Fisa1_PED

1. Ce înseamnă PED?
PED înseamnă prelucrarea electronică a datelor și include trei stadii: INPUT
(introducerea datelor), procesare (prelucrare) și OUTPUT (extragerea rezultatelor).

2. Care este diferența dintre “date” și “informații”?

Institutul Naţional American pentru Standarde (American National Standards
Institute - ANSI) oferă următoarea definiţie duală a datelor:
- O reprezentare a faptelor, conceptelor, sau instrucţiunilor într-o manieră
formalizată adecvată pentru comunicare, interpretare, sau prelucrare de către
om prin mijloace automate.
- Orice reprezentare cum ar fi litere, cifre sau cantităţi analogice căreia îi este
asociată o semnificaţie. În general, se execută operaţii asupra datelor pentru
a furniza informaţii despre o anumită entitate.
Datele constau în simboluri scrise sau stocate pe un anumit suport.
Simbolurile reprezintă anumite obiecte, idei sau valori, care transmit informaţii într-
un context
particular. În această discuţie intervine două concepte, date şi informaţii, între care
există legături şi deosebiri care au fost analizate din multiple puncte de vedere. Este
larg acceptată, în prezent, următoarea distincţie între date şi informaţii:
Datele sunt forma codificată a informaţiilor.
Informaţiile sunt extrase din date şi sunt folosite pentru a rezolva probleme
(în sens larg).
ANSI împreună cu Organizaţia Internaţională pentru Standarde (International
Standards Organization - ISO) au definit informaţia ca fiind semnificaţia pe care omul
o asociază datelor prin intermediul unor convenţii stabilite în reprezentarea acestora.
3. Care este diferența între INPUT și OUTPUT?

INPUT - un transfer de date de la un echipament periferic spre memorie se

numeşte operaţie de intrare, sau citire;

OUTPUT - un transfer de date de la memorie spre un echipament periferic se

numeşte operaţie de ieşire, sau scriere.
Dispozitivele electronice, care permit achiziționarea de date din exterior
mai întâi și apoi introduse în calculator, se numesc dispozitive de input. Printre cele
mai obișnuite dispozitive de input este posibil să găsiți tastatura, mouse-ul,
touchpad-ul, scanerul, microfonul și camera web.
Perifericele care permit calculatorului să afișeze rezultatele procesării în
exterior, iau numele de dispozitive output. Cele mai frecvente dispozitive output sunt
de obicei monitorul, imprimanta, difuzoarele audio, și căștile obișnuite.
Pe lângă perifericele de input/intrare și perifericele de output/ieșire, pe piață
este posibilă găsirea unor periferice particulare care fac atât input cât și output,
la fel ca, de exemplu, ecranul tactil la o tabletă sau un smartphone. Deci, vorbim
despre periferice I/O input/output.
4. Cum puteți introduce date într-o aplicație?

Datele sunt introduse de către utilizatorul aplicației prin intermediul

calculatorului, telefonului mobil, tabletei, accesand aplicatia și opțiunile de INPUT.

5. Cum puteți vizualiza datele rezultate obținute în urma folosirii unei aplicații?

Datele rezultate obținute în urma folosirii unei aplicații sunt vizualizate prin
intermediul echipamentelor de ieșire (OUTPUT), componente pe care utilizatorul le
foloseşte pentru extragerea rezultatelor sau prin intermediul cărora primeşte
informaţii în legătură cu funcţionarea calculatorului.

Câteva echipamente de ieşire sunt:

- Monitor - orice calculator are un monitor (în engleză: display) pe ecranul căruia
sunt afişate în continuu rezultate ale prelucrării sau mesaje către operator.
- Imprimantă - rezultatele prelucrărilor trebuie, de obicei, tipărite pe hârtie. Acest
lucru se face folosind o imprimantă (în engleză: printer).
- Plotter - în activităţile de proiectare asistată de calculator, desenele de execuţie
pot fi generate automat folosind un plotter. Acesta este un echipament care
trasează curbe în coordonate XY.

6. Cum funcționează un calculator?

Funcţionarea calculatorului are loc în conformitate cu două principii enunţate

de către John von Neumann.

Unul dintre principii arată că datele care trebuie prelucrate se încarcă în

memoria calculatorului; tot în memorie, se încarcă şi un program conform căruia se
face prelucrarea.

Un al doilea principiu enunţă că, în construcţia calculatoarelor, pentru

reprezentarea şi manipularea informaţiilor de orice natură trebuie folosit sistemul de
numeraţie binar.
Pentru a putea realiza aceste operaţii, calculatorul este alcătuit din două
componente:

- Echipamentele fizice (partea materială, de exemplu, memorie operativă,

procesor, placă de bază, hard-disk, cabluri, bloc de alimentare, dispozitive de
intrare/ieșire și dispozitive externe de stocare) - HARDWARE
- Programele şi datele (partea logică, de exemplu, BIOS, Sistem de Operare,
programe și aplicații) - SOFTWARE

Noţiunea de hardware este un termen general care desemnează totalitatea

circuitelor, dispozitivelor şi echipamentelor componente ale unui calculator.
 Noţiunea de software este un termen general care desemnează totalitatea
programelor dintr-un calculator.

7. Ce este un program? Dați exemple de programe.

Programul este o succesiune de ordine elementare de prelucrare; un astfel

ordin se numeşte instrucţiune. Deci, programul este o succesiune de instrucţiuni.
Prelucrarea are loc astfel: un dispozitiv, numit procesor, extrage câte o instrucţiune
din memorie şi execută ordinul exprimat de aceasta.

Exemple de programe: Microsoft Office, TeamViewer, McAfee, Opera,

Photoshop etc.

8. Ce este procesorul? Dați exemple de tipuri de procesoare.

Procesorul este un dispozitiv hardware al unui computer care pornind de la un
set de instrucțiuni efectuează operațiuni pe o sursă externă de date. Termenul este
frecvent utilizat pentru a face referire la unitatea centrală de procesare dintr-un
sistem.
Procesorul este elementul principal al unui sistem de calcul și încorporează
funcțiile unității centrale de prelucrare a informației a unui calculator sau a unui
sistem electronic structurat funcțional (care coordonează sistemul).
De obicei, fizic procesorul se prezintă sub forma unui microprocesor, care
este fabricat pe un singur cip de circuit integrat metal-oxid-semiconductor (MOS).
Reprezintă forma structurală cea mai complexă pe care o pot avea circuitele
integrate. Cipul semiconductor, care este plasat pe placa de bază, este foarte
complex, putând ajunge să conțină milioane de microtranzistoare. El controlează
activitățile întregului sistem în care este integrat și poate prelucra datele furnizate de
utilizator.
Procesorul asigură procesarea instrucțiunilor și datelor, atât din sistemul de
operare al sistemului, cât și din aplicațiile utilizatorului, și anume le interpretează,
prelucrează și controlează, execută sau supervizează transferurile de informații și
controlează activitatea generală a celorlalte componente care alcătuiesc un sistem
de calcul.
Exemple de procesoare:
● Microcontroler
● Unitate centrală de prelucrare
● Unitate de procesare grafică
● Placă de sunet
● Multiprocesor
● Procesor numeric de semnal
● ASIC
● GPGPU
● FPGA
● System-on-a-Chip
Tipuri de procesoare:
● Intel 80286
Pe capsula ce este prevăzută cu 68 de pini de contact (piciorușe, contacte) se
află integrate 134.000 de tranzistoare. Nu există probleme cu disiparea căldurii,
deoarece emisia calorică este mică. Dispune de magistrale cu 24 de linii de adresă și
16 linii de date, fiind un procesor pe 16 biți, atât intern cât și extern, regiștrii de
memorare fiind dimensionați la 16 biți.
● Intel 80386
Este un procesor pe 32 de biți construit cu 275.000 de tranzistoare, și este
realizat în tehnologie CMOS de 1,2 microni. Capsula are 132 de pini, implantarea se
face, prin lipire, direct în placa de bază fără intermediul unui soclu, și nu necesită
cooler (ventilator de răcire).
● Intel 80486
● Intel Pentium
● AMD ATHLON
● Intel Pentium Pro
● Intel P4
● Intel Core Solo și Intel Core Duo, cel din urmă cu 2 nuclee
● Intel Core 2 Solo și Intel Core 2 Duo (cu 2 nuclee în tehnologie de 48nm)
● Intel Core i3
● Intel Core i5 și Intel Core i7, cu 4 nuclee în tehnologie de 45 nm
● Intel Core i9
● Intel Atom, în special pentru netbooks.

9. Descrieți noțiunea capacitatea dispozitivelor de stocare și memorare.

Capacitatea dispozitivelor de stocare și memorare reprezinta numărul total de

locaţii (celule cu capacitatea de un byte) și se va exprima în multipli ai byte-ului sau
mărimea suprafeţei pe care poate fi înscrisă o informaţie.
Exista 3 categorii de dispozitive de stocare:
1. Dispozitive magnetice - Datele sunt înregistrate pe platane (discuri) metalice, cu
suprafața magnetică. De exemplu, HDD (Hard-disk) – capacități mari de
memorie; FDD (Floppy disk drive sau discheta) – capacitate și viteză foarte mică,
primele dispozitive de stocare portabile (aproximativ 1,4 MB).
2. Dispozitive optice - unităţile optice sunt nişte dispozitive care folosesc medii de
stocare optice pentru citirea şi scrierea datelor. Datele sunt stocate şi citite optic
(cu ajutorul unei raze laser). De exemplu, CD (Compact Disk) – 700 MB; DVD
(Digital Video Disk) – 4,7 GB; Blu-Ray – 25 GB pe strat.

3. Dispozitive folosind semiconductori, cum ar fi: Compact Flash (CF), EEPROM

(Electrically Erasable Programmable Read-Only Memory), Memorie Flash,
Memory Stick (MS), Memory Stick Duo, Memory Stick Micro, Memory Stick PRO-
HG, Memory Stick XC, Microdrive, Nand Flash, NOR Flash, Pen Drive / Flash Drive
/ Key Drive / Memorie USB, Secure Digital (SD), Mini Secure Digital (Mini SD), SIM
Card, SmartMedia (SM), Transflash, XD.

10. Care sunt ordinele de mărime pentru capacitatea memoriei RAM, a hdd-ului, a
fișierelor Word și a fișierelor video (videoclip sau film)?

Memoria RAM este locul de unde microprocesorul calculatorului citește și

prelucrează datele. Memoria RAM este memoria internă care poate să fie accesată
direct de către microprocesor și este stabilită de către producător.
Clasificarea memoriilor RAM
Există două tipuri principale de memorii RAM: SRAM (static RAM) și DRAM
(dynamic RAM). În prezent cele mai folosite sunt plăcuțele de memorie RAM
dinamice, adică DRAM.

Există 4 mari categorii de memorii dinamice:

DDR1( Double Data Rate 1);

Primele memorii DDR au apărut împreună cu calculatoarele care aveau un
procesor de peste 1 Ghz destinate publicului larg. Memoriile DDR1 au o capacitate
de maxim 1 Gb pe plăcuță, și o viteză de transfer între 200-400 Mhz.
 DDR2 (Double Data Rate 2);
Memoriile DDR2 au o capacitate de maxim 4GB pe plăcuță și o viteză de
transfer a datelor între 400-1066 Mhz.

DDR3 (Double Data Rate 3);

Memoriile DDR3 au o capacitate de maxim 16 GB pe plăcuță si o viteză de
transfer a datelor între 1066-2133 Mhz.

DDR4 (Double Data Rate 4)

Memoriile DDR4 au o capacitate de maxim de 128 GB pe plăcuță (capacitatea
maximă teoretică este 512GB) și o viteză de transfer a datelor între 2133-3333 Mhz.

Hard disk-ul (hdd) este unitatea principală de stocare a datelor. Capacitatea

hard-disk-ului se măsoară în GB (gigabytes). (40 GB, 80 GB, 120 GB, 250 GB, 320 GB,
etc.) În prezent exista hard disk-uri cu capacitatea de până la 15000 GB, adică 15 TB
(15 terabytes).

Memoria fișierelor Word și video (videoclip sau film) depinde de volumul

de informații și date pe care le conțin.

11. Care este viteza de lucru a unui procesor de pe un server, de pe un desktop

sau de pe un telefon? De ce sunt aceste diferențe?

Există câteva aspecte importante care definesc orice procesor modern și care
funcționează mai mult ca un ansamblu de caracteristici. Acestea includ numărul de
nuclee, frecvența acestora și cantitatea de memorie cache.

Dintre toate acestea însă, numărul de nuclee este probabil cel mai important.
Numărul de nuclee vine la pachet cu numărul de fire de execuție, multe procesoare
având câte două fire de execuție pentru fiecare nucleu. Al doilea fir de execuție de
comportă ca un nucleu virtual care poate desfășura aceeași operație concomitent cu
nucleul fizic.

Frecvența procesorului este măsurată în MHz (megahertz) sau GHz

(gigahertz). Acest număr reprezintă de câte ori ceasul intern din interiorul
procesorului bifează în cicluri pe secundă. Ceasul dintr-un procesor de 2,5 GHz
bifează de 2,5 miliarde de ori pe secundă. Acest ciclu este practic ceea ce se
întâmplă când procesorul primește un impuls electric, determinându-l să execute
instrucțiunile.

În teorie, cu cât numărul de nuclee ale unui procesor este mai mare, cu atât
mai rapid și mai eficient funcționează unitatea. Trebuie amintit, însă, că o proporție
foarte mare de computere standard încă nu utilizează pe deplin potențialul
procesorului multi-core, iar instrucțiunile sunt efectuate folosind unul sau două
nuclee. Pentru procesoarele cu mai multe nuclee, creșterea performanței și vitezei
se va observa atunci când lucrați la multe programe sau jucați jocuri avansate. Prin
urmare, un procesor pentru uz casnic nu este necesar să aibă șase sau opt nuclee.
Clasamentul procesoarelor arată că cele mai populare modele sunt cele care
acoperă 3 sau 5 nuclee.

Astfel, viteza de lucru a unui procesor de pe un server este, de obicei, mai

mare decât viteza de lucru al unui procesor de pe un desktop, datorită numărului de
nuclee și frecvenței procesorului.

Majoritatea procesoarelor conțin marcaje care se referă inclusiv la destinația

acestora (2). De exemplu, procesoarele producătorului AMD:
● D - desktop - pentru stații de lucru sau desktopuri;
● E - server încorporat - pentru servere dedicate;
● S - server - pentru servere.

Microprocesoarele moderne de smartphone rămân în continuare în spatele

procesării puternice disponibile în laptop sau desktop.

Există câteva diferențe cheie între procesoarele smartphone și procesoarele

desktop care le-au stabilit separat.

● Arhitectura procesorului: Sistem pe un chip

● Set de instrucțiuni Arhitectura: ARM vs. x86
● Putere și Căldură

Un procesor smartphone se referă mai mult la sistemul pe o arhitectură Chip

(SoC). SoC este un singur chip de aproximativ aceeași dimensiune ca un procesor
desktop, dar găzduiește și un GPU (o unitate de procesare grafică, o altă
componentă PC separată), diverse radiouri, senzori, straturi de securitate și
caracteristici ale dispozitivului, iar toate aceste componente sunt hardware separate
pe un desktop.

● ARM SoC CPU-uri utilizați ceea ce este cunoscut sub numele de Reduced
Instruction Set Computing (RISC). Seturile de instrucțiuni RISC sunt mai mici,
necesită mai puțină energie pentru procesare și se termină rapid, eliberând
resursele sistemului sau permițând dispozitivului să facă acest lucru “inactiv”
pentru a economisi bateria.
● Procesoare Intel x86 utilizați ceea ce este cunoscut sub numele de Complex
Instruction Set Computing (CISC). Seturile de instrucțiuni CISC sunt mult mai
complexe, adunând împreună șiruri care conțin mai multe instrucțiuni.

Procesoarele smartphone generează energie în comparație cu procesoarele

desktop care disipă căldura.

12. Identificați componentele hardware ale unui calculator.

Hardware-ul este partea fizică a unui sistem informatic, constituită din

ansamblul de componente electrice, electronice și mecanice care împreună pot
primi, prelucra, stoca și reda informații, sub diverse forme de semnale electrice,
acustice sau optice.
13. Identificați componentele software ale unui calculator. Dați o clasificare a
acestora.
Prin software se înțelege un sistem de programe pentru calculatoare
incluzând procedurile lor de aplicare, sistem furnizat odată cu calculatorul respectiv
sau creat ulterior de către utilizator sau și cumpărat din comerț de-a gata.
Categorii de software:
- sistemul de operare - un sistem de programe care se proiectează şi se dezvoltă
paralel cu platforma hardware. S.O. se livrează odată cu calculatorul şi este
instalat pe hard-disc. Fără sistem de operare, calculatorul nu poate fi folosit.

- softul de aplicaţie - orice program pe care utilizatorul îl exploatează pentru a-şi

 rezolva diferite necesităţi legate direct de prelucrarea datelor. De exemplu,
procesor de texte, program de calcul tabelar, sistem de gestiune a bazelor de
date, Microsoft Office etc.

14. Definiți noțiunea de informatică.

Informatica este o ştiinţă complexă, pluridisciplinară, care se ocupă cu studiul
prelucrării informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul.
Istoric, informatica s-a dezvoltat ca știință din matematică, în timp ce
dezvoltarea primelor calculatoare își are originea în electrotehnică și
telecomunicații. De aceea, calculatorul reprezintă doar dispozitivul pe care sunt
implementate conceptele teoretice. Informaticianul olandez Edsger Dijkstra afirma:
"În informatică ai de-a face cu calculatorul, așa cum ai în astronomie cu telescopul".