomaj pot duce la o
erodare semnificativă a competențelor și
pot expune persoanele care se confruntă
cu aceste perioade lungi de șomaj unui
risc mai mare de sărăcie sau de
excluziune socială. O altă consecință a
șomajului de lungă durată este faptul că
multe dintre persoanele afectate ajung
să nu mai fie acoperite de nicio formă de
sprijin pentru venit sau de protecție
socială.
Faptul de a avea un loc de muncă nu
protejează întotdeauna împotriva
sărăciei, întrucât creșterea sărăciei
persoanelor încadrate în muncă
reprezintă o altă evoluție
îngrijorătoare. În 2015, conform cifrelor
raportate, 9,5 % dintre persoanele care
lucrează au venituri insuficiente, ceea ce
reprezintă o creștere față de nivelul din
20088 (care era de 8,5 %). Această
evoluție este influențată de proliferarea
8
UE-27, nu sunt disponibile date pentru
Croația pentru anul 2008.
Pagina 4 |
contractelor temporare și a locurilor de de sărăcie sau de excluziune socială
muncă cu fracțiune de normă. Aceste se numără familiile monoparentale,
tipuri de locuri de muncă sunt adesea familiile cu mulți copii și
asociate cu remunerații mai mici și cu o minoritățile, ca, de exemplu, romii.
intensitate a muncii mai scăzută, aceștia
fiind principalii factori care determină
sporirea riscului de sărăcie9. Pe de altă
parte, aceste tipuri de contracte sunt
strâns asociate unor tendințe precum
digitalizarea muncii, accentul pus pe un
echilibru mai bun între viața profesională
și cea privată și reintegrarea femeilor cu
copii pe piața forței de muncă.

Situația populației născute în afara UE

este deosebit de relevantă având în
vedere necesitatea tot mai mare de a
găsi soluții pentru afluxul de
solicitanți de azil. În 2015, riscul de
sărăcie sau de excluziune socială pentru
persoanele născute în afara UE a fost
estimat la 39,1 %, acestea fiind așadar
de aproape două ori mai expuse acestui
risc în comparație cu persoanele născute
în UE (21,6 %).

Printre celelalte grupuri10 afectate

Figura 1 — Numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială,

analizate în funcție de tipul de indicatori, UE-28, 2015* (milioane)

* Intersecțiile dintre indicatorii sărăciei pentru 2016 nu erau disponibile la momentul publicării prezentului
document.

9
Employment and Social Developments in
Europe (ESDE) (Evoluția ocupării forței de
muncă și a situației sociale în Europa) 2016,
p. 87.
10
Nu sunt disponibile date comparabile la
nivelul UE pentru toate aceste grupuri.

Pagina 5 |
3. PÂRGHII DE POLITICĂ PENTRU componente: sprijin adecvat pentru
ABORDAREA PROVOCĂRILOR ÎN venit, piețe incluzive ale muncii și acces
MATERIE DE POLITICI la servicii de calitate.

Prevenirea și reducerea sărăciei, a

excluziunii sociale și a inegalităților
depinde în mare măsură de acțiunile
și de reformele adoptate în statele
membre. Rolul UE este de a susține și
de a completa politicile statelor membre
privind incluziunea și protecția socială,
prin intermediul unor orientări de politică
și al sprijinului financiar acordat pentru
eforturile de reformă.
Abordarea UE în materie de
incluziune activă11 își propune: (i) să îi
ajute pe cei care pot lucra să își
găsească locuri de muncă sustenabile și
de calitate; (ii) să ofere persoanelor care
nu pot munci resurse suficiente pentru a
le permite să trăiască demn; (ii) să ofere
sprijin pentru participarea socială.
Această abordare se bazează pe trei
Figura 2 - Persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială (2016): valori
standardizate
 Asigurarea unui sprijin adecvat
pentru venit pentru toți, evitând, în
același timp, capcana șomajului și a
inactivității pentru persoanele care
pot lucra;
 Crearea unor piețe incluzive ale
muncii, punând la dispoziția tuturor
oportunități de a obține un loc de
muncă remunerat și un venit de
subzistență. Piețele incluzive ale
muncii se bazează, printre altele, pe
politici active în domeniul pieței forței
de muncă, menite să amelioreze
corelarea dintre locurile de muncă și
lucrători și să îi ajute pe șomeri să
rămână în contact cu piața muncii12;
 Accesul la servicii de calitate în
domeniul asistenței medicale13, în
domeniul social și în domeniul

Bulgaria
România
Grecia
Lituania
Italia
Letonia
Croația
Spania
Cipru
Ungaria
Irlanda*
Portugalia
Estonia
UE (28 de țări)
Regatul Unit
Polonia
Belgia
Malta
Luxemburg
Germania
Slovenia
Suedia
Franța
Slovacia
Austria
UE28 = 0 Țările de Jos
Danemarca
Finlanda
Republica Cehă
-20 -10 0 10 20

Sursă: Eurostat, EU-SILC, codul datelor online: tsdsc100

* La momentul publicării prezentului document, nu erau disponibile date pentru Irlanda, datele din 2015 fiind
așadar utilizate în locul acestora.

11
A se vedea Recomandarea Comisiei
privind incluziunea activă a persoanelor
excluse de pe piața muncii (2008/867/CE) și
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei
privind punerea în aplicare [SWD(2017) 257
final].
12
A se vedea fișa tematică din cadrul
semestrului european intitulată Politici active
în domeniul pieței forței de muncă.
13
A se vedea fișa tematică din cadrul
semestrului european intitulată Sănătatea și
sistemele de sănătate.

Pagina 6 |
 altor servicii de sprijin poate
înlătura o serie întreagă de obstacole
de pe piața muncii, permițând astfel
combaterea sărăciei și a excluziunii
sociale. De exemplu, serviciile de
îngrijire a copiilor le permit părinților
să își reia activitatea profesională.
Alte programe și servicii specifice
sunt destinate persoanelor cele mai
excluse din societate (persoanele fără
adăpost, foștii deținuți, persoanele
bolnave mintal, persoanele
dependente de droguri) și sunt
menite să le ajute să se reintegreze
în societate.
Statele membre au la dispoziție o serie
de alte pârghii de politică pentru a-și
îmbunătăți rezultatele naționale în
domeniul social. De exemplu:
 punerea la dispoziție a unor
sisteme eficiente și echitabile de
educație și de învățare pe tot
parcursul vieții14 care să-i doteze
pe cetățeni cu competențele de care
au nevoie pentru a intra pe piața
forței de muncă și a progresa în
cadrul acesteia. Pentru copiii care
provin din medii defavorizate,
asigurarea faptului că aceștia
beneficiază de oportunități egale, iar
pentru persoanele slab calificate,
asigurarea unui acces adecvat la
învățarea pe tot parcursul vieții;
 adoptarea unor politici fiscale15
care să ofere stimulentele necesare
tuturor actorilor (lucrători, angajatori
și antreprenori) astfel încât aceștia să
se angajeze pe deplin în activități
economice;
 politici de stabilire a salariilor16
care să asigure venituri adecvate,
ținând seama, totodată, de efectele
asupra competitivității și asupra
creării de locuri de muncă;
14
A se vedea fișa tematică din cadrul
semestrului european intitulată Competențe
necesare pe piața muncii.
15
A se vedea fișa tematică din cadrul
semestrului european intitulată Fiscalitate și
administrația fiscală.
16
A se vedea fișa tematică din cadrul
semestrului european intitulată Sistemele de
stabilire a salariilor.
 asigurarea unor pensii adecvate
și sustenabile17, prin adoptarea,
printre altele, a unor politici vizând
„îmbătrânirea activă” în domeniile
ocupării forței de muncă, participării
și vieții independente. În medie, în
UE, pensionarii sunt mai protejați
împotriva riscului de sărăcie sau de
excluziune socială decât populația
totală;
 adoptarea de legislație privind
combaterea discriminării, care să
abordeze obstacolele cu care se pot
confrunta anumite grupuri atunci
când încearcă să își găsească un loc
de muncă sau o locuință ori în ceea
ce privește accesul la drepturile lor
sociale.
4. EVALUARE COMPARATIVĂ A
SITUAȚIEI ACTUALE ÎN MATERIE DE
POLITICI
4.1. Îmbunătățirea eficienței și
eficacității sprijinului pentru venit
Transferurile sociale și impozitele
redistribuie veniturile între persoane
și gospodării. Acestea pot avea un
impact puternic asupra sărăciei și a
inegalității veniturilor. În 2015,
cheltuielile cu prestațiile de asigurări
sociale18 (cu excepția pensiilor) au
contribuit la scăderea ratei sărăciei în UE
de la 25,9 % la 17,3 %. Cu toate acestea,
impactul protecției sociale variază foarte
mult pe teritoriul UE, de la mai puțin de
7 % în Bulgaria, Cipru, Estonia, Grecia,
Italia, Letonia, Polonia și România, la
peste 25 % în Belgia, Danemarca,
Finlanda și Irlanda (a se vedea figura 3).
17
A se vedea fișa tematică din cadrul
semestrului european intitulată Adecvarea și
sustenabilitatea pensiilor.
18
Prestațiile de asigurări sociale, după
funcția acestora, includ: prestațiile de
bătrânețe și de urmaș (pensii); prestațiile de
boală, de îngrijiri medicale și de invaliditate;
prestațiile familiale și pentru copii; prestațiile
de șomaj; prestațiile pentru locuințe și pentru
excluziunea socială.
Pagina 7 |
În plus față de nivelul transferurilor Diferențele în ceea ce privește
sociale, eficacitatea și eficiența eficacitatea și eficiența cheltuielilor
cheltuielilor joacă, de asemenea, un rol, sociale depind de numeroși factori.
obiectivul fiind ca aceste cheltuieli să În primul rând, există diferențe mari în
producă cele mai bune rezultate ceea ce privește nivelul de sărăcie și
(eficacitate) la cel mai mic cost și să aibă inegalitățile înainte de transferurile sociale,
efecte de propagare maxime asupra în funcție de distribuția venitului inițial (și
ocupării forței de muncă și a creșterii anume venituri din muncă, inclusiv
economice (eficiență). veniturile din activități independente,
venituri din capital și pensii19). Piețele
forței de muncă care sunt segmentate și
polarizate20 vor produce, în genere,
niveluri ridicate de inegalitate înaintea
transferurilor, ceea ce ar putea necesita
un grad mai ridicat de redistribuire.

Figura 3 – Impactul transferurilor sociale* asupra reducerii sărăciei, 2016 și variația față
de anul precedent

6,0 2016

4,0 LV

FI
Impactul transferurilor sociale (altele decât pensiile) asupra reducerii sărăciei -

EE
2,0
HU
PL DE
RO
AT
SI SE
0,0 UK
12 14 16 EL 18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40 42 44 46 48 50 52 54 56 58 60
MT CY DK
FR
modificare față de 2015

LT
IT y = 0,0232x - 1,6189
CZ R² = 0,0103
-2,0 PT
ES

BE

-4,0
SK LU
BG

NL
-6,0

HR

Impactul transferurilor sociale (altele decât pensiile) asupra reducerii sărăciei

-8,0

Calculat comparând rata riscului de sărăcie înainte de transferurile sociale cu cea de după transferuri; pensiile nu sunt
considerate a fi transferuri sociale în aceste calcule.

Sursă: Eurostat, EU-SILC 2016

19
Pensiile sunt considerate venituri inițiale
deoarece acestea redistribuie venitul în cursul
unei vieți.
20
Segmentarea se referă la o situație în care
un grup de lucrători care beneficiază de o
protecție bună coexistă cu un grup de
lucrători care au locuri de muncă mai prost
plătite, mai precare, fără prea multe
oportunități pentru ca cei care ocupă astfel de
locuri de muncă să progreseze către locuri de
muncă mai bune.

Pagina 8 |
În al doilea rând, diferențele
semnificative în ceea ce privește
dimensiunea și structura cheltuielilor
pentru protecția socială pot contribui la
explicarea diferențelor legate de efectele
de redistribuire între grupurile de
venituri și de populație. Printre
principalele caracteristici se numără
compoziția cheltuielilor pe funcții și pe
tip, caracterul progresiv al impozitării,
combinarea prestațiilor universale cu
cele acordate în funcție de venituri și
caracterul „benefic pentru piața forței de
muncă” al cheltuielilor (adică măsura în
care cheltuielile sprijină integrarea pe
piața forței de muncă și stimulează
activitatea).
4.2. Domenii specifice de protecție
socială
Pentru a sprijini persoanele cele mai
vulnerabile, pe lângă recurgerea la
indemnizațiile de șomaj21, se utilizează
sistemele de venit minim (de
exemplu, plasele de siguranță de ultimă
instanță).
21
A se vedea fișa tematică din cadrul
semestrului european intitulată Prestații de
șomaj.
În vederea obținerii unor efecte optime,
este important ca aceste sisteme să fie
combinate cu alte pârghii de politică.
Aceasta implică:
 corelarea sistemelor de venit minim
cu politici active în domeniul pieței
forței de muncă, pentru a se evita
atât orice element care să
descurajeze munca, cât și capcanele
inactivității;
 raționalizarea sistemelor de venit
minim cu alte servicii de protecție
socială (de exemplu, prestațiile
pentru locuințe, asistența medicală,
îngrijirea copiilor), astfel încât să se
faciliteze accesul, să se maximizeze
rata de participare și să se asigure
coerența (de exemplu, să se evite
suprapunerile de prestații).
Prestații familiale și pentru copii pot
avea un impact semnificativ în ceea ce
privește reducerea sărăciei în rândul
beneficiarilor. Efectul lor de atenuare a
sărăciei diferă de la un stat membru al
UE la altul, prestațiile familiale și pentru
copii reducând considerabil sărăcia în
rândul copiilor în Finlanda, Irlanda,
Regatul Unit și Germania, pe când în
Spania, Portugalia, Grecia, Polonia,
Bulgaria și Italia această reducere a
sărăciei în rândul copiilor este scăzută.
Pagina 9 |
 Figura 4— Efectul de reducere a sărăciei al prestațiilor familiale și pentru copii, în cazul
copiilor cu vârste cuprinse între 0 și 17 ani
Sursă: Eurostat, EU-SILC UDB 2013
Obligațiile în materie de salariu
minim sunt utilizate pe scară largă
în statele membre ale UE pentru a
combate sărăcia persoanelor
încadrate în muncă. Cu toate acestea,
în mai multe state membre, salariile
minime sunt sub pragul sărăciei. În
2016, în 22 de state membre ale UE
exista un salariu minim național legal
stabilit de guvern.
În ceea ce privește celelalte șase țări din
UE, pragurile salariale au fost stabilite
prin convenții colective, adesea la nivel
de sector, acoperind o mare parte din
forța de muncă. Acest lucru este valabil
pentru Austria, Cipru, Danemarca,
Finlanda, Italia și Suedia.
4.3. Sărăcia persoanelor încadrate în
muncă
În 201522, rata riscului de sărăcie în
rândul persoanelor încadrate în
muncă (AROP) s-a stabilizat la
9,5 %, dar a rămas mai ridicată
decât în 200823. Rata riscului de sărăcie
în rândul persoanelor încadrate în muncă
a variat considerabil în ansamblul UE:
de la 4,0 % în Republica Cehă la 18,6 %
în România și 13,4 % în Grecia.
De asemenea, există diferențe între
persoanele active pe piața forței de
muncă: persoanele care desfășoară
activități independente sunt expuse unui
risc mai mare de sărăcie decât lucrătorii
salariați, iar lucrătorii pe fracțiune de
normă sunt expuși unui risc mai mare de
22
Datele din 2016 pentru UE-28 și pentru
Irlanda nu sunt disponibile la momentul
publicării prezentului document.
23
UE-27, nu sunt disponibile date pentru
Croația pentru anul 2008.
Pagina 10 |
 Figura 5— Sărăcia persoanelor încadrate în muncă în 2008, 2012 și 2015

20

18
% din persoanele cu vârste între 18 și 64 de ani

16

14
12

10
8

6
4

2
0
IE

DE

IT
DK

HR

HU
MT

AT

SE

EU

RO
FI

SK
SI
FR

ES
EE
NL

BG
BE

LV

LU

EL
LT
CZ

UK
CY

PT
PL
2015 2012 2008

Notă: Persoane încadrate în muncă cu vârsta între 18 și 68 de ani. Nu sunt disponibile date pentru
Croația pentru anul 2006 (anul 2009 a fost utilizat în loc).
„UE” se referă la UE-27 în 2006 și la UE-28 în restul cazurilor.
Sursă: Eurostat, [ilc_iw01]

sărăcie decât lucrătorii cu normă

întreagă24.
4.4. Accesul la servicii de calitate
În comparație cu lucrătorii obișnuiți,
lucrătorii cu contracte atipice se confruntă Accesul la servicii de calitate, precum
cu o penalizare salarială. În timp ce unii îngrijirea copiilor, locuința, asistența
lucrători cu salarii mici au posibilitatea să medicală, îngrijirea pe termen lung,
compenseze aceste salarii mici prin precum și educația și formarea,
prelungirea timpului de lucru, munca cu contribuie la incluziunea socială.
fracțiune de normă involuntară intensifică
efectul salariilor mici. De exemplu, accesul la servicii de
îngrijire a copiilor de calitate și
Printre alți factori care influențează rata accesibile ca preț este esențial pentru
sărăciei persoanelor încadrate în muncă se a le oferi copiilor cele mai bune
numără componența gospodăriei și oportunități în viață, indiferent de mediul
primirea de transferuri sociale. Prezența în lor social, și facilitează integrarea
gospodărie a altor lucrători sau a unor părinților pe piața forței de muncă. Dar
persoane în vârstă poate aduce venituri dovezile arată că cei mai vulnerabili copii
suplimentare sub formă de salarii sau de (de exemplu, copiii care provin din familii
prestații de bătrânețe. Transferurile sociale cu venituri mici sau din familii care sunt
pot crește venitul disponibil al unei cel mai îndepărtate de piața muncii,
gospodării și pot reduce riscul de sărăcie a copiii romi, copiii proveniți dintr-un
persoanelor încadrate în muncă. context de migrație, copiii cu handicap)
participă în general mai puțin la serviciile
respective.

Acest nivel scăzut de participare la

24
ESDE (Employment and Social serviciile de îngrijire a copilului poate fi
Developments in Europe - Analiza privind atribuit unei serii întregi de factori, cum
situația socială și a ocupării forței de muncă ar fi disponibilitatea și accesul (în special
în Europa) 2016, p. 84.

Pagina 11 |
în zonele rurale), accesibilitatea ca preț, 2015, un procent de 4,9 % din populația
eligibilitatea și alegerile părinților. De europeană trăia în gospodării care se
confruntau cu privare severă de
locuință26, în timp ce 11,3 % din
exemplu, costul serviciilor de îngrijire a gospodăriile din UE consacrau peste
copiilor combinat cu salariile mici ale 40 % din venitul lor disponibil
părinților poate reprezenta, de cheltuielilor legate de locuință.
asemenea, un obstacol major în calea
accesului la serviciile de îngrijire a Apare, de asemenea, un nou profil de
copiilor, în țări precum Bulgaria, persoane fără adăpost, un profil din care
Republica Cehă, Irlanda, Letonia, fac parte femei, familii cu copii, tineri și
Lituania și Slovenia, în care părinții persoane care provin dintr-un context de
singuri, ale căror salarii potențiale sunt migrație.
scăzute, nu sunt suficient de stimulați
din punct de vedere financiar pentru a Printre pârghiile de politică care permit
participa la piața forței de muncă și nu rezolvarea acestei probleme se numără
recurg la serviciile de îngrijire a copiilor accesul la locuințe sociale sau la un
pentru copiii lor. Accesul adecvat la ajutor de bună calitate pentru locuințe,
servicii pentru familie și alte tipuri de protecția împotriva evacuării forțate,
servicii este, de asemenea, esențial precum și punerea la dispoziție de
pentru a asigura bunăstarea copiilor care adăposturi și de servicii pentru
cresc în situații vulnerabile. persoanele fără adăpost, pentru a
promova incluziunea lor socială.
Accesul la asistență medicală25 de
înaltă calitate de la o vârstă timpurie
este indispensabil pentru ca oamenii să
Data: 30.10.2017
crească și să trăiască sănătos și să
contribuie la societate. Sărăcia și
inegalitatea în termeni de acces la
îngrijiri de medicale se pot traduce prin
boală, incapacitate de muncă,
dependență, creșterea sărăciei și a
excluziunii. În regiunile cele mai sărace
ale UE, riscul ca un copil să moară
înainte de prima sa aniversare este de
peste cinci ori mai mare decât în
regiunile cele mai bogate, în timp ce în
unele state membre, diferența în ceea ce
privește speranța de viață între
persoanele sărace și cele înstărite ajunge
la 10 ani. Este necesar să se acorde o
atenție deosebită persoanelor aflate în
situații vulnerabile, cum ar fi persoanele
în vârstă și persoanele cu handicap. Prin
asigurarea accesului acestor persoane la
servicii de sănătate cât mai aproape
posibil de comunitățile lor (inclusiv în
zonele rurale), se poate evita
instituționalizarea acestora.

Lipsa de locuințe de calitate și la 26

prețuri accesibile este o altă
preocupare a politicilor publice. În
25
A se vedea fișa tematică din cadrul
semestrului european intitulată Sănătatea și
sistemele de sănătate.
Măsurată ca proporție din populație care
trăiește în locuințe considerate a fi
supraaglomerate și care satisface, în același
timp, cel puțin unul dintre criteriile conform
cărora se stabilește privarea de locuință:
acoperiș fisurat, lipsa băii, a dușului sau a
WC-ului interior cu apă curentă ori o locuință
considerată prea întunecată.

Pagina 12 |
ANEXĂ

Tabelul 1 - Persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială în 2008 și 2016

% din totalul populației în mii

2008 2016 2008 2016

UE * 23,7 23,5 115 908 117 951

Austria 20,6 18,0 1 699 1 542

Belgia 20,8 20,7 2 194 2 335

Bulgaria 44,8 40,4 3 421 2 890

Croația : 27,9 : 1 159

Cipru 23,3 27,7 181 234

Republica Cehă 15,3 13,3 1 566 1 375

Danemarca 16,3 16,7 887 948

Estonia 21,8 24,4 291 318

Finlanda 17,4 16,6 910 896

Franța 18,5 18,2 11 150 11 463

Germania 20,1 19,7 16 345 16 035

Grecia 28,1 35,6 3 046 3 789

Ungaria 28,2 26,3 2 794 2 541

Irlanda 23,7 : 1 050 :

Italia 25,5 29,9 15 082 18 095

Letonia 34,2 28,5 740 554

Lituania 28,3 30,1 910 871

Luxemburg 15,5 19,7 72 114

Malta 20,1 20,1 81 85

Țările de Jos 14,9 16,7 2 432 2 797

Polonia 30,5 21,9 11 491 8 221

Portugalia 26 25,1 2 757 2 595

România 44,2 38,8 9 115 7 694

Pagina 13 |
Slovacia 20,6 18,1 1 111 950

Slovenia 18,5 18,4 361 371

Spania 23,8 27,9 10 786 12 827

Suedia 14,9 18,3 1 367 1 799

Regatul Unit 23,2 22,2 14 069 14 359

* Datele pentru 2008 exclud Croația, datele pentru 2016 sunt estimate și exclud Irlanda

: nu sunt disponibile date

Sursă: tsdsc100

Pagina 14 |
Tabelul 2 — Indicatori de sărăcie: comparație între țări

Rata riscului de sărăcie sau de excluziune socială, rata riscului de sărăcie, rata deprivării
materiale severe (severe material deprivation - SMD) (% din populație), gospodării cu o
intensitate foarte scăzută a muncii (very low work intensity - VLWI) (% din populația cu
vârsta între 0 și 59 de ani), UE, zona euro și statele membre individuale, 2012-2015

Expus riscului de sărăcie sau de excluziune Expus riscului de sărăcie Deprivare materială severă Intensitate foarte scăzută
socială a muncii

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 0 5 10 15 20 25 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 0 5 10 15 20 25

CZ CZ CZ CZ

SE SE SE SE

NL NL NL NL

FI FI FI FI

FR FR FR FR

DK DK DK DK

AT AT AT AT

SK SK SK SK

LU LU LU LU

SI SI SI SI

DE DE DE DE

BE BE BE BE

MT MT MT MT

EA19 EA19 EA19 EA19

PL PL PL PL

UK UK UK UK

EU28 EU28 EU28 EU28

EE EE EE EE

IE IE IE IE
PT PT PT PT
HU HU HU HU
ES ES ES ES
IT IT IT IT
CY CY CY CY
HR HR HR HR
LT LT LT LT
LV LV LV LV
EL EL EL EL
RO RO RO RO
BG BG BG BG

2015 (scădere) 2012

2012 2015 (creștere)
neutru neutru

Notă: Barele verzi indică o scădere între 2012 (acolo unde se termină barele de culoare verde deschis) și
2015 (acolo unde se termină barele de culoare verde închis).
Barele roșii indică o creștere între 2012 (acolo unde se termină barele de culoare roșu deschis) și 2015
(acolo unde se termină barele de culoare roșu închis).
Barele gri indică faptul că au avut loc puține modificări sau nicio modificare.
AROPE combină AROP, SMD și VLWI. Lungimile barelor componentelor AROPE, adunate, nu ar trebui
să fie egale cu lungimea barei AROPE, deoarece componentele se suprapun în cadrul AROPE și în
cadrul componentelor individuale.
Anul se referă la anul anchetei EU-SILC; „măsurile veniturilor” sunt din anul precedent; AROPE, AROP:
venituri din anul precedent; SMD: anul curent; VLWI: situația din ultimul an.
Pentru Bulgaria și Estonia există întreruperi în serii în 2014 (Bulgaria: AROPE, SMD; Estonia: AROPE,
AROP, VLWI)
Sursă: Eurostat, EU-SILC (ilc_peps01. Ilc_li02, ilc_mddd11, ilc_lvhl11)

Pagina 15 |