A lml m

A MM A tet rerSSt tu
t tu o eu
ddeu r tu mm -- U nneu eeur rv sv seeuoeu
r otu f fBto
tByoylool g
g
onnAA

DOCTORAT DE CERCETARE

Inginerie agricolă

Cursul XXII

Sectorul / sectoarele științific-disciplinare: AGR / 09

TITLU

Gazificarea biomasei - Aspecte de analiză și dimensionare a

proceselor pentru unitățile descendente și gaze
curățarea liniilor

Giovanni Stoppiello

Coordonator școală doctorat Supraveghetori

Guarnieri Adriano Caprara Claudio

Fransson Torsten

examen final 2010

 PREFAŢĂ

Această teză de doctorat a fost elaborată în conformitate cu normele Decretului Rector al Universită•ii din Bologna pentru
a ob•ine titlul de „Doctor Europaeus”.

În acest scop, activitatea de cercetare aferentă a fost realizată de autor în două universită•i europene diferite, cum ar
fi Universitatea „Alma Mater Studiorum” din Bologna (Italia) •i Institutul Regal de Tehnologie din Stockholm (Suedia)

Principala idee de cercetare a fost dezvoltată de autor •i conducătorii săi, care au fost, de asemenea, mentorii
•tiin•ifici în studiu.

Autorul a fost dezvoltatorul tuturor procedurilor analitice adoptate în această lucrare •i proiectantul aranjamentelor
tehnice prezentate ca rezultate practice.

Departamentul de Economie și Inginerie Agricolă, Divizia

Inginerie Agricolă,

Universitatea „Alma Mater Studiorum” din Bologna

Viale G. Fanin, 50

40127 Bologna

tel: +39 051 2096192; +39 051 2096189 fax: +39

051 2096178

www.deiagra.unibo.it/home-ingagraria.html

Departamentul Tehnologia Energiei, Divizia

Tehnologia Energiei și Căldurii, Institutul Regal

de Tehnologie

Brinellvagen, 68 de ani

SE-100 44 Stockholm

tel: +46 (0) 8 790 8921; +46 (0) 8 790 7401 fax: +46

(0) 8 204161

www.energy.kth.se

2
 „Dai diamanti non nasce niente,

dal letame nascono i fior ”

F. De André

3
 ABSTRACT

În astfel de teritorii în care produc•ia de alimente este în mare parte împră•tiată în mai multe ferme mici / mijlocii sau
chiar ferme domestice, o mul•ime de reziduuri eterogene sunt produse anual, deoarece fermierii desfă•oară de obicei
diferite activită•i în proprietă•ile lor. Prin urmare, cantitatea •i compozi•ia reziduurilor fermei se schimbă pe scară largă pe
parcursul anului, în func•ie de procesul unic de produc•ie realizat periodic.

Cuplarea unită•ilor de energie de micro-cogenerare de înaltă eficien•ă cu echipamente de conversie a biomasei u•or
de manipulat, potrivite pentru tratarea diferitelor materiale, ar oferi numeroase avantaje importante fermierilor •i
comunită•ii, astfel încât cre•terea flexibilită•ii materiilor prime a unită•ilor de gazificare este considerată astăzi ca fiind
un alt pas primordial spre răspândirea lor largă în zonele rurale •i ca o necesitate reală pentru utilizarea lor la scară
mică.

Două subiecte principale de cercetare au fost considerate a fi preocuparea principală în acest scop •i, prin urmare, au fost
discutate în această lucrare: investigarea impactului proprietă•ilor combustibililor asupra dezvoltării procesului de gazeificare
•i fezabilitatea tehnică a integrării unită•ilor de gazificare la scară mică cu sistemele de cogenerare. Conform acestor două
aspecte principale, lucrarea de fa•ă a fost astfel împăr•ită în două păr•i principale.

Primul se concentrează pe procesul de gazificare a biomasei, care a fost investigat în aspectele sale teoretice •i apoi
modelat analitic pentru a simula conversia termo-chimică a diferi•ilor combustibili din biomasă, cum ar fi lemnul
(de•euri de parc •i rasinoase), paie de grâu, canalizare nămol •i de•euri combustibili deriva•i.

Ideea principală este corelarea rezultatelor procedurilor de proiectare a reactoarelor cu proprietă•ile fizice ale
biomasei •i condi•iile de lucru corespunzătoare ale gazificatoarelor (profil de temperatură, mai presus de toate),
pentru a sublinia principalele diferen•e care împiedică utilizarea aceleia•i unită•i de conversie pentru diferite
materiale.

În acest domeniu, a fost dezvoltat ini•ial un model cinetic fără gazeificare excela foi, luând în considerare diferite
valori ale raportului aer / biomasă •i tehnologia de gazeificare descendentă ca aplica•ie examinată special.
Diferen•ele în produc•ia de syngas •i condi•iile de lucru (temperaturile procesului, mai presus de toate) dintre
combustibilii considera•i au fost încercate să fie legate de unele proprietă•i de biomasă, cum ar fi compozi•ia
elementară, cenu•a •i con•inutul de apă.

Noutatea acestei abordări analitice a fost utilizarea raportului constantelor cinetice pentru a determina distribu•ia
oxigenului între diferitele reac•ii de oxidare (în ceea ce prive•te numai materia volatilă) în timp ce echilibrul schimbarea
gazului de apă reac•ia a fost luată în considerare în zona de gazeificare, prin care balan•ele de energie •i de masă
implicate în algoritmul procesului au fost legate, de asemenea.

Mai mult decât atât, principalul avantaj al acestui instrument analitic este u•urin•a prin care datele de intrare
corespunzătoare materialelor specifice de biomasă pot fi inserate în model, astfel încât să se poată ob•ine o
evaluare rapidă a propriilor proprietă•i de conversie termo-chimică, în principal pe baza compozi•iei lor chimice

O bună conformitate a rezultatelor modelului cu celelalte literatură •i date experimentale a fost detectată pentru aproape
toate materialele considerate (cu excep•ia combustibililor deriva•i din de•euri, datorită compozi•iei lor chimice inadecvate
cu ipotezele modelului).

Succesiv, a fost instituită o procedură de dimensionare pentru gazificatoarele descendente cu flux deschis, prin
analiza mecanismelor fundamentale termofizice •i termochimice care ar trebui să regleze etapele principale de
conversie solidă implicate în procesul de gazeificare. Unită•ile de gazificare au fost împăr•ite schematic în patru zone
de reac•ie, respectiv corespunzătoare proceselor de încălzire cu biomasă, uscare a solidelor, piroliză •i gazificare a
cărbunelui, precum •i timpul necesar dezvoltării complete a fiecăreia dintre acestea

4
etapele au fost corelate cu ratele cinetice (numai pentru procesele de piroliză •i gazificare a char) •i cu fenomenele
de transfer de căldură •i masă de la gaz la faza solidă.

Pe baza acestei analize •i conform rezultatelor modelului cinetic liber •i a proprietă•ilor fizice ale biomasei (dimensiunea
particulelor, mai presus de toate) s-a realizat că pentru toate materialele considerate etapa de gazificare a char este limitată
cinetic •i, prin urmare, temperatura este principalul parametru de lucru care controlează acest lucru. Etapa.

Uscarea solidelor este reglată în principal prin transferul de căldură din gazul în vrac către straturile interioare ale particulelor •i timpul
corespunzător depinde în special de dimensiunea particulelor. Încălzirea biomasei este realizată aproape în totalitate prin transferul
de căldură radiativă din pere•ii fierbin•i ai reactorului în patul de material.

Pentru piroliză, în schimb, temperatura de lucru, dimensiunea particulelor •i aceea•i natură a biomasei (prin propria
căldură de piroliză) au toate greută•ile comparabile asupra dezvoltării procesului, astfel încât timpul corespunzător
poate fi diferit în func•ie de unul dintre ace•ti factori în func•ie de combustibilul este gazificat •i condi•iile speciale sunt
stabilite în interiorul gazificatorului.

Aceea•i analiză a condus, de asemenea, la estimarea volumelor zonei de reac•ie pentru fiecare combustibil din biomasă, astfel
încât s-a realizat în cele din urmă o compara•ie între dimensiunile unită•ilor de gazificare alimentate diferit.

Fiecare material de biomasă a prezentat o distribu•ie de volume diferită, astfel încât orice unitate de gazificare
dimensionată nu pare să fie potrivită pentru mai multe specii de biomasă.

Cu toate acestea, întrucât diametrele reactoarelor au fost găsite destul de similare pentru toate materialele examinate, s-ar
putea avea în vedere proiectarea unei singure unită•i pentru toate acestea, adoptând cel mai mare diametru •i combinând
împreună înăl•imile maxime ale fiecărei zone de reac•ie, a•a cum au fost calculate pentru diferitele biomase. În acest caz s-ar
ob•ine o înăl•ime totală a gazificatorului de aproximativ 2400 mm. În plus, prin aranjarea duzelor de injectare a aerului la diferite
niveluri de-a lungul reactorului, zona de gazificare ar putea fi setată în mod corespunzător în func•ie de materialul particular
care este la rândul său gazificat.

În cele din urmă, deoarece s-a constatat că timpii de gazificare •i piroliză se modifică considerabil în func•ie chiar de varia•ii
scurte de temperatură, s-ar putea avea de asemenea în vedere reglarea vitezei de alimentare a aerului pentru fiecare
material gazificat (de care depind temperaturile procesului), astfel încât volumele disponibile ale reactorului să fie adecvate
pentru dezvoltarea completă a conversiei solide în fiecare caz, fără a modifica chiar comportamentul dinamicii fluidelor al
unită•ii, precum •i raportul aer / biomasă într-o măsură vizibilă.

A doua parte a acestei lucrări s-a referit la sistemele de cură•are a gazelor care urmează să fie adoptate în aval de
gazificatoare pentru a rula unită•i de cogenerare de înaltă eficien•ă (adică motoare interne •i microturbine).

Mai ales în cazul în care se presupune că se utilizează gazificatori multi-combustibil, trebuie avute în vedere linii de cură•are a
gazelor mai grele pentru a atinge gradul standard de calitate a gazului necesar pentru alimentarea unită•ilor de cogenerare.
Într-adevăr, deoarece alimentarea mai eterogenă către unitatea de gazificare, mai multe specii contaminante pot fi prezente
simultan în fluxul de gaz de ie•ire •i, în consecin•ă, trebuie proiectate sisteme adecvate de cură•are a gazelor.

În această lucrare, se realizează un studiu general asupra evaluării liniilor de cură•are a gazelor. Spre deosebire de celelalte eforturi
de cercetare efectuate în acela•i domeniu, scopul principal este de a defini aranjamente generale pentru liniile de cură•are a gazelor
adecvate pentru a elimina mai mul•i contaminan•i din fluxul de gaz, independent de materialul materiei prime •i de dimensiunea
instala•iei de energie

Speciile de contaminan•i gazo•i lua•i în considerare în această analiză au fost: particule, gudroane, sulf (în H 2 Formă S), metale
alcaline, azot (în NH 3 sub formă de HCI) •i gaze acide (sub formă de HCI).

5
Pentru fiecare dintre aceste specii, au fost proiectate dispozitive de cură•are alternative în func•ie de trei dimensiuni
diferite de plante, respectiv corespunzătoare cu 8Nm 3 / h, 125Nm 3 / h •i 350Nm 3 / h debitele de gaz. Performan•ele lor
au fost examinate pe baza condi•iilor lor optime de lucru (eficien•ă, temperatură •i scăderi de presiune, mai presus
de toate) •i a propriului consum de energie •i materiale.

Succesiv, unită•ile proiectate au fost combinate împreună în diferite aranjamente generale de cură•are a gazelor, căi,
prin urmărirea unor constrângeri tehnice care au fost determinate în principal din aceea•i analiză de performan•ă
asupra unită•ilor de cură•are •i din efectele sinergice presupuse de contaminan•i asupra func•ionării corecte a unora
dintre ele (înfundarea filtrelor, dezactivarea catalizatorilor etc.).

Una dintre principalele probleme care trebuie men•ionate în cărări realizarea proiectării a fost îndepărtarea gudronelor din
fluxul de gaz, împiedicând înfundarea filtrelor •i / sau înfundarea conductelor de linie. În acest scop, a fost avută în vedere o
unitate de cracare a gudronelor catalitice ca singura solu•ie care trebuie adoptată •i, prin urmare, un material catalitic capabil să
a fost ales lucrul la temperaturi relativ scăzute. Cu toate acestea, a fost estimată •i o scădere rapidă a eficien•ei crăpării
gudronelor pentru acela•i material, astfel încât în toate cazurile au fost calculate o frecven•ă ridicată a regenerării
catalizatorilor •i un consum de aer relevant în consecin•ă pentru această opera•iune.

Alte dificultă•i au trebuit depă•ite în reducerea metalelor alcaline, care se condensează la temperaturi mai mici decât
gudronele, dar trebuie, de asemenea, îndepărtate în primele sec•iuni ale liniei de cură•are a gazelor, pentru a evita
coroziunea materialelor. În acest caz, a fost avută în vedere o tehnologie de spălare uscată, utilizând acelea•i unită•i de
filtrare a particulelor fine •i alegând pentru ele materiale rezistente la coroziune, cum ar fi cele ceramice.

În afară de aceste două solu•ii care par a fi inevitabile în proiectarea liniilor de cură•are a gazelor, liniile de cură•are a
gazelor la temperatură înaltă nu au putut fi realizate •i pentru cele două dimensiuni mai mari ale instala•iilor. Într-adevăr,
întrucât utilizarea dispozitivelor de control al temperaturii a fost exclusă în procedura de proiectare adoptată, unită•ile de
oxidare par•ială a amoniacului (ca singure metode luate în considerare pentru reducerea amoniacului la temperatură
ridicată) nu erau potrivite pentru unită•ile la scară largă, din cauza cre•terii mari a temperaturii reactoarelor de către reac•iile
exoterme implicate în proces.

În ciuda acestor limitări, totu•i, aranjamentele generale pentru fiecare dimensiune a plantei luate în considerare au fost în cele
din urmă proiectate, astfel încât posibilitatea de a cură•a gazul până la gradul standard cerut a fost demonstrată tehnic, chiar •i
în cazul în care mai mul•i contaminan•i sunt prezen•i simultan în fluxul de gaz .

Mai mult, tot posibilul cărări definite pentru diferitele dimensiuni ale instala•iei au fost comparate reciproc pe baza unor
parametri opera•ionali defini•i, printre care scăderile totale de presiune, pierderile totale de energie, numărul de unită•i
•i consumul de materiale secundare.

Pe baza acestei analize, metodele de cură•are a gazelor uscate s-au dovedit preferabile celor care includ tehnologia de
epurare a apei în toate cazurile, în special datorită consumului ridicat de apă furnizat de unită•ile de epurare a apei în
procesul de adsorb•ie a amoniacului. Acest rezultat este încă legat de posibilitatea de a utiliza unită•i de cărbune activ
pentru îndepărtarea amoniacului •i adsorbant de Nahcolit pentru acidul clorură. Eficien•a foarte ridicată a acestui ultim
material este de asemenea remarcabilă.

În cele din urmă, ca o estimare a pierderii globale de energie aferente procesului de cură•are a gazelor, pierderile totale de entalpie
estimate pentru cele trei dimensiuni ale instala•iei au fost comparate cu con•inutul de energie al fluxurilor de gaz respective, acestea din
urmă ob•inute numai pe baza valorii scăzute de încălzire a gazului.

Acest studiu general asupra sistemelor de cură•are a gazelor este astfel propus ca un instrument analitic prin care pot fi
evaluate diferite configura•ii ale liniilor de cură•are a gazelor, în func•ie de aplica•ia practică particulară pentru care sunt
adoptate •i de mărimea unită•ii de cogenerare la care sunt conectate.

6
 CUPRINS

PREFAŢĂ................................................. .................................................. ......................... 1

REZUMAT ................................................. .................................................. ...................... 4

LISTA FIGURILOR ............................................... .................................................. ........... 10

LISTA DE MESE............................................... .................................................. ............. 13

NOMENCLATURA ................................................. .................................................. ......... 16

1 INTRODUCERE ................................................. .................................................. ..... 22

1.1 Stadiul tehnicii ............................................. .................................................. ........ 22

1.2 Obiective ................................................ .................................................. ............ 23

1.3 Descrierea generală a lucrării ............................................ ................................ 24

PARTEA I

ANALIZA DE GAZIFICARE A PROIECTULUI ȘI ASPECTE DE DIMENSIONARE A UNITĂȚILOR

2 METODOLOGIE ................................................. .................................................. .... 28

2.1 Aspecte generale ale procesului și tehnologiei ........................................... ........... 28

2.1.1 Cadrul teoretic al gazificării ........................................... .................... 28

2.1.2 Tehnologia de gazeificare investigată ............................................ .................... 30

2.2 Descrierea modelului termochimic ............................................ ....................... 34

2.2.1 Specii de biomasă ............................................. ................................................. 34

2.2.2 Vaporizarea umezelii ............................................. .......................................... 36

2.2.3 Piroliza sau devolatilizarea ............................................ .................................. 36

2.2.4 Oxidarea par•ială a produselor de piroliză (piroliză în flăcări) ................................ 37

2.2.5 Gazificarea Char ............... ................................................ 38

2.2.6 Bilan•e energetice ............................................. ................................................. 39

2.3 Principiile dimensionării unităților de gazeificare ............................................ ........ 42

2.3.1 Procese fizice •i chimice în gazificarea carbonului ................................... 42

2.3.2 Mecanisme de control al pirolizei ............................................ ........................ 46

2.3.3 Procesul de uscare a combustibilului ............................................ .............................................. 50

2.3.4 Încălzirea biomasei ............................................. ................................................. 51

3 REZULTATE ................................................. .................................................. ................ 55

3.1 Rezultate ale aplicării modelului fără cinetică pe diferiții combustibili de biomasă ..
………………………………………………………………………………………… 55

3.1.1 Principalele rezultate după model termochimic ........................................ ................... 55

3.1.2 Influen•a con•inutului de umiditate •i a raportului de echivalen•ă asupra rezultatelor modelului de gazificare ...
................................... .................................................. .................................. 59

3.1.3 Validarea rezultatelor modelului prin compararea cu datele experimentale (biomasă lemnoasă)
................................. .................................................. .................... 62

3.2 Rezultate preliminare pentru estimarea dimensiunilor unităților de gazeificare .................... 65

7
 3.2.1 Rezultate din modelele de conversie investigate pentru gazificarea char .................. 66

3.2.2 Rezultate ale investiga•iei analitice privind dezvoltarea pirolizei combustibililor .............. 68

3.2.3 Timp de vaporizare a umezelii în func•ie de rezisten•ele fizice examinate ... 72 Suprafe•e unitare necesare

3.2.4 pentru încălzirea biomasei ............................... ...................... 72

3.2.5 Dimensiunile de bază ale unită•ilor de gazeificare ............................................. ................. 74

3.2.6 Influen•a proprietă•ilor particulelor de carbon asupra dimensionării zonei de gazificare ......... 76

3.2.7 Influen•a temperaturii asupra dimensionării unită•ilor de gazeificare ............................ 77

3.2.8 Validarea rezultatelor modelării pirolizei prin compararea cu

date experimentale................................................ .................................................. ....... 81

4 DISCUȚII ................................................. .................................................. ........ 82

4.1 Posibilități și limitări ale modelului liber cinetic termo-chimic ................ 82

4.2 Mecanisme de control pentru etapele de conversie solide ....................................... 83

PARTEA II

LINII DE CURĂȚARE A GAZELOR PENTRU SISTEME DE COGENERARE A BIOMASEI

5 METODOLOGIE ................................................. .................................................. .... 86

5.1 Dimensiunile liniilor de curățare a gazelor, contaminanții gazului și limitele standard de toleranță ....

5.2 Unități de curățare a gazelor .............................................. .................................................. 88

5.2.1 Ciclon .............................................. .................................................. ............ 90

5.2.2 Filtre cu pat ambalat ............................................ ................................................ 94

5.2.3 Filtre pentru lumânări ............................................. .................................................. .... 98

5.2.4 Filtre pentru •esături ............................................. .................................................. .... 101

5.2.5 Unitatea de cracare a gudronelor catalitice ........................................... .................................. 103

5.2.6 Adsorber Zn-Ti pentru îndepărtarea sulfului la temperaturi ridicate .................................... 111

5.2.7 Unitate de adsorb•ie a cărbunelui activ ........................................... ......................... 115

5.2.8 Coloana umplută cu scruber umed ........................................... .............................. 122

5.2.9 Unitate catalitică de oxidare par•ială pentru descompunerea amoniacului ........................... 129

5.2.10 Unitate de adsorb•ie uscată HCl ........................................... ....................................... 132

5.2.11 Spălarea uscată a metalelor alcaline .......................................... .............................. 135

5.3 Ansamblu linie de curățare gaze ............................................. .................................. 137

5.3.1 Profilul temperaturii liniei de cură•are a gazelor .......................................... .................. 138

5.3.2 Înfundarea conductelor •i a filtrelor prin condensarea gudronelor ....................................... ..140

5.3.3 Coroziunea materialelor ............................................. ............................................ 141

5.3.4 Otravire cu catalizator ............................................. ............................................. 141

5.3.5 Frecven•a regenerării ............................................ ................................. 142

6 REZULTATE ȘI DISCUȚII............................................... ................................ 143

8
7 CONCLUZII GENERALE ................................................ ..................................... 152

8 MUNCĂ VIITOARE................................................ .................................................. ..... 156

REFERINȚE ................................................. .................................................. ............. 157

ANEXĂ ................................................. .................................................. ................... 162

A Eficien•ă simplă pentru filtrele cu pat ambalat: ........................................... ............ 162

B Calculul impulsului de jet pentru cură•area filtrelor de lumânări •i •esături ......................... 163

C Dimensionarea reactoarelor cu pat fluidizat pentru crăparea gudronelor catalitice .................. 164

9
LISTA FIGURILOR

Figura 1: bilanțul energetic în procesul de gazeificare auto-termică (Ramesh și Nekere, 2005)

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
.................................................

Figura 2: schema de gazeificare ............................................. ............................................... 30

Figura 3: unități de gazeificare descendentă la laboratorul EKV - HPT (respectiv 15-20 și 300 kW a dimensiuni)
................................................ .................................................. ....................... 31

Figura 4: Schema unui gazificator descendent (Belgiorno și colab., 2003) .................................. ... 32

Figura 5: schema termo-chimică a procesului de gazeificare aval considerat ....... 41

Figura 6: Modele de conversie a particulelor de carbon solid .......................................... ................. 43

Figura 7: Valori scăzute de încălzire a gazului produs în funcție de raportul de echivalență, pentru diferiții combustibili de
biomasă ............................. .................................................. ........................ 60

Figura 8: Eficiența energetică a gazelor reci a procesului de gazeificare în funcție de raportul de echivalență
.................................. .................................................. ................................................ 60

Figura 9: Comparația fracțiilor de masă solidă reziduală și temperaturile corespunzătoare între testele
experimentale de piroliză a lemnului și rezultatele modelului calculat pentru biomasele lemnoase ..........................
.................................................. .............................................. 62

Figura 10: Compoziții syngas uscate așa cum au fost calculate prin modelul cinetic liber și ca rezultate ale testelor
experimentale ............................. .................................................. .......... 63

Figura 11: timpii de gazificare a char prin rezistențe cinetice în funcție de diferitele modele de conversie pentru timpul
complet de gazificare a carbonului solid ............................. ........................... 68

Figura 12: timpii de conversie a pirolizei combustibililor din biomasă, în funcție de diferitele mecanisme de
control. .................................................. .................................................. 71

Figura 13: înălțimile totale ale unităților de gazificare a biomasei și distribuția acestora între etape de conversie
solide, în valori absolute .............................. .................................................. .74

Figura 14: înălțimile totale ale unităților de gazeificare a biomasei și distribuția acestora între etape de conversie
solide, în valori procentuale .............................. ............................................... 75

Figura 15a: timpul total de conversie pentru gazificarea lemnului de rasinoase conform diferitelor modele de
conversie și în funcție de dimensiunea particulelor de carbune ..................... 76

Figura 15b: timpul total de conversie pentru gazificarea deșeurilor din lemn de parc în funcție de diferitele modele de
conversie și în funcție de dimensiunea particulelor de carbon ........................ ......... 77

Figura 16: variații ale înălțimilor zonelor de piroliză și gazificare în funcție de scăderea temperaturii globale în
interiorul reactorului ................................ ........................................... 78

Figura 17a: timpul de gazificare a lemnului de rășinoase în funcție de temperatură, în conformitate cu modelul uniform de
particule care reacționează și cel de micsorare, pentru rezistențe cinetice ...

Figura 17b: parcarea timpului de gazificare a lemnului rezidual în funcție de temperatură, conform modelului uniform de particule
care reacționează și a miezului micșorat, pentru rezistențe cinetice ............ 79

Figura 18: comparație între datele experimentale din testele de piroliză a așchilor de lemn și rezultatele simulate
în aceleași condiții de lucru .............................. ................................ 81

Figura 19: Unități de curățare a gazelor examinate ........................................... ................................. 89

Figura 20a: scăderi de presiune ale ciclonului pentru unitatea de 3 - 15 Nm 3 / h dimensiunea debitului de gaz ........................ 91

Figura 20b: scăderi de presiune ale ciclonului pentru unitatea de 75 - 250 Nm 3 / h dimensiunea debitului de gaz .................... 91

Figura 20c: scăderi de presiune ale ciclonului pentru unitatea de 250 - 500 Nm 3 / h dimensiunea debitului de gaz .................. 91

10
Figura 21a: eficiența colectării particulelor ciclonului la 3 - 15 Nm 3 / h condiții de curgere a gazului.92

Figura 21b: eficiența colectării particulelor ciclonului în condiții de debit de gaz de 75 - 250 Nm3 / h
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
.................................................

Figura 21c: eficiența colectării particulelor ciclonului la 250 - 500 Nm 3 / h condițiile de curgere a gazului
.............................................. .................................................. ........................... 93

Figura 22: tendința generală a eficienței filtrului de pat ambalat în funcție de dimensiunea particulelor (Wakao și
Funazkri, 1978) ........................... .................................................. ................. 94

Figura 23a: eficiența și dimensiunile filtrului de pat ambalat pentru 3 –15 Nm 3 / h unitate debit de gaz.95

Figura 23b: eficiența și dimensiunile filtrului de pat ambalat pentru 75 –250 Nm 3 / h unitatea de curgere a gazului
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
.................................................

Figura 23c: eficiența și dimensiunile filtrului de pat ambalat pentru 250 - 500 Nm 3 / h unitatea de curgere a gazului
.............................................. .................................................. ..................................... 95

Figura 24a: scăderi de presiune și timpi de saturație pentru 3 –15 Nm 3 / h unitatea de filtrare a debitului de gaz ........ 97

Figura 24b: scăderi de presiune și timpi de saturație pentru 75 - 250 Nm 3 / h Unitatea de filtrare a debitului de gaz ... 97 Figura 24c: căderi de

presiune și timpi de saturație pentru 250 - 500 Nm 3 / h unitate de filtrare a debitului de gaz .97

Figura 25a: parametrii de proiectare și căderile de presiune pentru 3 –15 Nm 3 / h unitatea de filtrare a lumânărilor cu flux de gaz
............................................ .................................................. ....................................... 99

Figura 25b: parametrii de proiectare și căderile de presiune pentru 75 - 250 Nm 3 / h unitatea de filtrare a lumânărilor cu flux de gaz
............................................ .................................................. ............................... 99

Figura 25c: parametrii de proiectare și căderile de presiune pentru 250 - 500 Nm 3 / h unitatea de filtrare a lumânărilor cu flux de gaz
............................................ .................................................. ............................. 100

Figura 26: unitate de filtrare a țesăturii (Lucrări din 18 a Conferința DOE privind gestionarea deșeurilor aeriene
nucleare și curățarea aerului, 1984). .................................................. ....... 101

Figura 27a: parametrii de proiectare și căderile de presiune pentru 3 –15 Nm 3 / h unitatea de filtrare a țesăturii cu flux de gaz
............................................ .................................................. ..................................... 102

Figura 27b: parametrii de proiectare și căderile de presiune pentru 75 - 250 Nm 3 / h unitatea de filtrare a țesăturii cu flux de gaz
............................................ .................................................. ..................................... 102

Figura 27c: parametrii de proiectare și căderile de presiune pentru 250 - 500 Nm 3 / h unitatea de filtrare a țesăturii cu flux de gaz
............................................ .................................................. ............................. 102

Figura 28a: factorul de conversie și timpul pe analiza fluxului pentru 3 - 15 Nm 3 / h unitatea de cracare a gudroarelor de curgere a
gazelor ............................................ .................................................. ....................... 106

Figura 28b: factorul de conversie și timpul pe analiza fluxului pentru 75 - 250 Nm 3 / h unitatea de cracare a gudroarelor de flux
de gaze ............................................ .................................................. ................ 107

Figura 28c: factorul de conversie și timpul pe analiza fluxului pentru 250 - 500 Nm 3 / h unitatea de cracare a gudroarelor de flux
de gaze ............................................ .................................................. ................ 107

Figura 29a: scăderi de presiune pentru unitățile de cracare a gudronelor cu pat fix și a patului fluidizat (3 - 15 Nm 3 / h dimensiunea
debitului de gaz) ............................................. .................................................. ......... 110

Figura 29b: scăderi de presiune pentru unitățile de cracare a gudronelor cu pat fix și cu pat fluidizat (75 - 250 Nm 3 / h dimensiunea
debitului de gaz) ............................................. .................................................. ......... 110

Figura 29c: căderi de presiune pentru unitățile de cracare a gudronelor cu pat fix și a patului fluidizat (250 - 500 Nm 3 / h dimensiunea
debitului de gaz) ............................................. .................................................. ......... 110

Figura 30a: timpul de saturație pentru patul de sorbent Zn-Ti, în funcție de debitul de gaz și H 2 Concentrația S (3 - 15
Nm 3 / h mărimea unității) .............................................. ............................... 113

11
Figura 30b: timpul de saturație pentru patul de sorbent Zn-Ti, în funcție de debitul de gaz și H 2 Concentrația S (75 - 250
Nm 3 / h mărimea unității) .............................................. ........................... 113

Figura 30c: timpul de saturație pentru patul de sorbent Zn-Ti, în funcție de debitul de gaz și H 2 Concentrația S (250 - 500
Nm 3 / h mărimea unității) .............................................. ......................... 114

Figura 31a: Timpii de saturație a materialului de cărbune activat pentru H separat 2 S și NH 3

procese de adsorbție (3 - 15 Nm 3 / h dimensiunea debitului de gaz) ............................................. ............ 118

Figura 31b: Timpii de saturație a materialului de cărbune activat pentru H separat 2 S și NH 3

procese de adsorbție (75 - 250 Nm 3 / h dimensiunea debitului de gaz) ............................................. ........ 118

Figura 31c: timpii de saturație a materialului de cărbune activat pentru H separat 2 S și NH 3

proces de adsorbție (250 - 500 Nm 3 / h dimensiunea debitului de gaz) ............................................. .......... 118

Figura 32: timpi de saturație pentru unitățile de cărbune activ pentru adsorbția vaporilor de apă ......... 119

Figura 33a: timpul de lucru disponibil al unității de cărbune activ pentru adsorbția combinată a contaminanților (3 - 15 Nm 3 / h
dimensiunea debitului de gaz) ............................................. ............................. 120

Figura 33b: timpul de lucru disponibil al unității de cărbune activ pentru adsorbția combinată a contaminanților (75 - 250 Nm 3 / h
dimensiunea debitului de gaz) ............................................. ......................... 120

Figura 33c: timpul de lucru disponibil al unității de cărbune activ pentru adsorbția combinată a contaminanților (250 - 500 Nm 3 / h
dimensiunea debitului de gaz) ............................................. ....................... 121

Figura 34: aranjament în tandem pentru unitățile de adsorbție (www.hdm-stuttgart.de) ................. 121

Figura 35: coloană umplută cu scruber umed (www.extolhydro.com) .................................... ..122

Figura 36a: timpul de saturație al curentului de apă în 3 - 15 Nm 3 / h debit de gaz unitate de epurare umedă.127

Figura 36b: timpul de saturație a curentului de apă în 75 - 250 Nm 3 / h unitatea de spălare umedă cu debit de gaz
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
....................................................

Figura 36c: timpul de saturație a curentului de apă în 250 - 500 Nm 3 / h unitatea de spălare umedă cu debit de gaz
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
....................................................

Figura 37a: factorul de conversie în funcție de debitul de gaz pentru 3 - 15 Nm 3 / h unitatea de descompunere a
amoniacului .............................................. .................................................. ........... 131

Figura 37b: factorul de conversie în funcție de debitul de gaz pentru 75 - 250 Nm 3 / h unitatea de descompunere a
amoniacului .............................................. .................................................. ........... 131

Figura 37c: factorul de conversie în funcție de debitul de gaz pentru 250 - 500 Nm 3 / h unitatea de descompunere a
amoniacului .............................................. .................................................. ........... 131

Figura 38: consumul de hidrogen în procesul de oxidare parțială a amoniacului, ca procent din cantitatea totală
inițială conținută în fluxul de gaz brut .......................... ........................ 132

Figura 39a: puncte de progres pentru unitatea de adsorbție a HCl de 3 - 15 Nm 3 / h dimensiunea debitului de gaz ..134

Figura 39b: puncte de progres pentru unitatea de adsorbție a HCl de 75 - 250 Nm 3 / h dimensiunea debitului de gaz
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
....................................................

Figura 39c: puncte de progres pentru unitatea de adsorbție a HCl de 250 - 500 Nm 3 / h dimensiunea debitului de gaz
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
....................................................

Figura 40: schema generală de spălare uscată ........................................... .............................. 136

Figura 41: aranjamente determinate pentru linia de curățare a gazelor (căi) .................................. 143

Figura 42a 1: opțiunea fluxului de gaz la temperatură înaltă (traseul II) pentru 8 Nm 3 / h linia de curățare a debitului de gaz
............................................. .................................................. .................................... 148

Figura 42a 2: opțiunea fluxului de gaz la temperatură scăzută (calea V) pentru 8 Nm 3 / h linia de curățare a fluxului de gaz
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
....................................................

12
Figura 42b: dispunerea selectată (calea V) pentru 125 Nm 3 / h linia de curățare a debitului de gaz ............ 150

Figura 42c: aranjament selectat (cale V) pentru 350 Nm 3 / h linia de curățare a debitului de gaz ............. 151

LISTA DE MESE

Tabelul 1: Analiza proximă a diferitelor specii de biomasă (Liliedahl, 2006). ...................... 29

Tabelul 2: Cerințe privind calitatea combustibilului și caracteristicile tehnice ale unităților tradiționale de gazeificare a gâtului
descendent (Lettner și colab., 2007) .......................... .................................... 33

Tabelul 3: Analiza proximă și compozițiile elementare ale combustibililor considerați din biomasă (ECN, 2009)
................................. .................................................. .................................... 34

Tabelul 4: Formula moleculară, greutățile moleculare și valorile de încălzire pe baza molară a combustibililor din biomasă
................................. .................................................. .................................. 35

Tabelul 5: Călduri standard de formare pentru combustibili din biomasă ........................................ ............. 35

Tabelul 6: Proprietăți termofizice ale combustibililor din biomasă ........................................ ............... 36

Tabelul 7: parametrii pentru calcularea emisivității termice a gazelor ......................................... ....... 47

Tabelul 8: Parametrii cinetici ai pirolizei și constantele cinetice pentru diferite specii de biomasă48

Tabelul 9: Produse de piroliză pentru combustibilii de biomasă considerați (% în greutate) și temperaturile

corespunzătoare ale acestora în conformitate cu aplicația model cinetic liber ...

Tabelul 10: Aprovizionarea cu aer pentru gazificarea combustibililor din biomasă în funcție de diferite valori ER..56

Tabelul 11a: randamentele Syngas, compozițiile, temperaturile și eficiența energiei gazelor reci ale procesului
termochimic la ER = 0,25 ........................... .................................................. .56

Tabelul 11b: randamentele Syngas, compozițiile, temperaturile și eficiența energetică a gazelor reci ale procesului
termochimic la ER = 0,30 ........................... .................................................. .57

Tabelul 11c: randamentele Syngas, compozițiile, temperaturile și eficiența energetică a gazelor reci ale procesului
termochimic la ER = 0,35 ........................... .................................................. .57

Tabelul 12: Călduri de proces în diferitele zone de reacție, în funcție de natura biomasei și de raportul de echivalență
................................ .................................................. .............................. 58

Tabelul 13: temperaturile gazelor la ieșirea din diferitele zone de reacție, în funcție de natura biomasei și de
raportul de echivalență ............................. .................................................. 58

Tabelul 14: Distribuția căldurilor de ardere ca sursă de căldură pentru celelalte procese endoterme implicate în
gazificarea biomasei ............................... ........................................ 59

Tabelul 15: Analize proximale și finale ale biomasei lemnoase utilizate pentru modelarea gazificării și în testele
experimentale ................................ .................................................. .63

Tabelul 16: Temperaturile de ieșire a gazului, rapoartele aer / combustibil și fracțiile de masă solidă reziduală, după cum se estimează
analitic și ca rezultate experimentale la testele de gazificare a biomasei lemnului. ... 63

Tabelul 17: debitele de alimentare cu biomasă, randamentele și debitele de gaz la ieșirea din zona de ardere și diametrele unităților
corespunzătoare pentru diferitele aplicații de gazeificare a materialelor ............ 65

Tabelul 18: factorii de conversie a carbonului solid și timpul de conversie corespunzător pentru diferitele specii de biomasă,
conform modelului uniform de particule care reacționează, .................... 66

Tabelul 19: parametrii cinetici și timpul total de conversie a carbonului solid în funcție de modelul miezului de
micșorare și rezistența cinetică intrinsecă a reacțiilor unice .......................... 66

13
Tabelul 20: timpi de gazificare a char în funcție de modelul miezului de micșorare și rezistența cinetică intrinsecă, cu ambele
reacții dezvoltate contemporan și pentru fiecare combustibil din biomasă ...

Tabelul 21: parametrii de difuzie a gazului de reacție și timpii corespunzători pentru gazificarea char, în conformitate cu modelul
miezului de micșorare și rezistența globală la transferul de masă, pentru fiecare reacție de gazificare individuală ....................
.................................................. ..................................... 67

Tabelul 22: timpii pentru gazificarea completă a carbonului, în conformitate cu modelul miezului de micșorare și
rezistența globală la transferul de masă, pentru reacțiile dezvoltate simultan ... 67

Tabelul 23: emisivități termice ale produselor de piroliză în flăcări și lungimile fasciculului corespunzătoare ale
reactoarelor pentru diferitele aplicații de gazeificare a biomasei ........................... 69

Tabelul 24: dimensiunile biomasei corespunzătoare numărului Biot ca unitate (R *) ............................... 69

Tabelul 25: transferul de căldură și parametrii cinetici cu privire la biomasă piroliza

timp de conversie corespunzător ........................................... ........... 70

Tabelul 26: timpul de uscare pentru diferitele biomase, conform modelului miezului de micșorare și analiza rezistențelor de
transfer de căldură .............................. .................................................. ...... 72

Tabelul 27: parametrii de dimensionare a unităților și rezultatele procesului de încălzire a combustibililor din biomasă .73

Tabelul 28: diametrele unităților de gazeificare și înălțimile relative ale zonelor de reacție, pentru fiecare aplicație de gazeificare a
combustibilului cu biomasă .............................. .................................................. ..74

Tabelul 29a: timpii de conversie a pirolizei pentru particulele de rasinoase în funcție de creșterile de temperatură,
conform cineticii și rezistențelor de transfer termic ........................... ............. 80

Tabelul 29b: timpi de conversie a pirolizei pentru particulele de lemn rezidual din parc, în funcție de creșterile de
temperatură, conform cineticii și rezistențelor de transfer termic .................... 80

Tabelul 30: componentele principale și valoarea scăzută a încălzirii fluxului de gaz adoptate în analiza sistemelor de
curățare (Svensk Maskinprovning. Gengasdrift av en överladded dieselmotor,
1988) ................................................ .................................................. ................................ 86

Tabelul 31: Mărimi luate în considerare pentru liniile de curățare a gazelor, în ceea ce privește debitele de gaze și puterile
corespunzătoare ale unităților de cogenerare ............................ .............................. 86

Tabelul 32: Intervalele de concentrații de contaminanți ai gazelor la ieșirea gazificatorului ..................... 87

Tabelul 33: Limite standard de toleranță pentru contaminanții cu gaze (Bauen, 2004; Hasler 1999) ... 88

Tabelul 34: Dimensiunile ciclonului pentru diferite fluxuri syngas ......................................... ......... 90

Tabelul 35: proprietățile fizice ale catalizatorilor de cracare a gudronelor ......................................... .......... 104

Tabelul 36: dimensiunile unităților de cracare a gudronelor catalitice, pentru aplicații cu pat fix și pat fluidizat
.................................. .................................................. .................................. 106

Tabelul 37: proprietăți fizice ale lui H 2 S adsorber ................................................ ................. 112

Tabelul 38: Dimensiunile unităților de adsorbție Zn-Ti ......................................... .......................... 113

Tabelul 39: Constantele Langmuir pentru NH 3 si H 2 S adsorbție ............................................. 115

Tabelul 40: proprietățile fizice ale materialului cu cărbune activ ......................................... ..... 117

Tabelul 41: Dimensiunile unităților de adsorbție a cărbunelui activ .......................................... ....... 117

Tabelul 42: parametrii cinetici pentru adsorbția vaporilor de apă pe cărbune activ ............... 119

Tabelul 43: Proprietățile inelelor Pall Rashig ........................................... ................................... 122

Tabelul 44: dimensiunile unităților de coloane ambalate pentru scruber umed ......................................... ....... 126

Tabelul 45: proprietăți fizice ale catalizatorului de oxidare parțială a amoniacului ................................ 129

Tabelul 46: dimensiuni pentru unitățile de descompunere catalitică a amoniacului ................................... 130

14
Tabelul 47: proprietățile fizice ale absorbantului mineral HCl ......................................... ............. 133

Tabelul 48: Dimensiunile unităților de adsorbție HCl ........................................... ........................... 133

Tabelul 49: încărcări de masă ale materialului absorbant necesare pentru adsorbția totală a cantităților alcaline estimate
.................................. .................................................. .............................. 136

Tabelul 50: concentrații considerate de contaminanți la intrare pentru asamblarea liniilor de curățare a gazelor
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
....................................................

Tabelul 51: încălziri de proces în diferite unități de curățare a gazelor ........................................ ........... 138

Tabelul 52a: analiza căilor pentru 8 Nm 3 / h dimensiunea debitului de gaz .............................................. .......... 145

Tabelul 52b: analiza căilor pentru 125 Nm 3 / h dimensiunea debitului de gaz .............................................. ...... 145

Tabelul 52c: analiza căilor pentru 350 Nm 3 / h dimensiunea debitului de gaz .............................................. ...... 145

15
 NOMENCLATURĂ
Partea I

Termen Semn Unitate

factorul de reac•ie pre-exponen•ial (j) Numărul A -

Biot Biot -

concentra•ia molară C mol / m 3

căldura specifică cp J / (g · K)

diametrul interior al reactorului, diametrul

patului de combustibil D pat m

diametrul exterior al pere•ilor interni ai

gazificatorului cu pere•i dubli D eu m

coeficient de difuzie moleculară D m, m2/ s

coeficientul eficient de difuzie moleculară a

gazului prin particula solidă D em m2/ s

dimensiunea particulelor d m

energie activatoare Ea J / mol

raportul de echivalen•ă ER -

coeficientul de emisivitate e -

coeficient de transfer termic convectiv căldura h W / (m 2 K)

standard de formare Ho kJ / aluni•ă

constanta cinetica volumetrica

(pe baza concentra•iei molare) k 1/s

constanta cinetica a suprafetei de reactie ( j) k' Domni•oară

constanta de echilibru K echiv -

lungimea fasciculului L m

lungimea reactorului
implicat în schimbul de căldură Lh m

masa m g

numărul ini•ial de aluni•e nr mol

numărul de aluni•i la echilibru Numărul n mol

Nusselt Nu -

presiune p Pa

greutate moleculară P.M g / mol

Numărul de comandă Relatii cu publicul -

debitul de gaz Î Nm 3 / h

raza particulelor R m

raza particulelor corespunzătoare numărului

Biot egal cu unitate R* m

16
Termen Semn Unitate

Numărul lui Reynolds Re -

grosimea spa•iului gol între pere•ii interni •i

externi ai reactorului sh m

contrac•ie radială sr -

temperatura gazului T K

temperatura standard, 298 To K

timp t s

viteza gazului prin spa•iul gol

al reactorului tu Domni•oară

con•inut de umiditate pe bază de biomasă uscată con•inut U % în greutate

de umiditate pe bază de biomasă proaspătă viteza U0 % în greutate

fluxului solid prin reactor viteza superficială a gazului tu pat Domni•oară

v Domni•oară

volumul de difuzie a moleculelor de gaz rata de V IG m 3 / mol

alimentare cu biomasă W kg / h

frac•ia de masă a componentului combustibilului,

factorul de conversie X -

frac•iune din arderea totală

căldura implicată în etapa de gazeificare Da -

frac•ia molară y -

distan•ă, lungime z m

Simboluri grecești

căldura reac•iei sau a procesului fizic radia•ia ∆H kJ / mol, kJ / g

termică ini•ială ∆H° L / m2

coeficientul de absorb•ie termică a frac•iunii de vid a α -

materialului / vid de pat ε -

sfericitatea particulelor φ -

conversie solidă γ -

conductivitate termică λ W / (m · K)

vâscozitatea gazului µ kg / (s · m)

densitatea molară ρ' mol / m 3

densitatea particulelor solide ρ kg / m 3

coeficient de contrac•ie σ -

Constanta Stefan-Boltzmann, 5,67 · 10- 8 σb W / (m 2 · K 4)

timpul total de conversie a particulelor solide, timpul

de •edere al fluxului solid τ s

pierdere de căldură, 0,1 (fix) ξ -

17
Termen Semn Unitate

Indice

aer aer

cenusa cenusa

biomasă b

perete pat / reactor pat alb / negru

combustibil solid pat

carbon solid / particule char C

char

combustie pieptene

convectiv conv

mecanisme de difuzie d

uscare uscat, uscat

mecanism de difuzie externă ed

ie•ire, ie•ire Ieșire

carbon fixat fc

biomasă proaspătă
(inclusiv con•inut de cenu•ă •i apă) proaspăt

combustibil solid combustibil

gaz g, gaz

gazeificare gasif

reactiv gazos / încălzire produs eu

căldură

mecanism de difuzie internă id

admisie admisie

transfer intern de căldură iht

indicele de reac•ie j

medie, medie m

particule de combustibil solid p

piroliza pyr

radiativ rad

transfer radiativ de căldură rht

solid s

vaporizare vap

materie volatilă vm

umezeala / apa w

materialul pere•ilor reactorului perete

18
 Partea a II-a

Termen Semn Unitate

zona sectionala A m2

suprafa•ă specifică A m2/ m3

concentra•ia de contaminan•i C mol / m 3, mg / m 3

concentra•ia ini•ială Co mol / m 3

factor de frecare pentru căderea de presiune a Cd -

capacită•ii termice specifice cp kJ / kg K, kcal / kmol ° C

diametrul patului sau coeficientului de D m

difuzie axială a filtrului DL m2/ s

coeficient de difuzie moleculară a diametrului Dm m2/ s

bulelor de gaz db m

dimensiunea granulelor filtrante / materialul patului dg m

dimensiunea particulelor dp m

diametru tăiat d buc m

diametrul orificiului d sau m

eficien•ă unică a energiei de activare a filtrului de E -

pat ambalat EA J / mol

flux molar ini•ial Fo mol / h, mol / s

accelera•ia gravita•ională, g 9,81 m / s 2

încărcarea masei de gaz Gm kg / m 2 · S

înăl•imea patului / filtrului H m

Constanta Henry H eu ATM

constanta cinetica k s- 1, h- 1

constanta cinetica de suprafata k' s- 1, h- 1

coeficientul de transfer de masă al gazului (extern) kg Domni•oară

conductivitatea termică a gazului k gaz L/m·K

coeficient de transfer de masă lichidă kl Domni•oară

constantă cinetică pre-exponen•ială ko s- 1

conductivitatea termică a solidului ks L/m·K

conductivitatea termică a materialului poros lungimea k 's L/m·K

patului / coloanei LL pat m

încărcare de masă lichidă Lm kg / m 2 · S

greutate moleculară M -

încărcarea în masă a particulelor în fluxul de gaz (filtre pentru

lumânări •i •esături) m kg / m 3

fluxul de masă m˙ ̇ kg / h

19
Termen Semn Unitate

Număr de unită•i n -

presiunea totală p, P atm, bar

presiunea par•ială a contaminantului eu p eu ATM

presiune par•ială
de contaminant eu la echilibru p *eu ATM

cantitatea de material adsorbit q mg / g

capacitatea maximă de adsorb•ie qm mg / g

cură•area debitului de gaz Îc m3/ s

debitul de gaz Î gaz m 3 / h, mol / h

flux de apă Îl m 3 / h, mol / h

constantă de gaz ideală R 8.314 J · K- 1 · Mol- 1

raza particulelor rp m

perete / filtru grosime pat s m

suprafa•ă exterioară S ex m2

timpul în flux t s, min, h

durata impulsului jetului tp s

temperatura T K, ° C

temperatura critica Tc K, ° C

temperatura medie de lucru a fe•ei unită•ii / viteza Tm K, ° C

superficială de cură•are a gazului jet de gaz viteza u, u o, U Domni•oară

impulsului viteza minimă de fluidizare Uc Domni•oară

tu mf Domni•oară

viteza gazului prin volumul orificiului tu sau Domni•oară

V m3

volumul specific al porilor V 'p m 3 / kg, cm 3 / g

volumul total al vitezei de intrare a Vr m3

gazului reactorului v eu Domni•oară

viteza apei prin coloană vw Domni•oară

factorul de reîncadrare a particulelor

în filtre pentru lumânări, ≈ 1 X -

factor de conversie X -

frac•ia molară a contaminantului eu

în fază lichidă, la echilibru X eu
* -

frac•ia molară de gaz y, Y -

pat (par•ial) lungime z m

20
Termen Semn Unitate

Simboluri grecești

α=1-ε

procesează căldura unită•ii i ∆ H˙ İ W

pierderea de căldură ∆ Ḣ ex W

cadere de presiune ∆p Pa

scădere de presiune ini•ială ∆ po Pa

particule sfericitate φ -

porozitatea patului ε -

pat vid la
condi•ie minimă de fluidizare ε mf -

permeabilitate specifică Κ m2

permeabilitatea filtrelor de •esături, ≈ 6,4 * 10- 5 κ m / s * Pa

vâscozitatea gazului µ, µ g kg / m * s

vâscozitatea gazului la 20 ° C µο kg / m * s

vâscozitatea lichidă µl kg / m * s

eficien•a generală η -

densitatea în vrac ρ în vrac kg / m 3

densitatea tortului ρ tort kg / m 3

densitatea gazelor ρg kg / m 3

densitatea lichidului ρl kg / m 3

densitatea molară a solidului ρm mol / m 3

densitatea solidă a particulelor colectate densitatea ρp mol / m 3

solidă a particulelor de pat densitatea absolută a ρs kg / m 3

particulelor de pat ρ 's kg / m 3

raportul volumului dintre particulele colectate •i patul

total al filtrului σ -

stres de deta•are a prăjiturilor σc Pa

tensiunea superficială a solidelor σs N/m

tensiunea superficială a timpului de σw N/m

satura•ie a apei τ s, min, h

energia de suprafa•ă a particulelor ϑ N/m

21
 1. INTRODUCERE

1.1 Stadiul tehnicii

În astfel de teritorii în care produc•ia de alimente este în mare parte împră•tiată în mai multe ferme mici / mijlocii sau
chiar ferme domestice, se produc anual o mul•ime de reziduuri eterogene, deoarece fermierii desfă•oară, de obicei,
activită•i diferite în proprietă•ile lor, de la cre•terea animalelor la diferite culturi. Prin urmare, cantitatea •i compozi•ia
reziduurilor fermei se schimbă pe scară largă pe parcursul anului, în func•ie de procesul unic de produc•ie realizat
periodic.

Utilizarea sistemelor energetice de microcogenerare de înaltă eficien•ă, integrate cu unită•i de conversie a biomasei
u•or de manipulat, adecvate pentru tratarea diferitelor materiale, ar oferi numeroase avantaje importante fermierilor •i
comunită•ii. Economia fermelor ar fi îmbunătă•ită prin utilizarea •i / sau vânzarea de energie electrică realizată de
sine, prin utilizarea căldurii pentru activită•i interne •i prin reducerea taxelor de eliminare a de•eurilor. Mai mult,
costurile produc•iei de energie nu ar fi afectate de logistica suplimentară, cum ar fi transportul combustibilului •i
depozitarea îndelungată. Avantajele pentru comunitatea locală ar fi legate în principal de reducerea dependen•ei de
combustibili fosili pentru furnizarea de energie, scăderea utilizării terenului •i a contaminării solului pentru eliminarea
de•eurilor, eficien•a •i fiabilitatea mai ridicate a unei re•ele de alimentare conectate la re•ea •i, la o scară mai mare ,

Cre•terea flexibilită•ii unită•ilor de gazificare a biomasei în ceea ce prive•te materialele materie primă ar fi, a•adar, un pas în
continuare către răspândirea lor pe scară largă •i pare, de asemenea, o necesitate reală pentru utilizarea lor în zonele rurale la
scară mică.

În acest scop, două subiecte principale de cercetare par a fi preocuparea principală, cum ar fi investiga•ia impactului
proprietă•ilor combustibililor asupra dezvoltării procesului de gazeificare •i adecvarea tehnică a unită•ilor de gazeificare la
scară mică pentru a fi integrate cu sistemele de cogenerare.

Teoria gazificării combustibililor solizi este foarte bine dezvoltată până acum, atât prin fundamentele sale chimice •i
termodinamice, cât •i pentru aspectele sale tehnologice •i opera•ionale. O mul•ime de modele analitice au fost deja
realizate (Ratnadhariya •i Channiwala, 2009; Corella •i Sanz, 2005; Rao •i colab., 2004; Marias F., 2003; Di Blasi C.,
2000 etc.) cu niveluri diferite de rafinament. Cu toate acestea, toate aceste lucrări sunt necesare pe baza unor
ipoteze ini•iale •i date de intrare, dintre care majoritatea se referă la caracteristicile combustibilului considerat a fi
gazificat. Compozi•ia elementară, con•inutul de cenu•ă •i apă, dimensiunea particulelor, structura interioară sunt
parametri foarte importan•i care trebuie evalua•i a priori, pentru a valida •i utiliza corect algoritmul formulat pentru
simularea procesului.

Chiar •i proiectarea unită•ilor de gazificare este strict legată de tipul de biomasă de alimentare, ale cărei proprietă•i
afectează dimensionarea reactorului •i sugerează solu•ii tehnologice adecvate pentru opera•iuni practice (descărcare de
cenu•ă, sistem de alimentare, sisteme de cură•are a gazelor etc.).

Prin urmare, este clar afirmabil că unită•ile de gazificare a biomasei sunt modelate în mod obi•nuit, proiectate •i chiar
construite pe baza materialului specific pe care sunt potrivite să le gazifice. Cu toate acestea, acest lucru duce, de
asemenea, la o flexibilitate încă mică a tehnologiilor actuale în acceptarea diferi•ilor combustibili din biomasă, în timp ce,
a•a cum s-a spus, economia •i sustenabilitatea sistemelor energetice merg exact în direc•ia opusă, în special în scenariile
rurale (Pellerano •i Pantaleo, 2005).

Mai mult, utilizarea diferitelor specii de biomasă ca materii prime este cauza unei varietă•i mai largi de compu•i
anorganici, heterociclici •i nesatura•i, precum •i oligoelemente •i cenu•ă zburătoare în fluxul de gaz produs, care
ac•ionează ca contaminan•i ai aceluia•i flux de gaz în în cazul în care se presupune că este injectat în unită•ile de
cogenerare a căldurii •i puterii.
22
Într-adevăr, în acest domeniu, trebuie atinse grade de puritate foarte ridicate ale gazului produs, pentru a men•ine în
siguran•ă păr•ile mobile ale unită•ilor de cogenerare împotriva eroziunii •i / sau coroziunii, precum •i pentru a
minimiza emisiile de poluan•i din atmosferă din gaz procesul de ardere.

Deoarece concentra•iile standard permise ale acestor contaminan•i sunt mult mai mici decât procentele ob•inute de obicei la
ie•irea gazificatoarelor tradi•ionale, este necesară stabilirea unei linii de cură•are a gazelor între unitatea de conversie solidă
•i cogenerator, prin intermediul căreia se pot atinge nivelurile dorite de impurită•i ale gazului .

Cu toate acestea, pentru a face sistemul de cură•are a gazelor fezabil, fiabil •i eficient în acela•i timp, trebuie să se
confrunte cu multe probleme atunci când va fi proiectat •i construit. Acestea se referă în principal la buna func•ionare
a echipamentului în sine, natura biomasei gazificate (furnizarea tipului •i cantită•ii de contaminan•i), consumul de
energie •i materiale, precum •i produc•ia de de•euri în timpul aceluia•i proces de cură•are a gazelor.

De•i un număr mare de unită•i diferite sunt disponibile în zilele noastre pentru îndepărtarea •i colectarea mai multor
specii contaminante, asamblarea lor într-o linie generală de cură•are a gazelor nu este încă reglementată tehnic, iar
unele constrângeri par a fi depă•ite doar prin utilizarea unor tehnologii experimentale încă noi.

În prezent, multe sisteme diferite de cură•are a gazelor sunt conectate la instala•iile de gazificare din întreaga lume, dar
sunt proiectate corespunzător pentru aplica•ia specială •i materialul de biomasă. Mai mult, chiar •i pentru aceea•i
tehnologie de gazificare, este posibil să se vadă aranjamente diferite de cură•are a gazelor, în timp ce s-au făcut doar
câteva eforturi pentru a dezvolta câteva linii de ghidare pentru proiectarea lor, până în prezent. [Hasler P. •i colab., 1999;
Sharma SD •i colab., 2008].

1.2 Obiective

Primul scop al acestei lucrări este acela de a detecta nivelul de flexibilitate pentru unită•ile tradi•ionale de gazeificare
descendentă în acceptarea diferitelor materii prime.

Această sarcină poate fi realizată analitic prin estimarea dimensiunilor de bază ale reactoarelor (diametru •i lungime)
•i a volumelor zonelor de reac•ie în care gazificatoarele sunt subdivizate schematic, pentru toate materialele de
biomasă considerate •i la aceea•i viteză de alimentare cu combustibil. Flexibilitatea este astfel evaluată prin
compararea acestor dimensiuni calculate.

Defini•ia proprietă•ilor biomasei •i a condi•iilor de lucru ale gazificatorului care furnizează principalele diferen•e între
rezultatele de proiectare pentru diferi•ii combustibili solizi este, de asemenea, un obiectiv corelat al acestei păr•i a
lucrării.

În cele din urmă, sunt încercate să fie indicate câteva solu•ii tehnice pentru cre•terea flexibilită•ii unită•ilor proiectate.

Al doilea obiectiv al lucrării este de a demonstra posibilitatea de a utiliza gazeificatoare multi-combustibil în sistemele de
cogenerare la scară mică / medie, independent de natura materialului gazificat. În acest scop, fezabilitatea tehnică a unor astfel de
linii de cură•are a gazelor adecvate pentru îndepărtarea mai multor contaminan•i din acela•i echipament trebuie să fie dovedită ca
una dintre principalele probleme care trebuie men•ionate.

Mai mult, o metodologie generală pentru evaluarea liniilor de cură•are a gazelor este încercată să fie realizată ca un instrument
general pentru fixarea sistemelor adecvate de cură•are a gazelor, în func•ie de dimensiunea unită•ii de cogenerare, tehnologia de
gazificare •i combustibilul de biomasă adoptat (contaminan•i ai gazelor).

23
Conform acestor două obiective principale, lucrarea de fa•ă a fost împăr•ită în două păr•i principale (a•a cum se explică mai bine mai
jos). Prin urmare, opera•iunile specifice necesare pentru atingerea obiectivelor men•ionate au fost, de asemenea, împăr•ite în
următoarele două liste.

Partea I:

Verificarea diferen•elor în randamentul •i compozi•ia syngas-ului între diferitele specii de biomasă, în special
datorită compozi•iei lor elementare.

Verificarea diferen•elor în condi•iile de lucru ale unită•ii de gazificare, ca profil de temperatură de-a lungul
reactorului, între diferitele materiale.

Pentru fiecare tip de biomasă, estimarea mecanismului termochimic sau termofizic, printre cele luate în
considerare, controlează rata etapelor de conversie a solidului în care procesul de gazificare a fost subdivizat.

Pentru fiecare tip de biomasă, estimarea timpilor de conversie a solidelor, cu privire la fiecare etapă implicată
în procesul de gazificare, ca timpi de •edere a fluxului solid prin zona de reac•ie corespunzătoare.

Definirea dimensiunilor generale ale fiecărei zone de reac•ie a reactorului, pentru diferi•ii combustibili

Comparând dimensiunile reactorului pentru diferi•i combustibili, pentru a estima posibilitatea de a utiliza aceea•i
unitate pentru mai multe materii prime.

Partea II:

Conform speciilor contaminante luate la examen, alegerea diferitelor unită•i de cură•are a gazelor adecvate pentru a
le elimina din fluxul de gaz.

Pentru fiecare dimensiune considerată a unită•ii de cogenerare, proiectarea unită•ilor de cură•are a gazelor examinate în func•ie
de intervalele de concentra•ie presupuse ale contaminan•ilor compu•ilor pe care sunt potrivi•i să le elimine sau să le transforme

Estimarea condi•iilor de lucru •i a constrângerilor de func•ionare pentru unită•ile de cură•are a gazelor proiectate, pentru a le fixa
în liniile generale de cură•are a gazelor.

Evaluarea diferitelor aranjamente ale liniilor de cură•are a gazelor pentru fiecare dimensiune a sistemului de cogenerare,
prin combinarea diferită a unită•ilor de cură•are a gazelor proiectate pentru a elimina întotdeauna toate speciile de
contaminan•i luate la examen •i pentru a respecta constrângerile de func•ionare definite anterior

Definirea unor parametri de func•ionare aferen•i fiecărei unită•i de cură•are a gazelor •i ca indici de ansamblu pentru
liniile complete de cură•are a gazelor pentru a le compara din punct de vedere practic.

Indicarea unor evaluări preferabile ale liniilor de cură•are a gazelor pentru fiecare dimensiune a instala•iei de cogenerare.

1.3 Descrierea generală a lucrării

Pe baza celor două subiecte principale discutate în acest studiu (a se vedea par. 1.1), lucrarea de fa•ă este împăr•ită în două păr•i
principale.

Primul se concentrează pe procesul de gazificare a biomasei, care a fost investigat în aspectele sale teoretice •i apoi
modelat analitic pentru a simula conversia termo-chimică a diferi•ilor combustibili din biomasă, cum ar fi lemnul
(de•euri de parc •i rasinoase), paie de grâu, canalizare nămol •i de•euri combustibili deriva•i.

24
Ideea principală este corelarea rezultatelor procedurilor de proiectare a unită•ilor de gazeificare cu unele dintre proprietă•ile
fizice ale biomasei •i condi•iile de lucru corespunzătoare din interiorul gazificatorului (profil de temperatură, mai presus de
toate), pentru a sublinia diferen•ele principale dintre materialele care împiedică utilizarea a aceleia•i unită•i de conversie
pentru toate.

În acest scop, ini•ial a fost dezvoltat un model cinetic liber excela foi, luând în considerare diferite valori ale raportului
aer / biomasă •i tehnologia de gazeificare descendentă ca aplica•ie examinată special. Compozi•iile de biomasă •i
con•inutul lor tipic de umiditate au fost găsite în literatură, în timp ce dimensiunile particulelor de combustibili au fost
alese ca cele obi•nuite pentru materialele propuse după propriile tratamente prealabile comune.

Noutatea acestei abordări analitice a fost utilizarea raportului constantelor cinetice pentru a determina distribu•ia
oxigenului între diferitele reac•ii de oxidare (în ceea ce prive•te numai materia volatilă) în timp ce echilibrul schimbarea
gazului de apă reac•ia a fost luată în considerare în zona de gazeificare, prin care balan•ele de energie •i de masă
implicate în algoritmul procesului au fost legate, de asemenea.

Mai mult, acest instrument analitic a fost dezvoltat în mod corespunzător pentru a schimba cu u•urin•ă datele de intrare
referitoare la materialele specifice de biomasă, astfel încât să se poată ob•ine o evaluare rapidă a propriilor proprietă•i
de conversie termo-chimică, în principal pe baza compozi•iei lor chimice

Principalele rezultate ob•inute prin modelul de simulare au fost randamentele produselor •i compozi•iile de gaze la
ie•irea gazificatorului •i în unele sec•iuni intermediare, profilul temperaturii gazului în interiorul unită•ii •i eficien•a
gazelor reci, în func•ie de natura biomasei •i de raportul de echivalen•ă (ca 0,25, 0,30 •i 0,35).

Aceste rezultate au fost apoi validate prin compara•ie cu unele date experimentale privind testele de gazeificare a fluxului descendent
de biomasă lemnoasă.

Ca al doilea pas al acestei păr•i a lucrării, a fost stabilită o procedură de dimensionare pentru gazificatoarele
descendente cu miez deschis prin analiza mecanismelor fundamentale termofizice •i termochimice care se
presupune că se află la baza principalelor procese de conversie solide implicate în curs de gazeificare.

În acest scop, unită•ile de gazificare au fost împăr•ite schematic în patru zone de reac•ie, respectiv corespunzătoare
proceselor de încălzire a biomasei, uscarea solidelor, piroliză •i gazificare a carbonului, iar timpul necesar pentru
dezvoltarea completă a fiecăruia dintre ace•ti pa•i a fost corelat cu ratele cinetice (pentru numai procesele de piroliză
•i gazeificare a cărbunelui) •i către căldură •i masă transferă fenomene din gaz în fază solidă.

Pe baza acestei analize •i în conformitate cu rezultatele modelului liber cinetic ob•inute anterior, volumele zonelor de
reac•ie men•ionate au fost calculate pentru fiecare combustibil considerat din biomasă, investigând, de asemenea,
factorii limitativi •i parametrii cheie care au o influen•ă specială asupra proiectării lor.

Ca validare par•ială a acestei abordări analitice, analiza timpului pe piroliza biomasei lemnului a fost comparată cu
rezultatele testelor experimentale de piroliză privind biomasa lemnului cu aceea•i dimensiune a particulelor •i în
acelea•i condi•ii termice (flux de încălzire).

În cele din urmă, s-a realizat o compara•ie între unită•ile de gazificare alimentate diferit, în ceea ce prive•te propriile
condi•ii de lucru •i dimensiunile de bază.

A doua parte a acestei lucrări se referă la sistemele de cură•are a gazelor care urmează să fie adoptate în aval de gazificatoare
pentru a func•iona unită•i de cogenerare de înaltă eficien•ă (adică motoare interne •i microturbine).

Mai ales în cazul în care se presupune că se utilizează gazificatori multi-combustibil în acest scop, trebuie avute în vedere
linii mai mari de cură•are a gazelor pentru a atinge gradul standard de calitate a gazului necesar pentru alimentarea
unită•ilor de cogenerare. Într-adevăr, ca fiind mai eterogen

25
în unitatea de gazificare, mai multe specii contaminante pot fi prezente simultan în fluxul de gaz de ie•ire •i, în
consecin•ă, trebuie proiectate sisteme adecvate de cură•are a gazelor.

Speciile de contaminan•i gazo•i lua•i în considerare în această analiză au fost: particule, gudroane, sulf (în H 2 Formă S), metale
alcaline, azot (în NH 3 sub formă de HCI) •i gaze acide (sub formă de HCI).

Pentru fiecare dintre aceste specii, au fost proiectate dispozitive alternative de cură•are în func•ie de trei dimensiuni
diferite de plante. Performan•ele lor au fost examinate pe baza condi•iilor lor optime de lucru (eficien•ă, temperatură •i
scăderi de presiune, mai presus de toate) •i a propriului consum de energie •i materiale.

Succesiv, unită•ile proiectate au fost combinate împreună în diferite aranjamente generale de linie de cură•are a
gazelor (adecvate pentru a elimina to•i compu•ii contaminan•i considera•i din fluxul de gaz), urmând câteva
constrângeri tehnice care au fost determinate în principal din aceea•i analiză de performan•ă a unită•ilor de cură•are •i
din presupusele sinergice efectele contaminan•ilor asupra func•ionării corecte a unora dintre ace•tia (înfundarea
filtrelor, dezactivarea catalizatorilor etc.).

În cele din urmă, pe baza unor parametri de func•ionare defini•i, aranjamentele liniilor de cură•are a gazelor au fost comparate
între ele •i, pentru fiecare dimensiune a unită•ii de cogenerare, una dintre ele a fost indicată în cele din urmă ca fiind cea
preferabilă.

Studiul complet asupra liniilor de cură•are a gazelor, inclusiv proiectarea unită•ilor de cură•are a gazelor, definirea
restric•iilor tehnice pentru asamblarea lor •i determinarea unor parametri de func•ionare globali, poate fi privit astfel
ca o nouă metodologie generală pentru evaluarea lor la diferite scări.

26
 PARTEA I

ANALIZA GAZIFICĂRII PROIECTULUI ȘI DIMENSIONAREA UNITĂȚILOR

ASPECTE

27
 2 METODOLOGIE

2.1 Aspecte generale ale procesului și tehnologiei

2.1.1 Cadrul teoretic al gazificării

Gazificarea combustibililor solizi este un fenomen foarte complex în care sunt implicate mai multe mecanisme
simultane sau în serie. Acestea se referă în principal la descompunerea termofizică a particulelor solide •i a reac•iilor
chimice, atât omogene, cât •i eterogene, a căror dezvoltare depinde de condi•iile de func•ionare care se realizează
în interiorul gazificatorului. Acestea din urmă nu sunt toate u•or de reglat în timpul procesului •i sunt strict afectate de
tehnologia specifică de gazeificare utilizată în acest scop. Varietatea largă a poten•ialelor materii prime, cu
compozi•ia •i structura lor diferită, adaugă mai multă complexitate •i diversificare între diferitele tipuri de
gazeificatoare.

Din toate aceste motive, progresul real al unei aplica•ii de gazeificare a combustibilului solid nu este u•or de modelat •i
de prevăzut, precum •i orice evaluare analitică generalizată este exclusă.

Cu toate acestea, o schemă generală este de obicei adoptată luând în considerare diferitele etape în care procesul
de gazificare poate fi aproximativ subdivizat: încălzire •i uscare, piroliză sau devolatilizare, combustie sau oxidare
par•ială •i reducere (sau gazificare cu carbon).

Pot fi temporare •i conectate spa•ial între ele în moduri diferite, în func•ie de tehnologia considerată în modelarea
proceselor. În orice caz, conversia termo-chimică a unui combustibil solid începe întotdeauna cu o etapă de
încălzire, astfel încât con•inutul său de umiditate liberă este vaporizat ini•ial (la aproximativ 100 ° C) •i apoi
particulele uscate sunt descompuse termic. Rezisten•a legăturilor moleculare, dimensiunea ini•ială a particulelor,
viteza de încălzire •i temperatura procesului sunt principalii factori de control ai acestei a doua faze, cum ar fi

piroliză sau devolatilizare. Principalele produse sunt un amestec de gaze u•oare, (CH 4, CO, H 2,
C 2 H 4, HCN, definit în general ca materie volatilă), al•i compu•i gazo•i mai grei (gudroane) cu punct de fierbere relativ
scăzut (în jur de 450 ° C), un reziduu solid organic în principal
constând din carbon solid (carbon fix sau carbon) •i cenu•ă (solide inerte).

De•i randamentele relative ale produselor de piroliză nu depind numai de compozi•ia •i structura materialelor,
acestea din urmă sunt caracterizate prin a•a-numitele analiză imediată, unde procentele de materie volatilă, carbon
fix •i cenu•ă sunt date ca rezultate ale testelor experimentale. Un exemplu al acestei analize este dat în tabelul 1
(Liliedahl, 2006).

Celelalte etape ale schemei de conversie a solidelor se referă la reac•iile chimice dintre produsele de piroliză •i al•i
agen•i gazo•i care sunt alimenta•i corespunzător în reactor. Ace•ti agen•i de gazeificare sunt de obicei aer, oxigen,
abur sau un amestec al acestora. Când oxigenul reac•ionează cu substan•e carbonice sau volatile, apar reac•ii de
oxidare (ardere). Produsele lor sunt oxid de carbon, dioxid de carbon •i vapori de apă, care se adaugă celorlalte
componente ale gazului. Datorită căldurii lor exoterme ridicate, aceste reac•ii asigură, de asemenea, energia
necesară implicată în celelalte etape ale procesului, prin men•inerea durabilită•ii termice a procesului a acestor
reactoare, numite doar cele auto-termice (vezi fig. 1).

Se poate presupune pentru unele echipamente de reactoare că oxigenul reac•ionează ini•ial cu volatile
materie (în special H 2 •i CO), astfel încât cre•te temperatura în jurul particulelor de carbon până la punctul lor de
aprindere •i, ulterior, reac•ionează •i cu carbon solid. Întrucât, în
în caz de gazeificare, oxigenul este alimentat în cantită•i mai mici decât cea stoichiometrică necesară pentru arderea
completă a biomasei, conversia termică a particulelor solide
se desfă•oară într-o atmosferă reducătoare, unde aburul •i CO 2 reduce•i caracterele la compu•i gazo•i, mai ales. Mai
mult, recombinarea produselor de piroliză •i combustie, ca
precum •i reformarea gudronelor sunt dezvoltate (a se vedea figura 2). Toate aceste reac•ii împreună pot fi considerate ca etapă
de reducere sau de gazificare a char. Cele mai multe dintre ele sunt reac•ii endoterme, astfel încât o parte a căldurii de ardere
este consumată pentru dezvoltarea lor. Prin urmare,

28
un amestec de gaz (de obicei CO, H 2, CH 4, CO 2, H 2 PE 2) se ob•ine ca produs final, a cărui temperatură de ie•ire este
mai mică decât cea de evacuare a combustiei, dar a•a-numitul syngas
are încă un con•inut de energie la fel de mic / caloric (de la 4000 la 12000 kJ / kg), prin care poate fi folosit ca
combustibil gazos.

Tabelul 1: Analiza proximă a diferitelor specii de biomasă (Liliedahl, 2006).

Figura 1: bilanțul energetic în procesul de gazeificare auto-termică (Ramesh și Nekere, 2005)

29
În timp ce încălzirea, uscarea •i piroliza pot fi întotdeauna considerate ca primii pa•i ai procesului de gazificare, cele
de ardere •i reducere sunt distribuite spa•ial •i timpul în reactor diferit, în func•ie de tehnologia de gazificare
particulară. Energia necesară pentru dezvoltarea primelor două etape poate fi furnizată •i prin căldura de reac•ie de
ardere, sau prin intermediul unei încălziri indirecte a unită•ii, în cazul în care procesul general se efectuează în
diferite echipamente (gazificatori alotermi).

Agent de gazeificare
O2
(aer, abur, O) 2

syngas
Materie volatilă (catalizatori)
(CO, CO, CH, H, NH, HO,
(CO, CH, H,4 HCN, CH) CO, CO 2, H 2 O
2 4 2
2 24
combustie CH) 3 2 24

Caracter rezidual
Uscat
piroliza gazeificare
biomasă
Char, cenu•ă cenusa

Gudroane reziduale
Primar
Incalzi CH, 4HO 2
gudroane
uscare
Crăparea termică
Gudroane secundare

HO
2

biomasă

Figura 2: schema de gazeificare

2.1.2 Tehnologia de gazeificare investigată

Deoarece conversia combustibililor solizi se desfă•oară în atât de multe moduri diferite în func•ie de tehnologia unită•ii adoptate,
în această lucrare a fost ales un reactor atmosferic de aer descendent pentru investigare (În fig. 3, sunt prezentate echipamentele
de gazificare descendentă prezente în laboratorul HPT al Departamentului de tehnologie energetică) . Este unul dintre
a•a-numitele reactoare cu pat fix, în care există o cantitate mare de combustibil în camera de reac•ie care este sus•inută de un
grătar de jos. Biomasa proaspătă este alimentată de sus, introdusă printr-o deschidere sau o ecluză pe capul reactorului •i se
scufundă încet în jos prin gravita•ie, pe măsură ce se realizează conversia combustibilului.

În cazul gazificatorului descendent (sau co-curent), mediul de gazificare (aerul în acest caz) curge prin reactor în
aceea•i direc•ie a umplerii în vrac care se scufundă. Este introdus în unele păr•i deasupra grătarului, în partea cea
mai îngustă a "gât" care este special conceput pentru a crea o temperatură ridicată •i o zonă de turbulen•ă în zona de
ardere. Synga este în cele din urmă retrasă sub grătar (vezi fig. 4). Succesiunea etapelor de gazeificare este deci:
încălzire •i uscare, piroliză, combustie •i gazeificare.

Deoarece zonele de uscare •i piroliză se află deasupra zonei de oxidare, acestea sunt încălzite în principal prin
radia•ie (•i par•ial prin convec•ie) de căldură din zona de ardere a vetrei, unde sunt arse materii volatile •i o parte a
carbonului. Gazele de piroliză trec, de asemenea, prin această zonă •i reac•ionează cu mediul de gazificare de intrare
(combustie). Sub zona de oxidare, restul de carbune •i produsele de ardere trec în zona de reducere unde

au loc reac•ii endoterme, formând CO •i H 2 ca produse principale.

Prin aceste reac•ii, o por•iune din căldura sensibilă a gazului din combustie este transformată în energie chimică a
syngas-ului. Astfel, temperatura gazului scade în cele din urmă la un nivel la care nu pot fi dezvoltate reac•ii
suplimentare ale cărbunelui cu faza gazoasă.

30
În consecin•ă, există întotdeauna un strat de cărbune nereac•ionat deasupra grătarului care trebuie descărcat cu cenu•ă. Ca
urmare, chiar •i în condi•ii optime de func•ionare, este posibil să se ob•ină o conversie a combustibilului solid nu mai mult de
95% din masa uscată (Lettner •i colab., 2007). Alte motive pentru această eficien•ă scăzută de gazeificare pot fi recunoscute
în timpul scurt de •edere al cărbunelui •i gazului care trece prin cea mai fierbinte zonă de ardere •i în penetrarea slabă a
agentului de gazificare în miezul interior al sec•iunii transversale.

Acesta din urmă este, de asemenea, principalul motiv pentru care este de obicei interzisă extinderea reactoarelor descendente la scară
largă, dar adăugând caracteristici tehnice speciale. În această privin•ă, Bühler •i
Hasler, 1997, a indicat o putere termică a combustibilului de 1 MW a ca valoare recomandată pentru limita superioară de mărire
sensibilă a reactoarelor individuale de gazificare.

Figura 3: unități de gazeificare descendentă la laboratorul EKV - HPT (respectiv 15-20 și 300
kW a dimensiuni)

În proiectele recente, reactorul poate avea pere•i dubli (a•a cum s-a crezut în analiza următoare). Gazul producător
este condus prin spa•iul gol dintre pere•i, permi•ând schimbul de căldură între gazul producător •i combustibil în zona
de piroliză •i uscare a reactorului. Eficacitatea acestui schimb de căldură este considerabil îmbunătă•ită atunci când
se aplică diametre mici ale reactorului, mărind astfel suprafa•a schimbătoare de căldură considerabil.

Principalul avantaj pentru gazificatoarele descendente este că gudroanele de piroliză sunt for•ate să treacă prin zona
de oxidare, care este denumită „zona de tratament fierbinte pentru compu•ii gudro•i” (Lettner •i colab., 2007), unde
sunt transformate în stabile •i necondensabile gaze. Acest lucru duce la concentra•ii considerabil mici de compu•i de
gudron în gazul produs final. O valoare aproximativă poate fi fixată ca 1 g / Nm 3 ( Lettner •i colab., 2007). În
consecin•ă, tehnologia descendentă este cea mai obi•nuită în astfel de aplica•ii pentru producerea de energie de
către motoarele cu ardere internă.

31
 Figura 4: Schema unui gazificator descendent (Belgiorno și colab., 2003)

Spre deosebire de acestea, principiile de construc•ie •i inginerie a proceselor pentru gazificatoarele descendente le fac
sensibile la calitatea combustibilului utilizat. O aten•ie deosebită trebuie acordată în primul rând con•inutului de apă al
combustibilului. Aburul produs în zona de uscare reprezintă de fapt o pierdere de căldură relevantă, deoarece trebuie
încălzit până la temperaturile din zona de oxidare, pe lângă căldura sa latentă de vaporizare.

Mai mult, căldura este, de asemenea, retrasă din zona de oxidare prin reac•iile endoterme gazoase de apă. Ca
urmare, cu cantită•i mari de apă nu este posibil să se asigure temperaturile ridicate care sunt necesare pentru
conversia solidului prin următoarele reac•ii de reducere.

În ceea ce prive•te dimensiunea particulelor, dimensiunile fine pot avea o influen•ă puternică asupra uniformită•ii fluxului de gaz prin
patul de combustibil solid, în special datorită formării canalului •i distribu•iei locale diferite a căderilor de presiune.

Datele de bază despre calitatea combustibilului solicitate în aplica•iile tradi•ionale de gaseificatoare descendente cu gât •i
caracteristicile tehnice ale reactorului sunt prezentate în tabelul 2 (Lettner •i colab.,
2007).

32
 Umiditate combustibil cont. (% umed) Con•inut > 10, <25

de cenu•ă combustibil (% uscat) <6

Dimensiune (mm) 20 - 200

Ponderea particulelor fine <15% masă, umed, ≤ 5mm

Ie•ire gaz T (° C) 700

Gudroane (g / Nm 3) <0,5

Sensibilitate la fluctua•iile de încărcare Sensibil

Reduce•i raportul 3-4

Eficien•a gazelor fierbin•i (% sarcină totală) Eficien•a 85 - 90

gazelor reci (% sarcină maximă) 65 - 75

Syngas LHV (kJ / Nm 3) 4.5 - 5.0

Tabelul 2: Cerințe privind calitatea combustibilului și caracteristicile tehnice ale gâtului tradițional
unități de gazeificare descendente (Lettner și colab., 2007)

O dezvoltare mai recentă a gazificatoarelor descendente este reprezentată de a•a-numitele „„ Nucleu deschis ” gazeificatoare. Este
special conceput pentru gazificarea materialelor fine cu densitate redusă (Bhoi
PR: •i colab., 2005). Datorită densită•ii în vrac scăzute a combustibilului, într-adevăr, nu poate fi aplicat niciun gât
pentru a evita punerea combustibilului, ceea ce ar putea împiedica sau chiar opri acela•i flux de combustibil.

Aerul este aspirat pe toată sec•iunea transversală din partea superioară a patului. Acest lucru facilitează o mai bună distribu•ie a
oxigenului, deoarece va fi consumat pe întreaga sec•iune transversală a zonei de ardere, astfel încât temperatura patului solid să
nu atingă extremele locale (punctele fierbin•i) observate în zona de oxidare a gazificatoarelor conven•ionale descendente. Mai
mult decât atât, duzele de aer din gazificatoarele conven•ionale generează pe•teri •i creează obstacole care pot obstruc•iona fluxul
solid special pentru solidele cu densitate redusă. Dispozitive speciale, cum ar fi grătarele rotative, pot fi incluse pentru a amesteca
combustibilul •i pentru a îndepărta cenu•a. Fundul gazificatorului este a•ezat într-un bazin cu apă prin care se îndepărtează
cenu•a.

33
2.2 Descrierea modelului termochimic

A fost dezvoltat un model fără cinetică pentru simularea procesului de gazeificare a biomasei într-un reactor de curent
descendent atmosferic. De la vârful gazificatorului, unde este alimentat combustibilul cu biomasă, până la grătarul inferior al
reactorului, au fost luate în considerare patru zone de reac•ie, respectiv încălzirea •i uscarea biomasei, piroliza, combustia (sau
oxidarea par•ială) •i gazificarea.

Compozi•ia gazelor la ie•irea din fiecare dintre aceste zone este unul dintre principalele rezultate ale modelului, care
încă nu are în vedere formarea de gudroane în timpul procesului general (conform comportamentului obi•nuit •i
caracteristicilor tehnice ale unită•ilor descendente) •i are în vedere total conversia carbonului în timpul procesului de
gazeificare, pentru a simplifica procedura analitică.

Profilul de temperatură din interiorul reactorului este al doilea rezultat principal al acestei abordări analitice, ca estimare a
temperaturilor gazelor la ie•irea din fiecare zonă de reac•ie, conform căreia au fost de asemenea modelate diferitele etape de
conversie termo-chimică.

În acest scop, balan•ele de masă •i energie au fost utilizate ca principalele instrumente analitice, în timp ce unele
constante cinetice au fost luate în considerare numai în zona de ardere, iar echilibrul schimbarea gazului de apă reac•ia
trebuia realizată în timpul etapei de gazeificare. În acest fel, a putut fi estimată •i distribu•ia energiei termice între
diferitele zone de reac•ie •i a fost prevăzută •i eficien•a energetică generală pentru fiecare aplica•ie de gazificare a
combustibilului.

Modelul a fost aplicat la cinci materiale de biomasă diferite (de•euri de parc, rasinoase, paie de grâu, nămoluri de
epurare •i RDF) •i rezultatele au fost corelate cu analiza lor imediată •i compozi•ia elementară. Din cauza presupusei
dimensiuni mici a particulelor (a se vedea tabelul 6), trebuia să fie utilizat un gazificator cu miez deschis, chiar dacă se
presupune că un mediu de gazificare ar trebui să fie alimentat în mijlocul gazificatorului.

2.2.1 Specii de biomasă

Cinci combustibili din biomasă au fost investiga•i în această lucrare: lemn rezidual de parc, lemn de tulpină de molid
suedez (denumit în continuare pur •i simplu ră•inoase), paie de grâu, nămol de canalizare •i RDF (cu plastic). Compozi•iile
lor elementare, valorile de încălzire •i analiza imediată sunt raportate în tabelul 3 (ECN, 2009)

Pai de grau A de•euri de parc din lemn rasinoase b nămol de canalizare RDF cu plastic

HHV (kJ / kg fără cenușă uscată) LHV (kJ / 19876 20172 21114 23231 32592

kg fără cenușă uscată) umiditate (% în 18532 18888 19822 21586 29284

greutate) 10,3 5,2 9,7 9,9 2,9

cenușă (% greutate uscată) C 4,7 3,2 0,3 35 8,9

(% greutate daf) 49,6 51,2 52,7 52,3 68,7

H (% greutate daf) 6,2 5,9 6 7,5 15,2

N (% greutate daf) 0,61 0,26 0,1 7,2 0,36

S (% greutate daf) 0,07 0,05 0 2 0

O (% greutate daf) 43,4 42,5 41,2 30,8 15,8

H / C (bază de masă) 0,13 0,12 0,11 0,14 0,22

O / C (bază de masă) 0,88 0,83 0,78 0,59 0,23

VM (% greutate uscată) 81,5 77,6 78,2 53,5 85,8

Carbon fix (% greutate uscată) 13,8 19,2 21,5 11,5 5,3

a: alte oligoelemente sunt prezente în compozi•ia biomasei (Cl, F); b: date de la Erlich •i colab., 2006

Tabelul 3: Analiza apropiată și compozițiile elementare ale combustibililor considerați din biomasă
(ECN, 2009)

34
Patru elemente principale au fost considerate componente ale fiecărui tip de biomasă (C, O, H, N) •i procentele lor molare
corespunzătoare au fost calculate pe baza elementelor lor elementare daf ( fără cenu•ă uscată) compozi•ii. O formulă
moleculară aproximativă a fost determinată pentru fiecare combustibil din biomasă prin fixarea unui indice cu o componentă
mai mică (N, în toate cazurile examinate) egală cu unitatea. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 4

combustibil Formula moleculară Greutate moleculară PCS (kJ / mol daf) PCI (kJ / mol daf)

Pai de grau C 95 H 142 O 62 N 2291 45530 42452

de•euri de parc din lemn C 230 H 318 O 143 N 5377 108466 101562

rasinoase C 615 H 840 O 361 N 14000 295596 277508

nămol de canalizare C 8 H 15 O 4 N 189 4401 4089

RDF cu plastic C 223 H 591 O 38 N 3891 126823 113951

Tabelul 4: Formula moleculară, greutăți moleculare și valori de încălzire pe bază molară de

combustibili din biomasă

Căldura standard de formare a combustibililor solizi a fost calculată utilizând următoarea reac•ie generală de ardere:

C A H b O c N d + ( 2a + b / 2 + 2d - c) / 2O 2 = aCO 2 + b / 2H 2 O + dNO 2 (1)

•i a fost determinat ca:

H o combustibil = ∑ eu ( H o i) pieptene - ∆ H pieptene (2)

Au fost ob•inute următoarele rezultate pentru cele patru materiale examinate:

combustibil H o combustibil ( kJ / mol)

Pai de grau - 12090

de•euri de parc din lemn - 27317

rasinoase - 66217

nămol de canalizare - 958

RDF cu plastic - 45215

Tabelul 5: Călduri standard de formare pentru combustibili din biomasă

Proprietă•ile termofizice ale materialelor organice au fost găsite în literatură •i dimensiunile ini•iale ale particulelor au fost alese
ca tipice după tratamente obi•nuite •i u•oare pentru diferite specii de biomasă. (În cazul lemnului, s-au luat în considerare a•chii
de diferite dimensiuni pentru cele două specii, în timp ce pentru combustibilii deriva•i din de•euri s-au luat brichete densificate la
examen). Un rezumat al principalelor proprietă•i termofizice ale combustibililor din biomasă este prezentat în tabelul următor 6.

35
 Pai de grau de•euri de parc din lemn rasinoase nămol de canalizare RDF cu plastic

dimensiunea particulelor (mm) 10 25 11 1 40

sfericitate φφ φφ ( după formă geometrică) 1 0,8 0,7 0,75 0,9 0,87

3)
densitatea particulelor ρ ρ s ( kg / m 410 ( 2 450 ( 3 365 ( 3 1139 ( 5 1350 ( 6

3) (6
densitatea în vrac ρ ρ vrac ( kg / m 79 170 ( 6 170 ( 6 650 ( 6 729

golirea patului εεεε pat 0,81 0,62 0,53 0,43 0,46 ( 1

fracțiunea nulă a particulelor 0,7 0,7 0,7 0,47 0,5

A) w / (1 + w) cp w + 1 / (1 + w) cp uscat (8
căldură specifică (proaspătă) c p ar ( kJ / kg K) 2,3 ( 9 2,3 ( 9 w / (1 + w) cp w + 1 / (1 + w) cp uscat w / (1 + w) cp w + 1 / (1 + w) cp uscat

căldură specifică (uscată) c p uscat ( J / kg K)

b) 1112 + 4,85 (T - 273) ( 10
1500 + T ( 11 1500 + T ( 11 1434 + 3,29 T ( 8 1800 ( 12
c) 0,653X m + 0,25X vm + 0,15X fc +
conductivitate termică k s ( W / m K) 0,08 ( 13 0,13 + 0,0003T ( 9 0,13 + 0,0003T ( 9 (14 0,17 ( 12
0,05X frasin

emisivitate solidă e s 0,9 0,95 0,95 0,95 0,95

coeficientul de absorbție termică α α ( 15 0,81 0,77 0,77 0,72 0,8

a) w = frac•ia de masă a con•inutului de apă din biomasă

b) T = temperatura solidă (K)

c) X m = frac•ia de masă de umiditate, vm = frac•ia de masă a materiei volatile, X fc = frac•ie fixă de masă de carbon, X cenu•ă = frac•ia de masă a cenu•ii

1) Kunii •i Levenspiel, 1991; 2) Zhou •i colab., 2005; 3) Erlich •i colab., 2006 4) Di Blasi •i colab., 2001; 5) Hartman •i colab., 2005;

6) Eco-Inginerie, 2009; 7) ECN, 2009; 8) Arlabosse •i colab., 2005; 9) Sadhukan, 2009; 10) Jalan •i Srivastava, 1998;

11) Bellais M., 2007; 12) Savage, 1989; 13) Fjellerup •i colab., 2003; 14) Yang •i colab., 2008; 15) Perry, 2007

Tabelul 6: Proprietăți termofizice ale combustibililor din biomasă

2.2.2 Vaporizarea umezelii

Con•inutul de apă din materialul ini•ial (proaspăt) de biomasă a fost determinat prin procentul de masă de umiditate
inclus în analiza sa apropiată (a se vedea tabelul 3) •i a făcut referire la un mol de daf biomasă. Vaporizarea căldurii de
umiditate a fost calculată prin următoarea formulă (Galgano •i colab., 2004):

∆ H vap = 3.348 - 13.085U + 60.262U 2 - 95.778U 3 ( kJ / g), dacă U ≤ 0,3 (3)

∆ H vap = 2.260 (kJ / g), dacă U ≥ 0,3 (4)

2.2.3 Piroliza sau devolatilizarea

Piroliza materialelor de biomasă a fost simulată urmând modelul original al lui Østberg (Østberg •i colab., 1998), care
a fost ini•ial dezvoltat pentru devolatilizarea cărbunelui. Conform
acest model •i considerând formula generală a biomasei drept C A H b O c N d, char este considerat ca
C X N x * d / a iar materia volatilă este definită ca C topor H b O c N ( topor) * d / a. Devolatilizarea se presupune a fi efectuată până la
procentul întregii mase de materie volatilă exprimat în
analiza imediată a combustibililor este eliberată ca specii gazoase, cum ar fi CO, H 2, CH 4, C 2 H 4,
HCN •i funingine. Pentru a se potrivi modelului original privind piroliza biomasei, vaporii de apă (H 2 O) a fost adăugat la
produsele gazoase •i funinginea a fost neglijată.

Expresia generală pentru etapa de piroliză poate fi, prin urmare, scrisă după cum urmează:

C A H b O c N d = C X N y + a „CO + b” H 2 + c 'CH 4 + DC 2 H 4 + e 'HCN + f' H 2 O (5)

Prin echilibrul total de masă pe un mol de solid ini•ial daf- combustibil, precum •i prin echilibrul de masă pe fiecare
element inclus în compozi•ia biomasei (C, H, O, N), s-a ob•inut numărul de moli de produse de piroliză.

36
Căldura pirolizei a fost calculată prin următoarea ecua•ie:

∆ H pyr = ∑ eu ( H o i) pyr - H o combustibil (6)

Căldura standard de formare a carbonului (C X N x * d / a) a fost considerat zero în acest calcul.

Pentru toate speciile de biomasă s-a ales aceea•i temperatură ca cea la care începe devolatilizarea solidelor. Conform
datelor din literatura de specialitate privind testele experimentale ale diferitelor materiale (Pantoleontos G. •i colab., 2009),
o temperatură medie de 300 ° C a fost fixată ca una ini•ială de piroliză.

2.2.4 Oxidarea parțială a produselor de piroliză (piroliză aprinsă)

Conform comportamentului fluid dinamic regulat al unui gazificator descendent (cum ar fi fluxul de curent de
combustibil solid •i mediu de gazificare), se presupunea că se va realiza oxidarea par•ială a produselor de piroliză
gazoasă în zona de combustie a reactorului (piroliza în flăcări, Giltrap •i colab.). , 2003), în ciuda arderii char.
Monoxidul de carbon •i hidrogenul ar fi trebuit să fie principalele componente care reac•ionează cu oxigenul, în timp
ce cealaltă piroliză
produse (CH 4 •i C 2 H 4 mai presus de toate) au fost considerate a fi oxidate numai de oxigenul rezidual (datorită ratelor lor cinetice
relativ scăzute de combustie •i randamentelor mici).

Două reac•ii principale de oxidare au fost astfel ini•ial luate la examen:

CO + 1/2 O 2 = CO 2 ∆ H = -283 kJ / mol (7)

H 2 + 1/2 O 2 = H 2 O ∆ H = -242 kJ / mol (8)

Ratele cinetice ale acestor două reac•ii sunt exprimate prin legile lui Arrhenius de ordinul doi,
care arată aceea•i valoare a energiei de activare pentru amândoi (E a = 99,8 kJ / mol, Kim •i colab., 2000).

Prin urmare, alimentarea cu oxigen a fost împăr•ită între cele două reac•ii men•ionate conform
raportul factorilor lor pre-exponen•iali, care sunt respectiv A CO = 8,83 · 10 11 •i A H 2 = 3,09 · 10 11, până la consumul total al
unuia dintre reactan•ii gazo•i (CO sau H 2).

În cazul atât CO, cât •i H 2 au fost complet oxida•i, oxigenul rezidual ar trebui să reac•ioneze cu CH 4 •i C 2 H 4, conform
următoarelor reac•ii:

CH 4 + 2O 2 = CO 2 + 2H 2 O ∆ H = -803 kJ / mol (9)

C 2 H 4 + 3O 2 = 2CO 2 + 2H 2 O ∆ H = -1324 kJ / mol (10)

(În acest caz, raportul dintre căldurile lor de reac•ii a fost considerat parametru pentru distribu•ia oxigenului,
deoarece ratele lor cinetice arată dependen•e diferite de temperatură).

Căldura totală de ardere a fost în cele din urmă calculată ca suma căldurilor tuturor reac•iilor men•ionate, fiecare dintre
ele prin numărul de moli de gaz combustibil corespunzător care reac•ionează.

Pentru toate speciile de biomasă considerate s-a presupus că gazificarea aerului a fost realizată •i dezvoltarea
procesului a fost investigată în func•ie de raportul de echivalen•ă ( ER) prin setarea valorilor acestui parametru ca
0,25, 0,30 •i 0,35. Potrivit acestora, au fost calculate aprovizionările cu aer pe kilogram de materie primă, pe baza
compozi•iei elementare, a con•inutului de apă •i cenu•ă.

37
2.2.5 Gazificarea Char
În zona inferioară a unui reactor de curent descendent, gazificarea char este principalul proces care se produce,
împreună cu fisurarea termică •i reformarea gudronelor (care au fost neglijate în această analiză) •i ajustarea
compozi•iei syngas prin reac•ii omogene.

În acest caz, gazificarea char a fost considerată prin următoarele două reac•ii (considerând eliberarea azotului legat
de carbon în zona de ardere ca N 2):

α C + α H 2 O = α CO + α H 2 ∆ H = 131 kJ / mol (11)

β C + β CO 2 = 2 β CO ∆ H = 173 kJ / mol (12)

α •i β sunt coeficien•i numerici a căror sumă este egală cu numărul total de moli de
carbon solid eliberat în timpul etapei de piroliză ( nr C). Aceasta înseamnă că carbonul ar trebui să fie complet gazificat în
această zonă:

α + β = nr C (13)

Celelalte două reac•ii luate în considerare în etapa de gazeificare au fost:

HCN + H 2 O = NH 3 + CO ∆ H = -45 kJ / mol (14)

CO + H 2 O = CO 2 + H 2 ∆ H = -41 kJ / mol (15)

Reac•ia (14) trebuia să fie complet dezvoltată spre partea dreaptă, în timp ce reac•ia (15), cum ar fi schimbarea
gazului de apă reac•ie, a fost considerată la echilibru. Pe baza acestei din urmă ipoteze, α •i β s-au putut calcula
valorile numerice •i compozi•ia finală a syngas.

Echilibrul reac•iei (15) a fost scris astfel:

p CO ⋅ p H 2= n CO ⋅ n H 2

K= 2 2 (16)
echiv
p CO ⋅ p HO n CO ⋅ n H 2 O
2

Unde:

- n CO 2 = nr CO 2 - β + χ

- n H 2 = nr H 2 + α + χ

- n CO = nr CO + 2 β + α - χ + nr HCN

- nH 2 O = nr H 2 O - α - χ - nr HCN

- χ = numărul de moli de CO care reac•ionează în reac•ie (15)

Pentru a calcula valorile parametrilor α, β •i χ, ecua•iile (13) •i (16) au fost introduse în sistem împreună cu
următoarea expresie, arătând dependen•a de
temperatura constantei de echilibru K eq ( Bellais, 2007):

• 32987 •
• •
K= 0260.⋅ e • R ⋅ T5•
echiv
(17)

R ca constantă de gaz ideală, 8,3145 [J / mol · K]

38
Din moment ce K echiv este în func•ie de temperatură, echiv. (13), (16) •i (17) au fost, de asemenea, legate de bilan•ul energetic global
(inclusiv toate zonele de reac•ie ale gazificatorului, a se vedea punctul 2.2.6), prin
care temperatură a syngas-ului la ie•irea din zona de gazificare a fost calculată (presupunând cenu•ă la aceea•i
temperatură a gazului).

Balan•ele de masă •i energie au fost astfel corelate prin intermediul ecua•iilor (16) •i (17) în această analiză. Deoarece
acestea depind unele de altele, a fost adoptată o procedură iterativă pentru a calcula compozi•ia finală a gazului •i
temperatura de gazeificare a acestuia.

Căldura necesară pentru etapa de gazificare a fost în cele din urmă calculată prin însumarea căldurilor reac•iilor (11), (12),
(14) •i (15), fiecare dintre ele cu numărul corespunzător de moli care reac•ionează.

2.2.6 Balanțe energetice

Pentru a estima temperaturile gazelor în diferitele zone de reac•ie ale unită•ii descendente, au fost stabilite diferite bilan•uri
de energie, fiecare dintre ele incluzând una sau mai multe zone ale reactorului. Energia termică eliberată de reac•iile de
oxidare în zona de ardere (a se vedea tabelul 14) trebuia să satisfacă cerin•ele de energie pentru celelalte etape ale
procesului, cum ar fi vaporizarea umezelii, piroliza •i gazificarea, precum •i pentru încălzirea componentelor solide •i a
gazelor la temperaturile de proces corespunzătoare. . Mai mult, o pierdere de căldură ca 10% din căldura de ardere a fost
adăugată la echilibrul general.

Pentru toate balan•ele de energie propuse a fost utilizat acela•i algoritm, cum ar fi diferen•a con•inutului de căldură
sensibilă dintre speciile de intrare •i ie•ire ale cadrului de referin•ă (volumul păr•ii investigate a reactorului) a fost pus
egal cu suma pierderilor de căldură •i a căldurilor de proces implicat în acela•i cadru considerat.

Primul echilibru energetic considerat se referă la întregul volum al reactorului •i, astfel, ia în considerare toate zonele
de reac•ie. Prin urmare, temperatura gazului la ie•irea din zona de gazificare este calculată (presupunând cenu•ă la
aceea•i temperatură). Bilan•ul energetic poate fi scris astfel:

∑ eu ( m eu · Cp eu · (T gasif - T o)) gasif - m proaspăt · Cp proaspăt · (T uscat - T o) - m aer · Cp aer · (T aer - T o) +

m cenusa · Cp cenusa · (T gasif - T uscat) = ∆ H pieptene · (1 - ξ) - ∆ H gasif - ∆ H pyr - ∆ H vap (18)

(cp eu a fost calculată ca medie integrală între gazeificare •i temperaturi standard,

cp proaspăt ca medie integrală între uscare •i temperaturile standard •i cp aer ca medie integrală între intrarea aerului •i
temperaturile standard. Temperatura de admisie a aerului a fost setată la 473K.
Pierderea de căldură a fost fixată la 0,1)

În ecua•ia (18) valoarea necunoscută este T gasif numai. Cu toate acestea, m eu valorile sunt, de asemenea,
determinate pe baza acestei temperaturi, conform ecua•iilor (16) •i (17).
Prin urmare, a•a cum am spus deja, T gasif a fost ob•inut printr-un calcul iterativ care implică •i ecua•iile (13), (16) •i
(17).

Al doilea bilan• energetic include numai zonele de uscare, piroliză •i combustie. Astfel, speciile de ie•ire din cadrul de
referin•ă sunt produse de piroliză (combustie) •i cenu•ă în flăcări. Poate fi scris astfel:

∑ eu ( m eu · Cp eu · (T pieptene - T o)) pieptene + m cenusa · Cp cenusa · (T pieptene - T uscat) - m aer · Cp aer · (T aer - T o) -

m proaspăt · Cp proaspăt · (T uscat - T o) = ∆ H pieptene · (1 - ξ) - ∆ H pyr - ∆ H vap (19)

(în acest caz cp eu a fost calculată ca medie integrală între temperatura de ardere •i temperatura standard).

39
Conform ecua•iei (19), T pieptene deoarece temperatura la ie•irea din zona de ardere a putut fi estimată.

Succesiv, pentru a cunoa•te temperatura la ie•irea din zona de piroliză, a fost stabilit echilibrul energetic pentru singura
combustie, considerând că căldura de gazeificare este asigurată de răcirea produselor de piroliză în flăcări •i devolatilizarea
solidelor începe la temperatura de 573K pentru toate combustibili din biomasă (a se vedea punctul 2.2.3). Prin urmare,
energia termică pentru încălzirea solidelor până la această valoare este, de asemenea, scăzută din căldura de ardere.
Soldul global a fost scris după cum urmează:

∑ eu ( m eu · Cp eu · (T pieptene - T o)) pieptene - ∑ j ( m j · Cp j · (T pyr - T o)) pyr - m aer · Cp aer · (T aer - T o) +

m cenusa · Cp cenusa · (T pieptene - T pyr) = ∆ H pieptene · (1 - ξ) - ∆ H pyr - ∆ H vap - ∆ H căldură (20)

(cp eu a fost calculată ca medie integrală între temperaturile de ardere sau piroliză •i
unul standard, pentru produsele de ardere •i respectiv de piroliză, în timp ce cp cenusa a fost determinată ca medie
integrală între temperaturile de ardere •i piroliză)

Ca o reprezentare grafică a dezvoltării modelului termo-chimic propus •i pentru o mai bună în•elegere a ipotezelor
teoretice adoptate, figura 5 este prezentată mai jos.

40
 biomasă proaspătă (daf,
cenu•ă, umezeală)

∆ H vap
+∆H căldură
Încălzire și uscare

Biomasă uscată
HO
2

(daf, cenu•ă) (umiditate)

∆ H pyr
piroliza

materie volatilă
HO
(CO, H, CH, 2
2 4
(umiditate)
char CH, HCN,
24
HO) 2

(CN)
Xy
cenusa

aer Combustie (parțială

oxidare) ∆ H pieptene

piroliza în flăcări
Solid produse (CO, 2
CO, H, CH, HO (umiditate)
carbon 2 4
2
Pierdere de căldură
(C) CH,
24
HCN, HO, 2
N)2 cenusa

∆ H gasif
Gazificare

gazeificare
produse (CO, CO,2 cenu•ă
H,2CH, CH,
4 24
NH, 3HO, 2N) 2

Figura 5: schema termo-chimică a procesului de gazeificare aval considerat

41
2.3 Principiile dimensionării unităților de gazeificare

Pe baza rezultatelor ob•inute din modelul termo-chimic •i în func•ie de proprietă•ile termofizice ale combustibililor
solizi (tabelul 6), s-au efectuat câteva calcule de bază privind dimensionarea unită•ii de gazificare, în special prin
concentrarea asupra reac•iilor eterogene •i a gazului fizic solid analiza interac•iunilor.

Într-adevăr, transferurile de masă •i căldură între fazele solide •i gazoase au fost investigate •i au fost corelate cu
cinetica intrinsecă a proceselor. Scopul a fost determinarea mecanismului de control pentru fiecare etapă a
procesului •i, în consecin•ă, estimarea timpului minim de •edere necesar ( τ) de flux solid prin zona de reac•ie
corespunzătoare (presupus a fi în regim perfect de curgere a dopului), pentru ca acela•i pas să poată fi dezvoltat în
totalitate.

În ceea ce prive•te zona de ardere, reac•iile omogene de oxidare a substan•elor volatile sunt considerate imediate în
raport cu celelalte procese eterogene de piroliză •i gazeificare a carbonului. Prin urmare, timpul de ardere nu a fost
calculat în această analiză. Timpul pentru atingerea echilibrului omogen schimbarea gazului de apă reac•ia a fost
neglijată •i ea. Datorită rezultatelor nesigure în ceea ce prive•te conversia termo-chimică a combustibililor deriva•i din
de•euri (în special temperaturile procesului, a se vedea par. 3.1.2), lemnul uzat din parc, paiul de grâu •i nămolul de
canalizare au fost considera•i doar combustibili solizi în această a doua parte a lucrării.

2.3.1 Procese fizice și chimice în gazificarea char

După cum se men•ionează la alin. 2.2.5, reac•iile eterogene care trebuiau să aibă loc în zona de gazificare sunt
reac•iile (11) •i (12), cum ar fi

C + H 2 O = CO + H 2 (11)

C + CO 2 = 2CO (12)

Cantitatea ini•ială de carbon solid, precum •i H 2 O •i CO 2 concentra•ii, au fost calculate anterior ca produse de piroliză
în flăcări în simulări de model termochimic. Prin conducere
analiza către mecanismul de conversie a particulelor individuale înapoi, transferul de masă din gazul în vrac la locurile
de reac•ie ale particulelor de carbon solid a fost investigat ca posibil factor limitativ al reac•iilor eterogene •i au fost
investigate două modele diferite de conversie a solidului, cum ar fi modelul miezului de mic•orare •i reac•ia uniformă
particula unu (vezi fig. 6).

Conform acestui din urmă, gazul care reac•ionează ar trebui să fie prezent în mod uniform în întreaga particulă solidă în
fiecare moment •i reac•ionează cu siturile active în mod uniform •i simultan (Kunii •i Levenspiel, 1991). Rezisten•a la
transferul de masă de gaz nu a fost deci estimată în acest caz, dar o ecua•ie generală sugerată de Groeneweld •i Van
Swaaij (Di Blasi, 2009) a fost
utilizat pentru calcularea timpului de conversie a carbonului solid τ ur:

• 217 •
•- •
dX c = ( T)2,88 ⋅ 7,5
10 ⋅ ⋅ ( 1 - X C)
(p
0,7 • RT gasif • •
)
0,7
⋅e • CO 2 + p HO (21)
dt gasif
2

X C ca factor de conversie a caracterului.

42
 Figura 6: Modele de conversie a particulelor de carbon solid

Prin rezolvarea eq. (21) în ceea ce prive•te X C •i stabilind valoarea sa finală ca 0.999, s-a ob•inut timpul pentru
reac•ia uniformă •i conversia completă a carbonului. Presiuni par•iale
de CO 2 si H 2 O au fost calculate pe baza compozi•iei produselor de piroliză în flăcări (presiunea totală ca 1 bar) •i au
fost considerate constante de timp.

Conform modelului miezului care se mic•orează, în schimb, un front de reac•ie sferic, pe care au loc reac•iile (11) •i (12),
avansează de la suprafa•a externă a particulelor solide la miezul său interior, care, prin urmare, se mic•orează în timpul
procesului •i dispare în cele din urmă.

Dacă modelul miezului mic•orat este aplicat unei particule de dimensiuni neschimbabile, se poate presupune că fa•a de
reac•ie lasă în urmă un strat de cărbune transformat (cenu•ă), prin care gazul care reac•ionează trebuie să pătrundă •i
să difuzeze înainte de a reac•iona pe siturile active solide, în timp ce gazul produsului suprafa•a particulelor externe
invers. Ignorând acest al doilea fenomen de difuzie, factorii limitativi pentru procesul de gazificare a carbonului pot fi în
acest caz cinetica intrinsecă a suprafe•ei reac•iilor (11) •i (12) sau difuzia gazului care reac•ionează prin porii interiori ai
carbonului convertit.

Pentru fiecare dintre aceste două condi•ii, a fost calculată, respectiv, o rezisten•ă chimică sau fizică la progresul
frontului de reac•ie, precum •i timpul necesar pentru conversia completă a carbonului.

În cazul cineticii intrinseci a fost considerat factor de limitare, rezisten•a la avansarea frontală, r k, a fost dat ca:

r k = 1 / k '( j) [ s / m] (22)

Constantele cinetice de suprafa•ă, k '( j), au fost ob•inute pentru fiecare dintre cele două reac•ii din constantele cinetice
volumetrice relative, k ( j), prin următoarea rela•ie:

k '( j) = k ( j) · R c / 3 (23)

Raza particulelor de carbon R c a fost calculată din dimensiunea ini•ială a particulelor de biomasă, R p ( ca sferice, cum ar fi
scăzute de sfericitate, φ), luând în considerare contrac•ia particulelor radiale în timpul pirolizei (Davidsson •i Pettersson,
2002).

43
 Intr-adevar:

Rc=Rp· φ · Sr (24)

sr=σ · γ2 (25)

σ = - 2,62 · 10- 6 ( T pyr) 2 + 0,00395 · T pyr - 1 (26)

γ = X vm / ( X vm + X fc) (27)

Constantele cinetice volumetrice au fost ob•inute din datele din literatură (Babu •i Sheth, 2005) •i au fost ajustate pe
baza concentra•iei molare după cum urmează (mol / m 3 · S):

• - 121620 •
e•
•
RT
• p
k 11 = 1. 517 ⋅ 10
4 •
⋅ H2 O (28)
CH 2 O

• - 77390 •
• • p
k 12= 3.616 ⋅ 10 e • RT • ⋅ CO 2
(29)
C CO 2

Timp de conversie total carbon solid τ k, a fost calculat ini•ial pentru fiecare reac•ie separat, prin intermediul
următoarei expresii (Kunii •i Levenspiel, 1991):

ρ ' c ⋅ R c ⋅ r k ( j)
τ k ( j) = [s] (30)
C ( i)

În cele din urmă, Pentru a cunoa•te timpul total de gazificare a char în cazul în care ambele reac•ii sunt dezvoltate
contemporan, a fost utilizată următoarea expresie:

1
τ k= [s] (31)
1 1
+
tk tk 12
11

În cazul mecanismului de difuzie internă a gazelor care reac•ionează prin porii interiori ai straturilor convertite de
carbon, rezisten•a fizică la avansul frontului de reac•ie a fost scrisă pentru ambele reac•ii de gazeificare ( i) după cum
urmează:

r id (i) = R c / ( 6 · D e m) (i) [s / m] (32)

Timpul total de conversie a carbonului a fost apoi calculat prin următoarea ecua•ie pentru fiecare reac•ie separat
(Kunii •i Levenspiel, 1991):

ρ ' c ⋅ R c ⋅ r id
τ id ( i) = [s] (33)
C ( i)

(D em) i a fost estimat după cum urmează:

(D me) i = ( D m) i · ε c [m 2 / s] (34)

44
(D m) eu, coeficient de difuzie moleculară a gazului care reac•ionează ( i) [ m 2 / s], a fost calculat pentru CO 2 •i
H 2 O prin utilizarea unei expresii analitice adoptate pentru amestecurile de gaze binare (Inglezakis •i Poulopoulos,
2006), în care una dintre componente este gazul reactant difuz ( i) •i
celălalt include to•i ceilal•i compu•i gazo•i care au dus la compozi•ia produselor de piroliză în flăcări.

( T)gasif
1,75 ⋅ M 0,5 R
D m = 0,01 ⋅
eu 1/3) 2 (35)
p ⋅ ( V eu1/3 + Vg

1 1
MR= + (36)
P.M eu P.M g

Modelul miezului mic•orat a fost, de asemenea, utilizat pentru schimbarea dimensiunii particulelor de carbon, în cazul în care con•inutul de
cenu•ă combustibilă nu este suficient pentru a forma un strat de carbon transformat în spatele frontului de reac•ie în avans. În acest caz,
acesta din urmă coincide întotdeauna cu suprafa•a externă a particulelor care se mic•orează în timpul procesului de gazeificare, astfel încât
difuzia gazului reactant prin stratul de carbon convertit nu poate fi luată în considerare.

Prin urmare, pe lângă rezisten•a chimică cinetică intrinsecă, ca factor limitativ pentru procesul de conversie a carbonului, a
fost investigat mecanismul de difuzie a gazelor care reac•ionează de la vrac la suprafa•a externă a particulelor. Într-adevăr,
se presupune că întotdeauna se stabile•te o peliculă de gaz în jurul particulei de carbon solid, unde se dezvoltă un gradient
de concentra•ie radială a gazului, reprezentând for•a motrice (sau echivalent rezisten•a fizică) la avansarea procesului.
Această rezisten•ă este de obicei neglijată în cazul conversiei particulelor de dimensiuni neschimbate, deoarece este în mod
normal mai mică decât rezisten•a la difuzie a gazului prin porii interiori ai solidului. Cu toate acestea, ele pot fi, de asemenea,
cuplate împreună ca în mecanisme de serie, atunci când efectele lor asupra timpului de conversie sunt comparabile.

Rezisten•a filmului de gaz extern, r ed, a fost calculat pentru fiecare gaz care reac•ionează, după cum urmează:

r ed (i) = R c · Y eu / D m (i) [s / m] (37)

Timpul corespunzător pentru conversia totală a carbonului a fost atunci:

ρ ' c ⋅ R c ⋅ r ed
τ ed =i)
(
[s] (38)
2 ⋅ C ( i)

În această analiză, deoarece rezisten•ele lor comparabile, transferurile de masă interne •i externe au fost cuplate împreună ca în
fenomene în serie pentru toate speciile de biomasă. Prin urmare, particulele de dimensiuni neschimbate au fost considerate
întotdeauna ca un caz mai conservator pentru calcularea timpului de gazeificare a char.

Rezisten•a fizică generală rezultată pentru fiecare reac•ie de gazificare a fost, prin urmare, calculată ca:

r d (i) = r id (i) + r ed (i) [s / m] (39)

45
în timp ce timpul corespunzător de conversie a carbonului solid prin mecanismul general de difuzie a fost calculat ca:

ρ ' ccd
⋅ R(i)⋅ r
τd= [s] (40)
( i)
C ( i)

În cele din urmă, pentru a lua în considerare dezvoltarea simultană a celor două reac•ii de gazeificare, a fost încă folosită
echiv. (31), doar prin schimbarea τ k valori cu τ d cele.

Timpul corespunzător al mecanismului de difuzie general a fost comparat succesiv cu cele rezultate din analiza cinetică, în
conformitate atât cu modelele de particule care reac•ionează uniform, cât •i cu cele ale miezului de contrac•ie.

Valoarea maximă estimată dintre toate aceste rezultate a fost astfel presupusă a fi timpul necesar pentru gazificarea
completă a char în acea aplica•ie specială.

2.3.2 Mecanisme de control al pirolizei

Modelul de micsorare a miezului pentru conversia particulelor individuale a fost folosit •i în analiza pirolizei biomasei. Cu
toate acestea, întrucât piroliza este un proces termofizic în care nu are loc niciun reactant gazos (reac•ia solidelor singure,
a•a cum se afirmă de Kunii •i Levenspiel, 1991), cinetica de suprafa•ă intrinsecă a fost comparată cu mecanismul de
transfer de căldură ca posibil factor de limitare al procesului, în loc de transfer de masă de gaz. Deoarece în unită•ile de
curent descendent, mediul de gazificare (aerul, în acest caz) ar trebui să fie alimentat direct în zona de ardere •i produsele
gazoase curg în jos, schimbul de căldură convectivă între produsele de piroliză în flăcări (ca sursă de căldură) •i particulele
de biomasă nu au fost luate în considerare în acest analize, dar numai conductive •i radiative.

Schimbul de căldură conductiv a fost luat în considerare în cazul particulelor de dimensiuni neschimbate, din care
stratul de carbon convertit reprezintă rezisten•a internă la acela•i transfer de căldură. Într-adevăr, suprafa•a
exterioară a particulelor ar trebui să fie la temperatura de ardere, în timp ce frontul de reac•ie este la piroliză. Un
gradient termic este apoi stabilit în interiorul particulei •i reprezintă for•a motrice pentru frontul de reac•ie, în acest
caz.

Coeficientul de transfer de căldură conductiv a fost calculat ca:

h cond = λ char / ( R p · φ) [W / m 2 · K] (41)

λ char, conductivitatea termică a carbonului, a fost estimată din datele din literatură. S-a presupus ca.
0,11 pentru biomasele lemnoase (Gupta •i colab., 2003) •i ca 0,06 pentru biomasele fără sânge
(Suuberg •i colab., 2001), corespunzător conductivită•ii termice a celulozei char.

În cele din urmă, timpul pentru piroliza completă a particulelor de biomasă, în cazul limitării interne a transferului de căldură, a fost
calculat după cum urmează:

(R p ⋅ φ) 2 ⋅∆ H pyr ⋅ ρ s
τ =iht (42)
2 ⋅ λ char ⋅∆ T

∆ T = T pieptene - T pyr [ K] (43)

Transferul de căldură radiativă a fost considerat în schimb ca o rezisten•ă termică externă pentru conversia particulelor
de dimensiuni neschimbabile (pentru a lua în examinare ambele rezisten•e în estimarea timpului de piroliză)), a cărei
suprafa•ă exterioară, în acest caz, ar fi trebuit să fie la

46
temperatura de piroliză •i produsele de piroliză aprinse au fost avute în vedere ca sursă de căldură radiativă la
temperatura de ardere.

Emisivitatea lor termică a fost calculată urmând o procedură analitică numită de obicei model mixt de gaz gri, ( Rhine
•i Tucker, 1990): se ia în considerare gazul fierbinte
ca un amestec de trei componente gri principale (CO 2, H 2 PE 2, în acest caz) cu adăugarea unui gaz limpede auxiliar.

Emisivitatea termică pentru fiecare dintre aceste componente este dată ca:

(
e g= 1 - e - k g pL) (44)

k g este coeficientul de absorb•ie termică [atm- 1 · M- 1], estimat empiric (ca zero pentru gazele curate).

Emisivitatea totală a amestecului gazos este apoi dată de o sumă ponderată a unui singur
emisivită•i ale componentelor, ale căror coeficien•i de ponderare, a g, au fost, de asemenea, estimate empiric (Rhine •i
Tucker, 1990). Expresia lor analitică este:

Ag=b1+b2 · T (45)

Valorile numerice ale acestor coeficien•i sunt raportate în tabelul 7.

b1 b2 kg

gaz limpede 0,423 4,33E-05 0

componenta 1 0,285 5,13E-05 0,890
componenta 2 0,227 - 6,76E-05 15,5
componenta 3 0,065 - 2,70E-05 240,0

Tabelul 7: parametrii pentru calcularea emisivității termice a gazelor

În ecua•ia (44) apare •i lungimea fasciculului L. Pentru estimarea sa, a fost necesară determinarea unei dimensiuni
caracteristice a reactorului •i, în acest scop, un cilindru infinit a fost considerat model teoretic geometric pentru
transferul de căldură radiativă. În acest caz, lungimea fasciculului L este definită ca diametrul cilindrului (ca
dimensiune caracteristică a reactorului) de factorul reciproc, F (ca 0,9 din Colombo, 2007).

Coeficientul de transfer de căldură radiativ a fost calculat după cum urmează (Di Blasi, 2008):

h rad = e g · σ b · (T pieptene + T pyr) · (T 2 pieptene + T2 pyr) [W / m 2 · K] (46)

•i timpul pentru piroliza completă a particulelor de biomasă, în cazul limitării radiativei de căldură, a fost calculat ca:

( Rp ⋅ φ) ⋅∆ H pyr ⋅ ρs
τ rht
= (47)
h rad ⋅∆ T

Pentru a evalua greută•ile relative ale rezisten•elor de transfer de căldură la dezvoltarea pirolizei, Biot numărul a fost
calculat, ca raport între coeficien•ii de transfer de căldură radiativi •i conductivi:

Biot = h rad / h cond = ( R p · φ) · E g · σ b · (T pieptene + T pyr) · (T 2 pieptene + T2 pyr) / λ char [-] (48)

47
Pentru Biot> 10, procesul conductiv de transfer de căldură a fost investigat doar ca posibil factor de limitare a pirolizei.

Pentru Biot < 0,1, procesul de transfer de căldură radiativă a fost considerat doar ca posibil factor limitativ.

Pentru 0,1 < Biot < 10, ambele rezisten•e termice au fost luate în considerare pentru a estima timpul pentru dezvoltarea
completă a pirolizei.

Ca defini•ie, pentru Biot numărul egal cu unitatea, coeficien•ii de transfer de căldură conductivi •i radiativi sunt aceia•i, iar
rezisten•ele termice corespunzătoare au astfel aceea•i relevan•ă în dezvoltarea pirolizei. Prin urmare, pentru fiecare combustibil
din biomasă, dimensiunea corespunzătoare a particulelor corespunzătoare acestei condi•ii ( R *), a fost, de asemenea, calculat
pentru o analiză mai bună.

Pe lângă rezisten•ele termice, cinetica intrinsecă a suprafe•ei a fost investigată •i ca rezisten•ă principală la
devolatilizare solidă. De fapt, de•i piroliza este mai degrabă un proces termofizic decât o reac•ie chimică reală, este
foarte obi•nuit să găsim în literatură câteva expresii analitice similare cu ecua•iile de viteză cinetică, derivate de
obicei din teste experimentale privind conversia diferi•ilor combustibili. Formula analitică pentru care s-a folosit

factor de conversie solid X b în această analiză este:

dX b = k ⋅ ( 1 -)
pyr
Xb (49)
dt

unde k pyr este constanta cinetica a pirolizei [s- 1], conform celor men•ionate mai sus. Pentru toate materialele de
biomasă, a fost adoptată expresia lui Arrhenius:

• - EA• •
•
• • (50)
k pyr = k 0 ⋅ e • RT pyr •

Valorile parametrilor cinetici •i constantele lor cinetice corespunzătoare (la temperatura pirolizei) sunt enumerate în tabelul 8,
a•a cum au fost găsite în literatura de specialitate pentru diferi•ii combustibili de biomasă:

combustibil T pyr ( K) k 0 ( 1 / s) E A ( kJ / mol) k pyr ( 1 / s) k ' pyr ( Domnișoară) Referinţă

Pai de grau 712 1,56E + 10 138 1.174 0,00391 Zhou •i colab., 2005

de•euri de parc din lemn 674 1,90E + 12 177 0,037 0,00031 Bellais, 2007

rasinoase 711 1,90E + 12 177 0,189 0,00069 Bellais, 2007

nămol de canalizare 702 3,00E + 03 69 0,022 0,00001 Yang •i colab., 2008

Tabelul 8: Parametrii cinetici ai pirolizei și constantele cinetice pentru diferite specii de biomasă

Pentru biomasele lemnoase, s-a utilizat aceea•i expresie cinetică (Bellais, 2007) pentru a investiga mai bine efectele
celorlalte proprietă•i fizice ale acelora•i materiale asupra dezvoltării pirolizei generale.

Prin rezolvarea eq. (49) în ceea ce prive•te X b •i fixându-•i valoarea la 0,999, a fost calculat în cele din urmă timpul pentru
dezvoltarea completă completă a pirolizei particulelor.

Greutatea relativă a rezisten•ei cinetice intrinseci la dezvoltarea pirolizei a fost comparată cu ambele termice prin
analiza a•a-numitelor Thiele număr, Th, ca raport dintre ratele de transfer de căldură respective.

48
Deoarece rezisten•ele conductoare sau radiative de transfer de căldură ar putea fi luate în considerare la rândul lor, două expresii diferite
ale Thiele au fost utilizate numărul (Di Blasi •i colab., 2001):

k* pyr ⋅ ρ ⋅ cp
s
⋅ ( φ ⋅b R) 2 p
Th cond = (51)
λ char

k* pyr ⋅ ρ s ⋅ cp b ⋅ ( φ ⋅ R p) (52)
Th rad =
h rad

Conform valorilor ob•inute pentru Biot •i Thiele numere, a fost adoptată în cele din urmă următoarea procedură:

Dacă Biot> 10, Th cond a fost luat doar la examen pentru compararea •i combina•ia de rezisten•e de conversie solide
•i, în acest caz:

- pentru Th cond> 10, rezisten•a la transferul termic conductiv intern a fost considerat singurul factor limitativ al
procesului de piroliză •i τ iht a fost ales ca timp solid de conversie.

- pentru Th cond < 0,1, rezisten•a cinetică intrinsecă a fost considerată singurul factor limitativ al procesului de piroliză •i
timpul total de conversie a solidului a fost calculat prin intermediul echiv.
(49).

- pentru 0,1 < Th cond < 10, rezisten•a internă la transferul de căldură conductivă •i cea cinetică intrinsecă au fost
considerate ambii factori limitativi ai procesului de piroliză. Pentru simplitate, lor
timpii de conversie solizi corespunzători au fost adăuga•i împreună pentru a estima timpul pentru realizarea
pirolizei totale

Dacă Biot < 0,1, Th rad a fost luată în considerare numai pentru compararea •i combina•ia de rezisten•e solide de conversie. În
acest caz:

- pentru Th rad> 10, rezisten•a la transferul de căldură radiativă externă a fost considerată ca fiind singurul factor limitativ al
procesului de piroliză •i τ rht a fost ales ca timp solid de conversie.

- pentru Th rad < 0,1, rezisten•a cinetică intrinsecă a fost considerată singurul factor limitativ al procesului de piroliză •i timpul
total de conversie a solidului a fost calculat prin intermediul ecua•iei. (49)

- pentru 0,1 < Th rad < 10, rezisten•a la transferul de căldură radiativă externă •i cea cinetică intrinsecă au fost
considerate ambii factori limitativi ai procesului de piroliză. Pentru simplitate, lor
timpii de conversie solizi corespunzători au fost adăuga•i împreună pentru a estima timpul total de piroliză.

Dacă 0,1 < Biot < 10, Th cond •i Th rad ambele au fost luate în considerare pentru combina•ia de rezisten•e solide de
conversie •i procedura descrisă mai sus a fost aplicată pentru ambele,
precum:

- pentru amandoi Thiele numere> 10, rezisten•ele termice au fost considerate doar ca factori limitativi ai
pirolizei •i timpii lor de conversie corespunzători au fost adăuga•i împreună pentru a ob•ine timpul total de
conversie.

- pentru amandoi Thiele numere <0,1, rezisten•a cinetică a fost considerată ca fiind doar factorul limitativ al pirolizei.

- Dacă unul sau ambele numere Thiele au ie•it în intervalul de la 0,1 la 10, rezisten•ele lor termice
corespunzătoare au fost cuplate cu cea cinetică •i timpul lor de conversie relativ solid a fost adăugat

49
2.3.3 Procesul de uscare a combustibilului

Uscarea combustibililor solizi a fost investigată în conformitate cu aceea•i procedură analitică adoptată pentru etapa de
conversie a pirolizei, cum ar fi prin analiza mecanismelor interne •i externe de transfer de căldură pentru o particulă solidă. În
plus, difuzia umezelii (ca vapori de apă) de la miezul interior la suprafa•a exterioară a particulelor a fost, de asemenea,
considerată ca posibil factor de limitare a procesului.

În acest din urmă caz, timpul pentru uscarea completă a combustibililor a fost calculat prin intermediul
urmând ecua•ia (Kunii •i Levenspiel, 1991), fixând X w = 0,999 independent cu privire la con•inutul de umiditate ini•ial al
biomasei ( n presupus ca 1,2,3) ..

∞ 1 • D
6
1 -X w = ⋅ ∑⋅ 2
exp • - ( 2)nmπ⋅ t⋅ •
w

2 ••
•
(53)
π2 n=1 n •• Rp

D e m este coeficientul de difuzie moleculară eficient în vapori în aer [m 2 / s], •i a fost

w

calculat ca:

D em w= Dm · εb
w (54)

Procesul de uscare a solidelor trebuia să fie limitat •i la transferul de căldură. Transferul de căldură conductiv intern •i unul
radiativ au fost încă luate în considerare •i a fost adoptat încă modelul de bază de contrac•ie.

În ceea ce prive•te transferul de căldură radiativă, suprafa•a particulelor de biomasă ar fi trebuit să fie la temperatura de uscare,
iar produsele de piroliză au fost, în acest caz, considerate surse de căldură, la
temperatura de piroliză corespunzătoare (CO, H 2 si H 2 O au fost alese ca amestec de gaze pentru estimarea emisivită•ii, în
acest caz). Coeficientul de transfer de căldură radiativ, h rad, a fost atunci
calculat în func•ie de echiv. (46) doar prin schimbare T pieptene •i T pyr cu T pyr •i T uscare
respectiv.

Expresia analitică a timpului de uscare a combustibililor solizi, ( τ uscat) rht, este prezentat mai jos (Kunii •i Levenspiel):

()
ρ s ⋅ R p ⋅ φ ⋅ U 0 ⋅∆ H vap
()
τ =
rht uscat
(55)
6 ⋅ h rad ⋅∆ T

∆ T = T pyr - T uscare [ K] (56)

În cazul mecanismului intern de conducere a căldurii, în schimb, coeficientul de transfer de căldură a fost calculat după cum urmează:

h cond = λ b / ( R p · φ) [W / m 2 · K] (57)

λ b este conductivitatea termică a particulelor de biomasă în acest caz, ale căror valori au fost găsite în literatură •i pentru
diferi•ii combustibili de biomasă (vezi tabelul 6).

Timpul de uscare a particulelor a fost apoi calculat prin următoarea ecua•ie:

()R ⋅ φ 2 ⋅∆ H vap ⋅ U 0 ⋅ ρ s
()
τ =
p

uscat iht (58)

2 ⋅ λ b ⋅∆ T

50
În ceea ce prive•te piroliza, rezisten•ele de transfer de căldură interne •i externe au fost apoi comparate prin Biot estimarea
numărului, pentru care, în acest caz, s-a presupus următoarea expresie:

Biot uscat = h rad / h cond = ( R p · φ) · E g · σ b · (T pyr + T uscat) · (T 2 pyr + T2 uscat) / λ b [-] (59)

2.3.4 Încălzirea biomasei

Pentru a finaliza analiza etapelor principale care trebuie avute în vedere pentru dimensionarea corectă a unui gazificator
descendent, a fost investigată •i încălzirea combustibililor solizi.

Dimpotrivă celorlalte procese examinate, patul de biomasă din interiorul reactorului a fost considerat ca un singur
macro-fluid, considerând solidele •i aerul ca fiind componente ale unui material omogen, a căror densitate •i
capacitate de căldură au fost astfel definite ca:

cp pat = cp proaspăt · (1- ε pat) + cp aer · ε pat [J / g K] (60)

ρ pat = ρ vrac [ kg / m 3] (61)

Trei mecanisme principale au fost studiate •i combinate împreună pentru analiza încălzirii biomasei: transferul de
căldură convectivă între sina de produs care iese •i materialul proaspăt de alimentare prin pere•ii cavită•ii unui
reactor cu pere•i dubli, schimbul de căldură radiativă din pere•ii interiori fierbin•i ai reactorului •i încă schimbul de
căldură radiativă prin flăcarea produselor de piroliză către patul superior al materialului. Aceste mecanisme trebuiau
să realizeze procesul de încălzire a biomasei de la intrarea unită•ii până la temperatura de piroliză. Vaporizarea
umezelii a fost în schimb neglijată în această sec•iune, deoarece a fost deja tratată în paragraful anterior,
presupunând că se realizează numai prin transferuri de căldură radiative •i conductive.

Puterea termică din schimbul de căldură convectivă, ∆ H conv, a fost estimată prin următoarea expresie (Colombo,
2007):

π ⋅ ∆ T m⋅ Lh
∆ H conv = (62)
1 • D eu• 1 1
+ ln •• • ⋅ +
•
h pat ⋅ D pat • D pat • 2 λ w h gaz ⋅ D eu

∆ T m este diferen•a logaritmică de temperatură [K] între singasul care curge extern •i patul de biomasă internă. Acesta
a fost calculat ca (Colombo, 2007):

m
(T gasif -T )( g
b)

∆T= (63)
(T
pyrgasif - T)
- T Ie•ire - Tpyr
în

ln ( T g
Ie•ire -Tb în)

h gaz este coeficientul de transfer termic convectiv la partea gazului •i a fost calculat ca:

h gaz = Nu gaz · λ gaz / s h [W / m 2 K] (64)

51
Nu gaz este numărul Nusselt al debitului de gaz, calculat ca (Holman, 1990):

• Re gs ⋅ ARelatii cu
gs
publicul A ⋅3 s h •
Nu gaz = 1,86 ⋅ •• • pe Re gaz < 4000 (65)
•
• Lh •

1
pe Re gaz> 4000 (66)
Nu s =ga0,023 ⋅ Re 0,8 Relatii cugazpublicul
⋅ 3
gaz

tu ⋅ ρ gaz ⋅ s h
Re gaz = (67)
µ gaz

cp gaz ⋅ µ gaz (68)

Relatii cu publicul gaz =
λ gaz

Coeficientul de transfer termic la nivelul biomasei, h pat, a fost calculat în schimb ca combina•ia a doi termeni diferi•i în
serie, respectiv în ceea ce prive•te transferul de căldură de la patul solid la
pere•ii reactorului •i difuzia termică radială prin acela•i pat de biomasă (Kunii •i Levenspiel, 1991).

Coeficientul de transfer de căldură conductiv de la pat la pere•ii reactorului a fost estimat prin intermediul următoarei
expresii, în care termenul convectiv este neglijat, deoarece viteza foarte mică a materialului patului prin reactor (Kunii
•i Levenspiel, 1991):

2 ⋅ λ pat
h alb / negru =
[W / m 2 K] (69)
d p⋅ φ

λ pat este conductivitatea termică a patului [W / m K], estimată prin cuplarea conductivită•ilor termice solide •i a aerului
prin următoarea expresie (Kunii •i Levenspiel, 1991):

• •
• •
1 •
λ pat = ε pat ⋅ λ aer + ( 1 - ε pat) ⋅ λ ⋅ • ••λ• (70)
b
•
b 1
•φ
• • + •
w •
λ aer • 3 ••
•• ••

Φ w este grosimea peliculei de pat (ca raport adimensional cu d p) prin care se presupune că se dezvoltă schimbul de
căldură conductiv. Se calculează în func•ie de
raport λ b / λ aer, care a fost estimat ca 0,35 pentru lemn, 0,34 pentru paie •i ca 0,30 pentru nămolul de canalizare (Kunii •i
Levenspiel, 1991).

Difuzia termică în pat •i către pere•ii interiori ai reactorului a fost calculată ca:

0
• λ ⋅ ρ ⋅ cp
b
⋅ ( 1b - ε) ⋅ tu pat
• pat • (71)
h pat = 1.13 ⋅ • b
• Lh •

52
În cele din urmă, coeficientul total de transfer de căldură la partea de pat, h pat, a fost calculat ca:

1 (72)
h pat =
1 1
+
h alb / negru h 0 pat

h gaz •i h pat au fost apoi inserate în echiv. (62), deoarece au fost ob•inute prin echiv. (64) •i respectiv (72).

În afară de transferul convectiv de căldură, au fost lua•i în considerare •i doi termeni de schimb radiativ, după cum sa spus.
Primul se referă la emisia de căldură radiativă provenită de la pere•ii fierbin•i ai reactorului, care sunt încălzi•i extern de
curentul syngas care le periază suprafa•a externă în timp ce pleacă din reactor ..

În acest scop, temperatura pere•ilor reactorului a fost calculată luând în considerare convectiv
schimb de caldura ∆ H conv de la curgerea gazului doar la suprafa•a peretelui interior. ∆ T m wa fost primul
estimată ca temperatura logaritmică medie corespunzătoare:

m= ∆ H conv
∆Tw (73)
1
2 π Rm⋅ Lh⋅
2 Rm R m ⋅ ln •• • D eu •
+ •
•
h gaz ⋅ D eu λw • D pat •

D eu - D pat

2
Rm= (74)
• D •eu
ln •• •
•
• D pat •

T w a fost astfel posibil să fie estimat prin următoarea ecua•ie:

g
• T - T Ie•ire • •
• gasif

• ∆T
m •
g w
•
T gasif - T Ie•ire ⋅ •e
Tw = (75)
• T -Tg Ie•ire •
•
• gasif

• ∆T
m
w
•
•
1-e•

Schimbul de căldură radiativă de la pere•ii reactorului a fost în cele din urmă calculat ca:

4)
2 π R m L h ⋅ σ b T⋅ w( 4 - m T pat
∆Hw rad = (76)
1 1
+ -1
ew eb

T m pat = ( T pyr + T b în)/ 2 (77)

S-a avut în vedere •i schimbul de căldură radiativă din gazele produse de piroliză aprinsă. Acesta a fost calculat ca
absorb•ie a radia•iei termice de către patul de biomasă preluând zona de piroliză.

53
Radia•ia termică care trece un strat fluid sau solid prin distan•ă z din energie
rad
sursă, ∆ H pat, este exprimat prin legea lui Lambert-Beer (Bass M. •i colab., 1995):

α
∆ H pat rad = ∆ H o e ( - ⋅ z)) (78)

În cazul unui gazificator descendent, ∆ H ° poate fi văzută ca radia•ie termică prin produse de piroliză în flăcări •i, prin
urmare, puterea termică absorbită de patul de biomasă poate fi scrisă ca:

2
π D pat F ε g σ b 4( 1 e α ⋅ L h)
∆ H pat ra d = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ T pieptene ⋅-- (79)
4

Ecua•iile (62), (76) •i (79) au fost în cele din urmă cuplate împreună pentru a formula bilan•ul energetic pe combustibilul din
biomasă care trebuie încălzit de la uscare la temperatura de piroliză. A fost scris ca:

π ⋅ D 2 pat ⋅ tu pat
ρ ⋅pat ⋅ cppat( ⋅ T pyr - T uscare )
) = ∆ H conv + ∆ wH rad + ∆ H pat rad (80)
4

În ecua•ia (79) singurele două valori necunoscute sunt L h •i T g Ieșire ( s-a ales diametrul patului

la fel ca zona de gazificare una, conform configura•iei nucleului deschis). Ca

consecin•ă, pentru a le afla, a fost adăugat, de asemenea, echilibrul energiei termice pe fluxul syngas:

g
ρ g ⋅ cp g ⋅ Î g ⋅ ( T gasif - T exit) = ∆ H conv (81)

54
 3. REZULTATE

3.1 Rezultatele aplicării modelului fără cinetică pentru diferiții combustibili de biomasă

3.1.1 Principalele rezultate după model termochimic

Conform modelului fără cinetică de gazeificare a biomasei descris la alin. 2.2, rezultatele privind procesele de conversie
termochimică ale combustibililor considera•i din biomasă sunt prezentate în acest paragraf.

Din aplica•ia modelului de piroliză Østberg (Østberg •i colab., 1998), următoarele componente •i randamente la
ie•irea din zona de piroliză au fost estimate pentru examinate
specii de biomasă. Temperaturile lor corespunzătoare (T pyr) sunt, de asemenea, raportate, deoarece acestea au fost calculate
conform ec. (20):

% în greutate Pai de grau de•euri de parc din lemn rasinoase nămol de canalizare RDF cu plastic
Char (C X N y) 12,45 18,24 19,42 10,87 5,15

CO 65,36 67,31 57,08 33,37 24,51

H2 4,97 5,34 3,79 3,26 4,13

CH 4 0,04 0,00 3,65 1,26 14,53

C2 H4 2,36 0,01 0,96 5,87 39,80

HCN 0,72 0,28 0,10 6,09 0,56

H 2 O ( umiditate + piroliză) 9,86 5,78 14,72 6,66 2,65

cenusa 4,24 3,04 0,27 32,62 8,66

T pyr ( K) 712 674 711 702 664

Tabelul 9: Produse de piroliză pentru combustibilii de biomasă considerați (% în greutate) și temperaturile

corespunzătoare ale acestora în conformitate cu aplicația modelului fără cinetică

Prin raportarea acestor prime rezultate la analizele proximale •i finale ale combustibililor din biomasă (tabelul 3), se poate
observa că raportul oxigen / carbon (O / C) din compozi•ia elementară a biomasei joacă un rol foarte important în
determinarea componentelor materiei volatile. Într-adevăr, pentru rapoarte O / C scăzute (în cazul nămolurilor de epurare •i
a combustibililor deriva•i mai ales),
procentele de masă de metan •i etilenă se ob•in în ciuda CO •i H 2 randamente.

Motivul acestui rezultat se datorează aceleia•i ipoteze a modelului lui Østberg pentru simularea pirolizei (ini•ial dezvoltat
pentru devolatilizarea cărbunelui), •i a numărului său relativ limitat de componente de gaz considerate ca fiind posibile
produse. De fapt, conform acestei abordări analitice, în cazul în care combustibilul examinat prezintă un raport O / C
scăzut, elementul de carbon care nu este implicat în produc•ia de cărbune este necesar legat de hidrogen, ducând astfel
la o
produc•ia de CH 4 •i C 2 H 4 •i frac•iuni relativ scăzute de CO. În consecin•ă, se ob•in chiar •i randamente mici de
hidrogen molecular, deoarece acesta este consumat în principal în
formarea acelora•i compu•i de hidrocarburi.

În cazuri reale, pe lângă CH 4 •i C 2 H 4, în timpul pirolizei se produc •i diferi•i compu•i (în special gudroanele •i
hidrocarburile mai grele) care sunt succesiv termic
crăpat sau uscat •i aburul reformat în etapele ulterioare ale gazificării.

În acest model de conversie solid propus, în schimb, CH 4 •i C 2 H 4 sunt singurele hidrocarburi considerate în produsele
de piroliză •i se presupune că sunt componente stabile
de compozi•ie finală syngas.

55
Prin urmare, raportul O / C în compozi•ia elementară a combustibilului reprezintă un parametru cheie limitativ pentru fiabilitatea
modelului, simplificând ipotezele, deoarece acestea pot fi acceptate numai pentru combustibilii cu valori relativ ridicate ale O / C.

În ceea ce prive•te produc•ia de cărbune în timpul pirolizei, s-a presupus că este aceea•i cantitate de carbon fix raportat în
analize de combustibili apropia•i.

În tabelul 9, procentul de masă ridicat al cenu•ii ca produse solide de piroliză a nămolului de canalizare determină în mod
evident scăderea celorlalte produc•ii de gaze, care prezintă, prin urmare, valori mai mici decât celelalte materiale de biomasă.

După cum se men•ionează la alin. 2.2.4, sa presupus că gazificarea aerului a fost efectuată pentru toate materialele de biomasă. Raporturile
de echivalen•ă de 0,25, 0,30 •i 0,35 au fost stabilite în această analiză •i, prin urmare, s-au calculat diferite rapoarte aer / combustibil pentru
fiecare combustibil din biomasă, a•a cum sa raportat în tabelul 10.

combustibil kg aer / kg biom proaspăt kg aer / kg daf biom

ER = 0,25 ER = 0,3 ER = 0,35 ER = 0,25 ER = 0,3 ER = 0,35

Pai de grau 1,28 1,54 1,80 1,50 1,80 2,10

de•euri de parc din lemn 1,40 1,68 1,96 1,52 1,83 2,13

rasinoase 1,42 1,71 1,99 1,58 1,90 2,22

nămol de canalizare 1,19 1,43 1,66 2,03 2,44 2,84

RDF cu plastic 2,75 3,30 3,85 3,11 3,73 4,35

Tabelul 10: Aprovizionarea cu aer pentru gazificarea combustibililor din biomasă în funcție de diferite valori ER

Urmând procedura analitică descrisă la punctele 2.2.4, 2.2.5 •i 2.2.6, produsele finale de proces au fost estimate ca
cenu•ă •i componente gazoase care părăsesc zona de gazificare. Procentele componentelor gazului •i randamentele
totale sunt listate în tabelele 11a, 11b •i 11c în func•ie de raporturile de echivalen•ă men•ionate mai sus, pentru toate
speciile de biomasă. Sunt incluse, de asemenea, temperaturile corespunzătoare la ie•irea din zona de gazificare
(calculate din ecua•ia (18)) •i eficien•a energetică a gazului rece.

vol% ( ER = 0,25) Pai de grau de•euri de parc din lemn rasinoase nămol de canalizare RDF cu plastic

CO 22,96 29,46 25,98 17,47 -

H2 26,96 26,95 22,33 18,52 -

CH 4 0,02 0,002 2,17 0,99 -

C2 H4 0,84 0,004 0,33 2,65 -

CO 2 10,73 7,05 8,74 10,48 -

N2 35,24 35,69 37,06 43,13 -

H2 O 2,97 0,74 3,37 3,91 -

NH 3 0,27 0,10 0,04 2,85 -

LHV (kJ / Nm 3) 6350 6645 6663 6525 -

T gasif ( K) 782 684 895 849 -

randament gazos (Nm 3 / kg proaspăt) 2,24 2,41 2,36 1,72 -

eficiența procesului 0,90 0,92 0,88 0,89 -

Tabelul 11a: randamentele Syngas, compozițiile, temperaturile și eficiența energetică a gazelor reci de
proces termochimic la ER = 0,25

56
 vol% ( ER = 0,3) Pai de grau de•euri de parc din lemn rasinoase nămol de canalizare RDF cu plastic

CO 21,70 26,63 23,89 15,83 0,23

H2 21,44 22,49 17,42 13,17 5,28

CH 4 0,02 0,002 2,02 0,91 3,89

C2 H4 0,78 0,003 0,30 2,44 8,22

CO 2 9,78 7,45 8,43 9,93 11,44

N2 39,50 39,97 41,40 47,59 57,10

H2 O 6,52 3,36 6,51 7,51 13,71

NH 3 0,25 0,09 0,03 2,62 0,13

LHV (kJ / Nm 3) 5560 5804 5802 5558 6861

T gasif ( K) 986 932 1110 1067 604

randament gazos (Nm 3 / kg proaspăt) 2,40 2,58 2,54 1,86 3,55

eficiența procesului 0,84 0,86 0,82 0,82 0,94

Tabelul 11b: randamentele Syngas, compozițiile, temperaturile și eficiența energetică a gazelor reci de
proces termochimic la ER = 0,30

vol% ( ER = 0,35) Pai de grau de•euri de parc din lemn rasinoase nămol de canalizare RDF cu plastic

CO 20,39 24,60 21,84 14,01 0,93

H2 16,81 18,14 13,37 9,01 4,00

CH 4 0,02 0,002 1,89 0,85 2,77

C2 H4 0,74 0,003 0,28 2,26 7,05

CO 2 9,15 7,36 8,39 9,88 10,76

N2 43,23 43,72 45,18 51,40 59,45

H2 O 9,43 6,10 9,01 10,16 14,93

NH 3 0,23 0,09 0,03 2,43 0,12

LHV (kJ / Nm 3) 4863 5077 5048 4725 5717

T gasif ( K) 1162 1130 1294 1255 832

randament gazos (Nm 3 / kg proaspăt) 2,56 2,75 2,71 2,01 3,97

eficiența procesului 0,78 0,81 0,77 0,75 0,88

Tabelul 11c: randamentele Syngas, compozițiile, temperaturile și eficiența energetică a gazelor reci de
proces termochimic la ER = 0,35

După cum se poate observa din tabelul 11a, valorile pentru RDF-uri corespunzătoare ER = 0,25 nu sunt indicate. De
fapt, în această condi•ie, echilibrul energetic total al procesului general de gazeificare nu a fost satisfăcut, cum ar fi
furnizarea de aer nu a fost suficientă pentru a sus•ine termic procesele endotermice termochimice (vaporizarea
umidită•ii, piroliza •i gazificarea char) prin furnizarea căldurii necesare din reac•iile de ardere . Într-adevăr, a•a cum este
raportat în tabel
12, s-a calculat o căldură de piroliză foarte mare pentru RDF-uri, în func•ie de compozi•ia produselor de piroliză •i valoarea
de încălzire a combustibilului solid (ech. (6)). Din acest motiv, furnizarea •i cererile de energie termică nu au fost echilibrate
în cazul ER = 0,25. Mai mult, pentru ER ca 0,30 •i
0,35, temperaturile estimate de ardere •i gazeificare (a se vedea tabelul 13) au rezultat, de asemenea, prea scăzute în
raport cu valorile obi•nuite la care se a•teaptă să se dezvolte procesele lor corespunzătoare.

Mai mult, randamentele ridicate de metan •i etilenă calculate în zona de piroliză •i rezultate din raporturile scăzute de
O / C ale compozi•iilor lor elementare, sunt încă prezente ca procentaje volumetrice ridicate în compozi•iile finale
syngas, atât pentru nămolul de canalizare
57
în special pentru RDF-uri, deoarece se presupune că ace•ti compu•i nu sunt implica•i în etapele ulterioare de ardere •i
gazeificare.

În plus, RDF-urile sunt, de asemenea, prezentate de o mică produc•ie de char în timpul etapei de piroliză, adică
se presupune în schimb că este singurul compus care trebuie convertit în H 2 •i CO în zona de gazificare. În
consecin•ă, procente foarte mici din aceste două combustibile
gazele sunt prezentate în compozi•ia finală syngas.

Pentru cele două biomase lemnoase, valorile scăzute ale încălzirii syngas au rezultat aproape la fel, de•i compozi•iile lor au
fost destul de diferite. Datorită raportului său O / C mai mic (a se vedea tabelul
3), rasinoase prezintă un procent mai mare de metan în compozi•ia finală a gazului •i un randament u•or mai scăzut de
syngas.

Cel mai mare con•inut de azot legat în compozi•ia elementară a nămolului de epurare este motivul pentru cele mai
mari procente de amoniac în compozi•iile sale finale de syngas corespunzătoare.

combustibil ∆ H vap ( kJ / kg daf) ∆ ∆ H pyr ( kJ / kg daf) ∆ H pieptene ( kJ / kg daf) ∆ H gasif ( kJ / kg daf)

ER = 0,25 ER = 0,3 ER = 0,35 ER = 0,25 ER = 0,3 ER = 0,35

Pai de grau 329 2362 - 5967 - 7160 - 8353 1705 1851 1986

de•euri de parc din lemn 168 2095 - 6048 - 7257 - 8467 2494 2585 2700

rasinoase 309 1308 - 6283 - 7540 - 8744 2637 2763 2823

nămol de canalizare 316 3452 - 7968 - 9400 - 10832 1805 1790 1747

RDF cu plastic 95 10633 - - 12836 - 14721 - 480 490

Tabelul 12: Procesul se încălzește în diferite zone de reacție, în funcție de natura biomasei și
raportul de echivalență

ER = 0,25 Pai de grau de•euri de parc din lemn rasinoase nămol de canalizare RDF cu plastic

T pyr ( K) 712 674 711 702 -

T pieptene ( K) 1216 1345 1510 1208 -

T gasif ( K) 782 684 895 849 -

ER = 0,3 Pai de grau de•euri de parc din lemn rasinoase nămol de canalizare RDF cu plastic

T pyr ( K) 712 674 711 702 664

T pieptene ( K) 1409 1525 1669 1371 656

T gasif ( K) 986 932 1110 1067 604

ER = 0,35 Pai de grau de•euri de parc din lemn rasinoase nămol de canalizare RDF cu plastic

T pyr ( K) 712 674 711 702 664

T pieptene ( K) 1569 1674 1791 1509 888

T gasif ( K) 1162 1130 1294 1255 832

Tabelul 13: temperaturile gazelor la ieșirea din diferitele zone de reacție, conform
natura biomasei și raportul de echivalență

58
Prin compararea temperaturilor maxime estimate în interiorul gazificatorului (cum ar fi la ie•irea din zona de ardere) la acela•i
raport de echivalen•ă •i pentru toate materialele de biomasă (cu excep•ia RDF-urilor), acestea par să depindă mai mult de
con•inutul de cenu•ă de biomasă decât de aer la aprovizionarea cu biomasă (ca transportor inert de azot). Într-adevăr, nămolul
de canalizare prezintă cea mai scăzută temperatură de ardere •i cel mai mare con•inut de cenu•ă, iar temperaturile de ardere
pentru toate materialele scad odată cu cre•terea cantită•ilor de cenu•ă. Aceea•i tendin•ă poate fi observată, de asemenea, luând
în considerare numai cele două biomase lemnoase, ale căror compozi•ii elementare sunt foarte asemănătoare •i se modifică
doar con•inutul de cenu•ă •i umiditate.

Biomasele lemnoase prezintă, de asemenea, cea mai mare căldură de gazeificare, ∆ H gasif, la fiecare ER condi•ie (a se vedea tabelul 12). Acesta
este, de asemenea, un rezultat a•teptat, deoarece aceste materiale sunt caracterizate de
cel mai ridicat con•inut fix de carbon, care se presupune că oferă con•inuturi similare de carbon în timpul etapei de piroliză •i
apoi vor fi transformate în totalitate în zona de gazificare.

Ca rezultat indirect al calculelor anterioare, s-a realizat o estimare a distribu•iei căldurii de ardere între celelalte
procese endoterme, în func•ie de raportul de echivalen•ă. Pe lângă pierderea de căldură (fixată la 10% din căldura
totală de ardere), au fost lua•i în considerare al•i doi termeni: căldură pentru procesele care au avut loc înainte de
ardere (încălzirea aerului •i a materiilor prime, uscarea biomasei •i piroliza) •i căldura pentru reac•iile de gazificare
endotermă, apoi oxidarea par•ială. Sumele lor respective, X •i Da, ca raport la căldura totală de ardere, sunt raportate
în următorul tabel 14:

ER = 0,25 Pai de grau de•euri de parc din lemn rasinoase nămol de canalizare RDF cu plastic

ξξξξ 0,1 0,1 0,1 0,1 -

X 0,58 0,48 0,36 0,58 -
Da 0,32 0,42 0,54 0,32 -

ER = 0,30 Pai de grau de•euri de parc din lemn rasinoase nămol de canalizare RDF cu plastic

ξξξξ 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1

X 0,47 0,44 0,30 0,56 0,89
Da 0,43 0,46 0,60 0,34 0,01

ER = 0,35 Pai de grau de•euri de parc din lemn rasinoase nămol de canalizare RDF cu plastic

ξξξξ 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1

X 0,41 0,34 0,26 0,43 0,77

Da 0,49 0,56 0,64 0,47 0,13

Tabelul 14: Distribuția căldurilor de ardere ca sursă de căldură pentru celălalt endoterm
procesele implicate în gazificarea biomasei

3.1.2 Influența conținutului de umiditate și a raportului de echivalență asupra rezultatelor modelului de gazeificare

Temperaturile gazelor la ie•irea din zona de piroliză nu sunt afectate de raportul de echivalen•ă, precum •i de produsele
de piroliză. Acesta este un rezultat evident, deoarece devolatilizarea solidelor este un proces termofizic care se
desfă•oară fără reactan•i de gaz oxidan•i •i, într-o configura•ie de gazeificare descendentă, mediul de gazificare este
alimentat în jos zona de piroliză.

După cum era de a•teptat, CO •i H 2 procentele scad în schimb cu cre•terea raportului de echivalen•ă,
în timp ce CO 2 iar con•inutul de apă cre•te pe măsură ce produsele de combustie ale reac•iilor (7) •i (8) prevalent. Acest lucru duce
în mod evident la o cre•tere consecventă a valorilor de încălzire syngas pentru

59
inferior ER valori (vezi fig. 7). Mai mult decât atât, în ciuda randamentelor mai mari de syngas corespunzătoare unor rapoarte de echivalen•ă
mai mari, chiar •i eficien•ele energetice ale gazelor reci arată acelea•i tendin•e ca valorile scăzute de încălzire a gazelor în func•ie de ER ( vezi
fig. 8).

Cu toate acestea, aceste rezultate sunt profund influen•ate de ipotezele simplificatoare ini•iale de conversie completă a
carbonului în zona de gazeificare •i pierderi fixe de energie ca 10% din căldura de ardere, prin neglijarea formării
gudronelor la fiecare stare de lucru. În aplica•ii practice, dimpotrivă, raportul aer / combustibil joacă un rol foarte important
în conversia carbonului •i a randamentului final al gudronelor, astfel încât eficien•a energiei gazelor reci ar putea arăta
chiar tendin•e opuse analizei rezultatelor experimentale.

LHV
7000
Pai de grau

6000 de•eurile parcului

lemn
kJ / Nm3

rasinoase

5000

canalizare

nămol

4000
0,2 0,25 0,3 0,35 0,4

ER

Figura 7: Valori scăzute de încălzire a gazului produs în funcție de raportul de echivalență, pentru
combustibili diferiți din biomasă

0,95
Pai de grau

0,90

de•eurile parcului

lemn
0,85

η rasinoase

0,80

canalizare

nămol
0,75

0,70
0,2 0,25 ER 0,3 0,35 0,4

Figura 8: Eficiența energetică a gazului rece a procesului de gazeificare în funcție de echivalență

raport

60
Deoarece reac•iile de oxidare exotermă îmbunătă•ite (7) •i (8), de asemenea, căldura de ardere, ∆ H pieptene
(în termeni absolu•i), cre•te cu raportul de echivalen•ă •i, în consecin•ă,
temperaturile din zonele de ardere •i gazificare, de asemenea, deoarece alimentarea cu energie este mai mare (vezi tabelul 13).

În plus, ca cre•tere a temperaturii în zona de gazificare, exotermul schimbarea gazului de apă

reac•ie (15), ( ∆ H = -41 kJ / mol) nu este favorizat pentru mai mare ER valorile, astfel încât global
etapa de căldură a procesului de gazeificare, ∆ H gasif ( ca proces endotermic), rezultatele cresc, de asemenea, la condi•ii mai mari ale
raportului de echivalen•ă.

Procentele de vapori de apă din compozi•iile finale syngas sunt în mod clar dependente de con•inutul de umiditate al
combustibililor corespunzători, deoarece se poate observa în special din analiza compozi•iei syngasului din lemn de parc în
func•ie de cel mai scăzut con•inut ini•ial de apă.

Aceea•i dependen•ă nu este atât de evidentă în cazul lui H 2 procent syngas, în schimb. S-ar putea astfel deduce că,
cel pu•in pentru biomasele considerate, con•inutul scăzut de umiditate
(cel pu•in până la 5%) nu reprezintă un factor limitativ pentru conversia carbonului solid (ec. (11)),
care, dimpotrivă, este realizată în principal de produsele reac•iilor de oxidare (H 2 O •i CO 2) eliberat în zona de ardere.

Adăugarea de abur auxiliar pentru cre•terea eficien•ei procesului •i a valorii de încălzire a gazelor sintetice pare,
a•adar, să nu fie necesară în cazul biomaselor luate la examen.

Con•inutul de umiditate al combustibilului pare să afecteze •i temperatura gazului la ie•irea din zona de gazificare. De fapt, luând în
considerare cele două biomase lemnoase, în acela•i timp ER condi•ii, temperaturile de gazeificare au rezultat mai mari pentru
lemnul de esen•ă moale decât pentru de•eurile de parc, de•i acesta din urmă prezintă cel mai mic con•inut de umiditate. Acest lucru
poate fi explicat din ipoteza schimbarea gazului de apă echilibrul reac•iei în zona de gazificare. Într-adevăr, luând în considerare •i

conversia completă a char prin reac•iile (11) •i (12), un H mai mare 2 Concentra•ia de O în compozi•ia finală a gazelor sintetice, în
special datorită con•inutului ini•ial mai ridicat de apă în combustibil (ca în prezenta
în cazul lemnului de rasinoase), dă o valoare mai mică a constantei de echilibru (a se vedea ecua•ia (16)) •i, conform
ecua•iei. (17), în consecin•ă, cre•te temperatura de echilibru.

61
3.1.3 Validarea rezultatelor modelului prin compararea cu datele experimentale (biomasă
lemnoasă)
Rezultatele modelului analitic propus au fost bine validate din compara•ia cu datele experimentale privind
prelucrarea lemnului, pentru care un număr mare de teste de conversie termochimică sunt raportate în literatură.

Temperaturile gazelor •i frac•iile de masă solidă (char + cenu•ă) calculate la ie•irea din zonele de piroliză (vezi tabelul 9) au
fost comparate cu aceia•i parametri înregistra•i în timpul testelor de piroliză a lemnului, luând în considerare valorile
constante măsurate ale acestora la sfâr•itul procesului de devolatilizare solidă (fig. 9).

0,4 model - parchet de•euri de

lemn
0,35

model - rasinoase
0,3
fracția de masă solidă

0,25

exper. date
0,2
(Maschio •i colab.,

0,15 1992)

exper. date
0,1 (Sadhukan •i colab.,
2009)
0,05
exper. date
0 (Bellais, 2007)
350 375 400 425 450 475

T pyr (° C)

Figura 9: Comparația fracțiilor de masă solidă reziduală și temperaturile corespunzătoare

între testele experimentale de piroliză a lemnului și rezultatele modelului calculate pentru lemnos
biomasă.

Din figura 9, se poate afirma că rezultatele experimentale •i analitice sunt în concordan•ă destul de bună. Într-adevăr, în
ciuda diferitelor specii de lemn utilizate pentru modelarea pirolizei •i testele experimentale, s-a estimat o eroare maximă
de 11% pentru frac•ia de masă reziduală dintre model •i rezultatele experimentale. Deoarece proprietă•ile lemnelor
utilizate pentru experimente nu au fost clar indicate în literatura corespunzătoare, nu a fost posibilă nicio analiză
suplimentară asupra acestui rezultat. Oricum, presupunerea con•inutului de carb ca produs final de piroliză egală cu
cantitatea fixă de carbon din compozi•ia ini•ială a combustibilului solid pare a fi o simplificare de modelare acceptabilă.

Compozi•iile estimate de syngas •i temperaturile de gazificare au fost, de asemenea, examinate pe baza rezultatelor
experimentale ale testelor de gazeificare a fluxului descendent al lemnului (Jayah •i colab., 2003). Deoarece încă biomase
lemnoase diferite au fost utilizate pentru experimente •i modelarea gazificării, analizele lor proximale •i finale sunt raportate
în tabelul 15 pentru o mai bună compara•ie.

Figura 10 prezintă compozi•ii syngas uscate, deoarece acestea au fost calculate prin modelul cinetic liber •i măsurate la ie•irea
gazificatorului descendent din lemn. Raporturile aer / combustibil corespunzătoare, temperaturile de ie•ire a gazului •i frac•iile
finale de masă solidă sunt enumerate în tabelul 16, ca condi•ii principale de lucru •i rezultate ulterioare.

62
 deșeurile parcului lemn de cauciuc
rasinoase
lemn (teste exper.) *

analiză proximă

VM (db%) 77,6 78,2 80,1

FC (db%) 19,2 21,5 19,2

cenu•ă (% db) 3,2 0,3 0,7

umiditate (% db) 5,5 10,7 16

analiză finală

C (%) 49,6 52,5 50,6

H (%) 5,7 6,0 6,5

N (%) 0,3 0,1 0,2

O (%) 41,1 41,1 42

S (%) 0,0 0,0 -

cenu•ă (%) 3,2 0,3 0,7

* Jayah •i colab., 2003

Tabelul 15: Analize proximale și finale ale biomasei lemnoase utilizate pentru gazeificare
modelare și în teste experimentale

60,00
de•eurile parcului

lemn
50,00

rasinoase
40,00
vol% (db)

30,00 experimental
date (Jayah et
al., 2003)
20,00

10,00

0,00
CO H2 CH4 + C2H4 CO2 N2

Figura 10: Compoziții syngas uscate, așa cum au fost calculate prin modelul cinetic liber și
ca rezultate ale testelor experimentale

exper. date (Jayah

deșeuri de parc din lemn rasinoase
și colab., 2003)

T gasif ( ° C) 857 1021 890

raportul aer / combustibil 1,96 1,99 1,96

frac•ia de masă (char + cenu•ă,% db) * 3,2 0,3 4,3

* procentul de alimentare cu combustibil uscat ini•ial

Tabelul 16: Temperaturile de ieșire a gazului, rapoartele aer / combustibil și fracțiile de masă solidă reziduală, după cum se estimează
analitic și ca rezultate experimentale la testele de gazificare a biomasei lemnului.

63
După cum sa men•ionat în paragrafele anterioare, gazeificarea completă a char a fost luată în considerare în dezvoltarea modelului
cinetic liber, de•i în mod clar nu se realizează în timpul testelor experimentale. Într-adevăr, frac•ia de masă reziduală colectată la sfâr•itul
experimentelor de gazificare a lemnului (a se vedea tabelul 16) este mult mai mare decât con•inutul ini•ial de cenu•ă al combustibilului (a
se vedea tabelul 15). Prin urmare, caracterul neconvertit se măsoară la sfâr•itul încercărilor de gazeificare descendentă.

Acest decalaj principal între rezultatele analitice •i experimentale poate fi, de asemenea, considerat ca fiind
motivul principal al procentului de CO mai mic •i al CO mai mare 2 una dintre datele experimentale cu privire la rezultatele
modelului.

De fapt, întrucât carbonul solid nu este complet transformat în aplica•ii practice, se poate deduce că mai ales
următoarea reac•ie (12)

C + CO 2 = 2CO ( ∆ H = 173 kJ / mol)

nu se efectuează în totalitate în timpul experimentelor, poate din cauza unei temperaturi de lucru prea scăzute sau a unui timp
scurt de •edere a gazului în zona de gazificare.

Cu cât este mai mare N 2 procentual în datele experimentale în raport cu rezultatele analitice, chiar •i la acela•i raport aer / combustibil,
arată un randament mai scăzut de syngas uscat, poate din cauza cre•terii mai mari
con•inutul de umiditate al combustibilului testat (a se vedea tabelul 16) sau încă din cauza conversiei incomplete a carbonului solid.

Mai mult, de•i cel mai mare con•inut de umiditate al lemnului de cauciuc, temperatura gazului corespunzător la ie•irea din
zona de gazificare nu este mai mare decât cele estimate pentru celelalte două materiale. Prin urmare, se poate deduce
că în experimente reale (cel pu•in în acest caz) schimbarea gazului de apă echilibrul nu este atins.

64
3.2 Rezultate preliminare pentru estimarea dimensiunilor unităților de gazeificare

După cum se men•ionează la alin. 2.3, reac•iile eterogene de gazeificare a cărbunelui, devolatilizarea combustibilului solid,
vaporizarea umidită•ii •i încălzirea ini•ială a materiei prime au fost considerate drept principalele procese care afectează
dimensionarea unită•ilor de gazeificare, prin analiza timpilor respectivi necesari pentru dezvoltarea lor completă în interiorul
reactorului. Aceste perioade de timp au fost într-adevăr folosite ca timpi de •edere a fazelor solide în zonele corespunzătoare,
având în vedere un regim perfect de curgere a dopului.

Cu scopul estimării volumelor de zone de reac•ie pentru fiecare combustibil de biomasă luat în considerare în această
analiză (cu excep•ia combustibililor deriva•i din de•euri, ale căror rezultate prin modelul de gazeificare termochimică nu au
fost satisfăcătoare), s-au făcut câteva ipoteze ini•iale.

În ceea ce prive•te dimensiunea unită•ilor, o rată ini•ială de alimentare cu biomasă proaspătă ( W) deoarece s-a luat în considerare 100 kg /
h pentru toate speciile •i s-a folosit în toate cazurile o configura•ie descendentă cu nucleu deschis.

Printre diferitele condi•ii investigate de alimentare cu aer ( ER), au fost alese cele care furnizează cele mai bune
eficien•e ale gazelor reci, dar men•inând o temperatură de ie•ire a gazului nu mai mică de 950K. Într-adevăr,
conform unui studiu anterior realizat de Sharma, 2008, temperaturile critice peste care se poate realiza gazificarea
completă a biomasei au fost calculate ca 932K •i 950K, conform diferitelor modele adoptate.

Prin urmare, acest rezultat a fost considerat o ipoteză ini•ială în prezenta analiză •i, în consecin•ă, raportul de echivalen•ă
ca 0,3 a fost utilizat ca condi•ie de alimentare cu aer pentru paie de grâu, ră•inoase •i nămoluri de canalizare, în timp ce
pentru de•euri de parc s-a folosit ER = 0,35 (vezi tabelul 13).

În acest fel, pentru cele două biomase lemnoase, condi•iile de lucru care oferă aproape acelea•i eficien•e ale gazelor reci
au fost luate •i la examen (a se vedea tabelul 11b •i 11c).

Pe baza acestor ipoteze, fluxurile de gaz prin gazificatoare ar putea fi calculate pentru fiecare combustibil din biomasă
•i în fiecare zonă de reac•ie. În func•ie de valorile lor la intrarea în zonele de gazificare ( Q), diametrele unită•ilor au fost
calculate alegând o viteză superficială a gazului ca 0,5 m / s, după cum sugerează Reed •i colab., 1999.

Valorile numerice ale cantită•ilor men•ionate mai sus sunt prezentate în tabelul următor 17, pentru fiecare tip de
biomasă considerat.

combustibil W proaspat ( kg / h) W daf ( kg / h) Î g ( Nm 3 / kg daf) Î g ( Nm 3 / h) v (m / s) D (m)

Pai de grau 100 85,48 2,54 217 0,50 0,39

de•euri de parc din lemn 100 91,77 2,63 241 0,50 0,41

rasinoase 100 90,03 2,41 217 0,50 0,39

nămol de canalizare 100 58,57 2,89 169 0,50 0,35

Tabelul 17: rate de alimentare cu biomasă, randamente și fluxuri de gaze la ieșirea din zona de ardere și
diametrele unităților corespunzătoare pentru diferitele aplicații de gazeificare a materialelor

65
3.2.1 Rezultate din modelele de conversie investigate pentru gazificarea char

Pentru gazificarea char prin reac•iile (11) •i (12), rezisten•ele de transfer de masă cinetică •i gazoasă au fost comparate
reciproc ca posibili factori limitativi ai procesului •i au fost adoptate două modele de conversie, cum ar fi modelul uniform de
particule care reac•ionează •i cel de micsorare unul.

Pentru primul, ca defini•ie a aceluia•i model, transferul de masă al gazului care reac•ionează către locurile active interne
ale particulelor de combustibil este neglijabil, astfel încât este luată în considerare doar rezisten•a cinetică. În acest scop,
echiv. (21), unde sunt cinetica reac•iilor (11) •i (12)
cuplat într-o singură expresie, conform presiunilor par•iale ale lui H 2 O •i CO 2.

Rezultatele privind temperaturile •i presiunile par•iale ini•iale ale reactan•ilor, precum •i factorii de conversie a char •i
timpul de gazificare corespunzător sunt prezentate în tabelul următor 18, pentru diferitele specii de biomasă:

combustibil T gasif ( K) p CO 2 ( Pa) p H 2 O ( Pa) Xc ττττ ur ( s)

Pai de grau 986 17181 11644 0,999 2146
de•euri de parc din lemn 1130 19630 9847 0,999 84
rasinoase 1110 19024 15086 0,999 123
nămol de canalizare 1067 15287 17030 0,999 298

Tabelul 18: factorii de conversie a carbonului solid și timpul de conversie corespunzător pentru
diferite specii de biomasă, conform modelului uniform de particule care reacționează,

În cazul modelului de bază mic•orat, reac•iile (11) •i (12) au fost ini•ial luate la examen separat, iar succesiv timpii lor
corespunzători pentru gazificarea totală a carbonului au fost combinate împreună prin intermediul ecua•iei (31).

În tabelul 19, parametrii cinetici •i timpii corespunzători de gazificare a charului sunt raporta•i pentru cele două reac•ii
separat •i pentru fiecare material de biomasă. Tabelul 20, în schimb, arată timpul total de conversie pentru gazificarea
char, deoarece au fost ob•inu•i luând în considerare simultan cele două reac•ii de gazificare

C + H 2 O = CO + H 2 R p ( mm) R c ( mm) T gasif ( K) k 11 ( 1 / s) k ' 11 ( Domnișoară) rk( 11) ( s / m) ττττ k ( 11) ( s)

Pai de grau 5,00 1,42 986 58 0,027 37 590

de•euri de parc din lemn 12,5 2,66 1130 454 0,402 2 211

rasinoase 5,5 1,23 1110 361 0,148 7 133

nămol de canalizare 0,50 0,15 1067 174 0,008 118 349

C + CO 2 = 2CO R p ( mm) R c ( mm) T gasif ( K) k 12 ( 1 / s) k ' 12 ( Domnișoară) rk( 12) ( s / m) ττττ k ( 12) ( s)

Pai de grau 5,00 1,42 986 30 0,014 70 761

de•euri de parc din lemn 12,5 2,66 1130 120 0,106 9 401

rasinoase 5,5 1,23 1110 104 0,042 24 366

nămol de canalizare 0,50 0,15 1067 61 0,003 337 1114

Tabelul 19: parametrii cinetici și timpul total de conversie a carbonului solid conform
modelul miezului micșorat și rezistența cinetică intrinsecă a reacțiilor unice

66
 combustibil ττττ k ( s)

Pai de grau 332

de•euri de parc din lemn 138
rasinoase 97
nămol de canalizare 266

Tabelul 20: timpi de gazificare a char în funcție de modelul miezului de micșorare și cinetica intrinsecă
rezistență, cu ambele reacții dezvoltate contemporan și pentru fiecare combustibil din biomasă

După cum sa men•ionat, gazeificarea carbonului a fost investigată •i ca transfer de masă limitat. În acest caz, particulele de carbon
au fost considerate alternativ ca dimensiuni variabile •i neschimbabile, astfel încât au fost estimate rezisten•ele externe •i interne
de transfer de masă prin gazele care reac•ionează, conform modelului de conversie a miezului mic•orat din nou.

Cu toate acestea, ca un caz mai conservator, s-a luat în considerare gazeificarea particulelor de dimensiuni neschimbate pentru
estimarea timpului total de conversie a carbonului, astfel încât rezisten•ele de transfer de masă interne •i externe au fost
combinate în serie (echiv. (39)), luând în considerare ini•ial ambele reac•iile de gazeificare separat. Timpii lor corespunzători de
gazeificare a încărcăturii au fost astfel calcula•i prin ecua•ia (40) •i în cele din urmă au fost cupla•i împreună prin intermediul
ecua•iei (31).

Estimările parametrilor principali implica•i în analiza mecanismelor de difuzie a gazelor •i timpul global corespunzător
pentru gazificarea completă a carbonului sunt raportate în tabelul 21, pentru fiecare reac•ie de gazeificare considerată •i
pentru toate speciile de biomasă examinate.

s)
C + H 2 O = CO + H 2 R c ( mm) T gasif ( K) D m ( m 2 / s) εεεε c D me ( m 2/
r d ( s / m) ττττ d ( s)

Pai de grau 1,42 986 0,00124 0,7 0,00087 0,4046 7

de•euri de parc din lemn 2,66 1130 0,00166 0,7 0,00117 0,5368 46

rasinoase 1,23 1110 0,00163 0,7 0,00114 0,2922 6

nămol de canalizare 0,15 1067 0,00115 0,7 0,00080 0,0523 0,2

C + CO 2 = 2CO R c ( mm) T gasif ( K) D m ( m 2 / s) * εεεε c D me ( m 2 / s) r d ( s / m) ττττ d ( s)

Pai de grau 1,42 986 0,00076 0,7 0,00053 0,7664 8

de•euri de parc din lemn 2,66 1130 0,00102 0,7 0,00071 1,1347 48

rasinoase 1,23 1110 0,00100 0,7 0,00070 0,5277 8

nămol de canalizare 0,15 1067 0,00069 0,7 0,00048 0,0835 0,3

Tabelul 21: parametrii de difuzie a gazului de reacție și timpii corespunzători pentru gazificarea char, în funcție de modelul
miezului de micșorare și rezistența globală la transferul de masă, pentru fiecare
reacție de gazeificare

În tabelul 22, în schimb, sunt raportate timpii pentru gazificarea completă a carbonului în func•ie de mecanismele de
difuzie a gazelor •i dezvoltarea simultană a reac•iilor de gazificare pentru diferitele specii de biomasă.

combustibil ττττ d ( s)

Pai de grau 4
de•euri de parc din lemn 23
rasinoase 3
nămol de canalizare 0,1

Tabelul 22: timpii pentru gazificarea completă a carbonului, în conformitate cu modelul miezului micșorat și
rezistența globală la transferul de masă, pentru reacții dezvoltate simultan.

67
Se poate observa că pentru procesul de gazificare a cărbunilor rezisten•ele termofizice ale reactan•ilor gazo•i difuzia de la
gazul în vrac la situsurile active interne ale particulelor de carbon solid sunt aproape neglijabile în raport cu cele cinetice.
Mecanismele de difuzie depind în mod clar de dimensiunea particulelor de carbon, în timp ce pentru rezisten•ele cinetice
temperatura de gazificare este singurul parametru care afectează determinarea timpului de conversie a carbonului solid. Prin
urmare, în condi•iile actuale, cinetica reac•iilor (11) •i (12) poate fi considerată ca fiind singurii factori limitativi ai procesului.

Timpii lor de conversie corespunzători au fost apoi compara•i în func•ie de modelele de conversie au fost utilizate pentru
estimarea lor, cum ar fi modelul uniform de particule care reac•ionează •i cel de micsorare. Rezultatele pentru diferite
materiale de biomasă sunt prezentate în figura 11.

3000

model uniform de particule care reac•ionează

2500
modelul miezului mic•orat

2000

s 1500

1000

500

Pai de grau deșeurile parcului rasinoase canalizare

lemn nămol

Figura 11: timpii de gazificare a char prin rezistențe cinetice în funcție de diferitele conversii
modele pentru timpul complet de gazificare a carbonului solid

O diferen•ă profundă poate fi observată pentru timpii de conversie a paiului de grâu, cum ar fi pentru biomasa care prezintă
cea mai scăzută temperatură de gazeificare (a se vedea tabelul 18) •i se poate observa o mare dependen•ă de temperatură
pentru toate rezultatele legate de modelul uniform de particule care reac•ionează, conform echiv. (21). În schimb, modelul
miezului de mic•orare prezintă intervale mai restrânse pentru diferitele specii de biomasă •i temperaturi de gazeificare,
poate din cauza presupunerii generale a carbonului doar ca carbon solid, astfel încât sunt utilizate acelea•i reac•ii teoretice
de gazeificare.

Dimpotrivă, din moment ce ecua•ia (21) a fost determinată empiric de testele de gazificare a lemnului de către Groeneweld •i
Van Swaji (Di Blasi, 2009), s-ar putea să nu se potrivească corespunzător pentru alte simulări de conversie a combustibililor
din biomasă sau ar putea func•iona doar în o gamă limitată de temperaturi (în jur de 1000K - 1100K).

3.2.2 Rezultate ale investigației analitice privind dezvoltarea pirolizei combustibililor

Pentru biomasa pirolizei, modelul de micsorare a fost considerat numai, iar rezisten•ele la transferul de căldură au fost comparate
cu cele cinetice, după cum sa men•ionat la alin. 2.3.2. Particulele de dimensiuni neschimbate au fost considerate ca fiind un caz
mai conservator, pentru a lua în considerare atât rezisten•ele interne, cât •i cele externe.

Pentru aceasta din urmă, emisivitatea termică a produselor de piroliză în flăcări trebuia estimată pentru a calcula coeficientul de
schimb de căldură radiativă h rad. ( vezi ec. (46)). Din moment ce gazul termic
68
emisivitatea depinde de dimensiunea caracteristică a reactorului, L, ( a se vedea ecua•ia (44)), valorile sale ar putea fi estimate
numai pe baza diametrelor reactorului proiectate anterior, cum ar fi luând în considerare o rată de alimentare ini•ială pentru fiecare
combustibil considerat.

Emisivită•ile termice ale gazului la ie•irea din zona de ardere •i parametrii relativi implica•i în estimarea lor sunt
arăta•i în tabelul următor 23, pentru fiecare combustibil din biomasă:

combustibil T pieptene ( K) D (m) F L (m) eg

Pai de grau 1409 0,39 0,9 0,35 0,228
de•euri de parc din lemn 1674 0,41 0,9 0,37 0,217

rasinoase 1669 0,39 0,9 0,35 0,216

nămol de canalizare 1371 0,35 0,9 0,31 0,233

Tabelul 23: emisivități termice ale produselor de piroliză în flăcări și fasciculul corespunzător
lungimile reactoarelor pentru diferitele aplicații de gazeificare a biomasei

A•a cum s-a explicat •i la alin. 2.3.2, rezisten•ele termice interne •i externe la dezvoltarea pirolizei au fost comparate
între ele prin intermediul Biot număr, cum ar fi raportul dintre coeficien•ii lor de transfer de căldură, a•a cum este
exprimat prin echiv. (48).

Conform dimensiunilor ini•iale ale particulelor selectate de combustibili din biomasă, Biot numărul a rezultat mai mare decât unitatea
pentru to•i combustibilii din biomasă, cu excep•ia nămolului de canalizare (a se vedea tabelul 25), ale cărui particule sunt foarte mici (1
mm). Aceasta înseamnă că rezisten•a internă la transferul de căldură poate fi considerată mai mare decât cea externă în majoritatea
aplica•iilor practice, cel pu•in pentru tehnologia de gazeificare descendentă.

Pentru o analiză mai bună, dimensiunile prin care Biot numărul corespunde unită•ii în diferitele aplica•ii de gazeificare a
combustibililor ( R *) au fost, de asemenea, calculate, ceea ce înseamnă dimensiunea ini•ială a biomasei pentru care rezisten•ele
conductive •i radiative de transfer de căldură ating aceea•i relevan•ă pentru avansarea pirolizei biomasei. Valorile sunt raportate în
tabelul 24, pentru fiecare material de biomasă.

combustibil R * (mm)
Pai de grau 2,2
de•euri de parc din lemn 3,3
rasinoase 3,1
nămol de canalizare 2,0

Tabelul 24: dimensiunile biomasei corespunzătoare numărului Biot ca unitate (R *)

Biot numărul a ie•it în intervalul 0,1 până la 10 pentru to•i combustibilii din biomasă. Prin urmare, după cum sa explicat la alin. 2.3.2,
ambele rezisten•e de transfer de căldură au fost luate în considerare •i comparate cu una cinetică pentru a estima în cele din urmă
timpul de conversie a pirolizei. În acest scop, Thiele
numerele au fost, de asemenea, determinate, conform ec. (51) •i (52), pentru mecanismele de transfer termic
conductiv •i respectiv radiativ.

Ambii Th cond •i Th rad a ie•it în intervalul 0,1 până la 10 pentru biomasele lemnoase, astfel încât timpul de conversie în ceea ce
prive•te rezisten•ele de transfer de căldură interne •i externe, precum •i
unul cinetic, au fost toate luate în considerare •i însumate pentru a estima timpul total pentru dezvoltarea pirolizei
completă. Au fost calculate în func•ie de echiv. (42), (47) •i respectiv (49).

Pentru paie de grâu atât Thiele numerele au fost mai mari de 10, astfel încât rezisten•a cinetică a fost neglijată în
estimarea timpului de conversie solid, care a fost astfel ob•inut prin suma timpilor rezulta•i numai din analiza
transferurilor de căldură.

69
În cele din urmă, în cazul nămolului de epurare, conductiv Thiele număr, Th cond, a fost mai mică de 0,1, ceea ce înseamnă o
rezisten•ă termică internă slabă la dezvoltarea pirolizei. Prin urmare, este
timpul corespunzător a fost neglijat pentru calcularea timpului total de conversie solid (chiar dacă valoarea sa a fost
încă comparabilă cu cea rezultată prin analiza externă a transferului cardiac)

În următorul tabel 25, coeficien•ii de transfer de căldură, Biot •i Thiele sunt raportate numere, timpi de conversie
unici •i piroliză globală pentru combustibilii de biomasă examina•i.

Pai de grau deșeuri de parc din lemn nămol de canalizare rasinoase

T pieptene ( K) 1409 1674 1371 1669

T pyr ( K) 712 674 702 711

R p ( mm) 5,0 12,5 0,5 5,5

sfericitate φφ φφ 0,8 0,7 0,9 0,75

transfer conductiv de căldură

15 13 133 27
coeficient, h cond [ L / m 2 K] transfer

radiativ de căldură
68 94 65 96
coeficient, h rad [ L / m 2 K]

Biot număr 4,55 7,49 0,49 3,60

conductiv Thiele
99,72 7,74 0,09 7,20
număr, Th cond

radiativ Thiele
21,90 1,03 0,18 2,00
număr, Th rad

conversie cinetică intrinsecă

18 530 1000 104
timp [s]

transfer intern de căldură

185 328 10 39
timpul de conversie [s]

transfer radiativ de căldură

81 88 41 21
timpul de conversie [s]

timpul total de conversie [s] 267 946 1041 164

Tabelul 25: transferul de căldură și parametrii cinetici privind piroliza biomasei

timp de conversie corespunzător

70
Pentru a eviden•ia mai bine diferen•ele dintre transferul de căldură •i rezisten•ele cinetice în procesul de devolatilizare a
combustibililor solizi examina•i, timpul de conversie relativ al acestora este încă raportat în figura 12, deoarece au fost
calcula•i prin echiv. (42), (47) •i (49).

1400

cinetică intrinsecă
1200 timpul de conversie [s]

1000 transfer intern de căldură

timpul de conversie [s]

800

s transfer radiativ de căldură

timpul de conversie [s]
600

400

200

Pai de grau deșeuri de parc din lemn nămol de canalizare rasinoase

Figura 12: timpii de conversie a pirolizei combustibililor din biomasă, în funcție de diferiți
mecanisme de control.

Se poate observa în mod special că natura biomasei joacă un rol foarte important în dezvoltarea pirolizei, atât în
cazul în care rezisten•ele termice sunt examinate numai, cât •i pentru analiza mecanismului cinetic unic.

Pentru paie de grâu, nămol de canalizare •i rasinoase, mai ales, în ciuda temperaturilor de piroliză foarte similare (a
se vedea tabelul 25), analiza propriilor rezisten•e cinetice a dat timpi de conversie solizi complet diferi•i, cel mai mare
pentru nămolul de canalizare, a cărui temperatură de piroliză este doar pu•in mai jos decât celelalte (respectiv 702 K
fa•ă de 711 K •i 712 K). Mai mult, prin compararea timpilor de conversie cu rezisten•ele termice pentru paiul de grâu
•i rasinoase, se pot observa valori ridicate pentru primul material, de•i temperaturile lor de piroliză foarte
asemănătoare •i dimensiunile particulelor. Prin urmare, acest rezultat trebuie atribuit în principal diferitelor călduri de
piroliză pentru cele două materiale •i, prin urmare, •i naturii lor.

Forma•i compara•ia numai între cele două biomase lemnoase, se poate observa în continuare că cinetica pirolizei
(Bellais, 2007) este profund influen•ată de temperatură, cu o cre•tere mare a timpului de conversie (de aproximativ cinci
ori mai mare) corespunzătoare unei scăderi u•oare a temperaturii ( de la 674 K la 711 K).

Relevan•a dimensiunii particulelor de biomasă poate fi observată în schimb prin compararea timpilor de conversie prin rezisten•e de
transfer de căldură, totu•i pentru cele două biomase lemnoase examinate. Într-adevăr, prin dublarea aproximativă a dimensiunii
particulelor (de la 11 mm pentru lemn de esen•ă moale până la 25 mm pentru lemnul rezidual din parc), timpul de conversie prin
rezisten•a externă la transferul de căldură radiativă este mărit cu aproximativ patru (de la 21s la 88s), în timp ce timpul de piroliză prin
rezisten•a internă de transfer de căldură a crescut chiar cu opt (de la 39s la 328s).

71
3.2.3 Timpul de vaporizare a umezelii conform rezistențelor fizice examinate

Transferurile de căldură interne •i externe din gazul vrac în faza solidă, precum •i difuzia vaporilor de apă prin porii particulelor
au fost considerate ca mecanisme de uscare a combustibilului în această analiză (a se vedea par. 2.3.3).

În ceea ce prive•te difuzia vaporilor de apă, conform ec. (53), s-au calculat timpi foarte mici •i neglijabili de vaporizare
a umidită•ii, astfel încât nu au fost lua•i în considerare în analiza uscării combustibililor •i nu au fost raporta•i •i în
această sec•iune.

Dimpotrivă, investiga•ia rezisten•elor la transferul de căldură a dat rezultate mai conservatoare, bazate încă pe modelul de
bază în scădere, conform ecua•iei. (55) •i (58). Relevan•ele lor relative la controlul procesului de uscare a combustibilului au
fost încă estimate de Biot numărul, ca •i în cazul procesului de piroliză. În acest caz, Biot numărul a fost calculat prin
intermediul echiv. (59) •i a ie•it mai pu•in de unul pentru toate materialele, a•a cum se poate vedea din tabelul 26. Aceasta
înseamnă că schimbul de căldură radiativă are un efect mai mare asupra dezvoltării procesului de uscare în ceea ce prive•te
transferul de căldură conductiv, pentru fiecare tratament considerat cu biomasă. cerere.

Pentru nămolul de canalizare, deoarece dimensiunea sa foarte mică a particulelor, Biot numărul a fost chiar mai mic de 0,1. Prin urmare, rezisten•a la
transferul de căldură radiativă a fost luată în considerare numai pentru estimarea timpului de vaporizare a umezelii. Rezultatele sunt raportate în
tabelul 26 pentru toate speciile de biomasă.

combustibil ( ττττ uscat) iht [ s] ( ττττ uscat) rht [ s] Biot ( ττττ uscat) TOT [ s]

Pai de grau 36 39 0,61 75

de•euri de parc din lemn 38 62 0,40 100
rasinoase 11 34 0,21 45
nămol de canalizare 0,5 13 0,02 13

Tabelul 26: timpul de uscare pentru diferitele biomase, în conformitate cu modelul miezului de micșorare și
analiza rezistențelor de transfer termic

3.2.4 Suprafețele unității necesare pentru încălzirea biomasei

După cum sa raportat la alin. 2.3.4, procesul de încălzire a biomasei a fost considerat a fi realizat de trei fenomene
diferite de schimb de căldură: schimbul de căldură convectivă între fluxul de biomasă proaspătă •i fluxul de sange
care curge în sus prin spa•iul gol al reactorului cu pere•i dubli, schimbul de căldură radiativă din pere•ii interiori ai
reactorului •i radiativ schimb de căldură de la gazele de piroliză în flăcări la patul superior al materialului solid.

Analiza acestor mecanisme simultane de transfer de căldură a condus la calcularea suprafe•elor globale disponibile de
schimb de căldură, de la care au fost estimate lungimile unită•ilor de gazeificare adecvate pentru a realiza încălzirea
combustibililor până la temperaturile lor finale de piroliză corespunzătoare.

La această sarcină, ratele de alimentare cu biomasă •i diametrele reactoarelor trebuiau stabilite mai întâi (a se vedea tabelul 17), iar
fluxul de biomasă a fost considerat ca un singur macro-fluid care se deplasa în jos
prin gazificator. Viteza sa, u pat, a fost apoi posibil să fie estimat în func•ie de densitatea în vrac a materialelor.

În tabelul următor 27, rezultatele principale din procedura analitică explicată la alin.
2.3.4, precum •i lungimile unită•ilor de gazeificare necesare pentru dezvoltarea globală a schimbului de căldură sunt raportate pentru
fiecare aplica•ie de încălzire a combustibilului cu biomasă.

72
 Pai de grau deșeuri de parc din lemn nămol de canalizare rasinoase

T gasif gaz (° C) 713 857 794 837

T Ie•ire gaz (° C) 700 839 756 822

T în pat (° C) 20 20 20 20

T pyr pat (° C) 439 401 429 438

T pieptene gaz (° C) 1136 1401 1098 1396

T w ( ° C) 645 705 631 726

Î gaz ( m 3 / h) 789 1034 655 941

W proaspat ( kg / h) 100 100 100 100

ρ pat ( kg / m 3) 79 170 650 170

cp pat ( kJ / kg K) 1,26 1,29 1,68 1,36

D pat ( m) 0,39 0,41 0,35 0,39

D eu ( m) 0,41 0,43 0,37 0,41

s h ( m) 0,02 0,02 0,02 0,02

R m ( m) 0,20 0,21 0,18 0,20

tu pat ( Domni•oară) 0,0030 0,0012 0,0004 0,0014

u (m / s) 8 10 7 10

h pat ( L / m 2 K) 3 9 7 6

h gaz ( L / m 2 K) 21 29 19 26

∆ H conv ( W) 1160 1815 2936 1589

eb 0,9 0,95 0,95 0,95

αb 0,81 0,77 0,72 0,77

eg 0,228 0,217 0,233 0,216

∆ H w rad ( W) 18962 12691 21075 18333

∆ H 0 ( W) 5525 11663 4051 10225

∆ H pat rad ( W) 2463 2663 1980 3136

L h ( m) 0,73 0,34 0,93 0,48

Tabelul 27: parametrii de dimensionare a unităților și rezultatele procesului de încălzire a combustibililor din biomasă

73
3.2.5 Dimensiunile de bază ale unităților de gazeificare

Ca unul dintre obiectivele acestei păr•i a lucrării •i ca o reluare a rezultatelor raportate în paragrafele anterioare, dimensiunile de
bază ale unită•ilor de gazificare, cum ar fi diametrele •i înăl•imile relative ale fiecărei zone de reac•ie a gazificatorului, sunt
enumerate în tabelul 28, pentru fiecare a examinat combustibilul din biomasă. Desigur, sunt raportate •i înăl•imile totale ale
unită•ilor.

Pai de grau parc deșeuri de nămol de canalizare rasinoase

D pat ( mm) 390 413 350 390

H uscare ( mm) 217 122 6 61

H Incalzi ( mm) 729 337 931 476

H piroliza ( mm) 665 1058 277 200

H gazeificare ( mm) 121 41 185 48

H TOT ( mm) 1732 1557 1400 786

Tabelul 28: diametre ale unităților de gazeificare și înălțimile relative ale zonelor de reacție, pentru fiecare
cerere de gazeificare a combustibilului cu biomasă

Pentru a eviden•ia mai bine diferen•ele dintre combustibilii din biomasă în ceea ce prive•te dimensionarea unită•ilor
corespunzătoare, înăl•imile relative ale zonelor de reac•ie sunt raportate •i în fig. 13 •i fig. 14, ca valori absolute •i
respectiv procentuale.

gazeificare
1800
piroliza
1600 Incalzi

uscare
1400

1200

1000
mm

800

600

400

200

0
Pai de grau deșeurile parcului canalizare rasinoase
lemn nămol

Figura 13: înălțimile totale ale unităților de gazeificare a biomasei și distribuția acestora între solide
pași de conversie, în valori absolute

74
 gazeificare
100%
piroliza

Incalzi

80% uscare

60%
mm

40%

20%

0%
Pai de grau deșeurile parcului canalizare rasinoase
lemn nămol

Figura 14: înălțimile totale ale unităților de gazeificare a biomasei și distribuția acestora între solide
pași de conversie, în valori procentuale

De•i dimensiunea relativ mică a particulelor (a se vedea tabelul 6), paiul de grâu prezintă cea mai mare unitate de
gazeificare dintre combustibilii considera•i (fig. 13), cu o înăl•ime totală mai mare de două ori decât cea calculată pentru
rasinoase, care prezintă chiar acelea•i particule ini•iale mărimea. Unul dintre motivele acestui rezultat se poate datora
densită•ii în vrac a solului cea mai mică (79 kg / m 3) ceea ce prevede în mod evident volume mai mari la aceea•i rată de
alimentare cu biomasă.

Mai mult decât atât, în compara•ie cu biomasele lemnoase, paiul •i nămolul de canalizare prezintă volume mai mari de zone de
gazificare, în special datorită temperaturilor lor mai mici de gazeificare (în cazul paiului de grâu, a fost luat în considerare rezultatul
prin mic•orarea modelului de bază, deoarece timpul de gazificare a carbului inacceptabil de ridicat prin model uniform de particule
care reac•ionează)

Dimpotrivă, greutatea dimensiunii ini•iale a particulelor de combustibil este deosebit de remarcabilă la dimensionarea zonei de piroliză,
pentru care rezisten•ele la transferul de căldură termică sunt comparabile cu cea cinetică pentru toate materialele, cu excep•ia nămolului
de canalizare (deoarece particulele sale foarte mici).

Din compara•ia doar între biomasele lemnoase (cu aceea•i cinetică de piroliză), se poate remarca o zonă de piroliză mai
mare pentru lemnul rezidual din parc decât pentru lemnul de rasinoase, în func•ie de dimensiunea mai mare a particulelor
din primul material (25 mm împotriva 11 mm). De fapt, de•i a fost estimată o temperatură mai scăzută la ie•irea din zona de
piroliză pentru lemnul uzat din parc (care afectează rata cinetică), acest rezultat trebuie atribuit în principal rezisten•ei interne
la transferul de căldură, care cre•te profund cu dimensiunea particulelor.

Procesul de vaporizare a umezelii este, de asemenea, mult mai afectat de dimensiunea ini•ială a particulelor de biomasă decât de con•inutul
ini•ial de umiditate al combustibililor. Prin urmare, poate fi considerat chiar neglijabil pentru proiectarea unită•ii de gazificare a nămolului de
epurare. Poate din cauza căldurii sale specifice mai mari (vezi tabelele 6) nămolul de canalizare arată în schimb cea mai mare înăl•ime unitară
pentru încălzirea biomasei.

75
3.2.6 Influența proprietăților particulelor de carbon asupra dimensionării zonei de gazificare

După cum se men•ionează la alin. 2.3.1., Contrac•ia particulelor de biomasă în timpul pirolizei a fost modelată conform
procedurii analitice de Davidsson •i Pettersson, 2002, cu scopul estimării dimensiunii particulelor de carbon la intrarea în
zona de gazificare.

Totu•i, acest parametru nu a avut nicio influen•ă asupra dimensionării zonei de gazeificare, deoarece rezisten•a cinetică
intrinsecă (care nu depinde de dimensiunea particulelor de carbon) a fost descoperită ca factor limitativ al procesului pentru
fiecare combustibil de biomasă, în func•ie de temperaturile de gazeificare estimate , dimensiunile ini•iale ale particulelor de
biomasă •i densită•ile particulelor de carbon ob•inute din datele din literatură.

Cu toate acestea, în acest paragraf se efectuează o analiză a variabilită•ii timpului de gazificare a carbonului în func•ie de
proprietă•ile carbonului, luând în considerare numai biomasele lemnoase, deoarece materialele pentru care s-a dedus empiric
expresia uniformă a modelului de particule în reac•ie

După cum sa men•ionat anterior, rezisten•ele cinetice la gazificarea char (•i, în consecin•ă, timpii lor corespunzători) nu sunt afectate de
dimensiunea particulelor de char în ambele modele de conversie sunt utilizate pentru estimarea lor (vezi fig. 15a •i 15b). Ace•tia din
urmă au greută•i relative diferite în ceea ce prive•te gazificarea char pentru cei doi combustibili din biomasă. Într-adevăr, modelul
uniform de particule care reac•ionează asigură un timp mai lung de gazificare a cărbunelui în aplicarea lemnului de esen•ă moale, în
timp ce nucleul mic•orat prezintă un rezultat mai conservator în analiza lemnului rezidual din parc. Acest lucru se datorează în principal
diferen•ei de densitate a particulelor de carbon între materialele men•ionate, deoarece această cantitate are un efect major asupra
mic•orării rezultatelor modelului miez în raport cu cele din particule uniforme care reac•ionează.

rasinoase - T gasif = 1110K - ρ ρ char = 230 (kg / m 3)

140

120

100

80
sec

60 uniform care reac•ionează

model de particule

40 mic•orare cinetică
model de bază

difuzie de gaze
20
miez mic•orat
model
Lineare (uniformă
0
0,0 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0 8,0
Rc (mm)

Figura 15a: timpul total de conversie pentru gazificarea lemnului de rășinoase în funcție de diferit
modele de conversie și în funcție de dimensiunea particulelor char

76
 lemn rezidual parc - T gasif = 1130K - ρ ρ char = 300 (kg / m 3)

400
uniform care reac•ionează

model de particule
350

mic•orare cinetică

300 model de bază

fuziune dif difuzie

250 miez mic•orat
model
Lineare (uniformă
sec

200

150

100

50

0,0 2,0 4,0 6,0 8,0 10,0 12,0

Rc (mm)

Figura 15b: timpul total de conversie pentru gazificarea deșeurilor din lemn de parc în conformitate cu
diferite modele de conversie și în funcție de dimensiunea particulelor de carbon

O rela•ie pătratică cu dimensiunea particulelor char poate fi detectată în schimb pentru timpul de conversie solid în cazul în care
mecanismul de difuzie a gazului este considerat factor de limitare •i modelul miezului de mic•orare este încă aplicat.

Dimensiunile particulelor de carbune pentru lemn de esen•ă moale •i lemn rezidual de parc au fost calculate la 1,2 •i
2,7 mm, astfel încât timpul lor de gazificare corespunzător în func•ie de rezisten•ele fizice a fost mult mai mic decât
cel estimat prin luarea în considerare a cineticii reac•iilor de gazeificare.

În plus, o eroare de +/- 20% în estimarea dimensiunii particulelor de char (din valorile calculate) duce la o varia•ie
maximă absolută a timpului de conversie de aproximativ 45%, care nu este încă relevantă pentru analiza generală a
timpului de gazificare a char, deoarece valorile mai mari ob•inute din analiza rezisten•ei cinetice.

Într-adevăr, după cum se poate observa din figurile 15a •i 15b, dimensiunile particulelor de cărbune la care rezisten•a la difuzie a
masei rezultă egală cu cea cinetică (având în vedere ambele modele de conversie) sunt de 7,4 mm pentru lemn de esen•ă moale •i
6,4 mm pentru lemnul rezidual de parc. Pentru valori mai mari, mecanismele de difuzie a masei apar ca factori de control pentru
gazificarea char.

3.2.7 Influența temperaturii asupra dimensionării unităților de gazeificare

În acest paragraf, a fost investigată dependen•a de temperatură a unită•ilor care dimensionează procedura analitică
pentru cele două biomase lemnoase. În acest scop, valorile de temperatură ob•inute ini•ial la ie•irea din fiecare zonă
de reac•ie prin simulările modelului termochimic (a se vedea tabelul 13) au fost modificate arbitrar •i s-au observat
efectele lor asupra timpilor de conversie a solidelor •i dimensiunilor unită•ilor corespunzătoare.

În două cazuri, temperaturile la ie•irea din zonele de reac•ie au fost reduse simultan, respectiv cu 5% •i 10% în raport
cu rezultatele modelului.

Pentru ambele materiale, înăl•imea unită•ii pentru procesul de încălzire a biomasei a crescut cu aproximativ 10% •i 25% pentru
temperatură scade cu 5%, respectiv 10%, în timp ce înăl•imea unită•ii pentru procesul de uscare a crescut cu aproximativ 20% •i 50%
în func•ie de acelea•i modificări de temperatură. .

77
Cu toate acestea, cre•teri foarte mari au fost detectate mai ales pentru zonele de piroliză •i gazificare. Într-adevăr, prin
men•inerea acelora•i diametre ale reactorului în toate cazurile, înăl•imea pirolizei cre•te de aproximativ douăzeci de ori mai
mult (de 20,5 ori pentru lemnul uzat din parc •i de 19,5 ori pentru lemnul de esen•ă moale) în func•ie de o scădere a
temperaturii de doar 10% •i de aproximativ patru ori mai mult (de 3,8 •i respectiv 3,7 ori) în func•ie de o scădere a
temperaturii de 5%.

În ceea ce prive•te zona de gazificare, înăl•imea reactorului cre•te de 12 •i 8 ori în func•ie de o scădere a temperaturii de
10% •i de 8 •i 2 ori în func•ie de o scădere a temperaturii de 5%, respectiv pentru lemnul de esen•ă moale •i lemnul uzat
de parc. Figura 16 prezintă aceste rezultate:

rasinoase - lemn rezidual de parc

25
înăl•imea pirolizei

înăl•imea de gazeificare
20

15
m
10

0
- 10% - 5% - - 10% - 5% -
temperatura scade

Figura 16: variații ale înălțimilor zonelor de piroliză și gazificare în funcție de ansamblu
scăderea temperaturii în interiorul reactorului

Aceste fluctua•ii foarte mari se datorează în principal schimbărilor timpilor de conversie solizi care apar•in
rezisten•elor cinetice, care apar ca factori limitativi pentru procesul de gazificare a carbonului •i care contribuie cel
mai mult la estimarea timpilor de conversie a pirolizei.

Din figurile 17a •i 17b se pot observa timpi de gazeificare char în func•ie de temperatura de gazeificare (în intervalul
+/- 10% din valorile calculate de modelul cinetic liber), deoarece au fost estimate în func•ie de modelul de reac•ie
uniform al particulelor •i de miezul de contrac•ie una, pentru rezisten•e cinetice.

Se poate observa că modelul uniform de reac•ie a particulelor, în conformitate cu ecua•ia (21), are o dependen•ă mai profundă de
temperatură decât modelul miezului de mic•orare (ecua•ia (30) •i ecua•ia (31)), iar timpii corespunzători de gazeificare a charului
presupun foarte mult valori ridicate la temperatura de gazeificare mai mici de 1000 K. Pentru temperaturi mai mari de aproximativ
1100 K, în schimb, modelul miezului de contrac•ie prezintă rezultate mai conservatoare, chiar dacă diferen•a dintre cele două
abordări analitice este destul de mică.

Cu toate acestea, în func•ie de tendin•ele lor cu temperatura, ambele modele conduc la o cre•tere ridicată a timpului de
proces, chiar •i la scăderi scăzute ale temperaturii, dar efecte mai pu•in remarcabile dacă temperatura cre•te din acelea•i
cantită•i.

78
 rasinoase
1600
tur (e)
1400
tk (s)
1200

1000
sec

800

600

400

200

950 1000 1050 1100 1150 1200 1250

T gasif ( K)

Figura 17a: timpul de gazificare a lemnului de rășinoase în funcție de temperatură, conform

model uniform de particule care reacționează și unul cu miez micșorat, pentru rezistențe cinetice

deșeuri de parc din lemn

1200

tur (e)
1000
tk (s)

800

600
sec

400

200

0
1000 1050 1100 1150 1200 1250
T gasif ( K)

Figura 17b: timpul de gazificare a lemnului rezidual din parc, în funcție de temperatură, conform
la modelul uniform de particule care reacționează și la un nucleu micșorat, pentru rezistențe cinetice

În ceea ce prive•te piroliza, luând în considerare în continuare modificările de temperatură în intervalul +/- 10% fa•ă de
valorile calculate în timpul simulării pirolizei termofizice, se poate observa că cinetica arată o dependen•ă profundă de
temperatură •i în acest caz, conform formei exponen•iale. de echiv. (50). Prin urmare, chiar •i pentru scăderi scurte de
temperatură, timpul de conversie a pirolizei cre•te considerabil, a•a cum se poate observa din tabelele 29a •i 29b.
Dimpotrivă, prin cre•terea temperaturii, rezisten•ele fizice de transfer de căldură au efecte mai mari asupra timpului de
conversie solid.

79
Cu toate acestea, acestea din urmă arată o dependen•ă relativ scăzută de temperatura pirolizei, cu modificări ale timpilor de conversie
solide de aproximativ 8% •i respectiv 7%, respectiv pentru lemnul de esen•ă moale •i lemnul uzat de parc, conform unei varia•ii de
temperatură de 10%.

Acestea arată doar o tendin•ă u•or de cre•tere cu temperatura pirolizei de la reducerea ∆ T între combustie •i piroliză,
ca for•ă motrice pentru transferurile de căldură.

piroliza rasinoase

temperatura (K) 640 675 711 747 782

variația temperaturii (%) - 10% - 5% - 5% 10%

conversie cinetică intrinsecă

3164 555 104 26 8
timp [s]
transfer intern de căldură
36 37 39 40 42
timpul de conversie [s]

transfer radiativ de căldură

21 21 21 22 22
timpul de conversie [s]

Tabelul 29a: timpii de conversie a pirolizei pentru particulele de rasinoase în funcție de temperatură
creșteri, conform cineticii și rezistențelor de transfer de căldură

piroliza lemnului rezidual din parc

temperatura (K) 607 640 674 708 741

variația temperaturii (%) - 10% - 5% - 5% 10%

conversie cinetică intrinsecă

18664 3215 530 128 31
timp [s]
transfer intern de căldură
307 317 328 339 351
timpul de conversie [s]

transfer radiativ de căldură

87 87 88 88 89
timpul de conversie [s]

Tabelul 29b: timpii de conversie a pirolizei pentru particulele de lemn rezidual din parc în funcție de
creșteri de temperatură, conform cineticii și rezistențelor de transfer de căldură

80
3.2.8 Validarea rezultatelor modelării pirolizei prin compararea cu datele experimentale

Rezultatele privind modelarea pirolizei au fost par•ial verificate prin compararea cu unele date experimentale privind
testele de piroliză a lemnului. În acest scop, lemnul uzat din parc a fost luat doar la examen •i starea specifică de
lucru prin care temperaturile procesului au fost scăzute cu 5% fa•ă de cele calculate anterior prin intermediul
kineticului liber
modelul a fost luat în considerare (astfel încât T pyr = 640K, T gasif = 1074K •i T pieptene = 1590K).

Într-adevăr, în acest caz, un flux de încălzire externă a particulelor de biomasă din zona de piroliză a fost calculat ca
acela•i adoptat pentru unul dintre seturile de date experimentale investigate (Galgano •i Di Blasi, 2004), cum ar fi 80 KW /
m 2. Mai mult decât atât, dimensiunile echivalente ale particulelor luate în considerare în simularea modelării pirolizei •i cele
adoptate în testele experimentale au fost aproape acelea•i (17,5 mm, respectiv 16 mm), în timp ce pentru materialul testat
s-a înregistrat un con•inut ini•ial mai mare de umiditate (11%) contra 5,2% pentru de•eurile de parc din lemn).

Pentru al doilea set de date experimentale (Sadhukan •i colab., 2009), temperatura pirolizei a fost de 410 ° C (fa•ă de cea
simulată ca 367 ° C) •i dimensiunea particulelor a fost de 10 mm.

O compara•ie între model •i rezultatele experimentale este apoi raportată în figura 18.

1
model
0,9

0,8 exp. date (Galgano,

Di Blasi, 2004)
0,7
exp. date (Sadhukan
0,6
•i colab., 2009)
1-X

0,5

0,4

0,3

0,2

0,1

0
0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 1100
sec

Figura 18: comparație între datele experimentale din testele de piroliză a așchilor de lemn și
rezultate simulate în aceleași condiții de lucru

Se poate observa că rezultatele simulate se potrivesc bine datelor experimentale în cazul acelora•i fluxuri de încălzire
externe în zona de piroliză •i aproape acelea•i dimensiuni ale particulelor (linia albastră •i simbolurile ro•ii). În primii
pa•i, cum ar fi pentru gradele de conversie solide scăzute, simularea analitică arată timpi de conversie u•or mai mici
decât cei reali, poate pentru că, în cazuri reale, vaporizarea umezelii este combinată cu devolatilizarea solidă, astfel
încât timpul pentru pierderea masei solide este crescut.

Dimpotrivă, la grade de conversie ridicate, timpii de conversie simula•i sunt mai mari decât cei măsura•i în timpul
experimentelor. Acest lucru s-ar putea datora divizării particulelor par•ial convertite în timpul ultimei faze a pirolizei, în
ciuda unui comportament perfect de micsorare a miezului până la devolatilizarea lor completă. De fapt, particulele
mai mici ar accelera conversia lor în acest caz.

81
 4 DISCUȚII

4.1 Posibilități și limitări ale modelului fără cinetică termo-chimică

Pe baza analizei finale •i proximale a combustibililor din biomasă, modelul dezvoltat fără gaz cinetic al gazificării este
capabil să prezică randamentele corespunzătoare ale produsului, compozi•iile •i valorile de încălzire, în func•ie de
cantitatea de alimentare a mediului de gazificare (raport de echivalen•ă).

Este posibilă realizarea unei estimări a profilului de temperatură în interiorul gazificatorului, având în vedere
echilibrul energetic pentru diferitele zone de reac•ie în care unitatea este subdivizată schematic.

În cele din urmă, este posibil să se evalueze eficien•a gazelor reci •i distribu•ia căldurilor de proces între diferitele
zone de reac•ie.

Prin urmare, este posibil să se ob•ină o evaluare analitică a proprietă•ilor de conversie termo-chimică a
combustibililor, în principal pe baza compozi•iei lor chimice.

În ceea ce prive•te acest din urmă, parametrul fundamental care trebuie verificat pentru a ob•ine rezultate corecte
ale simulării este raportul O / C. Într-adevăr, pentru valori relativ scăzute ale acestui parametru (aproximativ mai
pu•in de 0,6), modelul cinetic liber oferă compozi•ii de gaze •i temperaturi de proces diferit inacceptabil de datele
experimentale de pe acelea•i materiale •i din intervalele în care presupunerile modelului pot fi considerate încă valide
.

Această limitare a modelului a fost verificată în cazul combustibililor deriva•i din de•euri •i se datorează în principal presupunerii
modelului lui Østberg pentru simularea pirolizei (ini•ial dezvoltat pentru devolatilizarea cărbunelui), prin care se ia în considerare
un număr limitat de componente gazoase considerate.

Probabil, al•i compu•i mai grei cu un raport H / C mai mic ar trebui să fie lua•i în considerare în
etapa de piroliză în loc de CH 4 •i C 2 H 4 numai •i o formulă diferită pentru reziduuri solide
ar trebui avute în vedere în loc de C X N x * d / a, pentru a duce la un H mai mare 2 procent în produsele de piroliză
gazoasă •i, în acela•i timp, la scăderea căldurii pirolizei. În plus, termică
fisurarea •i reformarea cu abur a acestor compu•i mai grei ar trebui luată în considerare în
zona de gazeificare, astfel încât să crească procentele de CO •i H 2 în compozi•ia finală syngas.

Celelalte ipoteze simplificatoare principale ale modelului liber cinetic propus sunt temperatura fixă la care începe
devolatilizarea solidelor (573K), dezvoltarea procesului de ardere prin oxidarea par•ială a monoxidului de carbon •i a
hidrogenului, conversia totală a carbonului solid •i echilibrul schimbarea gazului de apă reac•ie în zona de
gazeificare •i o pierdere totală de energie fixată la 10% din căldura totală de ardere.

Pe baza acestor ipoteze, instrumentul analitic propus pare să se potrivească cu rezultatele experimentale •i cu alte date din
literatura de specialitate pentru to•i ceilal•i combustibili de biomasă considera•i.

În special pentru biomasa lemnoasă, rezultatele modelului au fost comparate cu datele experimentale (în acelea•i
condi•ii de lucru) •i s-a putut observa o bună conformitate. Unele diferen•e se datorează doar presupunerii gazificării
totale a cărbunelui care, dimpotrivă, nu este atinsă în acele teste de gazeificare particulare.

Aceea•i ipoteză duce la eficien•ă ridicată a gazelor reci pentru toate speciile de biomasă, în special la raporturi de
echivalen•ă scăzute. În acest caz, ar trebui avută în vedere gazeificarea incompletă pentru rezultate mai verosimilare.

Mai mult, în unele cazuri (cum ar fi nămolul de canalizare, de exemplu), eficien•a gazelor reci este în continuare
crescută de prezen•a în compozi•ia finală a gazelor sintetice a unor compu•i precum etilena •i amoniacul. Cu toate
acestea, în aplica•ii reale, etilena ar fi probabil reformată
în timpul etapei de gazificare la al•i compu•i cu valoare de încălzire mai mică (cum ar fi CO, H 2) •i

82
amoniacul este de obicei îndepărtat din fluxul syngas, deoarece este dăunător dispozitivelor de generare a energiei
electrice (adoptat de obicei lângă unitatea de conversie solidă) •i este responsabil
din nr X emisiile provenite din arderea syngas. Prin urmare, eficien•a estimată a gazelor reci ar trebui considerată încă
mai mică în optica sistemelor de cogenerare a biomasei
evaluare.

4.2 Mecanisme de control pentru pași solizi de conversie

Deoarece carbonul din piroliză a fost presupus a fi carbon solid pentru toate speciile de biomasă examinate, diferen•ele în
zona de gazificare ar putea fi datorate doar temperaturilor de func•ionare •i dimensiunilor particulelor.

A•a cum era de a•teptat, timpul pentru gazificarea completă a carbonului scade odată cu cre•terea temperaturii procesului. Dintre
combustibilii solizi considera•i, paiul de grâu arată astfel cel mai mare timp de conversie a cărbunelui (a se vedea tabelele 18, 20 •i fig.
11), deoarece temperatura sa în zona de gazificare a fost cea mai scăzută. O diferen•ă foarte profundă este detectată de celelalte
materiale, mai ales dacă se observă rezultatele unui model uniform de particule care reac•ionează.

De fapt, după cum a ie•it •i din analiza timpului de gazificare a lemnului în func•ie de temperatură, modelul uniform de
reac•ie a particulelor prezintă timpi de gazificare mai mari decât cei din modelul miezului mic•orat la temperaturi de
aproximativ 1100K. Întrucât echivalentul (21), pe care se bazează modelul uniform de reac•ie a particulelor, este o
expresie empirică, s-ar putea să aibă o gamă limitată de aplicabilitate. Din acest motiv, pentru dimensionarea zonei
de gazificare a paiului de grâu, a fost adoptat timpul corespunzător care rezultă din mic•orarea modelului de bază, în
locul celui mai lung.

În orice caz, temperatura procesului este de departe cel mai important parametru care afectează dezvoltarea gazificării char, cel
pu•in pentru dimensiunile ini•iale ale particulelor de biomasă alese în această analiză. Într-adevăr, rezisten•ele cinetice intrinseci
au apărut ca factori de limitare a proceselor pentru toate materialele.

De asemenea, a fost detectată o variabilitate vizibilă a timpilor de gazificare cu temperatura, astfel încât este necesară o bună
estimare a profilului de temperatură în interiorul gazificatorului pentru o dimensionare corectă.

Rezisten•ele la difuzia gazelor care au reac•ionat au rezultat neglijabile •i nu sunt comparabile cu cele cinetice, deoarece dimensiunile
mici ale particulelor de biomasă luate în considerare în această lucrare, după cum sa spus. Din analiza efectuată în conformitate cu
modelul miezului de mic•orare •i a•a cum era de a•teptat prin aceea•i defini•ie a mecanismului de difuzie a gazelor (în special prin
straturile interioare ale particulelor char), rezisten•ele de difuzie a masei cresc odată cu dimensiunea particulelor, a•a cum se poate
observa din rezultate în ceea ce prive•te diferitele materiale de biomasă (vezi tabelele 21 •i 22).

Dimensiunile Char prin care mecanismele de difuzie a gazelor au greută•i similare în dezvoltarea procesului de
gazeificare, deoarece cinetica intrinsecă a fost descoperită ca aproximativ 6,4 mm •i respectiv 7,4 mm, pentru
de•eurile de parc •i rasinoase la temperaturile corespunzătoare de gazeificare calculate.

Aceste dimensiuni sunt mult mai mari decât cele calculate pentru dimensiunile ini•iale ale particulelor de lemn,
conform modelului de contrac•ie de Davidsson •i Pettersson, 2002, care, totu•i, ar trebui validat prin teste
experimentale efectuate în acelea•i condi•ii de lucru •i cu aceea•i biomasă materiale.

Mai mult decât atât, aceste rezultate sunt afectate de parametrul frac•iei nulă ε c, care este dificil de prezis pentru
aplica•ii practice •i, prin urmare, a fost presupus ca particule de biomasă nule
frac•iune în acest caz, care este totu•i caracterizată •i de o mare variabilitate.

83
În ceea ce prive•te piroliza, temperatura procesului •i dimensiunea particulelor de biomasă joacă roluri diferite în avansarea
devolatilizării solidelor în func•ie de combustibilul considerat din biomasă. De fapt, pentru nămolul de canalizare, din cauza
dimensiunii foarte mici a particulelor sale (1 mm), rezisten•ele fizice prin mecanismele de transfer de căldură erau aproape
neglijabile în raport cu cele cinetice, în timp ce, dimpotrivă, cinetica paiului de grâu este atât de rapidă (la estimarea
corespunzătoare temperatura) deoarece poate fi neglijat pentru estimarea timpului de piroliză. Pentru biomasele lemnoase, în
cele din urmă, rezisten•ele cinetice •i fizice au greută•i comparabile în dezvoltarea pirolizei, a•a cum este confirmat •i de Biot •i Thiele
evaluarea numerelor.

Biot numerele au ie•it incluse în intervalul 0,1 - 10 •i pentru toate materialele, astfel încât s-ar putea deduce că
rezisten•a internă la transferul de căldură conductiv •i una radiativă externă trebuie considerate combinate împreună
în toate cazurile, cum ar fi aproape fiecare dimensiune a particulelor •i temperatura de lucru.

Din analiza dependen•ei de piroliză de temperatură numai pentru biomasele lemnoase, se poate spune că, în limitele
de temperatură considerate (+/- 10% din valorile ob•inute prin modelul cinetic liber), cinetica pirolizei este remarcabil
afectată de temperatură în timp ce este conductivă. rezisten•ele de transfer de căldură prezintă doar cre•teri scurte,
iar cele de transfer de căldură radiativă pot fi chiar considerate constante cu temperatura.

Cu toate acestea, deoarece mecanismele fizice de transfer de căldură sunt reglementate în principal de diferen•a de
temperatură dintre zona de ardere •i zona de piroliză, care este, în acest caz, cu o ordine de mărime mai mare decât
intervalele de temperatură considerate, rezultatul anterior va fi probabil modificat dacă aceste intervale de temperatură
de investigare sunt mărită.

De asemenea, este important să subliniem că temperatura procesului •i dimensiunea particulelor nu sunt doar parametrii principali
care trebuie lua•i în considerare pentru dimensionarea zonei de piroliză. Natura biomasei, cu expresia cinetică adecvată •i căldura
pirolizei, au, de asemenea, un efect mare asupra estimării timpului de piroliză.

Pe baza acestor considera•ii anterioare •i ca o concluzie generală cu privire la cele două procese termo-chimice
principale care au loc într-un gazificator de biomasă alimentat cu materiale cu particule mici / fine, s-ar putea afirma că
gazificarea char este în majoritatea cazurilor afectate de kinetic. factori •i, prin urmare, este reglat mai ales de
temperatura de func•ionare, în timp ce, pentru piroliză, diferi•ii factori lua•i la examen, cum ar fi temperatura,
dimensiunea particulelor •i natura combustibilului din biomasă, pot avea greută•i diferite în avansarea procesului în
func•ie de aplica•ia particulară.

În ceea ce prive•te uscarea solidelor, difuzia umidită•ii prin particulele solide s-a dovedit aproape imediată, astfel încât
timpul de uscare corespunzător a fost considerat neglijabil pentru fiecare tip de material. Rezisten•ele de transfer de
căldură s-au dovedit a fi mai eficiente, oferind timpi de vaporizare de acela•i ordin de mărime decât cele de piroliză
(întotdeauna prin rezisten•e de transfer de căldură, desigur) Biot numărul a fost calculat mai mic decât unul pentru
fiecare material, astfel încât transferul de căldură radiativă pare să fie mai lent decât cel conductiv, în acest caz. Cu
toate acestea, procesul de uscare poate fi oricum neglijat în dimensionarea unită•ii de gazificare a nămolului de epurare,
conform analizei propuse.

Pentru încălzirea cu biomasă, fluxul radiativ din pere•ii fierbin•i ai reactorului a rezultat ca sursă principală de energie termică,
în timp ce schimbul de căldură convectivă •i radia•ia termică din gazele fierbin•i au fost cu aproximativ un ordin de mărime mai
pu•in. Acest lucru a condus la o scădere scurtă a temperaturii gazului de ie•ire în raport cu cea de gazeificare, ceea ce nu se
realizează întotdeauna în aplica•ii practice.

84
 PARTEA II

LINII DE CURĂȚARE A GAZELOR PENTRU SISTEME DE COGENERARE A BIOMASEI

85
 5 METODOLOGIE

5.1 Dimensiunile liniilor de curățare a gazelor, contaminanții gazului și limitele standard de toleranță

După cum sa men•ionat la punctul 1.3, sistemele de cură•are a gazelor pentru biomasa gazificată au fost cercetate în această a doua parte a
lucrării, pentru a utiliza gazul produs ca combustibil adecvat pentru unită•ile de cogenerare de înaltă eficien•ă (adică motoare interne •i
microturbine).

Desigur, aceea•i tehnologie de gazeificare a fluxului de aer a trebuit să fie adoptată în aplica•ii practice, dar compozi•ia gazelor
de ie•ire a fost ob•inută în acest caz din datele bibliografice privind testele de gazificare a lemnului (a se vedea tabelul 30) •i au
fost luate în considerare diferite dimensiuni ale unită•ilor de cogenerare în această analiză.

Biomasă
CO CO 2 CH 4 H2 N2 H2 O LHV LHV
consum
(% vol) (% vol) (% vol) (% vol) (% vol) (% vol) (kJ / kg) (kJ / Nm 3)
(kg / Nm 3 gaz)*

16 10 3 15 41 15 5000 5500 0,60

* date de la testele de gazificare la laboratorul HPT

Tabelul 30: componentele principale și valoarea scăzută a încălzirii fluxului de gaz adoptate în analiza sistemelor de
curățare (Svensk Maskinprovning. Gengasdrift av en överladded dieselmotor,
1988)

Acestea din urmă au fost luate în considerare în ceea ce prive•te trei fluxuri diferite de syngas care curg prin liniile de cură•are
preconizate (denumite în continuare valorile de proiectare în această lucrare). Acestea au fost ob•inute luând în considerare
valoarea de încălzire a gazului combustibil raportată în tabelul 30 •i eficien•a netă a energiei generatoarelor ca 20% pentru
dimensiunea medie •i 30% pentru cea mai mare (respectiv referitoare la microturbine •i motoare pe gaz natural, EPA, 2008) Cea
mai mică dimensiune a fost aleasă în schimb ca aceea•i dintre gazificatorul descendent la scară de laborator existent la laboratorul
HPT al Departamentului de Tehnologie Energetică din Universitatea KTH (a se vedea fig.3), pentru care s-a încercat să fie
proiectat •i sistemul de cură•are a gazelor.

Mai mult decât atât, pentru toate dimensiunile luate în considerare a liniilor de cură•are, a fost stabilit un interval de variabilitate a
valorilor de proiectare a debitelor de gaz, pentru a verifica comportamentul unită•ilor de cură•are a gazelor în func•ie de fluctua•iile
produc•iei de gaz sau de remontarea echipamentelor de gazificare. Fluxurile de gaz considerate sunt apoi prezentate în tabelul 31. În
acela•i tabel, puterile estimate sunt raportate •i pentru cele trei dimensiuni cogeneratoare corespunzătoare.

Valoarea proiectării Gama de variabilitate Valoarea proiectării Gama de variabilitate

(Nm 3 / h) (Nm 3 / h) (kW ie•ire e) (kW ie•ire e)
8 3 - 15 3* 1,15 - 6 *
125 75 - 250 40 23 - 75
350 250 - 500 160 115 - 750
* considerând eficiența energetică netă ca 25%

Tabelul 31: Mărimi luate în considerare pentru liniile de curățare a gazelor, în ceea ce privește debitele de gaze și
puterile corespunzătoare ale unităților de cogenerare

Deoarece compozi•ia elementară a biomasei prezintă de obicei mai multe componente anorganice (cenu•ă) •i deoarece
etapele de conversie a substan•elor termo-chimice nu sunt adesea complet dezvoltate în interiorul gazificatorului, multe
alte substan•e diferite sunt prezente •i în fluxul de gaz, pe lângă componentele principale raportate în tabel 30.

86
De•euri menajere Mai 2016

De•euri menajere

Introducere
Organismele interna•ionale consideră gestionarea de•eurilor una dintre cele mai mari provocări ale celor 21 Sf secol. Obiectivele se întind de la

îmbunătă•irea condi•iilor de via•ă la crearea unei economii circulare pentru a conserva resursele naturale.

Acest raport abordează gestionarea de•eurilor municipale, care este principala prioritate în majoritatea •ărilor. Exemple sunt
luate în principal din cele trei mari zone economice ale momentului: China, Europa •i SUA (în ordine alfabetică).

Cititorul interesat de gestionarea de•eurilor în special în Fran•a ar putea dori să consulte raportul „Déchets” disponibil pe
site-ul web al IHEST (cf. referin•ă * 16 +).

([55] p. 7, [124])

Definiții

Deşeuri

Directiva 2008/98 / CE define•te de•eurile ca „orice substan•ă sau obiect, pe care titularul îl aruncă sau inten•ionează sau trebuie să arunce”.

Acest lucru nu implică faptul că de•eurile nu au nicio valoare, deoarece ar putea interesa o altă persoană. Un exemplu sunt sticlele goale,

care sunt de•euri pentru persoanele private, dar o materie primă pentru industria sticlei.

Defini•ia de•eurilor municipale variază de la un stat membru la altul. În Fran•a, de•eurile municipale corespund tuturor de•eurilor a căror

colectare •i eliminare este asigurată de municipalitate. Aceasta include de•eurile menajere (toate de•eurile produse de activită•ile casnice ale

gospodăriilor: de•eurile menajere, de•eurile voluminoase •i de•eurile periculoase) •i de•eurile provenite de la cură•area municipală, salubrizarea

colectivă •i de•eurile verzi. De•eurile provenite din tratarea apei (de exemplu, nămolul provenit din sta•iile de epurare) nu sunt clasificate ca

de•euri municipale.

De•eurile menajere reprezintă majoritatea de•eurilor municipale •i, prin urmare, cei doi termeni sunt utiliza•i în mod alternativ în majoritatea

documentelor.

([2], [7] p. 496, [14], [16] p. 5, [121] p. 61-66)

DEEE
WEEE este acronimul de•eurilor de echipamente electrice •i electronice (DEEE în franceză). Figura 1 arată importan•a relativă
a diferitelor tipuri de obiecte care alcătuiesc DEEE.

Dosar pentru l'IHEST 1

De•euri menajere Mai 2016

Figura 1. Cantitățile de deșeuri electronice (DEEE) generate în funcție de tip (și greutate) ([119] p. 96).

([119] p. 96)

Statele membre ale Uniunii Europene

LA Austria FI Belgia BG Bulgaria CY Cipru CZ Republica Cehă
DE Germania DK Danemarca EE Estonia EL Grecia ES Spania

FI Finlanda FR Franţa HR Croaţia HU Ungaria IE Irlanda

ACEASTAItalia LT Lituania LU Luxemburg LV Letonia MT Malta
NL Olanda PL Polonia PT Portugalia RO România SE Suedia
SI Slovenia SK Slovacia Regatul
Regatul Unit Unit
Tabelul 1. Abrevierile membrilor UE-28. ([121] p. 47). Membrii UE-15 sunt evidențiați în galben.

([121] p. 47)

Dosar pentru l'IHEST 2

De•euri menajere Mai 2016

Cuprins
Introducere................................................. .................................................. .......................................... 1

Defini•ii ................................................. .................................................. ........................................ 1

Deşeuri................................................. .................................................. ............................................ 1

DEEE ................................................. .................................................. ............................................. 1

Statele membre ale Uniunii Europene ............................................ ............................................... 2

Cuprins ................................................. .................................................. ............................................... 3

Politici privind de•eurile ................................................ .................................................. ....................................... 5

Obiectivele pentru gestionarea de•eurilor sunt acelea•i peste tot? .................................................. 5

Care sunt datele cheie pentru politicile privind de•eurile? ......................................... .............................................. 6

Care sunt următoarele obiective ale Uniunii Europene în ceea ce prive•te gestionarea de•eurilor? ..................... 7

Tratamentul de•eurilor participă la cre•terea efectului de seră? ................................... 8

Cât costă gestionarea de•eurilor municipale? ........................................... ............................. 9

Gestionarea de•eurilor reprezintă o cheltuială semnificativă pentru un ora•? ....................................... ......... 9

De ce este dificilă gestionarea adecvată a de•eurilor în •ările în curs de dezvoltare? ............................................. 10

Institu•iile interna•ionale sunt implicate în îmbunătă•irea gestionării de•eurilor în •ările în curs de dezvoltare? 10 Utilizarea instrumentelor

economice îmbunătă•e•te gestionarea de•eurilor? ........................................... 11

Metoda de stabilire a pre•urilor afectează produc•ia de de•euri? .................................................. ....................... 12

Se poate reduce cantitatea de de•euri municipale ac•ionând în amonte de gospodării? ..................... 13

De•euri astăzi ................................................ .................................................. ........................................ 14

Ce propor•ie din de•eurile totale generate sunt de•eurile municipale? .................................................. .... 14

Care este generarea de•eurilor municipale pe cap de locuitor? ......................................... ............................... 14

Care este compozi•ia de•eurilor municipale? .................................................. ................................ 16

Ce se •tie despre generarea de•eurilor în •ările în curs de dezvoltare? ........................................ ........... 17

Depozitarea de•eurilor municipale este încă practică obi•nuită? ......................................... .......................... 18

Incinerarea de•eurilor municipale este o solu•ie adoptată frecvent? ........................................ .......... 19

Reciclarea este norma în întreaga lume? .......................................... .................................................. 19

Depozite de de•euri ................................................. .................................................. ............................................... 21

Ce caracterizează un depozit sanitar? .................................................. ........................................... 21

Este costisitor un depozit sanitar? ............................................ .................................................. .................. 22

Ce se întâmplă cu de•eurile îngropate într-un depozit de de•euri? .................................................. ............................ 23

Care este ciclul de via•ă al unui depozit de de•euri modern? ........................................ ............................................... 24

Cum se gestionează perioada post-opera•ională? ......................................... ........................................ 24

Poate fi scurtată perioada post-opera•ională? ......................................... ...................................... 25

Dosar pentru l'IHEST 3

De•euri menajere Mai 2016

Care sunt obiec•iile publicului cu care se confruntă un proiect de depozitare a de•eurilor? ..................................... ........... 25

Ce se poate face cu depozitele de de•euri dezafectate? .......................................... ............................................... 25

Exploatarea de•eurilor este interesantă din punct de vedere economic? .................................................. .................................... 26

De•euri biologice ............................................... .................................................. .............................................. 26

Ce este de•eurile biologice? ............................................ .................................................. .............................. 26

Există o mul•ime de de•euri alimentare? .......................................... .................................................. .................. 27

Ce spun Uniunea Europeană •i legea franceză privind de•eurile biologice? ................................... ........... 28

Ce de•euri pot fi transformate în energie? .................................................. ................................... 28

Cât de multe de•euri biologice sunt recuperate pentru energie în întreaga lume? ...................................... ............... 28

Care sunt tehnicile disponibile în prezent pentru recuperarea de•eurilor către energie? ................................... 30

Ce se poate face cu de•eurile produse de la conversia de•eurilor la energie? ............................ 31

Se poate produce compost de calitate din de•euri municipale? .................................................. ............ 32

Reciclare ................................................. .................................................. ............................................. 33

Sortarea de•eurilor - cât de multe co•uri de gunoi? .................................................. ....................................... 33

Sortarea mecanizată a de•eurilor reciclabile func•ionează satisfăcător? ......................................... ......... 34

Cum func•ionează economia reciclării în China? ......................................... .................................... 34

Care sunt rentabilită•ile reciclării ambalajelor? .................................................. ............................... 36

Cine finan•ează colectarea •i reciclarea de•eurilor? .................................................. ......................... 36

Ce rol joacă de•eurile municipale în produc•ia de materii prime secundare? .................... 37

DEEE: De ce sunt un caz special? .................................................. ............................................... 38

Care este politica Chinei cu privire la DEEE? .................................................. .................................................. .. 38

Care este importan•a cercetării •i dezvoltării în industria reciclării? ....................................... ........................ 39

Care este importan•a comer•ului interna•ional cu de•eurile? ........................................ ......................... 41

Referin•e ................................................. .................................................. .......................................... 43

Dosar pentru l'IHEST 4

De•euri menajere Mai 2016

Politici privind deșeurile

Obiectivele pentru gestionarea deșeurilor sunt aceleași peste tot?

Există un consens interna•ional conform căruia obiectivele pentru gestionarea de•eurilor ar trebui să respecte următoarea ordine de

priorită•i (Figura 2):

1. Prevenirea
2. Pregătirea pentru reutilizare

3. Reciclarea
4. Recuperare (în principal recuperare de energie)

5. eliminarea

Uniunea Europeana Programul Na•iunilor Unite pentru Mediu

Agen•ia Statelor Unite pentru Protec•ia Mediului Agen•ia pentru Protec•ia Mediului din Hong Kong

Figura 2. Ierarhiile deșeurilor din diferite țări.

Primii trei pa•i sunt, în general, cunoscu•i sub numele de 3R (Reduce, Reuse, Recycle) •i au condus la no•iunea de economie

circulară.

Pasul 4, recuperarea (energiei), se referă în general la incinerare. Pasul 5 este eliminarea directă într-un depozit de de•euri.

Dosar pentru l'IHEST 5

De•euri menajere Mai 2016

([5], [9] pp. 7-8, [14], [23] p. 105, [126] p. 9)

Care sunt datele cheie pentru politicile privind deșeurile?

Primele legi majore privind gestionarea •i eliminarea de•eurilor datează din anii 1970: 1970 în Japonia, 1974 în Taiwan, 1975
în Uniunea Europeană, 1976 în SUA. Aceste legi s-au bazat pe observa•iile că de•eurile sunt o sursă de poluare •i risipă de
materiale brute, prezentând un risc pentru sănătatea umană •i mediu.

Aceste legi, pe baza faptului că de•eurile sunt o sursă de poluare •i risipa de materii prime, prezintă un risc pentru sănătatea
umană •i pentru mediu.

În iunie 2012, Conferin•a Na•iunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă (UNCSD) a adoptat „Viitorul pe care îl dorim” ca
principal document final. Paragraful 218 tratează gestionarea de•eurilor •i insistă asupra faptului că ar trebui acordată
prioritate utilizării eficiente a resurselor •i protec•iei sănătă•ii umane •i a mediului. În acest scop, documentul recomandă
adoptarea unei abordări a ciclului de via•ă. Re•ine•i că mai multe •ări emergente aveau deja legisla•ie în acest domeniu, cum
ar fi: Coreea de Sud în 1986, China în 1993, Singapore în 1999, mai multe legi după anul 2000 în India, Africa de Sud în
2008 •i mai multe legi începând cu 2010 în Brazilia.

Tabelul 2 prezintă datele cheie privind gestionarea de•eurilor în China, SUA •i Europa. Eforturile se concentrează în
principal pe gestionarea de•eurilor periculoase •i reciclare, reducerea emisiilor de seră fiind a treia prioritate adăugată în
ultimul timp.

An China Uniunea Europeana Statele Unite

1965 Legea privind eliminarea de•eurilor

1970 Legea de recuperare a resurselor

Directiva-cadru privind de•eurile

1975
75/442 / CEE
Conservarea resurselor •i
1976
Legea de recuperare (RCRA)

Directiva privind de•eurile periculoase

1978
78/319 / CEE
Protec•ia provizorie a mediului
Lege.
1982 Anumite reglementări privind
Protec•ia mediului •i
Îmbunătăţire
A doua întâlnire na•ională privind
1983
protec•ia mediului
Modificări privind de•eurile periculoase •i
1984
solide
1989 Adoptarea Conven•iei de la Basel Agenda de ac•iune
1990 Studiu de implementare RCRA
Reglementări privind municipalitatea Strategia de minimizare •i combustie a de•eurilor
1993
De•euri solide reziden•iale pentru de•euri periculoase
Directiva 94/62 / CE privind ambalajele •i de•eurile
1994
de ambalare
Legea privind prevenirea •i controlul poluării
1996 mediului cauzate de de•eurile solide Legea privind flexibilitatea eliminării terenurilor

1999 Directiva 1999/31 / CE privind depozitele de de•euri RCRA Reforms Cleanup I

Politici tehnice privind eliminarea de•eurilor
2000 menajere •i prevenirea poluării RCRA Reforms Cleanup II

Al unsprezecelea plan na•ional cincinal

2006 privind mediul urban •i igienizarea Directiva 2006/12 / CE privind de•eurile

Programul na•ional pentru schimbări climatice din

2007 China
Măsuri de gestionare în domeniul urban

Dosar pentru l'IHEST 6

De•euri menajere Mai 2016

An China Uniunea Europeana Statele Unite

Deşeuri

Directiva-cadru privind de•eurile

2008
2008/98 / CE
2009 Legea privind promovarea economiei circulare

Al 12-lea plan na•ional de cinci ani privind

2012 planificarea construc•iei facilită•ilor de eliminare
inofensivă a RSU urbane

Tabelul 2. Etapele cheie în politicile de gestionare a deșeurilor din China, Uniunea Europeană și Statele Unite ([9] p. 10, [19] p. 17, [45], [120], [123], [129], [137]).

([9] p. 10, [14], [15], [19] p. 17, [22] p. 10-13, [45], [55] p. 12, [79], [98] , [99] p. 6, [120], [123], [129], [137])

Care sunt următoarele obiective ale Uniunii Europene în ceea ce privește gestionarea deșeurilor?

O revizuire a legisla•iei privind de•eurile este în curs de desfă•urare în Uniunea Europeană. În decembrie 2015, Comisia a propus o

directivă care să le înlocuiască pe toate cele anterioare care acoperă acest subiect. Era în dezbatere la momentul redactării acestui

raport.

Proiectul de directivă vizează dezvoltarea unei economii circulare (Figura 3). În acest scop va fi necesară cre•terea
eficien•ei primelor trei etape ale ierarhiei de•eurilor (3R).

Figura 3. Prezentarea schematică a economiei circulare ([93] p. 172).

Comisia propune să stabilească următoarele obiective pentru 2030:

Reduce•i risipa de alimente cu 50%. Recicla•i

65% din de•eurile municipale. Recicla•i 75% din

de•eurile de ambalaje.

Reduce•i depozitul de de•euri la maximum 10% din de•eurile municipale.

Dosar pentru l'IHEST 7

De•euri menajere Mai 2016

Cu toate acestea, elementul cheie pentru realizarea unei economii circulare este reorganizarea •esăturii industriale. În acest scop,

„proiectarea ecologică” trebuie generalizată, adică proiectarea produselor pentru a minimiza de•eurile •i pentru a facilita reciclarea. În al

doilea rând, trebuie creată o simbioză între fabricile apropiate geografic •i între fabrici •i ora•e (Figura 4).

Figura 4. Reprezentarea schematică a unei rețele de simbioză industrială și urbană în China ([100]).

Aspectele industriale ale unei economii circulare nu sunt tratate în acest raport. Cititorul interesat este invitat să consulte
referin•a [100].

([76], [93] p. 172, [133], [136], [125], [100])

Tratamentul deșeurilor participă la creșterea efectului de seră?

Biogazul produs prin descompunerea de•eurilor organice este responsabil pentru 5% din emisiile de gaze cu efect de seră, deoarece

con•ine metan.

Cu toate acestea, dioxidul de carbon (CO 2) con•inut în biogaz sau rezultat din incinerarea de•eurilor nu cre•te
concentra•ia de gaze cu efect de seră. De fapt, corespunde dioxidului de carbon,
care fusese prinsă recent în materia organică prin fotosinteză.

Numai dioxidul de carbon produs prin tratarea de•eurilor din substan•e chimice sintetice cre•te concentra•ia de gaze cu efect
de seră, deoarece acestea au fost ob•inute folosind combustibili fosili (•i•ei, gaze naturale •i cărbune). Dioxidul de carbon
con•inut în combustibilii fosili a fost prins
fotosinteza în urmă cu milioane de ani. Eliberarea sa introduce un exces de CO 2, care nu •i-a găsit încă un loc în ciclul
materiei organice. Este acest CO 2, care contribuie la efectul de seră (nota
că CO 2 emisiile provenite de la substan•ele chimice sintetice sunt minime comparativ cu cele provenite de la combustia fosilă).

Oxizi de metan •i azot (NO X) sunt gaze cu efect de seră mai puternice decât dioxidul de carbon: o tonă de metan are un
efect echivalent cu 23 de tone de CO 2; o tonă de oxizi de azot are un efect echivalent cu 296 de tone de CO 2 ( oxizii de azot
sunt produ•i la incinerarea de•eurilor).

Dosar pentru l'IHEST 8

De•euri menajere Mai 2016

([16] pp. 16-17, [55] p. 8)

Cât costă gestionarea deșeurilor municipale?

Tabelul 3 oferă o estimare a costului gestionării de•eurilor municipale (solide) pe baza nivelului de venit al unei •ări.

Mid inferior Mid Upper

Venit mic Venit mare
Sursa de venit Sursa de venit
țări țări
țări țări
Venit (VNB / capita) <876 USD 876-3465 USD 3466-10725 USD > 10725 USD

Generarea de•eurilor (ton / capita / an) 0,22 0,29 0,42 0,78

Eficien•a colectării (procent colectat) 43% 68% 85% 98%
costul colectării și eliminării (USD / t)
Colectie 20-50 30-75 40-90 85-250
Depozitul sanitar 10-30 15-40 25-65 40-100
Descărcare deschisă 2-8 3-10 N/A N/A

Compostare 5-30 10-40 20-75 35-90

De•euri în energie N/A 40-100 60-150 70-200
Digestia anaerobă N/A 20-80 50-100 65-150
Tabelul 3. Costurile de gestionare a deșeurilor municipale pentru diferite în funcție de nivelul de venit al unei țări (date începând cu 2013) ([54]

p. 7b.9). VNB: venit național brut.

Costurile din China sunt considerabil mai mici decât cele din „•ările cu venituri medii superioare”, de•i •ara se încadrează în mod clar în

acel grup cu PIB-ul pe cap de locuitor de 6 800 de dolari SUA (date din 2013). De exemplu, eliminarea într-un depozit modern de

de•euri costă 12 dolari pe tonă în China, iar conversia de•eurilor la energie 40 de dolari pe tonă. În ambele cazuri, pre•urile sunt la

capătul inferior al celor observate în întreaga lume.

([54] p. 7b.9, [110] pp. 42-43)

Gestionarea deșeurilor reprezintă o cheltuială semnificativă pentru un oraș?

Gestionarea modernă a de•eurilor este costisitoare, ocupând 3-15% din bugetul unui ora•, indiferent de •ară. Costul este propor•ional mai

mare în •ările mai sărace •i acest lucru este valabil indiferent dacă se compară cu PIB (produsul intern brut) sau VNB (venitul na•ional

brut). Re•ine•i că taxele pe care gospodăriile sunt rugate să le plătească în general nu acoperă costurile (Tabelul 4).

Bugetul SWM al orașului pe cap de locuitor % de

Oraș SWM Taxă SWM ca% Cost raportat
ca% din VNB pe cap de locuitor populației
Nivelul veniturilor buget per de gospodărie recuperare% de
asta plătește
capita (dolari SUA) Gamă In medie sursa de venit modul de taxare
Colectie
Înalt 75 0,03-0,40 0,17 0,44 99 81
Mediu-superior 33 0,14–1,19 0,59 1,40 56 36
Mediu inferior 10 0,40-1,22 0,69 0,26 28 27
Scăzut 1.4 0,14-0,52 0,32 0,90 59 22
Tabelul 4. Analiza financiară a gestionării deșeurilor (solide) pe baza costurilor și a veniturilor rezidenților, estimată pe un eșantion de 20 de orașe ([48], [75]).
SWM: Managementul deșeurilor solide. VNB: Venitul național brut. Nivelul veniturilor cf. Tabelul 3.

Totu•i, oamenii de pretutindeni doresc să beneficieze de o gestionare eficientă a de•eurilor municipale. Conform sondajelor privind

dorin•a lor de a plăti, ei sunt pregăti•i să-•i dedice 1-2% din veniturile lor. Cifra poate ajunge la 5% pentru persoanele care locuiesc

lângă o haldă deschisă (de•i acestea sunt în general cele mai sărace).

([27], [48], [75])

Dosar pentru l'IHEST 9

De•euri menajere Mai 2016

De ce este dificilă gestionarea adecvată a deșeurilor în țările în curs de dezvoltare?

•ările în curs de dezvoltare întâmpină dificultă•i la fiecare etapă a gestionării de•eurilor municipale:

1. Producerea de•eurilor. Produc•ia cre•te foarte rapid, iar •ările nu au o legisla•ie care să o reducă.

2. Colectarea •i transportul de•eurilor. Colec•ia este în general ineficientă, deoarece este slab organizată. Este deosebit de
inadecvat în zonele în care trăiesc săracii.
3. Reciclarea, recuperarea de•eurilor organice. Reciclarea face parte dintr-o economie informală slab integrată în
economia generală; în consecin•ă, suferă de o lipsă de oportunită•i. Acest lucru este valabil mai ales pentru produc•ia
de compost din de•euri organice.
4. Eliminarea de•eurilor. De•eurile ajung în halde deschise sau sunt arse în aer liber, cu toate problemele pe care acestea le implică pentru

sănătatea umană •i mediu. Statele nu au mijloacele financiare •i tehnice pentru a construi depozite de de•euri care să respecte

standardele actuale.

5. Recuperarea energiei din de•euri. Depozitele de de•euri nu sunt concepute pentru a utiliza metanul care scapă. De
obicei, nu ar exista o pia•ă pentru energia produsă.

Figura 5 rezumă dificultă•ile întâmpinate de •ările în curs de dezvoltare.

Figura 5. Lista provocărilor care subminează gestionarea corectă a deșeurilor solide în țările în curs de dezvoltare ([70] p. 8).

([6] pp. 1-2, [70] p. 6, p. 8)

Instituțiile internaționale sunt implicate în îmbunătățirea gestionării deșeurilor în țările în curs de

dezvoltare?
Da, dar contribu•iile sunt modeste: doar 0,09 USD pe cap de locuitor din •ara care prime•te finan•are SWM pentru dezvoltare. În sectorul de

salubrizare a apei, nivelurile pe cap de locuitor sunt de 2,43 USD •i 31 USD din finan•area dezvoltării în ansamblu.

Proiectele pot fi clasificate în general în cinci tipuri:

1. Cre•terea capacită•ii •i a competen•elor (34% din proiectele finan•ate): instruirea personalului, asisten•ă în stabilirea politicilor de gestionare a

de•eurilor, cercetare •i dezvoltare aplicate unor fluxuri specifice de de•euri (de exemplu, reziduuri din produc•ia de cafea din Brazilia).

2. Suport tehnic (25% din proiectele finan•ate): studii de fezabilitate, asisten•ă tehnică continuă •i sprijin pentru gestionarea
proiectelor.
3. Dezvoltarea infrastructurii (18% din proiectele finan•ate): dezvoltarea sau îmbunătă•irea serviciilor de colectare a de•eurilor •i a depozitelor de

de•euri sanitare. Acestea sunt cele mai costisitoare proiecte.

Dosar pentru l'IHEST 10

De•euri menajere Mai 2016

În 2012, cei mai activi donatori au fost Germania (126 milioane USD), Banca Asiatică de Dezvoltare (125 milioane dolari) •i
Japonia (110 milioane dolari). Ace•tia au reprezentat aproape trei sferturi din finan•area oficială a dezvoltării SWM.

Principalele •ări beneficiare sunt China (540 milioane USD în perioada 2003-2012), India (3030 milioane USD), Turcia (247 milioane

USD), Azerbaidjan (221 milioane USD) •i Vietnam (213 milioane USD).

([77] pp. 19-21, p. 28, [119] pp. 239-241)

Utilizarea instrumentelor economice îmbunătățește gestionarea deșeurilor?

Eficacitatea utilizării instrumentelor economice (EI) pentru a promova gestionarea îmbunătă•ită a de•eurilor a făcut obiectul
unui studiu aprofundat în Europa. Concluziile nu sunt foarte clare.

Practic, pe măsură ce taxa de depozitare cre•te procentul de RSM care este eliminat în depozite de de•euri scade (Figura 6). Cu

toate acestea, pre•ul este departe de a fi singurul factor determinant: cu un pre• mai mare de 100 de euro pe tonă, procentul de

de•euri depozitate este cuprins între 50% •i 70% în unele •ări •i mai pu•in de 5% în altele.

Figura 6. Taxa totală a depozitului de deșeuri și procentul de depozite de deșeuri menajere ([34] p. 55). Cf. Tabelul 1 pentru abrevierile de țară.

Rata taxei nu are niciun efect asupra utilizării incinerării pentru de•eurile municipale (Figura 7) sau depozitarea de•eurilor de

de•euri din construc•ii •i demolări (Figura 8).

Dosar pentru l'IHEST 11

De•euri menajere Mai 2016

Figura 7. Taxa totală de incinerare tipică și procentul de MSS incinerat, 2009 ([34]) p. 78). Cf. Tabelul 1 pentru abrevierile de țară.

Figura 8. Taxa depozitului de deșeuri C&D și procentul deșeurilor C&D reciclate ([34]) p. 64). Cf. Tabelul 1 pentru abrevierile de țară.

([34] pp. 3-5, p. 55, p. 64, p. 78, [71], [132])

Metoda de stabilire a prețurilor afectează producția de deșeuri?

Există o serie de modalită•i de finan•are a colectării •i tratării de•eurilor menajere (Tabelul 5).

Sisteme de identificare a containerelor Sisteme de identificare a utilizatorilor

Plătit de-
Plătit de-
Pay-per-bin greutate cu un
Pay-per-bin Identificare volum cu a
cu pre- cântărire
cu individ Plată pe sac •i cântărirea volum
determinat sistem
cont a co•ului de gunoi cameră
frecven•ă încorporat
încorporat
în co•
Prevenirea •i
In medie Scăzut Înalt Foarte inalt Înalt Foarte inalt
stimulent de reciclare
Tehnologic
Înalt Scăzut Scăzut Foarte inalt Foarte inalt Foarte inalt
complexitate
Costul implementării Înalt In medie Scăzut Foarte inalt Foarte inalt Foarte inalt

Costul între•inerii In medie Scăzut Înalt Foarte inalt Înalt Înalt

Fiabilitate •i
transparen•a impozitului Înalt Înalt Înalt Înalt Înalt Înalt
calcul
Certitudinea veniturilor Înalt Foarte inalt In medie Înalt In medie In medie
Riscul de fraudă Înalt Foarte inalt In medie Scăzut In medie In medie
Eficien•a colectării Înalt Scăzut Înalt Scăzut Înalt Înalt
Corespondenţă Înalt In medie Foarte inalt Foarte inalt Înalt Foarte inalt

Dosar pentru l'IHEST 12

De•euri menajere Mai 2016

Sisteme de identificare a containerelor Sisteme de identificare a utilizatorilor

Plătit de-
Plătit de-
Pay-per-bin greutate cu un
Pay-per-bin Identificare volum cu a
cu pre- cântărire
cu individ Plată pe sac •i cântărirea volum
determinat sistem
cont a co•ului de gunoi cameră
frecven•ă încorporat
încorporat
în co•
între volum sau
greutate •i încărcare
Confort pentru
Înalt Înalt In medie Înalt In medie In medie
utilizatori

Tabelul 5. Compararea diferitelor modele PAYT (pay-as-you-throw) pentru colectarea deșeurilor menajere ([99] pp. 17-18).

Nu este clar dacă metoda de stabilire a pre•urilor influen•ează cantitatea de de•euri produse de indivizi, deoarece statisticile sunt ascunse

de diferen•ele puternice care există în cadrul aceleia•i stări. Se pare că în •ările bogate o facturare cu plata în func•ie de greutate tinde să

scadă produc•ia de de•euri.

China a testat diferite metode de plată. Singura care reduce eficient produc•ia de de•euri menajere este vânzarea de
saci de gunoi de către municipalitate (plată pe sac)

•ările în curs de dezvoltare au o prioritate diferită: este în primul rând stabilirea unui management modern al de•eurilor prin

subven•ionarea, dacă este necesar, a mi•cărilor asociative / grupurilor comunitare locale, propor•ional cu participarea lor la colectarea •i

sortarea de•eurilor. Referin•a [70] detaliază câteva pove•ti de succes.

În 2014, Senatul francez a eviden•iat pericolul anumitor metode de stabilire a pre•urilor: „Colectarea •i tratarea de•eurilor menajere

ar trebui considerate în primul rând ca un serviciu public, care contribuie la igienă •i sănătate publică. Prin urmare, este important să

nu ne deplasăm prea mult pe drumul sistemului PAYT care leagă finan•area de serviciul furnizat, pentru a nu transforma acest

serviciu public într-un serviciu cu pre• individual (a se vedea referin•a [61] pentru originalul francez).

([23], [34] pp. 5-6, pp. 86-92, [61] p. 5, [62] p. 109, [70], [84], [91], [99] pp. 15-24)

Se poate reduce cantitatea de deșeuri municipale acționând în amonte de gospodării?

Guvernele pot reduce generarea de de•euri municipale încurajând industria să reducă ambalajele cât mai mult posibil. De fapt,

ambalajul reprezintă mai mult de jumătate din greutatea de•eurilor municipale din •ările bogate (a se vedea întrebarea Care este

compozi•ia de•eurilor municipale?). Uniunea Europeană a emis o directivă în 1994 cu privire la acest subiect (transcrisă în legisla•ia
franceză în 1998). Acest lucru a condus la o stabilizare a cantită•ii de de•euri de ambalaje produse (Figura 9).

Figura 9. Producția de deșeuri de ambalaje din 1997 ([83]).

Dosar pentru l'IHEST 13

De•euri menajere Mai 2016

Cu condi•ia să existe o alternativă, autorită•ile publice pot interzice articolele care sunt problematice atunci când sunt aruncate. Acesta

este, de exemplu, cazul sacilor din folie de plastic ultra-sub•ire (tipul supermarketurilor obi•nuite să distribuie). Bangladesh le-a interzis

în 2002, China în 2008. În 2013, Comisia a propus statelor membre să reducă utilizarea pungilor de plastic. Acestea vor fi interzise în

Fran•a începând cu iulie 2016.

Ace•ti subiec•i nu intră sub jurisdic•ia guvernului federal din Statele Unite.

([1], [12], [76], [83], [94], [146], [148])

Deșeuri astăzi

Ce proporție din deșeurile totale generate sunt deșeurile municipale?

În UE, aproape două treimi din de•eurile generate provin din construc•ii, minerit •i cariere. Majoritatea sunt de•euri inerte, refolosite

în lucrări publice (cum ar fi terasamente, straturi de drum). De•eurile industriale, de•eurile municipale •i nămolurile provenite de la

sta•iile de epurare reprezintă 70% din restul de•eurilor (Figura 10). Cele trei categorii sunt aproximativ egale.

Figura 10. Generarea deșeurilor UE-28 în 2012 ([127]).

Propor•iile relative ale diferitelor tipuri de de•euri reflectă activitatea economică. În mod natural, acestea sunt foarte diferite în China: există

de 19 ori mai multe de•euri industriale generate decât de•eurile municipale.

([28] p. 13, [92], [127], [128])

Care este generarea deșeurilor municipale pe cap de locuitor?

La scară globală, generarea de•eurilor este mai mult sau mai pu•in propor•ională cu venitul pe cap de locuitor (Figura 11).

Dosar pentru l'IHEST 14

De•euri menajere Mai 2016

Figura 11. Generarea deșeurilor comparativ cu nivelul veniturilor pe țări, pe baza unui eșantion de 82 de țări și utilizând cele mai recente statistici disponibile din 2005

până în 2010. ([119] p. 55).

Generarea de•eurilor municipale a fost în medie de 480 kg pe cap de locuitor în UE-28 în 2013 (Figura 12). A trecut de la 250 kg în

România la 750 kg în Danemarca.

Figura 12. Generarea deșeurilor municipale a fost în medie de 480 kg pe cap de locuitor în UE-28 în 2013 ([138]). În cazul în care datele nu erau disponibile, țările sunt
lăsate necompletate. Harta de fundal provine de la [28].

În 2013, produc•ia de de•euri municipale din China a fost în medie de 240 kg pe cap de locuitor în ora•e, jumătate din cantitatea

generată în Europa (Figura 13). A trecut de la 140 kg în Guangxi (o provincie agricolă la grani•a cu Vietnamul) la 370 kg în Beijing.

Eficien•a colectării de•eurilor cre•te rapid în China: 71% în 2009, 80% în 2011, 89% în 2013 (pentru compara•ie, a fost de
98% în UE-28 în 2013).

Dosar pentru l'IHEST 15

De•euri menajere Mai 2016

NB: Statisticile oficiale chineze dau doar cantitatea de de•euri municipale pe cap de locuitor în ora•e, acoperind doar 54% din popula•ie.

Există încă halde neautorizate în zonele rurale din apropierea ora•elor (autorii chinezi vorbesc despre „asediul de•eurilor”).

Figura 13. Generarea medie a deșeurilor municipale în China a fost de 240 kg pe cap de locuitor în orașe în 2013, jumătate din cantitatea generată în Europa
([92]). Harta de fundal provine de la [28].

Generarea medie a de•eurilor municipale în SUA a fost de 730 kg pe cap de locuitor în 2013, de 1,5 ori mai mult decât în Europa.

Statisticile privind generarea de•eurilor municipale sunt ordine de mărime; există diferen•e între •ări în ceea ce prive•te modul de a

lua în considerare colectarea selectivă efectuată de sectorul privat •i de•eurile provenite din activită•i comerciale.

([28], [63], [66], [92], [111], [119] p. 55, [138])

Care este compoziția deșeurilor municipale?

De•eurile municipale con•in în principal:

Materiale organice (cum ar fi resturile de mâncare, garnituri de grădină) Hârtie •i carton

(cum ar fi ziarele •i ambalajele din carton) Materiale plastice (cum ar fi sticlele •i ambalajele

din plastic)

Sticlă (ca sticlele goale) Metal

(cum ar fi cutii •i cutii)

Materialul organic, hârtia •i cartonul reprezintă mai mult de jumătate din greutatea de•eurilor municipale generate (Figura 14).

Dosar pentru l'IHEST 16

De•euri menajere Mai 2016

Figura 14. Generarea și compoziția deșeurilor solide municipale în cele trei mari zone economice, în Japonia și India ([111], [37], [115]).

Re•ine•i că produc•ia de de•euri organice este aproape aceea•i în Statele Unite •i China (205 •i, respectiv, 210 kg pe cap de

locuitor pe an), în timp ce generarea totală a de•eurilor variază cu un factor de doi. Principala diferen•ă provine din de•eurile de

hârtie •i ambalaje: Statele Unite produc de cinci ori mai mult decât China. Produc•ia de de•euri în toate categoriile este mult mai

mică în India (210 kg pe cap de locuitor pe an).

([37], [111], [115], [119] p. 57)

Ce se știe despre generarea deșeurilor în țările în curs de dezvoltare?

Se •tie pu•in despre produc•ia de de•euri în •ările în curs de dezvoltare din afara ora•elor foarte mari. Cu toate acestea, rezultatele unui

studiu cuprinzător din Ghana efectuat în 2014 sunt demne de remarcat. În măsura în care se poate stabili, concluziile studiului par

generalizabile pentru întreaga Africa subsahariană.

Cantitatea de de•euri municipale generate este în medie de 170 kg pe cap de locuitor pe an pentru întreaga •ară. Este de două ori mai

mare în ora•ele mari decât în zonele rurale (Tabelul 6).

Zone Total kg / persoană / an Organic Hârtie Plastic Sticlă Metal Alte

Ghana 172 106 7 22 5 6 26
Mitropolit 229 137 13 29 6 7 37
Municipal 143 91 7 15 3 4 23
District 101 63 4 23 3 3 5
Zona de coastă 204 131 11 18 5 6 33
Zona forestieră 192 114 10 25 5 7 31
Northern Savanna 105 60 4 22 3 3 13
China 358 211 29 36 11 7 64
Tabelul 6. Rata de generare, kg / persoană / zi, a diferitelor fracții de deșeuri menajere din MMD (zonele metropolitane, municipale și districtuale) și zonele
geografice din Ghana și China ([118] pentru Ghana și [37] pentru China) . Activitatea economică este concentrată în principal în regiunile de coastă.

La nivel na•ional, generarea de de•euri municipale este, în general, de două ori mai mică decât în China. De•eurile de hârtie •i metale sunt o

excep•ie; prima este de patru ori mai pu•in abundentă decât în China •i a doua cu 50% mai abundentă. Există, de asemenea, un exces de de•euri

din plastic datorită utilizării pe scară largă a apei îmbuteliate •i a articolelor preambalate.

Dosar pentru l'IHEST 17

De•euri menajere Mai 2016

PIB-ul pe cap de locuitor este de 4,3 dolari, clasându-se pe Ghana pe locul 175 în lume. 24% din popula•ie trăie•te sub pragul sărăciei. Este o

„•ară cu venituri medii inferioare” (Figura 11).

([23] pp. 11-12, [37], [48], [75], [118], [139])

Depozitul de deșeuri municipale este încă o practică obișnuită?

Da. În 2013, 30% din de•eurile municipale au fost depozitate în depozite fără recuperare prealabilă (sau pretratare) în UE-288 (dar doar 11% în

UE-15), 53% în SUA •i 68% în China. Cu toate acestea, rata depozitului de de•euri variază în cadrul fiecărei zone economice (Figura 15):

În Europa, este mai pu•in de 2% în Germania, Belgia, Danemarca, Olanda, Suedia •i Elve•ia •i mai mult
de 80% în Croa•ia, Grecia, Letonia, Malta •i România.
În SUA, este mai pu•in de 20% în Connecticut, Maine •i Massachusetts •i mai mult de 90% în Alaska, Arizona,
Georgia, Idaho, Mississippi •i Oklahoma.
În China, este mai pu•in de 40% în Fujian, Jiangsu •i Yunnan •i mai mult de 98% în Gansu, Guizhou, Jiangxi, Ningxia,
Qinghai, Shaanxi •i Tibet.

Figura 15. Ratele de depozitare a deșeurilor municipale fără recuperare prealabilă în Europa, SUA și China ([59] p. 22, [92], [138]). Hărțile de fundal provin
de la [28].

Re•ine•i că depozitele de de•euri moderne sunt instala•ii tehnice foarte reglementate; nu au nimic în comun cu haldele ilegale
(vezi întrebarea Ce caracterizează un depozit sanitar?).

([7] p. 319, pp. 495-496, [16] p. 30, [28], [59] p. 22, [92], [138])

Dosar pentru l'IHEST 18

De•euri menajere Mai 2016

Incinerarea deșeurilor municipale este o soluție adoptată frecvent?

În Europa, da (Figura 16). În 2013, a reprezentat 44% din tratarea de•eurilor municipale (în greutate) în UE-15 •i 26% în
UE-28. De asemenea, este utilizat pe scară largă în China (30% din de•eurile la nivel na•ional), în special în provinciile de
coastă (Figura 16). Sunt cele mai bogate •i populate provincii.

În schimb, incinerarea de•eurilor este excep•ională în Statele Unite, deoarece în 2013 doar 13% din de•euri (în greutate). Este
utilizat în principal de-a lungul coastei de nord-est a Statelor Unite •i Florida (Figura 16). Este utilizat pentru mai mult de 25%
din de•euri numai în Connecticut, Districtul Columbia, Maine •i Massachusetts.

Figura 16. Procentul incinerării (sau arderii) deșeurilor municipale în Europa, SUA și China ([59] p. 22, [92], [138]). Hărțile de fundal
provin de la [28].

([28], [59] p. 22, [92], [105] p. 14, [138])

Reciclarea este norma în întreaga lume?

În 2013, 43% din de•euri (în greutate) erau destinate reciclării în UE-28 (•i chiar 46% în UE-15), în timp ce propor•ia
era de 34% în SUA (Figura 17).

Dosar pentru l'IHEST 19

De•euri menajere Mai 2016

Figura 17. Reciclarea totală a deșeurilor municipale în Europa și SUA ([59] p. 22, [138]). Hărțile de fundal provin de la [28]. Termenul reciclare acoperă atât
materialele care vor fi refolosite ca atare (cum ar fi hârtia, materialele plastice, sticla și metalele), cât și materialele organice care vor fi compostate.

În textele oficiale, termenul reciclare acoperă atât materialele care vor fi refolosite ca atare (cum ar fi hârtia, materialele plastice, sticla •i

metalele), cât •i materialele organice care urmează să fie compostate. Cu toate acestea, statisticile separă de obicei cele două tipuri de

produse (Figura 18 •i Figura 19). În Statele Unite, •ase state ating eficien•a Germaniei •i a Sloveniei pentru reciclarea materialelor. Cu toate

acestea, produc•ia industrială de compost este foarte pu•in dezvoltată.

Figura 18. Procentul de deșeuri municipale care se îndreaptă spre reciclarea materialelor (cum ar fi hârtia, materialele plastice, sticla și metalele) în Europa și SUA ([59] p.
22, [138). Hărțile de fundal provin de la [28].

Figura 19. Procentul de deșeuri municipale care se îndreaptă spre compost în Europa și SUA ([59] p. 22, [138]). Notă: datele se referă la
compostarea efectuată în unități specializate, nu acasă. Hărțile de fundal provin de la [28].

Gestionarea de•eurilor de ambalaje arată că for•a Statelor Unite constă în reciclarea hârtiei •i a cartonului, acestea rămânând însă

cu mult în urmă în ceea ce prive•te reciclarea sticlei •i a plasticului (Figura 20).

Dosar pentru l'IHEST 20

De•euri menajere Mai 2016

Figura 20. Procentul de tonaj al deșeurilor de ambalaje care sunt reciclate în SUA și UE-28, 2013 ([112], [143]).

În China, reciclarea este domeniul unei economii paralele foarte active, care nu este luată în considerare de statisticile oficiale.

Acesta este •i cazul în majoritatea •ărilor în curs de dezvoltare.

([6] pp. 1-2, pp. 85-86, pp. 227-228, [14], [26] pp. 10-11, [28], [59] p. 22, [105] p. 14, [112], [138], [143])

Depozite de deșeuri

Ce caracterizează un depozit sanitar?

Trei criterii caracterizează un depozit sanitar (modern):

De•eurile sunt compactate pentru a reduce volumul depozitului de de•euri cât mai mult posibil.

De•eurile sunt acoperite cu sol în fiecare zi pentru a preveni poluarea zonei înconjurătoare.

Depozitul este conceput pentru a limita cât mai mult posibil riscurile pentru sănătatea umană •i mediu.

Depozitele de de•euri sanitare sunt desemnate în mai multe moduri în literatura tehnică franceză, cum ar fi „ Tehnica centrului de
înfiin•are, Centrul de stocare a ultimelor detec•ii, Centrul de stocare a deta•atorilor •i asimilate, Instalarea stocării de detalii non
dangereux ”( acesta din urmă fiind termenul legal).

Un depozit de de•euri are o durată de via•ă cuprinsă între cincisprezece •i douăzeci de ani, după care trebuie să găsi•i un nou sit.

Descărcarea unui ora• de 100 000 de locuitori ocupă de obicei 100 de hectare (Figura 21).

Dosar pentru l'IHEST 21

De•euri menajere Mai 2016

Figura 21. Desen schematic al unui depozit sanitar ([32] p. 345).

([16] pag. 30, [32] pag. 323-224, pag. 332, pag. 345, pag. 424, [42])

Este costisitor un depozit sanitar?

Facilită•ile disponibile la un depozit de de•euri variază considerabil •i, prin urmare, costă efectiv (Figura

22). Nivelul 1 este o haldă deschisă simplă cu un gard perimetral •i drenuri pentru recuperarea scurgerilor. Depozitele de de•euri sanitare se încadrează

la nivelul 2 sau mai mare •i posedă un sistem de eliminare a biogazului. În cele mai eficiente depozite de de•euri (nivelul 4), levigatul este colectat •i tratat

(Figura 23).

Figura 22. Clasificarea diferitelor niveluri de depozite de deșeuri ([43]).

Un depozit de de•euri de nivel 4 este o instala•ie complexă •i, prin urmare, costisitoare, cu un cost de aproximativ 30-35 de euro pe tona

de de•euri depozitate (un cost observat practic în întreaga lume). Investi•ia ini•ială este echivalentă cu doi ani de func•ionare. Biogazul

poate acoperi până la 10% din cost. NB Pre•ul perceput este mult mai mare în unele păr•i ale Europei; este, de exemplu, în jur de 80 de

euro pe tonă în Fran•a (Figura 6).

Dosar pentru l'IHEST 22

De•euri menajere Mai 2016

De•i politicile privind de•eurile de pretutindeni vizează generalizarea depozitelor de de•euri de nivelul 4, acestea sunt adesea de nivelul 2 în •ările în curs

de dezvoltare. Acestea asigură un anumit nivel de protec•ie a sănătă•ii •i a mediului pentru un pre• de cost de aproximativ 4-8 euro pe tona de de•euri

depozitate.

([4] p. 29, [11] p. 18, [17], [32] p. 421-427, [43], [57] p. 11, [70] p. 31, [71])

Ce se întâmplă cu deșeurile îngropate într-un depozit de deșeuri?

De•eurile îngropate într-un depozit sunt supuse a două tipuri de degradare:

Se dizolvă prin infiltrarea •i filtrarea apei prin depozitul de de•euri. Apa care se scurge dintr-un depozit de de•euri (levigatul) este

foarte poluată, în special de metale.

De•eurile biodegradabile sunt descompuse de microorganisme. O parte din produsele de degradare este volatilă, formând biogaz

(sau gaz de depozitare). Principalele componente ale biogazului sunt metanul, dioxidul de carbon •i poluan•ii care con•in sulf.

Materialele organice reziduale sunt stabile.

Sunt luate mai multe măsuri de precau•ie pentru a limita efectele adverse asupra sănătă•ii •i mediului (Figura 23):

Baza unei depozite de de•euri este sigilată pentru a preveni scurgerea fluxurilor de apă poluate (levigatul). De•eurile sunt

acoperite cu un strat de sol mai mult sau mai pu•in impermeabil pentru a limita scurgerea apei. Un sistem de drenaj va colecta •i

trata levigatul din depozitul de de•euri.

Biogazul produs prin descompunerea materiei organice este ars la fa•a locului sau vândut ca sursă de energie. Este

important să arzi gazul metan, deoarece este un gaz cu efect de seră mai puternic decât CO 2.

Figura 23. Desen schematic al unui depozit sanitar de nivel 4 ([42]). Unité de valorisation du biogaz: instalație de recuperare a biogazului; circuit d'extraction du
biogaz: sistem de extragere a biogazului; couverture enherbée: copertă ierboasă; lixiviats: levigat; circuit de recirculation des lixiviats: sistem de recirculare a
levigatului; canapele recente peu dégradés: straturi recente și puțin degradate; canapele anciennes très dégradés: straturi vechi și mult degradate; dalle étanche:
podea impermeabilă; surveillance de la qualité des eaux souterraines: monitorizarea calității apelor subterane.

Rata de degradare depinde într-un grad considerabil de temperatură •i umiditate. Poate că descompunerea produselor
biodegradabile este deosebit de eficientă în regiunile umede •i calde

Dosar pentru l'IHEST 23

De•euri menajere Mai 2016

scade volumul de•eurilor cu până la 20% în primul an. Cu toate acestea, acest proces este foarte lent în regiunile aride
(volumul scade cu 3% în trei ani).

Un flux controlat de levigat în deversare accelerează produc•ia de biogaz. De exemplu, în Europa, mai mult de 95% din biogaz este
produs în mai pu•in de zece ani, în loc de douăzeci până la treizeci de ani, când lucrurile î•i urmează cursul natural.

([16] p. 18, [18], [30], [32] pp. 324-328, pp. 390-391, [42])

Care este ciclul de viață al unui depozit de deșeuri modern?

În primul rând, guvernul •i mai ales popula•ia trebuie să accepte propunerea. Acest lucru este de obicei complicat. Apoi, depozitul de de•euri este

administrat timp de zece până la douăzeci de ani. Apoi vine perioada post-opera•ională.

Începe cu o reamenajare a site-ului. Aceasta constă în aplicarea unui înveli• vegetativ •i amenajarea peisajului, îndepărtarea

biogazului la o sta•ie de evazare sau la o instala•ie de alimentare cu energie electrică.

Depozitul este apoi monitorizat timp de cel pu•in treizeci de ani pentru a evalua emisiile poluante •i efectele acestora asupra
mediului. Într-adevăr, descompunerea materiei organice con•inute în de•euri continuă de zeci de ani, cu următoarele
consecin•e:

Decontarea depozitelor de de•euri atât timp cât rămâne materie biodegradabilă

Emisiile de biogaz rămân ridicate în primii douăzeci de ani de la închiderea depozitului de de•euri •i sunt încă vizibile după
cincizeci de ani.

Există riscul de scurgere a apei poluate dacă înveli•ul de descărcare fisură. Exper•ii consideră că contaminarea apelor

subterane reprezintă principalul risc cu depozitele de de•euri moderne.

Monitorizarea continuă atât timp cât există o produc•ie semnificativă de biogaz sau apă poluată.

([10], [30], [32] pp. 343-344, [71])

Cum este gestionată perioada post-operațională?

Perioada post-opera•ională necesită o monitorizare regulată a descărcării de gestiune, ceea ce pune problema
responsabilită•ii proprietarului •i a finan•ării. Obliga•iile proprietarului diferă între •ări:

1. Cea mai comună solu•ie este limitarea perioadei în care proprietarul este considerat responsabil pentru depozitul de de•euri. Este vorba

despre un minim de treizeci de ani în Uniunea Europeană •i în Statele Unite. Proprietarul •tie exact la ce să se a•tepte, riscul este suportat

de comunitate.

2. Autorită•ile publice pot solicita ca emisiile să fie sub un anumit prag înainte de a elibera proprietarul
obliga•iilor sale. Comunitatea •tie la ce să se a•tepte, riscul este suportat de proprietar.

3. Cele două solu•ii pot fi combinate. Responsabilitatea post-opera•ională are o durată minimă •i continuă până când
situl nu mai prezintă un risc de poluare sau accident. Acesta este cazul de exemplu în Fran•a.

Costul monitorizării în perioada post-opera•ională este de aproximativ 3 până la 5 euro pe an pe tona de de•euri îngropate în depozit. Acest cost

este inclus în taxa de depozitare a de•eurilor în perioada în care depozitul de de•euri este opera•ional.

([10], [30], [71], [96])

Dosar pentru l'IHEST 24

De•euri menajere Mai 2016

Poate fi scurtată perioada post-operațională?

Da, durata perioadei post-opera•ionale este rezultatul unei alegeri: aceea de a optimiza produc•ia de biogaz. În schimb, este posibil să

se stabilească obiectivul pentru o stabilizare foarte rapidă a depozitului de de•euri prin suprimarea cât mai rapidă a produc•iei de biogaz.

Acesta este cazul depozitelor de de•euri gestionate în condi•ii semi-aerobe: produc•ia de biogaz este aproape zero după doar un an

(Figura 24).

Figura 24. Mecanismul structurii de deșeuri semi-aerobe, utilizat pentru a limita la maximum producția de biogaz ([74] p. 26).

Depozitele semi-aerobe sunt comune în Japonia, deoarece nu blochează terenul de zeci de ani. De asemenea, acestea corespund

exact nevoilor •ărilor în curs de dezvoltare, care în orice caz nu î•i pot permite recuperarea biogazului.

([3], [74] pp. 26-27, [86])

Care sunt obiecțiile publicului cu care se confruntă un proiect de depozit de deșeuri?

„ Poate fi dificil să risipim suspiciunea de•inută aproape universal de public cu privire la reglementările
guvernamentale ”* 32 +. Obiec•iile variază în func•ie de nivelul de trai:

Cei mai săraci se tem în mod legitim de a-•i pierde singurul mijloc de existen•ă în •ările în care colectarea separată •i reciclarea sunt domeniul

unei economii paralele. Este posibil să se organizeze munca la depozitul de de•euri, astfel încât să continue să câ•tige existen•a. Cu toate

acestea, este dificil să se rezolve conflictele de spa•iu, cei mai săraci locuitori trăind în general în singurele locuri în care se poate instala un

depozit de de•euri.

Obiec•iile clasei de mijloc se concentrează asupra riscurilor pentru sănătate, calitatea vie•ii •i valorile proprietă•ii în vecinătatea depozitului de

de•euri. Argumentul pierderii valorii proprietă•ii este foarte greu de contracarat.

Cei mai boga•i se simt afecta•i doar indirect, deoarece depozitul de de•euri ar fi în orice caz departe de casele lor. Sunt deosebit
de sensibili la riscurile mai largi pentru sănătate •i mediu (cum ar fi deteriorarea resurselor de apă).

([32] pp. 427-430)

Ce se poate face cu depozitele de deșeuri dezafectate?

Se pot reabilita vechile depozite de de•euri (cel mai adesea ilegale sau neautorizate) acoperindu-le cu moloz, urmate de un
strat de sol (cel pu•in un metru grosime) •i plante. Cu toate acestea, reabilitarea este doar par•ială •i nu evită filtrarea
poluan•ilor în subsol •i în apele subterane. Reabilitatul

Dosar pentru l'IHEST 25

De•euri menajere Mai 2016

site-ul poate fi folosit, de exemplu, ca loc de joacă sau pentru centru ecvestru. Cu toate acestea, solul nu este suficient de stabil pentru a

permite o construc•ie substan•ială.

O alternativă este golirea haldei pentru refacerea amplasamentului •i procesarea cât mai multă a de•eurilor excavate. Acest lucru este

cunoscut sub termenul de „exploatare a de•eurilor”.

Coreea de Sud inten•ionează să producă energie cu con•inutul tuturor vechilor sale depozite de de•euri.

([16] p. 19, [79])

Exploatarea deșeurilor este interesantă din punct de vedere economic?

Există o literatură abundentă care discută despre utilizarea poten•ială a de•eurilor îngropate într-un depozit de de•euri, mineritul depozitului de

de•euri. Dincolo de considera•iile generale privind „gestionarea durabilă a materialelor”, există cazul foarte concret în care un depozit de de•euri

municipale trebuie golit din cauza extinderii zonei urbane; de•eurile trebuie îngropate în altă parte. Această procedură este costisitoare, prin urmare

are sens să încercăm să o finan•ăm prin procesarea materialelor extrase din depozitul de de•euri.

De•i con•inutul unei descărcări se modifică în timp odată cu descompunerea materiei organice, există încă o
propor•ie semnificativă de materiale combustibile (Tabelul 7).

Belgia Finlanda Suedia China Tailanda

Sol 45,0 52,0 60,0 75,0 34,0
Piatră 2,0 0,0 16,0 8,3 3,3
Combustibil 46,2 42,0 20,6 14,7 42,3
Plastic 25,0 23,0 4,4 10,6 31,0
Hârtie 14,0 5,0 7,2 0,2 3,3
Lemn 4,1 7,0 7,2 2,4 8,0
Textile 3,1 7,0 1,8 1,5 0,0
Sticlă 0,5 0,0 0,5 0,6 6,5
Metal 2,2 3,0 1,6 0,4 6,4
Alte 4,1 3,0 1,3 1,0 7,5
Tabelul 7. Compoziția unui depozit de deșeuri la cinci până la zece ani după depozitul de deșeuri ([38], [47], [82]).

Acestea constau în principal din fragmente de pungi de plastic. Plasticul este prea degradat pentru a fi reciclat, dar este încă o sursă bună

de energie. Cu toate acestea, plasticul în cauză este bogat în compu•i clorura•i care generează dioxină în timpul arderii. Poate fi ars în

siguran•ă numai în incineratoarele moderne.

Recuperarea celor câteva procente de resturi metalice nu este profitabilă cu tehnicile disponibile în prezent.

Concentra•ia de metale grele •i altele asemenea din solul depozitului de de•euri nu este diferită de ceea ce se găse•te de obicei în

terenurile necontaminate.

([29], [38], [47], [60], [68], [82])

Deșeuri biologice

Ce sunt deșeurile biologice?

Directiva 2008/98 / CE define•te de•eurile biologice după cum urmează: „ „de•euri biologice” înseamnă de•euri biodegradabile de grădină •i parc,

de•euri alimentare •i de bucătărie de la gospodării, restaurante, catering •i spa•ii de vânzare cu amănuntul •i de•euri comparabile din fabricile de

procesare a alimentelor ”.

Dosar pentru l'IHEST 26

De•euri menajere Mai 2016

Viitoarea directivă ar trebui să lărgească acea defini•ie completând-o cu: „ •i alte de•euri cu proprietă•i de biodegradabilitate
similare, care sunt comparabile ca natură, compozi•ie •i cantitate ”.

([14], [125])

Există o mulțime de deșeuri alimentare?

Statisticile disting două cazuri: pierderile de-a lungul lan•ului de aprovizionare, de la fermă la angrosi•ti (pierderi de alimente) •i pierderi în rândul

comercian•ilor cu amănuntul •i al consumatorilor (de•euri alimentare). Numai acestea din urmă sunt recunoscute ca de•euri alimentare, acestea fiind de

obicei găsite în de•eurile municipale.

Pierderile de alimente (cele din întregul lan• de aprovizionare) sunt în mare măsură inevitabile. Mai mult, on poate observa că acestea sunt

de acela•i ordin în toate regiunile lumii (Figura 25). Re•ine•i, totu•i, că acestea sunt deosebit de scăzute în Asia de Sud-Est.

O analiză mai detaliată arată că, de fapt, lan•ul de aprovizionare este în general mai eficient în •ările dezvoltate.

Figura 25. Pierderile și deșeurile alimentare pe cap de locuitor, în stadii de consum și pre-consum, în diferite regiuni. ([140]
p. 5). America de Nord și Oceania: Australia, Canada, Noua Zeelandă, SUA; Asia industrializată: China, Japonia, Coreea de Sud.

Cu toate acestea, cantitatea de de•euri alimentare este foarte variabilă. Depinde mult de VNB pe cap de locuitor (venitul na•ional brut) (Figura

26).

Dosar pentru l'IHEST 27

De•euri menajere Mai 2016

Figura 26. Relația dintre VNB pe cap de locuitor și risipa de alimente (FW) în kg pe cap de locuitor și pe zi ([95]).

Re•ine•i că risipa de alimente este par•ial inevitabilă (peelinguri, pe•te •i oase de carne). Cu excep•ia cazului în care, desigur, se consumă

doar mâncăruri gata preparate, caz în care de•eurile sunt compuse în principal din ambalaje (cum este cazul de exemplu cu cutiile de pizza

din casele tinerilor muncitori)

([95], [140] p. 2)

Ce spun Uniunea Europeană și legea franceză privind deșeurile biologice?

Uniunea Europeană încurajează compostarea •i biogazificarea de•eurilor biodegradabile •i reciclarea. Acceptă recuperarea energiei în instala•iile

care îndeplinesc standardele. Acesta încurajează recurgerea cât mai pu•in posibil la depozitele de de•euri (nu mai mult de 10% din de•eurile

municipale ar trebui depozitate în 2030).

Fran•a este aparent prima •ară care a adoptat o lege împotriva risipei alimentare. Ac•iunile sunt implementate în

următoarea ordine de prioritate:

1. Prevenirea risipei de alimente.

2. Utilizarea alimentelor nevândute adecvate consumului uman, prin dona•ie sau prelucrare.

3. Recuperare ca hrană pentru animale

4. Recuperarea ca compost pentru uz agricol sau recuperarea energiei, în special prin produc•ia de biogaz.

([65] p. 13, [125], [135])

Ce deșeuri pot fi transformate în energie?

Toate materialele bogate în carbon pot arde, cum ar fi de•eurile biologice, hârtia, cartonul, lemnul, materialele textile •i materialele plastice. Acestea sunt

„combustibilii solizi recupera•i” găsi•i în literatura tehnică („combustibles solides de récupération” în franceză).

De•eurile combustibile reprezintă peste 80% din greutatea de•eurilor municipale (a se vedea întrebările Care este compozi•ia de•eurilor

municipale? •i Ce se •tie despre generarea de•eurilor în •ările în curs de dezvoltare?). Cu toate acestea, numai de•eurile biologice pot fi

degradate rapid de microorganisme; este singurul tip de de•euri care poate fi utilizat pentru procesele biologice.

Re•ine•i că de•eurile combustibile sunt în majoritatea cazurilor poten•ial reciclabile.

([7] p. 13, pp. 483-484, [13] p. 15, [14], [37], [125])

Cât de multe deșeuri biologice sunt recuperate pentru energie în întreaga lume?
Recuperarea energiei din de•euri biologice este dezvoltată în special în Uniunea Europeană, fiind în medie de 240 kWh de persoană pe an

(Figura 27). Cu toate acestea, reprezintă doar o sursă de energie marginală: o gospodărie consumă 2.500 kWh pe an doar cu aparatele

electrocasnice.

Dosar pentru l'IHEST 28

De•euri menajere Mai 2016

Figura 27. Bio-deșeuri municipale pentru energie pe cap de locuitor în UE-28 în 2014 ([142] p. 47, p. 59). Energia termică și electrică din deșeurile biologice
este adăugată și exprimată în kWh.

Tabelul 8 arată că produc•ia de energie electrică din de•eurile municipale este semnificativă doar în patru •ări din afara Europei (Europa

este luată într-un sens mai larg: toate •ările din Islanda până în Turcia). Este neglijabil sau zero în altă parte.

Europa Statele Unite ale Americii Japonia Coreea de Sud Canada

kWh pe cap de locuitor 73,1 54,8 47,2 6,2 4,7
Tabelul 8. Generarea de energie electrică din deșeuri municipale în kWh pe cap de locuitor pe an ([58]).

În China, numărul depozitelor de de•euri care recuperează biogaz pentru a produce electricitate a crescut cu 35% pe an începând cu 2007,

iar numărul incineratoarelor cu 14% (Figura 28). Cel mai mare incinerator din China se află la Beijing •i are o capacitate de 3 000 de tone pe

zi (incineratorul care deserve•te Parisul •i unele dintre suburbii are o capacitate de 1 900 de tone pe zi). Cu toate acestea, produc•ia de

energie electrică rămâne neglijabilă în toată China.

Figura 28. Stânga: Distribuirea instalațiilor de producere a energiei pe bază de gaz în depozitele de deșeuri în China. Dreapta: Distribuirea instalațiilor de incinerare a

deșeurilor municipale în China. ([66]).

Dosar pentru l'IHEST 29

De•euri menajere Mai 2016

Peste două treimi din incineratoare sunt instalate în regiunea Yangtze •i Delta râului Pearl, celelalte sunt situate în capitale
de provincie. Depozitele de de•euri sunt frecvente în centrul •i vestul •ării, în zone în care densitatea popula•iei este scăzută.

([20], [46], [58], [66], [142] p. 47, p. 59)

Care sunt tehnicile disponibile în prezent pentru recuperarea deșeurilor către energie?
Conversia de•eurilor în energie necesită două clase principale de tehnici: termochimie •i biotehnologie. Energia este recuperată ca

electricitate sau abur sub presiune sau ca biocombustibil (cum ar fi etanolul).

Cele cinci procese de conversie cele mai frecvent utilizate sunt prezentate în Tabelul 9. Costul lor este discutat în întrebare Cât
costă gestionarea de•eurilor municipale? ( Arderea directă costă în jur de 90 de euro pe tonă în Fran•a).

Conversie Procesul de conversie

Scop Principalele produse Subproduse
proces condiții
Maximiza•i de•eurile
Direct
conversie în mare 400-540 ° C Căldură, electricitate Frasin
combustie
temperatura gazelor de ardere

Maximiza•i de•eurile Gaz (CO, CH 4, N 2, H 2,

350-1800 ° C, aer, oxigen sau
Gazificare conversie în mare CO 2 ( dependent de con•inut Frasin
abur, 1-30 bar
gaze combustibile calorifice condi•iile procesului))
Maximizează temperatura Carbune, petrol sau gudron, gaz (CO,
Char (se utilizează ca ulei
descompunerea solidului 250-750 ° C, absen•a CH 4, hidrocarburi, H 2,
Piroliza amendament, activat
de•euri în cocs, gaze •i faze oxigenului CO 2 ( dependent de con•inut
cărbune sau sorbent)
condensate condi•iile procesului))
Maximiza•i de•eurile
Anaerob conversie în mare 35-55 ° C, anaerob, Gaz (componente principale Nămol (se utilizează ca îngră•ământ
digestie gaze combustibile calorifice •i dimensiunea reactorului 10-10.000 m 3 CH 4 •i CO 2) după un tratament adecvat)
subproduse de valoare
Etanol Maximiza•i de•eurile 30-35 ° C, pH 4,5-6,0
Etanol, CO 2 Hrana animalelor
fermentaţie conversia în biocombustibili anaerob
Tabelul 9. Caracteristicile principalelor tehnologii de conversie a deșeurilor municipale în energie ([36], [88]).

Arderea directă este de departe cea mai utilizată metodă din lume. Când de•eurile sunt foarte umede, acestea sunt amestecate cu cărbune pentru a

îmbunătă•i arderea, făcută de exemplu în China. Aceasta este o solu•ie bună pentru ora•ele mici sau mijlocii, deoarece permite utilizarea

incineratoarelor care sunt mai ieftine la jumătate. Cu toate acestea, eficien•a produc•iei de energie electrică este scăzută, deoarece este propor•ională

cu dimensiunea instala•iei (20% pentru incineratoarele mici 30% pentru cele mari, 40% pentru centralele de cărbune).

Cealaltă op•iune principală este producerea unui gaz combustibil. Termochimia transformă de•eurile într-un gaz bogat în monoxid de

carbon similar în compozi•ie cu gazul din ora• (un proces cunoscut sub numele de gazificare). Abordarea biochimică (digestia anaerobă)

are ca rezultat un gaz bogat în metan •i similar în compozi•ie cu gazul natural. Digestia anaerobă poate fi efectuată într-un mod controlat

în reactoare speciale sau spontan într-un depozit de de•euri.

În Uniunea Europeană, unde recuperarea energiei din de•euri biologice este foarte dezvoltată, 77% din energia produsă provine din
arderea directă •i 23% din produc•ia de biogaz. Ponderea combustiei directe cre•te la 87% dacă se iau în considerare toate
de•eurile combustibile.

În Fran•a, o treime din energia produsă de incineratoare este sub formă de electricitate •i două treimi sub formă de energie termică.
Propor•iile sunt inversate pentru energia produsă de depozitele de de•euri (76%, respectiv 24%).

Dosar pentru l'IHEST 30

De•euri menajere Mai 2016

([25] pag. 7-12, [31] pag. 254, [33] pag. 9, [36], [53], [54] pag. 7b.7-7b.8, [66], [ 73], [87], [88], [97] p. 13,

p. 16, [142], [144])

Ce se poate face cu deșeurile produse de la conversia deșeurilor la energie?

Arderea de•eurilor municipale produce zgură (20% din greutatea de•eurilor incinerate), metale (1,4% din greutatea de•eurilor
incinerate) •i cenu•ă, la care trebuie adăugat poluan•i atmosferici în cazul incineratoarelor vechi. Eliminarea poluan•ilor
atmosferici a transformat incineratoarele în „uzine de gaz” la propriu •i la figurat. Poluan•ii sunt acum prin•i într-o succesiune
de filtre, aproape că nu sunt elibera•i în atmosferă (Tabelul 10); ace•ti poluan•i fac parte din cenu•ă (reprezentând 3% din
greutatea de•eurilor incinerate).

Aplicabil
Poluanți în mg / Nm 3 Rău Min Max
standarde
Praf 10,0 1,4 0,2 4,2
Acid clorhidric 10,0 2,1 0,8 6,3
Acid hidrofloric 1,0 0,1 0,0 0,2
Dioxid de sulf 50,0 9,2 0,6 25,0
Oxizi de azot 70,0 43,5 23,0 60,0
Cadmiu + taliu 0,050 0,002 0,000 0,005
Mercur 0,050 0,006 0,000 0,023
Antimoniu + arsenic + plumb + crom + cobalt + cupru +
0,50 0,07 0,01 0,31
mangan + nichel + vanadiu
Dioxine •i furani (en ng / Nm 3) 0,100 0,007 0,001 0,016
Tabelul 10. Evacuarea poluanților în atmosferă de la incineratoarele care deservesc Parisul și suburbiile acestuia ([106]). Standarde aplicabile : standarde
în regiunea Parisului; sunt mai stricte decât standardele UE. Min, Max: valorile minime și maxime observate în 2014.

Zgura este de obicei folosită ca bază rutieră. De•eurile metalice sunt reciclate, constau din metale feroase (92,5%) •i metale neferoase

(7,5%).

Cenu•a este un de•eu periculos, concentrând aproape toată poluarea (cum ar fi dioxina). Cenu•a de tratament termic face obiectul

cercetărilor active menite să neutralizeze toxicitatea acesteia. Această cercetare este dominată de Japonia (75% din brevetele publicate

între 1983 •i 2013) •i China (11%) (Figura 29).

Figura 29. Distribuția geografică a brevetelor legate de tratamentul termic al cenușei RSM din 1983 ([89]).

Cea mai eficientă solu•ie este topirea / fuziunea cenu•ii, care costă între 30-60 USD pe tonă de de•euri incinerate. Volumul
de cenu•ă este astfel redus considerabil •i to•i poluan•ii organici sunt distru•i. Este utilizat pe scară largă în Japonia (peste
200 de plante s-au retras astfel în 2015). Alte

Dosar pentru l'IHEST 31

De•euri menajere Mai 2016

•ările trimit cenu•a către fabricile de ciment, o solu•ie de zece ori mai ieftină. Poluan•ii organici (cum ar fi dioxina) sunt distru•i de
căldură (1450 ° C), iar metalele grele sunt prinse în ciment.

([16] p. 29, [72], [89], [97] pp. 12-13, [106])

Se poate produce compost de calitate din deșeuri municipale?

Multe microorganisme descompun de•eurile biologice •i în prezen•a unui oxigen suficient, de•eurile biologice sunt transformate în compost.

Aerarea •i umiditatea sunt u•or de controlat în instala•iile industriale, adevărata problemă se află în altă parte: este esen•ial să se evite orice

amestec de de•euri biologice •i restul de•eurilor menajere în amonte de proces. În caz contrar, compostul este poluat cu resturi de plastic, sticlă

•i metale, nu mai este utilizabil. După ce nu a reu•it să rezolve această problemă, China a renun•at la producerea de compost din de•euri

municipale în 2011.

Tratamentul mecanico-biologic (MBT) oferă teoretic o solu•ie. Sortarea mecanică poate recupera materiale reciclabile •i
extrage elementele care ar polua compostul (vezi întrebarea Sortarea mecanizată a de•eurilor reciclabile func•ionează
satisfăcător?). Tratamentul biologic combinat asigură produc•ia de compost. Cu toate acestea, experien•a arată că
MBT nu permite ob•inerea, reproductibilă, a unui compost care respectă reglementările multor •ări europene (Figura
30). Agen•ia franceză pentru gestionarea mediului •i a energiei (ADEME) recomandă chiar •i utilizarea acestei tehnici.

Figura 30. Compararea nivelurilor de sticlă și metale nedorite mai mari de 2 mm. Stânga: compost realizat cu deșeuri biologice sortate la sursă. Dreapta:
compost fabricat utilizând tratamentul mecanic-biologic (MBT) al deșeurilor municipale ([35]
p. 83). Valoarea limită este de 2% în Franța (linia roșie) și 0,5% în multe alte țări europene (linia verde) ([81]).

Cea mai bună solu•ie este sortarea de•eurilor organice de către persoane fizice. Este obligatoriu în •ase state membre •i trei
regiuni ale Uniunii Europene.

Dosar pentru l'IHEST 32

De•euri menajere Mai 2016

O alternativă bună este limitarea colec•iei la catering, deoarece sortarea este u•or de organizat. Cantinele pot fi, de asemenea, echipate

pentru a produce compost la fa•a locului. Astfel de aranjamente pot fi găsite în mai multe •ări europene. Acestea sunt concepute pentru

unită•ile care produc 500-1000 de mese pe zi.

([16] p. 27, [18], [31] pp. 197-232, [35] p. 83, [66], [81], [94], [121] pp. 58-59, pp. . 69-70)

Reciclarea

Sortarea deșeurilor - cât de multe coșuri de gunoi?

Separarea de•eurilor la sursă simplifică gestionarea de•eurilor din aval •i cre•te eficien•a. Efortul necesar gospodăriilor depinde
de •ară, chiar •i în cadrul Uniunii Europene; variază de la punctele de colectare a de•eurilor reciclabile (cum ar fi Croa•ia,
Polonia, Portugalia, Slovacia) la •ase co•uri individuale (cum ar fi •ările de Jos) (Tabelul 11).

Hârtie
Tipul colecției Sticlă Plastic Metal Deșeuri biologice
Carton
AT, BE, BG, AT, BE, CZ,
Din u•ă în u•ă CY, DE, DK, BG, FI, LU, LV, DE, FI, EE, IT,
AT, LV, NL, DK FI, NL, DK
(frac•ie simplă) FI, HU, IT, LU, NL, SI, MT HU, LU, NL, SI,
LV, NL, SI, Marea Britanie SE, IE, Marea Britanie

S-au amestecat BE, BG, CY, DE, FR, IT, HU, LU,
Plastic + metal SI

S-au amestecat
Hârtie + RO, MT RO, MT
plastic + metal

S-au amestecat
Sticlă + Regatul Unit
plastic + metal

S-au amestecat
Hârtie +
EL, IE
sticla +
plastic + metal
AT, BE, NP, SE AT, EE, SE
CY, CZ, DE,
CZ, EE, ES,
EE, ES, FR,
Aduce•i puncte FR, HR, LT, ES
HR, IT, HU, LT, ES, HR, LT, PT, PL
PT, PL, SE, SK
PT, PL, RO,
SE, SK

Amenajarea civică Colectare primară: CZ (de•euri metalice), SK (metal •i de•euri biologice), LV (metal) Colectare suplimentară a tuturor
site-uri fluxurilor de de•euri: toate •ările PL: distribu•ie rară a locurilor de amenajare civică

Tabelul 11. Prezentare generală a sistemelor de colectare existente în cele 28 de țări ale UE ([121] p. 12). A se vedea tabelul 1 pentru abrevierile de țară.

În Statele Unite nu există legisla•ie federală privind reciclarea. Pu•in peste jumătate dintre americani au acces la o colec•ie de

de•euri reciclabile. Descentralizarea este extremă: există 9000 de scheme de colectare separată pentru materiale de ambalare

•i hârtie / carton.

În Japonia, sortarea se bazează pe utilizarea unui co• pentru fiecare tip de de•euri reciclabile. Unele municipalită•i sortează, de asemenea, de•eurile

neciclabile, separând combustibilul de de•eurile necombustibile.

Dosar pentru l'IHEST 33

De•euri menajere Mai 2016

O organiza•ie institu•ionalizată de colectare a de•eurilor reciclabile există practic doar în •ările bogate. Este subiectul
unei economii informale aproape peste tot. Există excep•ii, de exemplu:

În Coreea de Sud există o pungă pentru de•euri pentru fiecare tip de material reciclabil •i una pentru de•eurile alimentare.

În Singapore există un singur co• pentru toate materialele reciclabile (metal, hârtie / carton, plastic, sticlă)

([22] pp. 8-9, pp. 14-18, [50], [64] pp. 24-27, [74], [80], [94], [121] p. 12, pp. 68-75)

Sortarea mecanizată a deșeurilor reciclabile funcționează satisfăcător?

Tabelul 12 prezintă rata de recuperare a unei instala•ii de sortare mecanică de ultimă genera•ie furnizate cu toate materialele

reciclabile amestecate împreună (metal, hârtie, carton, plastic, sticlă). Eficien•a sortării poate fi evaluată în două moduri: cantitatea

totală de material „compatibil” (cu o posibilă pierdere de valoare economică) sau cantitatea de material care a păstrat aproape

toate calită•ile produsului original („produsul dorit”), acesta din urmă se vinde desigur la un pre• mai mare. O parte din materialul

recuperat trebuie degradat deoarece nu este suficient de pur sau este par•ial degradat (acest lucru este adesea cazul hârtiei •i

cartonului, de exemplu).

Intende d produs Total compatibil MBT

Produs
puritate în greutate-% în greutate-% în greutate-%

Carton 92.3 84,6 86.2

•tiri •i pams 92.0 49.9 99,6 12 {0 - 39}
Hârtie mixtă 95,0 77,9 96,7
Cutii de aluminiu 97,6 87,5 87,5
62 {33 - 95}
Folie de aluminiu 100,0 30.0 70.0
Cutii de o•el 96,7 96,0 96,0 61 {35 - 84}
Sticlă 98,9 98,6 98,6 13 {5 - 49}
Cutii de carton pentru băuturi 97,5 31.1 90,0 56 {10 - 71}
Sticle HDPE naturale 91.2 91.3 93,5
14 {1 - 36}
Sticle HDPE colorate 91,7 60.7 74.6
Sticle PET clare 91,0 86,9 94,0
29 {5 - 48}
Sticle PET colorate 94,8 62.2 82,0
Total reziduuri de sortare (în greutate-%) 5.54
Tabelul 12. Primele trei coloane arată rata de recuperare a deșeurilor reciclabile și puritatea materialelor în cazul unei sortări mecanice din materiale
reciclabile mixte ([94]).
Coloana din dreapta oferă rata de recuperare cu un tratament mecanico-biologic (MBT) al deșeurilor municipale ([49], [94]). Numerele din
paranteze corespund minimelor și maximelor observate în opt plante din Spania.
Produs destinat: materiale care sunt aproape identice cu produsul original. Total compatibil: Produs destinat + materiale degradate. News
& pams: ziare și reviste. Total reziduuri de sortare: materiale care nu au putut fi reciclate într-un fel sau altul.

PET: polietilen tereftalat. HDPE: polietilenă de înaltă densitate.

Există, de asemenea, cazul în care de•eurile reciclabile sunt amestecate cu alte de•euri municipale. Apoi, trebuie să începe•i prin

extragerea materialelor reciclabile folosind tratamentul mecanico-biologic (MBT) - aceasta este de fapt singura utilizare a MBT în Statele

Unite. Unul este într-o situa•ie comparabilă cu cazul descris mai sus, cu excep•ia hârtiei •i a cartonului, deoarece acestea au fost

deteriorate de umiditate. Tabelul 12 arată că rata finală de recuperare este mult mai mică decât în cazul unei surse de separare.

([49], [94])

Cum funcționează economia reciclării în China?

Reciclarea de•eurilor a fost în mod tradi•ional domeniul unei economii informale din China. Oamenii pun deoparte tot ceea ce
este reciclabil spre vânzare către scuturatori care merg din u•ă în u•ă (Figura 31). Exper•ii estimează că aceasta reprezintă între
17 •i 33% din greutatea totală a de•eurilor. De•i mul•i

Dosar pentru l'IHEST 34

De•euri menajere Mai 2016

municipalită•ile sunt echipate pentru sortarea de•eurilor, eficien•a colectării institu•ionale este foarte redusă, deoarece practic nu

mai există nimic de reciclat în de•eurile municipale.

Exper•ii estimează că între 3,3 •i 5,6 milioane de oameni lucrează în această economie informală.

Figura 31. Economia paralelă a reciclării din Shanghai (© Gucki Riva 2013).

Scavengerii stau la baza unei piramide comerciale care urcă către industriile manufacturiere printr-o re•ea de
magazine mici •i „pie•e de reciclare” (Tabelul 13).

Tabelul 13. Ierarhia reciclării sectorului informal ([8]).

Economia informală a reciclării se confruntă cu concuren•a materialelor reciclabile importate din Europa. Produc•ia acestora din
urmă fiind foarte subven•ionată, sunt vândute mai ieftin în China decât cele

Dosar pentru l'IHEST 35

De•euri menajere Mai 2016

a gunoierilor. Confrunta•i cu această problemă, eliminatorii tind să favorizeze acum reciclarea DEEE. Ca urmare, eficien•a
reciclării de•eurilor municipale scade.

Nu există o coordonare între economia informală a reciclării •i politicile municipale privind de•eurile.

([4] p. 25, p. 102, [8], [22] pp. 14-18, [23] p. 116, [26] pp. 10-11, [50], [90])

Care sunt rentabilitățile reciclării ambalajelor?

Nu există un răspuns exact, deoarece pia•a materialelor reciclate este foarte volatilă. Cu toate acestea, este clar că profitabilitatea

cre•te odată cu dimensiunea centrelor de sortare •i automatizarea func•ionării acestora (Figura 32). Un punct cheie este abilitatea

de a sorta corect diferitele tipuri de plastic: 1) veniturile cresc; 2) volumul de•eurilor pentru eliminare scade în consecin•ă.

De bază - capacitate relativ redusă, numai

material esen•ial
pa•i de condi•ionare (cernere •i clasificare
a aerului), puternic
bazat pe sortarea manuală;
Mediu - intermediar
capacitate, cuprinzătoare
condi•ionare (mai multe site
pa•i, clasificarea aerului •i
separarea balistică), ambele
sortare automată •i manuală, în principal
controlul calită•ii manual al produselor;

Medium plus - flux de proces

aproape identic cu
Plantă medie (sortare plastică mai
extinsă), capacitatea suplimentară se
adaugă prin rularea centralei în 3
schimburi;
Avansat - capacitate mare,
proiectarea procesului de ultimă genera•ie

•i tehnologie, aproape
bazat în totalitate pe sortare automată,
atât automată cât •i manuală a calită•ii
produsului
Control.
Figura 32. Venituri din reciclarea deșeurilor de ambalaje în Germania în funcție de tipul de centru de sortare. Barele care ilustrează valorile negative reprezintă
costurile de eliminare, în timp ce valorile pozitive denotă venituri din vânzările de materiale ([116]). Diamantul indică venitul final în euro pe tonă de deșeuri de
ambalaje.

Uzinele mici (25 000 de tone de de•euri de ambalaje pe an) nu î•i acoperă de obicei costurile. Instala•iile de dimensiuni medii

(de la 50 000 la 75 000 de tone pe an) ob•in profituri atunci când pre•ul materialelor reciclate este suficient de ridicat. Cele mai

automatizate instala•ii (100 000 de tone pe an) ob•in întotdeauna profituri.

Sub rezerva aprobării guvernului, materialele provenite din reciclare î•i pierd statutul de de•euri pentru a ob•ine statutul de produs

(sau de material brut secundar).

([113], [116])

Cine finanțează colectarea și reciclarea deșeurilor?

În Europa, Responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR) sprijină o parte din colectarea, reciclarea sau prelucrarea de•eurilor

municipale. Principiul EPR este, în esen•ă, de a pune producătorilor o parte considerabilă din responsabilitatea pentru finan•area

gestionării de•eurilor (în principal reciclarea) pentru produsele pe care le-au introdus pe pia•ă. Organiza•iile ecologice oferă servicii

financiare sau organiza•ionale

Dosar pentru l'IHEST 36

De•euri menajere Mai 2016

gestionarea acestui sistem de către lan•urile majore (cum ar fi ambalajul •i sticla). Figura 33 prezintă lan•urile din Fran•a.

Figura 33. Lanțuri extinse de responsabilitate a producătorilor în Franța ([130] p. 4).

Costul pentru producători variază considerabil între statele membre (de exemplu, de la 8 euro pe tonă de hârtie •i carton în România

la 163 în Fran•a sau de la 21 de euro pe tonă de plastic în Finlanda la 1300 de euro în Germania). Este dificil de •tiut dacă aceasta

acoperă toate costurile, deoarece există o anumită ambiguitate cu privire la ceea ce intră exact în responsabilitatea producătorilor.

Se pare, totu•i, că producătorii plătesc colectarea •i reciclarea integrală a de•eurilor de ambalaje în Germania, Austria •i Belgia. Este

mult mai pu•in clar în altă parte.

EPR nu există doar în Europa. În 2001, OCDE a publicat „Responsabilitatea extinsă a producătorilor: un manual de orientare pentru

guverne”, îndemnând membrii organiza•iei să implementeze EPR. Cu succes limitat. EPR este rar aplicat în Statele Unite. Practic, se

referă doar la DEEE •i chiar •i acest lucru în doar jumătate din state. Cu toate acestea, este utilizat în Australia, Canada, Coreea de

Sud, Japonia, precum •i în •ările care nu sunt membre OECD.

China a adoptat EPR pentru DEEE. Colectarea •i reciclarea acestora sunt finan•ate de o taxă plătită de producătorii
chinezi •i de importatori.

([34] pp. 105-112, [41], [51], [56], [62] p. 108, [67], [69], [79], [80], [119] pp. 160-165, [130] pp. 3-5)

Ce rol joacă deșeurile municipale în producția de materii prime secundare?

Separarea sursă a de•eurilor municipale este foarte importantă pentru industria sticlei, furnizând aproape întreaga sticlă
reciclată (Tabelul 14). Separarea sursă oferă, de asemenea, mai mult de un sfert din plastic colectat pentru reciclare, de•i
colectează doar 5% din plasticul utilizat. Decalajul este mai mic în cazul hârtiei •i cartonului. Separarea sursă a de•eurilor
municipale asigură 9% din colectarea hârtiei •i cartonului reciclat •i 7% din hârtia •i cartonul uzate.

Colecții municipale / Colecții municipale /

Produs
Consum național (toate deșeurile reciclate)

Sticlă 40,8% 84,3%

Plastic 5,1% 26,7%

Dosar pentru l'IHEST 37

De•euri menajere Mai 2016

Colecții municipale / Colecții municipale /

Produs
Consum național (toate deșeurile reciclate)

Hârtie •i carton 7,3% 9,2%

Oţel 0,7% 0,8%
Aluminiu 0,6% 0,9%
Tabelul 14. Stânga: cantitatea de deșeuri municipale colectate prin sortarea sursei comparativ cu consumul național din Franța în 2013 (în greutate). Dreapta:
deșeurile municipale reciclate comparativ cu reciclarea generală din Franța în 2013 ([85], [108]).

Cu toate acestea, separarea surselor de de•euri municipale joacă un rol destul de marginal în reciclarea metalelor. Două treimi
din fier vechi provenit din reduceri de produc•ie în industriile metalurgice, restul provine din sectorul construc•iilor, vehicule •i
DEEE.

Tratarea DEEE recuperează 1,4% din o•elul utilizat în Fran•a, de două ori cantitatea recuperată prin separarea surselor de
de•euri municipale. Mai general, 80% din tonajul DEEE sunt transformate în materiale brute secundare.

([85], [108], [119] pp. 80-88, [141] p. 117)

DEEE: De ce sunt un caz special?

DEEE con•ine substan•e toxice sau periculoase pentru mediu; ele con•in, de asemenea, o propor•ie mare de materiale
reciclabile de valoare ridicată (Tabelul 15).

Materiale Aur Cupru Paladiu Plastic Argint Aluminiu Staniu Bariu Platină Cobalt
%
50.4 13.9 9.5 9.2 3.6 2.5 2.0 1.8 1.7 1.6
Venituri
Tabelul 15. Rolul jucat de principalele componente ale DEEE în valoarea deșeurilor reciclate ([107]).

Prin urmare, colectarea •i reciclarea acestora fac obiectul unor reglementări specifice practic peste tot în lume (a se vedea referin•a [44]

pentru o prezentare generală a legisla•iilor na•ionale). Re•ine•i, totu•i, că lista obiectelor care fac parte din DEEE nu este aceea•i în toate

•ările.

Politica Uniunii Europene cu privire la DEEE este stabilită prin Directiva 2012/19 / UE. Indică în special obiectivele
de colectare •i reciclare.

În 2014, produc•ia de DEEE a fost de aproximativ 22 kg pe cap de locuitor pe an în Statele Unite, Europa de 20 kg •i 4,4 kg în China (a

se vedea Figura 1 pentru compozi•ia DEEE).

([39], [44], [74] p. 18, [107], [119] p. 96, [141] p. 41, [147])

Care este politica Chinei cu privire la RAEE?

Situa•ia din China s-a schimbat mult de la începutul anilor 1980:

Până în 2000. Tratarea DEEE este domeniul unei economii informale extrem de poluante, bazată pe demontarea manuală.

Această economie poate avea un rol important la nivel local.

2001-2008 . Guvernul lansează proiecte pilot de reciclare în marile ora•e chineze. Principalii producători de telefoane
mobile •i computere creează puncte de colectare. Cu toate acestea, sectorul informal surprinde în continuare esen•a pie•ei
DEEE: 20 de milioane de tone de DEEE au fost reciclate în 2004 în ora•ul Guiyu (provincia Guangdong), ob•inând 110
milioane EUR.

2009-2020 . O re•ea oficială de colectare •i reciclare este implementată treptat sub controlul guvernelor provinciale.
Acesta este finan•at de un impozit plătit de producătorii chinezi •i importatori. Consumatorii sunt obliga•i să-•i aducă
DEEE-urile la un punct de colectare din această re•ea.

Dosar pentru l'IHEST 38

De•euri menajere Mai 2016

Este important de men•ionat că politica oficială privind DEEE nu face nicio referire la economia informală, iar punerea în aplicare a

acestei politici este împăr•ită între mai multe ministere •i multe servicii.

Cu toate acestea, cea mai mare parte a DEEE evită până acum re•eaua oficială de colectare, deoarece reziden•ii preferă scavenger

tradi•ional (propor•ia a fost de un sfert / trei sferturi în 2013 în Shanghai). Trebuie spus că serviciul oferit nu este comparabil: culegătorii

de de•euri vin la casele oamenilor •i cumpără DEEE, în timp ce locuitorii trebuie să-•i aducă DEEE ei în•i•i la un punct de colectare oficial

•i să nu primească nimic în schimb. Instala•iile de reciclare aprobate de autorită•ile publice î•i primesc de fapt aprovizionarea în principal

de la cumpărători.

([21], [24], [41], [67], [103], [104], [114], [122])

Care este importanța cercetării și dezvoltării în industria reciclării?

Industria reciclării trebuie să se adapteze constant la apari•ia de noi produse (ecranele plate au înlocuit tuburile cu raze catodice ...).

Producătorii trebuie să facă fa•ă a două provocări: 1) să extragă maximum de material din de•eurile de reciclare; 2) ob•ine•i materii

prime la fel de pure ca „originalul” pentru a concura cu ele.

Reciclarea telefoanelor mobile ilustrează bine necesitatea cercetării •i dezvoltării. Un telefon mobil este un ansamblu foarte complex de

aproximativ patruzeci de materiale diferite, unele cu valoare ridicată (cum ar fi aurul •i cuprul), altele toxice (cum ar fi anumite metale •i anumite

materiale plastice, în special cele care con•in ignifugi bromura•i).

Aproape jumătate din C&D se desfă•oară în Asia •i 28% în Europa; Statele Unite, însă, sunt practic absente în acest
domeniu (Figura 34 A).

De•i cercetarea •i dezvoltarea nu ignoră aspectele umane (cum ar fi protec•ia lucrătorilor, comportamentul public •i
dezvoltarea modelelor de afaceri de reciclare), cea mai mare parte a efortului vizează proiectarea aparatelor (eco-design)
•i chimia fizică (Figura 34 A). Numeroase tehnici sunt testate pentru extrac•ia •i purificarea materialelor (Figura 34 B).

Dosar pentru l'IHEST 39

De•euri menajere Mai 2016

Figura 34. R&D în reciclarea telefoanelor mobile ([117]).

Numeroase tehnologii sunt testate pentru extrac•ia •i purificarea metalelor din WEEE (Tabelul 16). Nimeni nu
rezolvă singur toate problemele, deoarece DEEE sunt obiecte destul de complexe. Unele combina•ii de tehnologii
par totu•i promi•ătoare, cum ar fi pretratarea chimico-mecanică urmată de purificare prin hidrometalurgie.

Reciclarea Starea de recuperare Specia și efectul metalelor de Avantajele Dezavantaje ale

tehnologie metale recuperare de mediu și de mediu și
aspect tehnologic aspect tehnologic
Pirometalurgic Metale solide pure Aproape toate metalele; rata mare de Total comercial; Cost vast de
tehnologie recuperare datorând ni•te praf investi•ie; amenda
cameră •i evacuare poluarea cu particule;
instala•ie de tratare a gazelor consumând un vast
numărul de energie;
dificil de recuperat al
metalelor pre•ioase
Extragere u•oară Soluţie Aproape toate metalele; Toxicitate scăzută; simplu Costul ridicat al unui
tehnologie rata de recuperare legată •i accesibilitate u•oară; reactiv; niste
la reactivi •i la starea de relativ scăzut ar putea rezulta reactivi
reac•ie daune mediului în apele uzate
poluare; semi-
comercial
Biometalurgic Soluţie Numai pentru câteva metale Mediu prietenos; Selectivitate ridicată a
tehnologie specifice; considerabil costul scăzut al investi•iei metale (doar pentru câteva metale
rata de recuperare pentru Cu, Zn, specifice, cum ar fi
Au, et ca Cu, Zn, Au); fără
industrializare
Electrochimic Metale solide pure Numai pentru anumite Recuperare ridicată Apă uzată •i
tehnologie metale; recuperare mare eficienţă; costul scăzut al poluarea cu reziduuri; scăzut
rată investi•iei; matur industrializare;
tehnologie
Supercritic Amestec solid de metale Aproape toate metalele; rata mare de Recuperare ridicată Nereciclarea
tehnologie recuperare eficienţă; costul scăzut al metal unic; uleiuri uzate •i
investi•iei; scăzut gaze uzate
daune mediului poluare; scăzut
industrializare
Metalurgic sub vid Metal unic solid Numai pentru metalele cu presiune Mediu prietenos; Costul relativ ridicat al
tehnologie ridicată a vaporilor; înalt scurt tehnologic investi•iei; scăzut
Rata de recuperare proces industrializare;
tehnologie imatură
Alte metalurgice Amestec solid de Trebuie combinat Mediu prietenos; Nereciclarea
tehnologii metale / solu•ie cu altul costul scăzut al investi•iei metal unic; Nu
(ultrasunete, tehnologii pentru industrializare
mecanochimic recicla•i metalele
tehnologie etc.)
Tabelul 16. Prezentare generală a tehnologiilor aplicate pentru reciclarea metalelor din WEEE ([145]).

([31] pp. 131-165, [94], [117], [145])

Dosar pentru l'IHEST 40

De•euri menajere Mai 2016

Care este importanța comerțului internațional cu deșeurile?

Exemplul UE-28 arată că schimburile de de•euri reciclabile se efectuează în principal între •ările vecine; cu toate
acestea, ponderea comer•ului interna•ional cre•te de la an la an (Figura
35).

Figura 35. Exporturi de deșeuri din materiale plastice și metale reziduale selectate din statele membre UE, 1999–2011 ([40] p. 21). Turcia este cel mai mare importator de resturi

de oțel din lume.

China este cel mai mare importator de de•euri de mase plastice, de•euri de hârtie, carton •i resturi de metale neferoase. Turcia este cel mai

mare importator de resturi de metale feroase din lume, China este al •aptelea. Cel mai mare exportator de de•euri reciclabile din lume este

Uniunea Europeană, cu excep•ia hârtiei •i cartonului, unde Statele Unite ocupă primul loc.

Situa•ia este mai complexă pentru DEEE, deoarece reglementările privind importul •i exportul variază de la o •ară la alta (Figura 36). În

realitate, toată această legisla•ie este foarte teoretică, deoarece Interpol estimează că 90% din comer•ul interna•ional cu DEEE este ilegal,

reprezentând o pia•ă de 13-19 miliarde USD.

Figura 36. Rute cunoscute și permisiuni sau interdicții actuale pentru importurile sau exporturile de DEEE ([44]).

Dreptul interna•ional ac•ionează pe principiul că o •ară nu poate scăpa de de•eurile trimise în altă parte. Pe de altă parte,
reciclarea are sens numai dacă se utilizează de fapt materiile prime secundare recuperate din reciclare, ceea ce implică
transportul de•eurilor sortate la locul de utilizare.

Dosar pentru l'IHEST 41

De•euri menajere Mai 2016

Prin urmare, mi•cările transfrontaliere ale de•eurilor sunt supuse controlului vamal pentru a se asigura că acestea reciclează materialul.

Escrocheriile sunt frecvente în toate •ările. Exporturile SUA de reciclare a de•eurilor din plastic au scăzut brusc în 2013, după ce China •i-a

consolidat controlul vamal („Opera•iunea Gard verde”).

Mai rău, o parte a pie•ei se află sub controlul organiza•iilor criminale.

([40] pp. 9-10, p. 21, [44], [52], [78], [101], [102], [102], [109], [119] pp. 80-88 , [131], [134])

Dosar pentru l'IHEST 42

De•euri menajere Mai 2016

Referințe
Referin•ele sunt listate pe baza publica•iei lor online, începând cu cea mai veche referin•ă. Adresele URL au fost verificate în aprilie 2016.

Dacă un link nu ar trebui să func•ioneze, este în general posibil să recupera•i documentul utilizând titlul acestuia •i un motor de căutare.

[1] Directiva 94/62 / CE a Parlamentului European •i a Consiliului din 20 decembrie 1994 relative aux emballages •i aux
déchets d'emballages. Comisia Europeană. http://eur-lex.europa.eu/legalcontent/FR/TXT/?uri=URISERV%3Al21207#amendingact
(20/12/1994)

[2] Les déchets: un problème ou une ressource? Agen•ia Europeană de Mediu.

http://www.eea.europa.eu/fr/signaux/signaux-2014/articles/les-dechets-un-probleme-ou
(01/10/2004)

[3] Theng Lee Chong, Yasushi Matsufuji, Mohd Nasir Hassan. Implementarea sistemului de depozitare semi-aerobă (metoda

Fukuoka) în •ările în curs de dezvoltare: analiza costurilor AMalaysia. Managementul de•eurilor 25 ( 2005) 702-711. doi: 10.1016 /

j.wasman.2005.01.008 (16/04/2005)

[4] Gestionarea de•eurilor în China: probleme •i recomandări. Banca Mondială. http://wwwwds.worldbank.org/external/default/WDSContentServer/W

23131109 / Rendered / PDF / 332100CHA0Waste1Management01PUBLC1.pdf (01/05/2005)

[5] Un cadru de politici pentru gestionarea de•eurilor solide municipale (2005-2014). Agen•ia pentru Protec•ia Mediului
din Hong Kong. http://www.epd.gov.hk/epd/msw/htm_en/content.htm
(19/11/2005)

[6] Gestionarea de•eurilor solide (Volumul II: Prezentări regionale •i surse de informa•ii). Programul Na•iunilor Unite
pentru Mediu. http://www.unep.org/ietc/Portals/136/SWM_Vol-II.pdf
(12/01/2006)

[7] Alain Damien. Guide du traitement des déchets. L'Usine nouvelle - Dunod éditeurs. ISBN 2-10049597-6 (01/06/2006)

[8] David C. Wilson, Costas Velis, Chris Cheeseman. Rolul reciclării sectorului informal în gestionarea de•eurilor în •ările în

curs de dezvoltare. Habitat International 30 ( 2006) 797-8. doi: 10.1016 / j.habitatint.2005.09.005 (13/7/2006)

* 9+ Politique de l'UE en matière de déchets: Historique de la stratégie. Comisia Europeană.

http://ec.europa.eu/environment/waste/pdf/story_book_fr.pdf (28/11/2006)

[10] Provisionnement des coûts de post-exploitation des installations de stockage de déchets non dangereux. ADEME.

http://www.ademe.fr/sites/default/files/assets/documents/49033_provisionnement_couts_postexp loitation.pdf (22/11/2007)

[11] Implementarea sistemelor integrate de gestionare a de•eurilor solide în India: trecerea la abordarea regională.
Banca Mondială. http: // www-
wds.worldbank.org/external/default/WDSContentServer/WDSP/IB/2008/11/14/000334955_200811 14044646 / Rendered / PDF /
464270WSP0Box31PUBLIC11SWM1dec12007.pdf (01/12/2007)

Dosar pentru l'IHEST 43

De•euri menajere Mai 2016

[12] Pungile de plastic urmează să fie interzise. Shanghai Daily.

http://www.china.org.cn/english/environment/238881.htm (09/01/2008)

[13] Alain Damien. La biomasse énergie - Defini•ie, resurse, utilizări. L'Usine nouvelle - Dunod éditeurs. ISBN
2-10-050668-2 (01/04/2008)

[14] Directiva 2008/98 / CE relative aux déchets •i abrogeant certaines directives. Parlement européen et Conseil.
Comisia Europeană. http: // eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2008:312:0003:0030:FR:PDF (19/11/2008)

[15] National Environmental Management: Waste Act, 2008 .. Republica Africa de Sud.
http://sawic.environment.gov.za/documents/384.pdf (10/03/2009)

[16] Claire Bertolone, Marie-Odile Delorme, Aurélie Duhec, Alain Hénaut, Athmane Ouldali, Gucki Riva. Comment traiter
les déchets en limitant la pollution? IHEST. http://www.ihest.fr/lamediatheque/dossiers-123/les-dossiers-science-et-politiques/dossier-dechets
(20/06/2009)

[17] Latifah Abd Manaf, Mohd Armi Abu Samah, Nur Ilyana Mohd Zukki. Gestionarea de•eurilor solide municipale în
Malaezia: practici •i provocări. Managementul de•eurilor 29 ( 2009) 2902-2906. doi: 10.1016 / j.wasman.2008.07.015
(21/06/2009)

[18] Laurent Bletzacker, Hélène Chiapello, Marie-Odile Delorme, Philippe Ferrand, Marie Guegan, Alain Henaut,
Marjolaine Matabos, Adria Necir, Johnny Nehme. Que faire de nos biodéchets: production d'énergie sau production de
compost? Etat des connaissances et des techniques de traitement pour une valorisation optimale. Ingénierie 57-58 ( 2009)
89-100. https://www.setrevue.fr/sites/default/files/articles-eat/pdf/DG2009-PUB00027024.pdf (09/10/2009)

[19] 25 de ani de RCRA: Construind pe trecutul nostru pentru a ne proteja viitorul. Agen•ia Statelor Unite pentru Protec•ia Mediului. http://nepis.epa.gov/Exe/ZyPD

(23/12/2009)

[20] Hefa Cheng, Yuanan Hu. De•eurile solide municipale (RSM) ca sursă regenerabilă de energie: practici actuale •i viitoare în
China. Bioresource Technology 101 ( 2010) 3816-3824. doi: 10.1016 / j.biortech.2010.01.040 (12/01/2010)

[21] Jinglei Yu, Eric Williams, Meiting Ju, Chaofeng Shao. Gestionarea de•eurilor electronice în China: politici, proiecte pilot •i
abordări alternative. Resurse, conservare •i reciclare 54 ( 2010) 991-999. doi: 10.1016 / j.resconrec.2010.02.006 (17/02/2010)

[22] Raportul privind gestionarea de•eurilor municipale: Status-quo •i probleme în •ările din Asia de Sud-Est •i de Est.
Centrul Regional de Resurse pentru Asia •i Pacific - Programul Na•iunilor Unite pentru Mediu. http://www.rrcap.ait.asia/Publications/MW_status_quo.pdf
(02/09/2010)

* 23+ Managementul de•eurilor solide în ora•ele lumii: apă •i canalizare în ora•ele lumii 2010. Programul Na•iunilor Unite
pentru a•ezări umane. http://unhabitat.org/books/solid-wastemanagement-in-the-worlds-cities-water-and-sanitation-in-the-worlds-cities-2010-2
(05/11/2010)

Dosar pentru l'IHEST 44

De•euri menajere Mai 2016

[24] Xinwen Chi, Martin Streicher-Porte, Mark YL Wang, Markus A. Reuter. Reciclarea electronică informală a de•eurilor: o revizuire

sectorială cu accent special pe China. Managementul de•eurilor 31 ( 2011) 731-742. doi: 10.1016 / j.wasman.2010.11.006 (13/12/2010)

[25] Viabilitatea tehnologiilor actuale •i emergente pentru tratarea •i eliminarea de•eurilor solide menajere. Banca Mondială. http: //
www-
wds.worldbank.org/external/default/WDSContentServer/WDSP/IB/2012/06/26/000333037_201206 26020438 / Rendered / PDF
/ 701660ESW0P1250an0Emissions00Final0.pdf (01/05/2011)

[26] Xiaolong Zou. Gestionarea de•eurilor solide municipale în China, cu accent pe separarea de•eurilor. Ritsumeikan Asia

Pacific University. http: // r-

cube.ritsumei.ac.jp/bitstream/10367/3651/1/51209626.pdf (30/06/2011)

[27] Hua Wang, Jie He, Yoonhee Kim, Takuya Kamata. Gestionarea de•eurilor solide municipale în ora•ele mici: o analiză
economică efectuată în Yunnan, China. Banca Mondială. http://wwwwds.worldbank.org/external/default/WDSContentServer/WDSP/IB/2011/08/22/000
22085839 / Rendered / PDF / WPS5767.pdf (01/08/2011)

[28] Daniel Dalet. Cartotecă. Académie d'Aix-Marseille. http://www.histgeo.ac-aixmarseille.fr/ancien_site/carto/index.htm

(30/08/2011)

[29] Joakim Krook, Niclas Svensson, Mats Eklund. Exploatarea depozitelor de de•euri: o analiză critică a celor două decenii de cercetare. Managementul

de•eurilor 32 ( 2012) 513-520. doi: 10.1016 / j.wasman.2011.10.015 (13/11/2011)

[30] David Laner, Marion Crest, Heijo Scharff, Jeremy WF Morris, Morton A. Barlaz. O revizuire a abordărilor pentru gestionarea pe termen

lung a depozitelor de de•euri solide municipale. Managementul de•eurilor 32

(2012) 498-512. doi: 10.1016 / j.wasman.2011.11.010 (20/12/2011)

[31] Gestionarea de•eurilor solide (volumul I partea II). Programul Na•iunilor Unite pentru Mediu.

http://www.unep.org/ietc/Portals/136/SWM-Vol1-Part2.pdf (27/01/2012)

[32] Gestionarea de•eurilor solide (volumul I partea III: eliminarea finală). Programul Na•iunilor Unite pentru Mediu. http://www.unep.org/ietc/Portals/136
(27/01/2012)

* 33+ Enquête sur les prix de l'incinération des déchets municipaux. ADEME.
http://www.ademe.fr/sites/default/files/assets/documents/82444_etude_incineration.pdf
(21/03/2012)

[34] Emma Watkins, Dominic Hogg, Andreas Mitsios, Shailendra Mudgal, Alexander Neubauer, Hubert Reisinger, Jenny Troeltzsch,

Mike Van Acoleyen. Utilizarea instrumentelor economice pentru implementarea ierarhiei de•eurilor. Comisia Europeană.

http://ec.europa.eu/environment/waste/pdf/final_report_10042012.pdf (11/04/2012)

[35] Isabelle Zdanevitch. Etude comparative de la qualité de composts et de digestats issus de la fraction fermentescible
d'ordures ménagères, collectée séparément ou en mélange. INERIS.
http://www.ineris.fr/centredoc/ineris-drc-12-125976-02525-b-red-1337010661.pdf (02/05/2012)

Dosar pentru l'IHEST 45

De•euri menajere Mai 2016

[36] A. Bosmans, I. Vanderreydt, D. Geysen, L. Helsen. Rolul crucial al tehnologiilor Waste-to-Energy în exploatarea îmbunătă•ită a

depozitelor de de•euri: o revizuire a tehnologiei. Journal of Cleaner Production 55

(2013) 10-23. doi: 10.1016 / j.jclepro.2012.05.032 (29/05/2012)

[37] Tanmoy Karak, RM Bhagat, Pradip Bhattacharyya. Generarea, compozi•ia •i gestionarea de•eurilor solide
municipale: scenariul mondial. Recenzii critice în •tiin•a •i tehnologia mediului 42 ( 2012) 1509-1630. doi: 10.1080 /
10643389.2011.569871 (19/06/2012)

[38] Mieke Quaghebeur, Ben Laenen, Daneel Geysen, Peter Nielsen, Yiannis Pontikes, Tom Van Gerven, Jeroen Spooren.
Caracterizarea materialelor depozitate: depistarea poten•ialului sporit de exploatare a depozitelor. Journal of Cleaner Production 55
( 2013) 72-83. doi: 10.1016 / j.jclepro.2012.06.012 (03/07/2012)

[39] Directiva 2012/19 / UE a Parlamentului European •i a Consiliului de 4 iunie 2012 relativă la echipamente electrice •i
electronice (DEEE). Comisia Europeană. http://eurlex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/?uri=CELEX%3A32012L0019 (04/07/2012)

* 40+ Mi•cări de de•euri peste frontierele interne •i externe ale UE. Agen•ia Europeană de Mediu. http://www.eea.europa.eu/publications/mo

(29/10/2012)

[41] Xianlai Zeng, Jinhui Li, ALN Stevels, Lili Liu. Perspectiva gestionării electronice a de•eurilor în China pe baza unei
compara•ii legislative între China •i UE. Journal of Cleaner Production 51
(2013) 80-87. doi: 10.1016 / j.jclepro.2012.09.030 (30/10/2012)

* 42+ Nos déchets: de l'or dans nos poubelles. IRSTEA.

http://www.irstea.fr/sites/default/files/ckfinder/userfiles/files/DOSSIER%20DECHETS%20SYNTHESE_ BD0612.pdf (06/12/2012)

[43] Zainura Zainon Noor, Rafiu Olasunkanmi Yusuf, Ahmad Halilu Abba, Mohd Ariffin Abu Hassan, Mohd Fadhil Mohd Din. O

prezentare generală pentru recuperarea energiei din de•eurile solide municipale (RSU) în scenariul din Malaezia. Revizuiri privind

energia regenerabilă •i durabilă 20 ( 2013) 378-384. doi: 10.1016 / j.rser.2012.11.050 (09/01/2013)

[44] Jinhui Li, Brenda N. Lopez N., Lili Liu, Nana Zhao, Keli Yu, Lixia Zheng. Reciclarea regională sau globală a DEEE. Unde să mergem? Managementul

de•eurilor 33 ( 2013) 923-934. doi: 10.1016 / j.wasman.2012.11.011 (20/01/2013)

[45] Hezhong Tian, Jiajia Gao, Jiming Hao, Long Lu, Chuanyong Zhu, Peipei Qiu. Probleme de poluare atmosferică •i propuneri
de control asociate cu gestionarea de•eurilor solide în China: O analiză. Jurnalul materialelor periculoase 252-253 ( 2013) 142-154.
doi: 10.1016 / j.jhazmat.2013.02.013 (18/02/2013)

* 46+ La consommation des ménages. Ministère de l'Environnement, de l'Energie •i de la Mer.

http://www.developpement-durable.gouv.fr/La-consommation-des-menages,31801.html
(08/03/2013)

[47] Tommi Kaartinen, Kai Sormunen, Jukka Rintala. Studiu de caz privind prelevarea, prelucrarea •i caracterizarea de•eurilor solide

municipale depozitate în vederea exploatării depozitelor de de•euri. Journal of Cleaner Production 55 ( 2013) 56-66. doi: 10.1016 /

j.jclepro.2013.02.036 (14/03/2013)

Dosar pentru l'IHEST 46

De•euri menajere Mai 2016

[48] David C. Wilson, Costas A. Velis, Ljiljana Rodic. Managementul integrat •i durabil al de•eurilor în •ările în curs de dezvoltare. Managementul

de•eurilor •i resurselor 166 ( 2013) 52-68. doi: 10.1680 / cald.12.00005 (01/05/2013)

[49] Cristina Montejo, Davide Tonini, María del Carmen Márquez, Thomas Fruergaard Astrup. Tratament
mecanico-biologic: Performan•ă •i poten•iale. Un LCA de 8 instala•ii MBT, inclusiv caracterizarea de•eurilor. Journal of
Environmental Management 128 ( 2013) 661-673. doi: 10.1016 / j.jenvman.2013.05.063 (09/07/2013)

[50] Chukwunonye Ezeah, Jak A. Fazakerley, Clive L. Roberts. Tendin•e emergente în reciclarea sectorului informal în •ările în curs

de dezvoltare •i în tranzi•ie. Managementul de•eurilor 33 ( 2013) 2509-2519. doi: 10.1016 / j.wasman.2013.06.020 (22/07/2013)

[51] Garth T. Hickle. Trecând dincolo de „patchwork”: o revizuire a strategiilor de promovare a coeren•ei politicii extinse de

responsabilitate a producătorului în SUA Journal of Cleaner Production 64 ( 2014) 266-

276. doi: 10.1016 / j.jclepro.2013.08.013 (20/08/2013)

[52] Gwynn Guilford. O mul•ime de plastic din SUA nu este de fapt reciclat de când China •i-a ridicat gardul verde. Cuarţ. http://qz.com/122003/plastic-recy

(16/09/2013)

[53] Nickolas J. Themelis, Charles Mussche. Gestionarea de•eurilor solide municipale •i consumul de energie în Statele Unite, China •i

Japonia. Al doilea simpozion academic interna•ional privind exploatarea îmbunătă•ită a depozitelor de de•euri - Houthalen-Helchteren. http://elfm.eu/Uploads/ELFM/

(14/10/2013)

[54] World Energy Resources: Waste to Energy World Energy Council 2013. World Energy Council.
https://www.worldenergy.org/wp-content/uploads/2013/10/WER_2013_7b_Waste_to_Energy.pdf
(14/10/2013)

[55] Directives pour établir des stratégies nationales de gestion des déchets. Programul Na•iunilor Unite pentru
Mediu.
http://www.unep.org/ietc/Portals/136/Publications/Waste%20Management/UNEP%20NWMS%20Fr ench% 20Screen.pdf (21/10/2013)

[56] Panate Manomaivibool, Jong Ho Hong. Două decenii, trei sisteme DEEE: Cât de departe a evoluat EPR în politica de

circula•ie a resurselor din Coreea? Resurse, conservare •i reciclare 83 ( 2014) 202-

212. doi: 10.1016 / j.resconrec.2013.10.011 (21/10/2013)

[57] Stockage des déchets non dangereux gérés par les collectivités - Les prix en 2012. ADEME.
http://www.ademe.fr/sites/default/files/assets/documents/90081_stockage-dechets-nondangereux-prix-2012.pdf
(25/10/2013)

* 58+ Quinzième inventaire Édition 2013 La production d'électricité d'origine renouvelable dans le monde - Collection
chiffres et statistiques. Observator. http://www.energiesrenouvelables.org/observ-er/html/inventaire/Fr/sommaire.asp (09/12/2013)

[59] Dolly Shine. Generarea •i eliminarea de•eurilor solide municipale (RSU) în Statele Unite - Un sondaj na•ional.
Universitatea Columbia.
http://www.seas.columbia.edu/earth/wtert/sofos/Dolly_Shin_Thesis.pdf (03/01/2014)

Dosar pentru l'IHEST 47

De•euri menajere Mai 2016

[60] S. Masi, D. Caniani, E. Grieco, DS Lioi, IM Mancini. Evaluarea posibilei reutilizări a RSM provenind din exploatarea în depozitele de

de•euri de vechile halde deschise. Managementul de•eurilor 34 ( 2014) 702-710. doi: 10.1016 / j.wasman.2013.12.013 (10/01/2014)

[61] Jean Germain, Pierre Jarlier. Rapport d́ information fait au nom de la commission des finances sur le bilan et les
perspectives d'évolution de la redevance et de la taxe d'enlèvement des ordures ménagères (REOM et TEOM). Sénat. http://www.senat.fr/rap/r13-
(29/01/2014)

[62] La gestion des déchets ménagers: des progrès inégaux au regard des enjeux environnementaux. Cour des comptes.

http://www.ccomptes.fr/content/download/64953/1553683/file/2_2_gestion_dechets_menagers_t ome_II.pdf (11/02/2014)

[63] Generarea, reciclarea •i eliminarea de•eurilor solide municipale în Statele Unite: fapte •i cifre pentru 2012.
Agen•ia Statelor Unite pentru Protec•ia Mediului.
https://www3.epa.gov/epawaste/nonhaz/municipal/pubs/2012_msw_fs.pdf (27/02/2014)

[64] Yoonjung Seo. Managementul actual al MSW •i starea consumului de energie în Republica Coreea. Universitatea Columbia. http://www.seas.colum

(03/04/2014)

[65] Profilarea de•eurilor solide municipale. Institutul Fraunhofer pentru fizica clădirilor.

http://www.waste2go.eu/download/1/D2.2_Waste%20profiling.pdf (10/04/2014)

[66] Lijun Zheng, Jiancheng Song, Chuanyang Li, Yunguang Gao, Pulong Geng, Binni Qu, Linyan Lin. Politicile preferen•iale

promovează de•eurile solide municipale (RSU) către energie în China: situa•ie actuală •i perspective. Revizuiri privind energia

regenerabilă •i durabilă 36 ( 2014) 135-148. doi: 10.1016 / j.rser.2014.04.049 (09/05/2014)

[67] Chunlong Liu. Cum func•ionează sistemul chinez al Fondului de eliminare a de•eurilor electronice. Ministerul Protec•iei

Mediului din China.

https://www.oecd.org/environment/waste/China%20case%20study%20final.pdf (26/05/2014)

[68] Chuanbin Zhou, Wenjun Fang, Wanying Xu, Aixin Cao, Rusong Wang. Caracteristici •i poten•ialul de recuperare a de•eurilor de plastic

ob•inute din exploatarea în depozitele de de•euri. Journal of Cleaner Production 80

(2014) 80-86. doi: 10.1016 / j.jclepro.2014.05.083 (07/06/2014)

[69] Forum global privind mediul: promovarea gestionării durabile a materialelor prin responsabilitate extinsă a producătorului
(EPR). OECD. http://www.oecd.org/environment/waste/gfenvextendedproducerresponsibility-june2014.htm (17/06/2014)

[70] Finan•area bazată pe rezultate pentru de•eurile solide municipale (Vol. 2): Raport principal. Banca Mondială.

http: // www-
wds.worldbank.org/external/default/WDSContentServer/WDSP/IB/2014/10/28/000333037_201410 28002605 / Rendered / PDF /
918610v20WP0FM0BE0CATALOGED0BY0WED0.pdf (01/07/2014)

[71] Heijo Scharff. Experien•ă de reducere a depozitelor de de•euri în Olanda. Managementul de•eurilor 34 ( 2014) 2218-2224. doi:

10.1016 / j.wasman.2014.05.019 (04/07/2014)

Dosar pentru l'IHEST 48

De•euri menajere Mai 2016

[72] J. Vehlow. Sisteme de control al poluării aerului în unită•ile WtE: o prezentare generală. Managementul de•eurilor 37 ( 2015) 58-74. doi: 10.1016 /

j.wasman.2014.05.025 (09/07/2014)

[73] Thomas Fruergaard Astrup, Davide Tonini, Roberto Turconi, Alessio Boldrin. Evaluarea ciclului de via•ă al
tehnologiilor termice de•euri la energie: revizuire •i recomandări. Managementul de•eurilor 37 ( 2015) 104-115. doi:
10.1016 / j.wasman.2014.06.011 (19/07/2014)

[74] Tehnologia de gestionare •i reciclare a de•eurilor solide din Japonia - Către o societate durabilă.

Ministerul Mediului din Japonia. https://www.env.go.jp/en/recycle/smcs/attach/swmrt.pdf

(25/07/2014)

[75] David C. Wilson, Ljiljana Rodic, Anne Scheinberg, Costas Velis, Graham Alabaster. Analiza comparativă a gestionării de•eurilor

solide în 20 de ora•e. Managementul •i cercetarea de•eurilor 30 ( 2012) 237-254 ..

http://spiral.imperial.ac.uk:8080/bitstream/10044/1/14684/2/Waste%20Management%20%26%20R esearch_30_3_2012.pdf (28/07/2014)

[76] Qingbin Song, Jinhui Li, Xianlai Zeng. Minimizarea de•eurilor solide în cre•tere prin strategia zero de•euri. Journal of
Cleaner Production 104 ( 2015) 199-210. doi: 10.1016 / j.jclepro.2014.08.027 (21/08/2014)

[77] David Lerpiniere, David C Wilson, Costas Velis, Barbara Evans, Hinrich Voss, Kris Moodley. O revizuire a cooperării

interna•ionale pentru dezvoltare în gestionarea de•eurilor solide. Asocia•ia interna•ională a de•eurilor solide.

http://www.iswa.org/fileadmin/galleries/Task_Forces/TFGWM_Report_Review_International_DCSW
M.pdf (01/09/2014)

[78] Costas Velis. Pie•e globale de reciclare - de•euri din plastic: o poveste pentru un jucător - China. Asocia•ia interna•ională a de•eurilor solide.

https://www.iswa.org/fileadmin/galleries/Task_Forces/TFGWM_Report_GRM_Plastic_China_LR.pdf
(04/09/2014)

[79] Won-Seok Yang, Parcul Jun-Kyung, Parcul Se-Won, Yong-Chil Seo. Trecut, prezent •i viitor al gestionării de•eurilor în Coreea. J

Mater Cycles Waste Manag 17 ( 2015) 207-217. doi: 10.1007 / s10163-0140301-7 (06/09/2014)

[80] Garth T. Hickle. O examinare a guvernan•ei în cadrul regimurilor extinse de politici de responsabilitate a producătorilor din

America de Nord. Resurse, conservare •i reciclare 92 ( 2014) 55-65. doi: 10.1016 / j.resconrec.2014.08.007 (16/09/2014)

[81] ECN-QAS - Schema europeană de asigurare a calită•ii pentru compost •i digestat. Re•eaua europeană de compost ECN
eV. http://www.materiarinnovabile.it/partners/ECN/141015_Summary_ECN-QASManual_2nd%20edition_final.pdf (15/10/2014)

[82] Chuanbin Zhou, Zhe Gong, Junsong Hu, Aixin Cao, Hanwen Liang. O analiză cost-beneficiu a exploatării depozitelor de de•euri •i a

reciclării materialelor în China. Managementul de•eurilor 35 ( 2015) 191-198. doi: 10.1016 / j.wasman.2014.09.029 (27/10/2014)

Dosar pentru l'IHEST 49

De•euri menajere Mai 2016

[83] Emballages industriels, commerciaux et ménagers - Données 2012 - Synthèse. ADEME.

http://www.ademe.fr/sites/default/files/assets/documents/emballages-icm-2012-8227.pdf
(27/10/2014)

[84] Finan•area bazată pe rezultate pentru de•eurile solide municipale: rezumat. Banca Mondială.
http: // www-
wds.worldbank.org/external/default/WDSContentServer/WDSP/IB/2014/10/28/000333037_201410 28001155 / Rendered / PDF /
918610v10WP0FM0BE0CATALOGUED0BY0WED.pdf (28/10/2014)

[85] Emballages ménagers - Données 2013. ADEME.

http://www.ademe.fr/sites/default/files/assets/documents/emballages-menagers-2013-8226.pdf
(03/11/2014)

[86] Toshihiko Matsuto, Xin Zhang, Takayuki Matsuo, Shuhei Yamada. Studiu la fa•a locului cu privire la mecanismul de aerare pasivă

•i fluxul de aer într-un depozit semi-aerob. Managementul de•eurilor 36

(2015) 204-212. doi: 10.1016 / j.wasman.2014.11.007 (28/11/2014)

[87] Lidia Lombardi, Ennio Carnevale, Andrea Corti. O revizuire a tehnologiilor •i performan•elor sistemelor de tratare termică

pentru recuperarea energiei din de•euri. Managementul de•eurilor 37 ( 2015) 26-44. doi: 10.1016 / j.wasman.2014.11.010

(18/12/2014)

[88] Thi Phuong Thuy Pham, Rajni Kaushik, Ganesh K. Parshetti, Russell Mahmood, Rajasekhar Balasubramanian. Tehnologii de

conversie a de•eurilor alimentare în energie: starea actuală •i direc•iile viitoare. Managementul de•eurilor 38 ( 2015) 399-408. doi:

10.1016 / j.wasman.2014.12.004 (30/12/2014)

[89] Daniel Lindberg, Camilla Molin, Mikko Hupa. Tratamentul termic al reziduurilor solide din unită•ile WtE: o revizuire. Managementul

de•eurilor 37 ( 2015) 82-94. doi: 10.1016 / j.wasman.2014.12.009 (12/01/2015)

* 90+ Judy Li. Căi înainte de problema de•eurilor urbane din China. Natura ora•elor.
http://www.thenatureofcities.com/2015/02/01/ways-forward-from-chinas-urban-waste-problem/
(01/02/2015)

[91] Jian Wu •i Weiqian Zhang •i Jiaxuan Xu •i Yue Che. O analiză cantitativă a taxelor de eliminare a de•eurilor solide municipale în

China. Environ Monit Assess ( 2015) 187: 60. doi: 10.1007 / s10661-015-43050 (03/02/2015)

[92] China Statistical Yearbook 2014. China Statistics Press.

http://www.stats.gov.cn/tjsj/ndsj/2014/indexeh.htm (18/02/2015)

[93] Starea •i perspectivele mediului european 2015. Agen•ia Europeană de Mediu.

http://www.eea.europa.eu/soer-2015/explore-quick-facts-and-figures (27/02/2015)

[94] Ciprian Cimpan, Anja Maul, Michael Jansen, Thomas Pretz, Henrik Wenzel. Sortare centrală •i recuperare a materialelor
reciclabile MSW: o revizuire a stadiului tehnologic, a cazurilor, practicii •i implica•iilor pentru reciclarea materialelor. Journal of
Environmental Management 156 ( 2015) 181-199. doi: 10.1016 / j.jenvman.2015.03.025 (03/04/2015)

Dosar pentru l'IHEST 50

De•euri menajere Mai 2016

[95] Ngoc Bao Dung Thi, Gopalakrishnan Kumar, Chiu-Yue Lin. O prezentare generală a gestionării de•eurilor alimentare în •ările în curs

de dezvoltare: starea actuală •i perspectiva viitoare. Journal of Environmental Management 157 ( 2015) 220-229. doi: 10.1016 /

j.jenvman.2015.04.022 (21/04/2015)

* 96+ Valor'Aisne Compte-rendu des délibérations du Comité syndical du 27 mars 2015. Valor'Aisne.
http://www.valoraisne.fr/userfiles/files/CR_délibérations_Comité_11_déc2015.pdf (22/04/2015)

[97] Les installations de traitement des ordures ménagères in France - Données 2012. ADEME.
http://www.ademe.fr/sites/default/files/assets/documents/8223_enquete_itomdonnees2012_web.pdf
(24/04/2015)

[98] Arya Tripathy. Gestionarea de•eurilor în India: o prezentare generală. Consilieri juridici PSA.

http://www.psalegal.com/upload/publication/assocFile/EnviornmentBulletinIssueIV.pdf?utm_source=Mondaq&utm_medium=syndication&utm_c

(07/05/2015)

[99] America Latină •i Caraibe - Revizuirea programelor de minimizare a de•eurilor. Banca Mondială.
http: // www-
wds.worldbank.org/external/default/WDSContentServer/WDSP/LCR/2015/06/05/090224b082ef923 3 / 2_0 / Rendered / PDF /
Review0of0waste0minimisation0programmes.pdf (11/05/2015)

[100] Liang Dong, Tsuyoshi, Ming Dai, Yong Geng, Jingzheng Ren, Minoru Fujii, Yi Wang, Satoshi Ohnishi. Către dezvoltarea
eco-industrială preventivă: un caz de simbioză industrială •i urbană într-un ora• industrial tipic din China. Journal of Cleaner
Production 114 ( 2016) 387-400. doi: 10.1016 / j.jclepro.2015.05.015 (14/05/2015)

[101] Reciclarea mondială a o•elului în cifrele 2010-2014. Asocia•ia Mondială a O•elului.

http://bdsv.org/downloads/weltstatistik_2010_2014.pdf (26/05/2015)

[102] Criminalitatea în materie de de•euri - Riscuri de de•euri: lacune în îndeplinirea provocării globale a de•eurilor. GRID-Arendal.

http://www.grida.no/publications/rr/waste-crime/ (26/05/2015)

[103] Sabrina Orlins, Dabo Guan. Reciclarea informală toxică a de•eurilor electronice din China: abordări locale ale unei probleme

globale de mediu. Journal of Cleaner Production 114 ( 2016) 71-80. doi: 10.1016 / j.jclepro.2015.05.090 (01/06/2015)

* 104+ Shengen Zhang, Yunji Ding, Bo Liu, De'an Pan, Chein-chi Chang, Alex A. Volinsky. Provocări în legisla•ie, sistemul de
reciclare •i sistemul tehnic al de•eurilor de echipamente electrice •i electronice din China. Managementul de•eurilor 45 ( 2015)
361-373. doi: 10.1016 / j.wasman.2015.05.015 (06/06/2015)

[105] Advancing Sustainable Materials Management: Facts and Figures 2013. Agen•ia Statelor Unite pentru
Protec•ia Mediului. https://www.epa.gov/sites/production/files/201509/documents/2013_advncng_smm_rpt.pdf (11/06/2015)

* 106+ Syctom Rapport d'activité 2014. Syctom, l'agence métropolitaine des déchets ménagers.
http://www.syctom-paris.fr/pdf/rapport2014/Rapport-activite-syctom-2014.pdf (18/06/2015)

Dosar pentru l'IHEST 51

De•euri menajere Mai 2016

* 107+ Federica Cucchiella, Idiano D'Adamo, SC Lenny Koh, Paolo Rosa. Evaluarea economică arată că reciclarea de•eurilor electronice este o
industrie care merită miliarde. Revizuiri privind energia regenerabilă •i durabilă 51 ( 2015) 263-272. doi: 10.1016 / j.rser.2015.06.010 (22/06/2015)

[108] Bilan National du Recyclage (BNR) 2003-2012. ADEME.

http://www.ademe.fr/sites/default/files/assets/documents/bilan-national-recyclage-2003-2012synthese-201503.pdf (23/06/2015)

[109] CEPI Key Statistics 2014. Confederation of European Paper Industries (CEPI).
http://www.cepi.org/system/files/public/documents/publications/statistics/2015/Key%20Statistics% 202014% 20FINAL.pdf (03/07/2015)

[110] China: Servicii de mediu. Goldman Sachs Global Investment Research.

http://www.goldmansachs.com/our-thinking/pages/interconnected-markets-folder/chinasenvironment/report.pdf
(13/07/2015)

[111] Materiale generate în fluxul de de•euri municipale din SUA - EPA Environmental Dataset Gateway. Agen•ia Statelor Unite
pentru Protec•ia Mediului.
https://edg.epa.gov/data/PUBLIC/OSWER/ORCR/DATA%20GOV%20ALL%20TABLES%201960%20TO% 202013_5-13-2015.xlsx (21/07/2015)

[112] Produse cu detalii pe containere •i ambalaje în fluxul de de•euri municipale din SUA. Agen•ia Statelor Unite pentru
Protec•ia Mediului.
https://edg.epa.gov/data/PUBLIC/OSWER/ORCR/DATA%20GOV%20ALL%20TABLES%201960%20TO% 202013_5-13-2015.xlsx (21/07/2015)

* 113+ Statut de déchet. Ministère de l'Environnement, de l'Energie •i de la Mer.

http://www.developpement-durable.gouv.fr/-Statut-de-dechet-.html (27/07/2015)

[114] Qingbin Song, Jinhui Li, Lili Liu, Qingyin Dong, Jie Yang, Yangyang Liang, Chao Zhang. Măsurarea stării de generare •i gestionare

a de•eurilor de echipamente de birou în China: un studiu de caz al imprimantelor de de•euri. Journal of Cleaner Production 112 ( 2016)

4461-4468. doi: 10.1016 / j.jclepro.2015.07.106 (29/07/2015)

[115] Neha Gupta, Krishna Kumar Yadav, Vinit Kumar. O analiză a stării actuale a gestionării de•eurilor solide municipale în
India. Jurnalul de •tiin•e ale Mediului 37 ( 2015) 206-217. doi: 10.1016 / j.jes.2015.01.034 (30/07/2015)

[116] Ciprian Cimpan, Anja Maul, Henrik Wenzel, Thomas Pretz. Evaluarea tehnico-economică a sortării centrale la instala•iile

de recuperare a materialelor - cazul de•eurilor de ambalaje u•oare. Journal of Cleaner Production 112 ( 2016) 4387-4397. doi:

10.1016 / j.jclepro.2015.09.011 (12/09/2015)

[117] P. Sarath, Sateesh Bonda, Smita Mohanty, Sanjay K. Nayak. Gestionarea •i reciclarea de•eurilor de telefonie mobilă: viziuni •i

tendin•e. Managementul de•eurilor 46 ( 2015) 536-545. doi: 10.1016 / j.wasman.2015.09.013 (14/09/2015)

[118] Kodwo Miezah, Kwasi Obiri-Danso, Zsófia Kádár, Bernard Fei-Baffoe, Moses Y. Mensah. Caracterizarea •i
cuantificarea de•eurilor solide municipale ca măsură către de•euri eficiente

Dosar pentru l'IHEST 52

De•euri menajere Mai 2016

management în Ghana. Managementul de•eurilor 46 ( 2015) 15-27. doi: 10.1016 / j.wasman.2015.09.009 (28/09/2015)

[119] Perspectiva globală a gestionării de•eurilor (GWMO). Programul Na•iunilor Unite pentru Mediu.

http://unep.org/ietc/ourwork/wastemanagement/GWMO (09/11/2015)

[120] Revizuirea Directivei-cadru privind de•eurile. Comisia Europeană.

http://ec.europa.eu/environment/waste/framework/revision.htm (11/11/2015)

[121] Evaluarea schemelor de colectare separată în cele 28 de capitale ale UE. Comisia Europeană.
http://ec.europa.eu/environment/waste/studies/pdf/Separate%20collection_Final%20Report.pdf
(13/11/2015)

[122] S. Salhofer, B. Steuer, R. Ramusch, P. Beigl. Managementul DEEE în Europa •i China - O compara•ie. Managementul

de•eurilor xxx ( 2015) xxx-xxx. doi: 10.1016 / j.wasman.2015.11.014 (25/11/2015)

[123] Alec Liu, Fei Ren, Wenlin Yvonne Lin, Jing-YuanWang. O revizuire a standardelor de mediu privind de•eurile solide

municipale, cu accent pe reziduurile incineratorului. Jurnalul interna•ional al mediului construit durabil 4 ( 2015) 165-188. doi:

10.1016 / j.ijsbe.2015.11.002 (28/11/2015)

[124] Paquet «économie circulaire»: questions et réponses. Comisia Europeană.

http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-15-6204_fr.htm (02/12/2015)

[125] Propunerea de directivă a Parlamentului European •i a Consiliului modificatoare a directivei 2008/98 / CE

relative aux déchets COM (2015) 595 final. Comisia Europeană. http://eurlex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:c2b5929d-999e-11e5-b3b7-

01aa75ed71a1.0017.02 / DOC_1 & format = PDF (02/12/2015)

[126] Prevenirea de•eurilor în Europa - statutul în 2014. Agen•ia Europeană de Mediu.

http://www.eea.europa.eu/publications/waste-prevention-in-europe-2015/at_download/file
(07/12/2015)

[127] Generarea de•eurilor pe activită•i economice •i gospodării, 2012. Comisia Europeană.

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explicat / images / c / ca / SE_waste_statistics_07122015_LB.xlsx (07/12/2015)

[128] Statistici privind de•eurile. Comisia Europeană. http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php/Waste_statistics

(14/12/2015)

[129] EPA History: Resource Conservation and Recovery Act. Agen•ia Statelor Unite pentru Protec•ia Mediului. https://www.epa.gov/aboutepa/epa-

(05/01/2016)

[130] Les filières à Responsabilité élargie du producteur. ADEME.

http://www.ademe.fr/sites/default/files/assets/documents/rep_panorama_edition_2015.pdf
(22/01/2016)

[131] Transferts transfrontaliers de déchets. Direction générale des douanes et droits indirects.
http://www.douane.gouv.fr/articles/a10915-transferts-transfrontaliers-de-dechets (28/01/2016)

Dosar pentru l'IHEST 53

De•euri menajere Mai 2016

[132] Revizuirea strategiei tematice privind prevenirea •i reciclarea de•eurilor. Comisia Europeană. http://ec.europa.eu/environment/waste/us
(29/01/2016)

[133] Revizuirea politicii •i legisla•iei privind de•eurile. Comisia Europeană.

http://ec.europa.eu/environment/waste/target_review.htm (08/02/2016)

[134] Va înflori. Ce a însemnat opera•iunea Gard verde pentru reciclare. De•euri360.

http://waste360.com/business/what-operation-green-fence-has-meant-recycling (11/02/2016)

[135] LOI n ° 2016-138 du 11 février 2016 relative à la lutte contre le gaspillage alimentaire. Jurnal oficial.

https://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000032036289&dateTexte=&cate gorieLien = id (12/02/2016)

[136] Închiderea buclei - Un plan de ac•iune al UE pentru economia circulară. Comisia Europeană.

http://ec.europa.eu/environment/circular-economy/ (19/02/2016)

[137] Reglementări privind de•eurile periculoase: documente de referin•ă u•or de utilizat. Agen•ia Statelor Unite pentru

Protec•ia Mediului. https://www3.epa.gov/epawaste/hazard/refdocs.htm

(22/02/2016)

[138] De•euri municipale. Eurostat. http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do (25/02/2016)

[139] Ghana. The World Factbook - CIA. https://www.cia.gov/library/publications/the-worldfactbook/geos/gh.html (25/02/2016)

[140] Jenny Gustavsson, Christel Cederberg, Ulf Sonesson, Robert van Otterdijk, Alexandre Meybeck. Pierderi de alimente la nivel mondial •i

risipa de alimente - Extindere, cauze •i prevenire. FAO.

http://www.fao.org/docrep/014/mb060e/mb060e00.pdf (04/03/2016)

[141] Rapport Annuel des données 2014 - Registre DEEE. ADEME.

http://www.ademe.fr/sites/default/files/assets/documents/rapport_annuel_deee_donnees_2014_2
01603.pdf (10/03/2016)

[142] Etat des énergies renouvelables en Europe - 15 e baromètre bilan. EurObserv'ER.

http://www.eurobserv-er.org/pdf/annual-overview-2015-fr-observer/ (17/03/2016)

[143] Ratele de reciclare a de•eurilor de ambalaje. Eurostat. http://ec.europa.eu/eurostat/web/productsdatasets/-/ten00063 (23/03/2016)

[144] Gazificare: Harta instala•iilor. Consiliul pentru gazeificare •i tehnologii Syngas.

http://www.gasification-syngas.org/resources/map-of-gasification-facilities/ (04/04/2016)

[145] Lingen Zhang, Zhenming Xu. O analiză a progresului actual al tehnologiilor de reciclare a metalelor provenite din de•eurile de

echipamente electrice •i electronice. Journal of Cleaner Production xxx ( 2016) 1-18. doi: 10.1016 / j.jclepro.2016.04.004 (04/04/2016)

[146] Interdiction des sacs plastique à usage unique en caisse à partir de juillet 2016. Direction de l'information légale et
administrative (Premier ministre). https://www.servicepublic.fr/professionnels-entreprises/actualites/008384 (05/04/2016)

Dosar pentru l'IHEST 54

De•euri menajere Mai 2016

[147] Harta mondială a e-de•eurilor pas. Universitatea Na•iunilor Unite. http://www.step-initiative.org/step-ewaste-world-map.html (20/04/2016)

[148] Eliminarea treptată a pungilor de plastic u•oare. Wikipedia. https://en.wikipedia.org/wiki/Phaseout_of_lightweight_plastic_bags?oldid=715608524

(25/04/2016)

Dosar pentru l'IHEST 55