Fisa3_Hardware

Pentru noțiunile următoare, dați definiția, caracterisitici și adăugați câteva

imagini sugestive (print-screen-uri sau imagini căutate și găsite pe Internet).
1. Enumerați echipamente de ieșire.

Dintre dispozitivele de iesire folosite astãzi amintim: monitorul, a cãrui

interfațã fizicã cu calculatorul folosește o placã video, imprimanta, plotter-ul
(pentru reprezentãri grafice), unitãti de dischetã, hard-disk și ZIP (dispozitive de
intrare-ieșire), inscriptor de CD (care permite și citirea CD-urilor).

2. Care sunt caracteristicile unui monitor? Ce este un pixel?

Caracteristicile unui monitor sunt:
- dimensiunea ecranului – se exprima în inch si reprezinta lungimea diagonalei
ecranului. În mod uzual domeniul de variație a acestei caracteristici este
cuprinsa între 14’’ și 21’’;
- rata de împrospătare pe orizontală – este o unitate de masura a numărului de
linii orizontale baleiate de monitor într-o secundă și se măsoară în KHz;
- rata de refresh – exprimă numărul de cadre ce pot fi afișate pe ecran într-o
secundă. Valoarea minima acceptata de standardele de calitate pentru aceasta
caracteristică este de 60 Hz la o rezolutie maxima suportata de monitor;
- densitatea de punct (dot pitch)– reprezinta distanta dintre centrele a doua
puncte vecine de aceeași culoare. Standardul de calitate ISO 2004 prevede
pentru acest parametru o valoare de 0.20 mm;
- rezolutia – reprezinta capacitatea unui monitor de a afișa detalii. De obicei
majoritatea producătorilor exprimă valoarea acestui parametru prin numărul
maxim de pixeli pe care îi poate afișa un monitor atât pe orizontala cât si pe
verticala.

Pixelul este un element component, de obicei foarte mic, al imaginilor grafice

(fotografii, desene etc.) digitale. Cuvântul provine din engleză de la PICture
ELements (elemente de imagine). Se prescurtează prin "px", uneori și cu "p". Un
multiplu des întrebuințat este 1 Mpx = 1 megapixel = 1 milion pixeli.

Pentru a putea fi prelucrate (cu calculatorul), imaginile grafice trebuie mai

întâi să fie digitalizate, adică împărțite în multe elemente mici (de exemplu ca o tablă
de șah, sau și după alte sisteme), și anume atât de mărunt, încât fiecare element să
aibă o singură culoare, sau măcar o singură culoare clar dominantă. Atunci fiecare
astfel de element, numit pixel, posedă trei atribute care se pot exprima digital
(numeric): culoare, opacitate (transparență) și poziție în matricea în care se divide
imaginea. Dacă pixelii sunt foarte mici și numeroși, atunci prezentarea integrală a
imaginii din memoria calculatorului pe un ecran sau prin tipărire poate atinge o
calitate sau o fidelitate optică/grafică foarte înaltă, cu un grad de detaliere foarte
mare, cât se poate de asemănătoare cu calitatea imaginilor tipărite obișnuite
(analogice). La împărțirea imaginii într-un număr insuficient de pixeli, și calitatea
prezentării scade, astfel încât trecerile de culori pot fi grobe, sau pot apărea efecte
de trepte și de neclaritate deranjante, acolo unde de fapt ar trebui să se vadă de ex. o
linie subțire clară.
Definirea atributelor se poate face pe 1, 2, 4, 8, 16 sau și mai mulți biți
pentru fiecare plan de culoare/transparență. De exemplu, pixelul definit pe 1 bit
formează o imagine alb/negru (compusă doar din aceste 2 culori), 8 biți - o imagine
greyscale care suportă 256 de nuanțe de gri, dar poate fi definit și ca 3x8 biți
(imagine RGB), 4x8 biți (imagine CMYK, Lab sau HSL etc.) ș.a.
Pixelul poate avea formă pătrată (cea mai des întâlnită, în special la imaginile
fotografice), sau și formă dreptunghiulară, îndeosebi folosit pentru reproduceri video
(televizor, proiector video etc.).

Numărul absolut de pixeli ai unei imagini digitale definește așa-numita

rezoluție digitală a unei imagini.

3. Care sunt caracteristicile monitorului pe care-l aveți la calculatorul personal?

Tip display LCD LED
Tehnologie display Anti-glare
Diagonală display 21.5 inch
Rezoluție 1920 x 1080

4. Enumerați tipurile de imprimantă. Ce este rezoluția?

Imprimanta face parte din categoria perifericelor de ieșire, aceasta fiind
utilizată pentru transpunerea informației din calculator pe hârtie (un document, o
poză sau orice altfel de fișier grafic, un e-mail, un articol etc.).
Imprimantele se clasează după mai multe criterii, de exemplu în funcție de
scop (imprimare/tipărire) și de rapiditate, de procedeu, de dimensiunile maxime ale
hârtiei pe care se imprimă și altele.
Tipuri de imprimanta
● imprimantă matricială (sau „cu ace”), oferă o calitate (rezoluție) scăzută. Este
folosită pentru foi de calitate scăzută, facturi fiscale etc. (în general documente
tip), fiind singurul tip de imprimantă care permite imprimarea simultană a 2 sau 3
 exemplare, folosind hârtie autocopiativă.
● imprimantă cu jet de cerneală, oferă o calitate medie înspre ridicată, la o viteză
medie. Este folosită pentru documente, fotografii sau fișiere grafice.
● imprimantă laser, oferă o calitate ridicată la viteză înaltă. Folosește un toner
special.
● imprimantă cu imprimare termică. Folosește o hârtie specială. Este utilizată
pentru legitimații, carduri etc.
Imprimantele pot imprima pe hârtie de dimensiuni diferite, de la A0 - numai
plottere (imprimante de dimensiuni mai mari folosite în general de firme pentru
scheme CAD, afișe etc) și până la plicuri, fotografii etc.
Caracteristici tehnice
● Rezoluția;
● Viteza de tipărire;
● Dimensiunea maximă a hârtiei;
● Memoria proprie;
● Posibilitățile de extindere;
● Numărul de culori.

Imprimantă cu jet de cerneală Imprimantă laser

Rezoluția, exprimată în dpi – dots per inch (puncte per inch), reprezintă
numărul de puncte afișat pe o dimensiune dată. Este o mărime relativă, dependentă
de dimensiunea imaginii. O imagine cu un număr total de pixeli dat, poate fi
reprezentată la o dimensiune fizică mai mică, caz în care rezoluția crește. Invers,
dacă mărimea imaginii crește, păstrând același număr de pixeli rezoluția scade
deoarece numărul de pixeli este distribuit pe o suprafață mai mare.

5. Care este diferența dintre o imprimantă și un plotter?

Imprimanta este un dispozitiv pentru afișarea informațiilor sub forma unui

text sau a unei imagini grafice. Informațiile sunt afișate în majoritatea cazurilor pe
hârtie simplă. Se conectează la computer și funcționează direct cu acesta.

Plotter-ul este un dispozitiv special pentru crearea de desene de înaltă

precizie, desene și alte imagini grafice. Vorbind foarte simplu, aceasta este aceeași
imprimantă, dar, de fapt, sunt absolut două dispozitive diferite care sunt utilizate în
diferite domenii ale activității umane. Pentru a obține informații, plotterul utilizează
un număr de alte suporturi, în afară de hârtie. De exemplu, film grafic, hârtie
electrostatică sau termosetată. Este utilizat pe scară largă în domeniul publicității,
ingineriei și designului. Există mai multe tipuri de plottere, dar cele mai frecvente
sunt pixul și jetul de cerneală.

Diferența dintre o imprimantă si un plotter:

• Plotter-ii aparțin unei subcategorii de imprimante;
• Plotter-ii pot fi considerați imprimante, dar toate imprimantele nu sunt cu siguranță
plotter-e.
• Plotter-ii sunt folosiți pentru a desena imagini de linie, în timp ce imprimantele
sunt folosite pentru a desena imagini prin puncte.
• Un plotter deține stilou și desenează linii, în timp ce imprimantele folosesc
tehnologia laser.
• Un plotter poate desena imagini foarte mari, care sunt utile în arhitectură, în timp ce
imprimantele nu pot folosi hârtii de dimensiuni foarte mari.
6. Cum se poate face păstrarea informațiilor? Enumerați echipamentele
pentru stocare.
Echipamente pentru stocare sunt: discuri magnetice (numite şi discuri dure
sau hard-disk), discuri optice de tip CD sau DVD, precum şi memorii externe numite
flash memory sau memory stick.

7. Explicați ce reprezintă operația de formatare a unui Hdd.

 Hard disk-ul trebuie pregătit pentru păstrarea informaţiei prin formatare.
Marcarea zonelor de stocare a informațiilor în care se șterge o parte din ele se
numește formatare. Creează un sistem de accesare a informațiilor stocate.
Formatarea este efectuată pentru a elimina fișierele de pe hard disk, precum
și pentru a schimba un sistem de fișiere în altul.
În cele mai multe cazuri, se recurge la:
● înainte de a instala un nou sistem de operare;
● pentru a crea o imagine de instalare Windows, de exemplu, pe o unitate flash;
● datorită necesității de a curăța discul din fișiere, în cazul în care nu sunt
necesare.
Aceasta are dou[ etape:
Formatarea primară (de nivel scăzut-low level) – stabilirea structurilor de piste
circulare, concentrice şi a sectoarelor pe disc.
Formatarea logică – ce cuprinde partiţionarea discului corespunzător căreia
discul este împărţit în mai multe unităţi logice numite partiţii.

8. Care sunt ordinele de mărime pentru capacitatea unui Hdd, DVD și flash?
Capacitatea hard-disk-ului se măsoară în GB (gigabaiti) (40 GB, 80 GB, 120
GB, 250 GB, 320 GB, etc.). În prezent există hard disk-uri cu capacitatea de până la
15000 GB, adică 15 TB (15 terabaiti).
Capacitatea de stocare a DVD este 4,7 ... 17 GB.
Primele unități flash aveau volume destul de modeste, care se ridicau la zeci
sau sute de megaocteți. Unitățile flash moderne în acest sens s-au îndepărtat cu
mult de predecesorii lor, iar astăzi volumul minim al unei unități USB ieftine poate fi
considerat o valoare de 4 GB sau chiar 8 GB, deoarece practic nu există diferențe de
preț între ele. Cele mai populare volume de pe acest moment se iau în considerare
16 și 32 GB, 64 GB și 128 GB. Iar producătorii nu s-au oprit aici, astăzi există unități
flash pe piață cu un volum de 256 GB și chiar 512 GB, care, de fapt, sunt unități în
stare solidă (SSD) închis într-un corp compact.
Trebuie să ținem cont că denumirile de 1 GB, 2 GB, 4 GB, 8 GB, 16 GB, etc.
sunt generice, rotunjite la capacitatea memoriei USB, pentru ușurința denumirii
comerciale. Capacitățile estimate pot să difere în funcție de producător.
1 GB USB Flash Drive are 961 MB (0,94 GB) capacitate utilizabilă,
2 GB USB Flash Drive are 1908 MB (1,86 GB) capacitate utilizabilă,
4 GB USB Flash Drive are 4080 MB (3,79 GB) capacitate utilizabilă ,
8 GB USB Flash Drive are 8067 MB (7,51 GB) capacitate utilizabilă,
16 GB USB Flash Drive are 16109 MB (15 GB ) capacitate utilizabilă, etc.
9. Cum este conectat calculatorul dumneavoastră personal la rețea?

Calculatorul meu personal este conectat la rețea

utilizând legături fără fir prin unde radio (Wireless) de tip Wi-
Fi.

10. Cum se exprimă viteza de transfer a informațiilor?

Viteza de transfer de date, sau mai simplu, viteza de
transfer, uneori numită și "lățimea benzii (de transmisie)"
(din engleză de la band width), este raportul dintre
cantitatea de date transmise și timpul de transmisie:
În rețele de calculatoare inclusiv în Internet este desigur important să se
cunoască nu numai viteza maximă posibilă, dar și viteza momentană de transmisie
între 2 calculatoare, ambele exprimate de exemplu în kbps. O mărime înrudită dar
diferită ca semnificație este cantitatea totală de informație care se transferă (de
obicei cu întreruperi), de exemplu în decurs de o zi sau de o lună. Aceasta se poate
măsura de ex. în Gigabait (GB) pe zi, respectiv în GB pe lună.

Unitatea de măsură în Sistemul

internațional de unități SI pentru viteza de
transfer este 1 bit pe secundă (1 bps). Cei
mai des utilizați multipli ai unității bps
sunt:

11. Ce semnifică LAN și WAN? Prin ce se aseamănă acestea și prin ce diferă?

Termenul Wide Area Network, prescurtat WAN, provine din engleză unde
înseamnă "reţea extinsă" (de calculatoare). Un WAN este orice reţea care
conectează oraşe, regiuni sau ţări. De obicei WAN-urile includ linii de
telecomunicaţie publice şi elementele de legătură şi conectare necesare. WAN-urile
se folosesc pentru interconectarea mai multor LAN-uri şi a altor tipuri de reţele,
astfel încât să se faciliteze comunicarea între persoane şi computere situate la mari
depărtări unele faţă de altele.
Vitezele WAN-urilor variază între circa 1,2 kbit/s şi 16 Mbit/s, iar sistemele
bazate pe ATM sau linii închiriate pot atinge chiar viteze de transmisie mai mari de
156 Mbit/s. WAN-urile folosesc drept mediu tipic linii telefonice, linkuri cu microunde
şi comunicaţiile prin sateliţi.
O tendinţă recentă pentru interconectarea reţelelor companiilor şi
organizaţiilor este trecerea de la utilizarea WAN-urilor propriu-zise la WAN-urile
virtuale bazate pe tehnicile Virtual Private Network (VPN) din cadrul Internetului.
Pentru aceasta există desigur ISP-uri şi firme specializate.
 Termenul Local Area Network, prescurtat LAN, provine din engleză unde
înseamnă "reţea locală" (de calculatoare). O reţea locală reprezintă un ansamblu de
mijloace de transmisie şi de sisteme de calcul folosite pentru transportarea şi
prelucrarea informaţiei. Ele sunt frecvent utilizate pentru a conecta calculatoarele
personale şi staţiile de lucru (workstation) din birourile companiilor şi fabricilor, cu
scopul de a partaja resurse (de exemplu imprimantele) şi de a face schimb de
informaţii. Reţele locale se disting de alte tipuri de reţele prin trei caracteristici:
1. mărime sau extindere spaţială;
2. tehnologie de transmisie;
3. topologie.
Reţelele locale au dimensiuni relativ restrânse, de până la câteva sute de
metri, ceea ce înseamnă că timpul de transmisie în cazul cel mai defavorabil este
limitat şi cunoscut dinainte. Cunoscând această limită, este posibil să se
implementeze anumite tehnici simple care altfel nu ar fi fost posibile. Totodată, se
simplifică administrarea reţelei.
Reţelele locale utilizează frecvent o tehnologie de transmisie bazată pe un
singur cablu tip Ethernet. Din punct de vedere topologic este vorba de axa unui
sistem "magistrală" (bus), la care sunt ataşate toate maşinile, aşa cum erau odată
dispuse cablurile telefonice obişnuite din zonele rurale.
Reţelele locale tradiţionale funcţionează la viteze cuprinse între 10 şi 100
Mbps, au întârzieri mici (zeci de microsecunde) şi produc erori foarte puţine. Reţelele
locale mai noi pot opera la viteze mai mari, până la câteva sute de megabiţi/sec.
Reţeaua locală de calculatoare este o combinaţie de componente hardware şi
software:
● sistemele de calcul care se interconectează
● adaptoare sau plăci de reţea Network Interface Card (NIC);
● mediul fizic de comunicaţie, care poate fi un cablu, dar şi unde radio, deci fără
fir (wireless);
● unităţi de interconectare (concentratoare / repetoare / switches etc.);
● software pentru administrarea reţelei.