Dezvoltarea talentului la atletici

Studiile au aratat ca dezvoltarea talentului atletic este un proces de lunga durata care
dureaza aproximativ 10 ani, sau 10.ooo de ore de antrenament de calitate pentru
reusita( ericsson 1996)

un atlet dotat nu este nascut peste noapte , ci el se dezvolta pe o perioada

considerabila de timp Ericsson, Krampe and Tesch-Romer (1993) au descoperit ca
deasemenea dezvoltarea unei performante ridicate in orice domeniu (exemplu muzica,
sport, programare ) este dependenta de dobandirea de cunostinte, aptitudini si
caracteristici prin practica de lunga durata (aproximativ10 ani ). mai mult decat atat,
aceste oameni care au studiat subiectul imbratiseaza ideea ca practica deliberata nu
este un rezultat al motivatiei mostenite si nu conduce necesar spre rezultate imediate.
campionii , deasemenea progreseaza prin stagii bine definite de dezvoltare a talentului
Bloom 1985) In cercetarea lui clasica, 120 de indivizi (artisti, academicini, musicieni,
matematici, inotatori si jucatori de tenis), Bloom a descoperit ca, carierele acestor
indivizi talentati se impart in 3 categorii distincte., anii de inceput sau ceea ce a fost
numit faza Romantica, anii de mijloc sau Faza Precisa si ultimii ani , faza de integrare.

In faza romantica , copilul dezvolta o dragoste pentru aceea activitate, a primit

incurajare de la peresoane cu o semnificatie deosebita pentru el , a fost liber sa explore
aceea activitate , a fost foarte distractiv pentru el si a fost o perioada de succes. tot in
aceasta perioada , parintii au avut rolul de a pastra valoarea muncii si a lucrurilor facute
cum trebuie.

In faza de precizie , un maestru profesor sau un antrenor a promovat pe termen lung si

sistematic abilitatiile de a invata talentul individual. atentia s-a pus pe dezvoltarea de
abilitati si dezvoltarea abilitatilor tehnice.

In perioada de Integrare, persoana a continuat s alucreze cu un maestru antrenor,

avand antrenamente multe ore pe zi pentru a obtine si mentine pperformanta optima
de-a lungul antrenamentului si dezvoltarea abilitatilor tehnice.
alte activitati au fost sacrificate de dragul activitatii principale si tot i naceasta perioada a
avut loc o realizare a importantei acestei activitati in viata individului.
Aceste perioade au loc de-a lungul a 15- 20 de ani , fiecare persoana a trecut prin
aceste faze in mod progresiv, fara a sari peste anumite faze.
In oricare domeniu, investiile resurselor tangibile sau intangibile s-au gasit a fi
esentiale in a recruta noi indivizi promitatori. Pe langa suportu; financiar si transportarea
la numeroase concursuri si performante, parintii sunt cei care asigura suport emotional,
facilitand dispciplina implicarii , in timp ce evita asteptarile prea inalte si presiunea.
Parintii au serivit deasemenea ca si modele de disciplina indepedentei si au asteptat
acelasi lucru in copii lor.
rezultatele lui bloom arata clar ca dezvoltarea talentului la atletii nu este doar un lung
proces care implica talentul persoanei ci si un puternic sistem de suport.
Csikszentmihalyi et al. (1993) deasemenea, a scris
also despre extraordinara dezvoltate a atletiilor. peste 200 de studentii cu talente
atletice, in arta, matematica, muzica sau stinta au fost urmariti ca sa se observe cum
sunt mai diferiti decat
peers ale caror talente sunt mai obisnuite.
Acest studiu a fost deasemenea creat pentru a determina de ce unii studenti au reusit
sa-si dezvolte talentele si altii nu.
bazat pe rezultatele cercetarii, s-a tras concluzia ca talentul trebuie vazut ca un proces
de dezvoltare la care persoanele se alatura daca este valoros pentru societate si este
recunoscut ca fiind seminificativ pentru parinti , profesori si antrenori.

motivarea este o componenta definitica si are o mare influenta in ce priveste suportul si

icnurajarea a celor ce se prractica anumitte activitati.
In final , o alta componenta definitiva este disciplina care trebuie dezvoltata in asa fel
incat sa permita tineriilor talentati sa studieze pe un termen suficient de lung domeniul
de practica pentru a putea dobandi abilitatile necesare pentru o performanta ridicata.
Csikszentmihalyi si colegii (1993) au descoperit ca dezvoltarea talentului include
dezvoltarea unei personalitati mature in perioada adolescentei.
Aceasta este pentru ca acesti indivizi au nevoie de o personalitate care sa le permita sa
faca faTA oportunitatilor si obstacolelor care le intamplina in mediu de practica.
pentru a-si dezvolta talentele, tanarul talentat ttrebuie sa fie disciplina la fel de mult
precat are si talent. Tinerii acestia disciplinati au fost gasiti practicand mai mult in
domeniul lor. mai putin timp avand activitati in afara scolii, mai putin timp socializand cu
prietenii, mai mult timp cu hobiurile lor, si mai putin timp facand chores decat prietenii
lor care nu sunt foarte talentati
cercetatorii au ajuns la concluzia ca 1. tinerii nu isi pot dezvolta talentele decat le face
placere sa practice aceea activitate , sunt motivati si sunt dispusi sa lucreze din greu
pentru a-si atinge scopurile.
2.conflicte care nu pot fi evitate in procesul dezvoltarii talentului- de exemplu a lua
decizii dificile care le implica pe ei insisi.
; 3) tinerii nu pot ajunge la succes decat daca sunt sustinuti de parinti sau un alt adult.
4)dezvoltarea talentului a fost mult usurat pentru acei tineri care au obiceiuri bune care
sa le imbunatateasca talentul.

si in final , intr-o cercetare specifica in domeniul sportului Gould, Dieffenbach and

Moffett (2002) au studiat dezvoltarea talentului a 10 campioni olimpici din state, ei au
studiat in special dezvoltarea abilitatilor lor psihologice.
Fiecare din cei 10 campioni a fost interdievat de antrenorii lor si de catre un parinte sau
un alt adult care este significant pentru ei.
The athletes also completed a battery of psychological inventories.( ei au completat
deasemenea un set de teste psihologice?)
Studiul a concluzionat ca acesti campioni sunt caracterizati de abilitatea de a fi flexibili
in orice situatie si controlu asupra anxietatii, duritate mentala, resiliency; inteligenta
sportiva, abilitatea de a se concentra si de a bloca distragerile, sunt competitivi , munca
etica, abilitatea de a-si stabili si a-si implini scopurile si spirit de antrenori .
Se pare ca au dezvoltat abilitati mentale care ii pregateste pentru lungul si greul proces
necesar talentului lor.
Nu este de mirare ca parintii si familiile joaca un rol critic in procesul de dezvoltare a
talentului.
in mod specific, parintii au fost dedicati copiilor lor si au facut acele lucruri care au
insemnat modelarea stilului de viata a copiilor lor, si-au expus copiii la diferite sporturi ,
si-au transportat copilul, au platit pentru lectii si echipament, au mers la jocuri si
antrenamente si au asigurat incurajare si suport neconditionat.
in timp ce familiile au sustinut si incurajat participarea, in majoritatea cazurilor ei au
exercitat o anumit presiune asupra copilului ca acesta sa castige.
Familiile deasemenea plaseasa o incredere credinta optimistica in tinerii atleti.
“abilitatea de a reusi “ sau “pot face acest lucru” tip de atitudine. Familiile sunt si
exemplu de munca din greu si disciplina dupa cum spun su studiile lui bloom (1985), asa
cum a aratat ca parintii invdivizilor care sunt de success au modelat valori degate de
implinire in copii lor. Aceste valori sunt legate de a munci din greu , fiind active si
perseverenta .
De asemenea parintii sunt de acort cu zicala “ daca faci ceva, sa o faci bine”. Ei si-au
propus in acelasi timp asteptari inalte, dar realistice in acelasi timp si standard pentru
copii lor, “ramai la ceea ce faci “ si “urmeaza lucrul pentru care te-ai dedicat”. Ca si
concluzie, in faza timpurie din cariera atletilor, majoritatea parintilor nu au avut parte de
succesul copiilor lor sau castigarea Jocurilor olimpice ca si un obiectiv al participarii
In locul acestor lucruri, ei s-au axat pe fericirea copiilor lor, printr-o balanta intre
distractie si dezvoltare, si beneficiile generale ale dezvoltarii sportive.Desi exista o
anumita tendinta spre castig si success, acestea nu au fost obiectivele predominante
ale participarii. Parintii s-au axat pe munca din greu, atitudinea pozitiva a copiilor si
disciplina.
Prin fazele de mijloc ale carierilor atletilor, multi parintii au jucat un rol important in a ajuta copii sa se axeze pe success si spre
castigul; indepartat. Rolul parintiilor s-a schimbat de-a lungul perioadei carierei.( de la lideri la ucenici, ceea ce sustine cercetarea
lui Côté (1999). Nu toate cercetarile asupra dezvoltarii talentului atl;etilor au fost positive. Unii autori au cercetat aspectele
necative ale implicarii tinerilor in sporturi,.
Donnelly (1993), de exemplu a stufiat 45 atleti de performanta care sunt proaspeti pensionati, in legatura cu aspectele positive
si negative ale experientei lor in domeniul sportului din perioada copilariei lor.

Rezultatle lui au relevant ca majoritatea atletilor au raportat anumite problem in familie ( precum presiune din partea parintilor,
vina din cauza banilor, atentie parintiilor acordata in mod diferit in familie)
Probleme in ce priveste hranirea au fost raportate de cativa subiecti, precum folosirea de medicamente.
Numeroase problem fizice si psihice au fost raportate, super antrenamentul , lipsa de somn si comportamente excessive precum
consumarea bauturii si mancari in exces atunci cand sezonul de anrenamente si concursuri se termina.
. The author concludes, “given
the demands of high-performance
programs, the greatest threat to
children’s social development is that
adults will over-control the lives of
children for the sake of achievement
in sport” (Donnelly 1993, p.94).
In her highly popular book, Little
girls in pretty boxes: The making and
breaking of elite gymnasts and figure
skaters (1995), investigative journalist
Joan Ryan examined elite figure
skating and gymnastics, which have
in recent years become increasingly
dominated by younger athletes. What
she documented were numerous cases
of eating disorders, stunted growth,
debilitating injuries, weakened bones
and psychological disorders among
these athletes. She also reported that
countless girls were broken by the
pressure of elite sport and were often
humiliated. Ryan concludes by questioning
whether America is sacrificing
girls’ health and welfare in a quest for
athletic greatnesses.
More recently,