In acest capitol, David Le Breton dorește sa descrie fenomenul
îmbătrânirii din punct de vedere sociologic. Astfel, acesta punctează prin îmbătrânire “statutul modern al corpului” și modul in care este acesta prezent in viața unui individ. Bătrânețea in viziunea lui Le Breton sugerează o “rătăcire in modernitate” unde timpul se schimba , fără a-i mai da individului posibilitatea experienței și a memoriei. De asemenea, autorul vorbește despre îmbătrânire ca de un lucru complet normal in viața individului, și acest proces duce la cunoasterea socială, dar face referire și la modernitate unde omul se lupta cu toate semnele ce vin odată cu înaintarea in vârsta, și totodata cu teama de a îmbătrâni. Odată ajunși in pragul bătrâneții, indivizii au tendința de a se teme mai mult. Intervine teama de neputința, teama de a-și pierde din dexteritate la locul de munca și ajung sa renunțe la acesta. Defapt, odată ajunși la Bătrânețe majoritatea oamenilor aleg sa se închidă in sine și renunța in foarte mare parte la lucrurile pe care obișnuiau sa le facă pe parcursul vieții. Omul modern este intr-o lupta continua împotriva bătrâneții . Gisela Pankow distinge doua modalități prin care structurează imaginea corpului, una din ele fiind sentimentul unității diferitelor părți ale corpului, iar cealaltă fiind imaginea corpului unde se înscriu senzații previzibile. Tot societatea percepe diferit un bărbat bătrân față de o femeie bătrână. Dacă femeia este văzută în acest punct al vieții ei ca pierzându-și vitalitatea, elasticitatea/estetica pielii, senzualitatea, pe când bărbatul capătă atribute pozitive, valorificându-se maturitatea, experiența, energia. Vedem astfel diferența de gen în societate a bătrâneții care în privința bărbatului se axează mai puțin pe aparențe, în timp ce femeia se „degradează” odată cu trecerea timpului. In concluzie, sentimentul îmbătrânirii nu vine odată cu atingerea unui număr, și anume nu tine cont neaparat de vârsta, ci provine din interiorizarea privirii celuilalt, și modul in care fiecare individ decide sa privească lucrurile, atât din exterior, cât și din interior.