Teritoriile din sudul 

Palestinei erau stăpânite de evrei, un popor profund religios, a căror capitală

era Ierusalimul. Regatul Israel a fost întemeiat de regele David, ca o formațiune unificată și
puternică. După Solomon, au existat două regate: regatul lui Israel în nord și Regatul lui Iuda din
sud. Ambele au fost cotropite de marile puteri din epoca fierului, ce foloseau violența sistematică,
precum asirienii.
Salmanasar al III-lea a fost unul dintre ultimii regi asirieni ce a extins și dezvoltat Imperiul Asirian,
conducând campanii militare în cea mai mare parte a lungii sale domnii, atacând vecinii. A creat o
armată profesionistă, de arcași pricepuți și războinici cruzi și nemiloși. A extins imperiul între câmpia
Mesopotamiei și munții din nord. Războiul era baza economiei, societății și civilizației asiriene.
Neavând materii prime, cotropeau alte teritorii pentru a le căpăta. Obțineau biruri jefuind, iar violența
era un instrument al politicii de stat. Șocul și groază erau urmate de cătușe și tortură. Conform
tăblițelor, regi precum tatăl lui Salmanasar jefuiau zeci de care de lupta, cu harnașament, sute sau
mii de cai, oi și vite, precum și metale prețioase în cantități mari, țesături fine, divane de fildeș
încrustate de aur, mobilier, fiicele nobililor și zestrea lor, precum și zeci de mii de sclavi. Apoi
impuneau tributuri anuale prin care cereau animale, grâne, aur și argint, așa cum indică obeliscul
negru de la British Museum, în care Iehu, regele Israelului se supune și se închină regelui Asiriei.
După ce Regatul Israel a renunțat la statutul de vasalitate și s-a aliat cu Egiptul, asirienii s-au
răzbunat brutal, nimicind regatul în mai puțin de un deceniu. Procedeele de pedepsire erau foarte
brutale, constând în decapitări și jupuirea inamicilor, transmițând un avertisment pentru toate
populațiile cucerite pentru a menține imperiul unit. Curând, au supus și Regatul Iuda. Însă Ezechia a
pregătit o strategie defensivă și a înălțat un zid de apărare de 6 metri înălțime, fortificând Ierusalimul
și reorganizând economia, construind și un tunel subteran de 500 de metri săpat în roca orașului,
asigurând apă potabilă în caz de asediu. Pe basoreliefurile de la Ninive este înfățișat asediul
cetății Lahish cu mașinăria de asediu și pedestrași asirieni. În urma ocupării orașului, mulți oameni
importanți din garnizoana orașului au fost trași în țeapă sau jupuiți. 1500 de trupuri de femei, bărbați
și copii zăceau laolaltă, iar restul populației a fost deportat, după aceea Lahișul fiind incendiat. [18]