Situatia internationala

Unirea teritoriilor locuite de români, Basarabia,Bucovina şi Transilvania , cu

patria-mamă s-a realizat ca urmare a luptei naţiunii noastre în Primul Război şi a unui
context internaţional favorabil . La finalul războiului niciunul dintre marile imperii
multietnice precum Austro- Ungaria , Rusia , Imperiul Otoman nu au supravieţuit şi din
dezmembrarea lor a rezultat o serie de state naţionale ca Cehia , Polonia ,Finlanda şi
altele . În cazul României, dispariția Imperiului Austro-Ungar, dar și a Rusiei țariste, au permis
realizarea idealului național prin unirea cu teritoriile istorice grație principiului autodeterminării
popoarelor.
Acest ideal, unirea, s-a realizat întâi prin afirmarea autonomiei acestor regiuni și apoi prin unirea
cu țara în adunări cu rol plebiscitar.

1 . Unirea Basarabiei
S-a realizat în câteva etape sub conducerea Partidului Național Moldovenesc, creat în
timpul războiului și condus de Vasile Stroescu. După ample manifestații în care se cerea
autonomia Basarabiei, s-a organizat Congresul ostașilor moldoveni în data de 25 septembrie
1917 care a proclamat autonomia și a înființat Sfatul Țării sub conducerea lui Ion Inculeț.
Sfatul Țării a proclamat Republica Democrată Moldovenească – 2 decembrie 1917, încă
parte a Republicii Federative Ruse. Deoarece noua republică Ucraina avea pretenții la teritoriul
basarabean, s-a solicitat intervenția trupelor române. 
Acestea au intervenit, drept urmare Rusia Sovietică a rupt relațiile cu România și a
confiscate tezaurul de la Moscova. R.D. Moldovenească este declarată independentă pe 24 ian.
1918. Pe 27 martie 1918 Sfatul Țării a votat unirea cu România. Regele Ferdinand a aprobat
unirea prin decretul din 22 aprilie 1918.
2. Unirea Bucovinei
La fel ca în cazul Basarabiei, drumul spre unire a fost parcurs în etape sub egida unei
organizații românești – Consiliul Național Român, format din deputați români de la Viena. 
Ei au inițiat formarea unei adunări naționale în octombrie 1918, respingând manifestul
împăratului Carol de a forma un stat federativ din imperiu. Adunarea națională devine Adunare
Constituantă sub conducerea lui Iancu Flondor și proclamă dorința de unire cu România printr-o
moțiune. Se crează un Consiliu Național care a solicitat intervenția trupelor române pentru a
izgoni unitățile ucrainiene și austriece care provocau dezordini.Consiliul formează un guvern
bucovinean condus de Flondor, dă o Constituție și convoacă un Congres General al Bucovinei pe
problema unirii.
Pe 15 noiembrie 1918 Congresul de la Cernăuți votează în unanimitate unirea
necondiționată cu România. Prin decretul regal de pe 18 decembrie 1918, regele Ferdinand
confirmă unirea.
3. Unirea Transilvaniei
Acțiunile de unire cu România au fost purtate sub egida celor două partide românești din
Transilvania – Partidul Național Român și Partidul Social Democrat.
La 29 septembrie PNR adoptă Declarația de la Oradea, afirmând dreptul la autodeterminare al
poporului român.
În octombrie 1918 se formează Consiliul Național Român Central din 6 membri PNR și 6
PSD, care a pregătit unirea în provincii prin preluarea administrației și înarmarea de gărzi
naționale. Negocierile cu maghiarii a eșuat tot în această perioadă. CNRC a convocat o adunare
națională pentru data de 1 decembrie 1918 unde urma să se exprime voința românilor din
Transilvania cu privire la unirea cu România.
Marea Adunare Națională de la 1 decembrie a votat Rezoluția unirii cu patria mamă, sub
conducerea lui Vasile Goldiș. Ea a avut un caracter național, dar și plebiscitar, la adunare
participând 100.000 de români.
Adunarea a ales două alte organe – Marele Sfat Național și Consiliul Dirigent, sub
conducerea lui Iuliu Maniu. Aceste două instituții au organizat unirea cu România, aprobată de
regele Ferdinand pe data de 11 decembrie 1918.
Semnificaţia istorică a Marii Uniri din 1918
Hotărâtă in mod democratic , Unirea se constituie într-un moment de culme al istoriei
naţionale a românilor . Având profunde determinaţii interne,documentele Unirii demonstrează o
identitate deplină cu aspiraţiile revoluţionarilor de la 1848, cu ideologia europeană modernă
bazată pe principiile echităţii şi libertăţii naţionale .
Împlinirea idealului istoric al Unirii a stimulat eforturile naţiunii române în sensul punerii în
valoare a resurselor de care dispunea noua Românie, al propăşirii economice şi al creării de
instituţii unitar . democratice adecvate statului unitar.