Necesarul de energie 39

2. NECESARUL DE ENERGIE

Totalitatea schimburilor energetice dintre materia vie şi mediul extern

poartă denumirea de metabolism energetic, la baza căruia stau transformările
fizico – chimice, chimice şi biochimice ale substanţelor calorigene.
Aceste substanţe sunt: glucidele, lipidele şi protidele.
Valoarea energetică a alimentelor şi necesarul energetic al omului se
exprimă în kilocalorii (Kcal) sau Jouli – unitate care a fost adoptată în 1971 de FAO
/ OMS şi utilizată în prezent de unele ţări.
Deoarece valoarea energetică a regimurilor alimentare şi cea a
necesarului omului depăşeşte în general 1000 kcal se poate folosi megajoul–ul =
6
10 J.
Factorii de convertire sunt următorii:
Valoarea energetică a elementelor
1.000 cal
calorigene ale organismului este
1 kilocalorie 4,184 KJ
(Kcal) aproximativ următoarea:
4.184 J
Glucide: 4,1 Kcal /g sau 16,7 KJ
240 cal
Lipide: 9,3 Kcal/g sau 37,7 KJ
1 kilojoule 0,24 Kcal
Proteine: 4,1 Kcal/g sau 16,7 KJ.
(KJ)
1.000 J
Valoarea energetică a alimentelor
240 Kcal se obţine amplificând conţinutul în
1 megajoule 1.000 KJ glucide, lipide şi protide determinat prin
(MJ)
1.000.000 J analiză chimică, cu factorii de mai sus.
 Pri n cip ii le n u t ri ţie i 40

Există tabele stabilite de diferiţi autori privind compoziţia alimentelor, cu

ajutorul cărora se poate determina aportul produselor alimentare precum şi
valoarea energetică a raţiilor.
Utilizarea metabolică echivalează cu combustia completă a glucidelor şi
lipidelor, în măsura în care acestea nu sunt depozitate ca substanţe de rezervă.
Utilizarea energiei proteinelor nu este decât parţială deoarece oxidarea acestor
nutrienţi nu este niciodată completă. După stadiul de oxidare şi de utilizare a
energiei se poate distinge energia brută a alimentelor sau energia potenţială
maximă, care corespunde căldurii lor de combustie; energia metabolizabilă sau
utilizabilă care reprezintă energia disponibilă la nivel metabolic ţinând cont de
pierderile de energie nedigestibile. Energia netă este energia realmente utilizată
pentru anabolism, stocarea compuşilor energetici, depunerile tisulare de lipide şi
proteine cât şi pentru activitatea fizică şi termogeneză.
În evaluarea aportului energetic al alimentelor o situaţie deosebită o
prezintă energia furnizată de alcool.
Metabolismul alcoolului la om a făcut obiectul unor cercetări în scopul
precizării dacă alcoolul poate, asemenea altor alimente glucidice, furniza energie
pentru activitatea musculară, contribui la formarea rezervelor adipoase şi la
producerea căldurii pentru menţinerea temperaturii corporale. Concluziile stabilite
precizează că în condiţiile unui consum moderat, o mare parte a energiei potenţiale
a alcoolului ingerat este utilizabilă pentru activitatea musculară şi pentru
producerea căldurii. Substituirea parţială a glucidelor sau lipidelor în alimentaţie
prin cantităţi izocalorice de alcool a arătat că aceasta permite sinteza ţesuturilor.
Organismul uman poate oxida alcoolul cu viteză limitată. Un adult sănătos
şi bine alimentat, care consumă alcool în cantităţi mai mici de 2g/kg corp pe zi,
oxidează cu viteză constantă, dar limitată, aproximativ 100 mg/kilocorp şi oră.
Valoarea energetică a unui gram de alcool este de 7 Kcal sau 29,3 KJ.
 Necesarul de energie 41

2.1. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ NECESARUL DE

ENERGIE

Consumul total de energie al omului constă, în special, din energia

necesară pentru metabolismul bazal, energia pentru consumarea hranei şi energia
pentru activitatea fizică (musculară).

Metabolismul bazal Organismul îşi reînnoieşte continuu constituenţii săi şi

în acest proces continuu de întreţinere, are nevoie de energie pentru sinteza de
noi substanţe organice. Reacţiile de sinteză ale compuşilor chimici ai celulelor şi
ţesuturilor noi în timpul creşterii solicită o energie care este cu atât mai mare cu cât
creşterea este mai rapidă.
Organismul are de asemenea nevoie de energie pentru travaliul intern, ca
cel al inimii, pentru circulaţia sângelui sau pentru mişcarea diafragmei pentru
respiraţie
În sfârşit, efortul depus pentru menţinerea concentraţiilor de săruri şi de
ioni în celule şi lichidele organice, deşi mai puţin evident, nu este mai puţin real:
ionii de sodiu şi clor sunt principalii ioni ai sângelui, în timp ce ionii de potasiu şi
fosfor domină în interiorul celulelor; diferenţele dintre compoziţia ionică a lichidelor
intra şi extracelulare sunt indispensabile funcţionării normale a organismului şi sunt
menţinute de reacţiile chimice care solicită energie. Toate aceste procese
constituie schimburile energetice ale repaosului absolut care poartă denumirea de
„metabolism bazal”.
Energia consumată pentru metabolismul bazal nu este mare, este
constantă pentru fiecare organism dar se schimbă în funcţie de mulţi factori interni
şi externi. Metabolismul bazal este influenţat de sex şi vârstă: la femei
metabolismul bazal este cu 5- 10% mai scăzut decât la bărbaţi. La copii,
metabolismul bazal este mai ridicat decât la adulţi. La bătrâni, metabolismul bazal
este mai scăzut.
Consumul de energie pentru metabolismul bazal al unui adult este
1 Kcal/min sau 1 Kcal/Kilocorp şi oră.
 Pri n cip ii le n u t ri ţie i 42

Consumul alimentelor. Ingerarea alimentelor determină un consum de

energie care măreşte în medie cu 10 – 15% metabolismul bazal. Această creştere
depinde însă de componentele alimentare. Astfel, proteinele măresc metabolismul
bazal cu 30 – 40%, lipidele cu 4 – 14% iar glucidele cu 4-7%. Acest surplus
energetic este necesar pentru activitatea musculară şi secretoare a tubului digestiv
şi pentru acţiunea dinamică specifică (ADS) a alimentelor.

Activitatea fizică. Cantitatea de energie consumată pentru activităţile

musculare este determinantă în stabilirea necesarului de energie al diferitelor
grupe de persoane.
Consumul de energie este cu atât mai mare cu cât activitatea fizică este
mai intensă. Este necesar un supliment de energie pentru activitatea cotidiană,
adică pentru efortul muscular necesar deplasării corpului, menţinerii poziţiei,
ridicare şi încărcare, diverse activităţi fizice ale vieţii cotidiene.
Consumul energetic al unui adult care stă în poziţie orizontală dar mişcă
liber braţele este cu 50% mai mare decât metabolismul bazal: se dublează în
deplasament lent şi se măreşte de 4 ori la mersul în pas vioi.
Un individ care stă în picioare şi îndeplineşte un lucru obişnuit are nevoie
de o cantitate de energie de 2 – 4 ori mai mare decât cea pentru metabolismul
bazal. O astfel de activitate fizică este caracteristică muncitorilor din industria
uşoară. În activităţile cu efort intens, ca cel al minerilor sau constructorilor,
consumul poate fi de 8 ori mai mare decât valoarea metabolismului bazal. În
industria grea sau în cazul depunerii unui efort deosebit de intens în sport
(atletism) consumul energetic poate întrece de 16 – 20 ori metabolismul bazal, dar
aceste consumuri nu sunt posibile decât la persoane special antre4nate şi numai
pentru perioade scurte de timp.
Consumul de energie în timpul celor opt ore de activitate profesională este
dependent mai mult de felul activităţii ( tabelul 2.1) şi nu este influenţat decât puţin
de metabolismul bazal.
 Necesarul de energie 43

Tabelul 2.1. Clasificarea după FAO/OMS a activităţilor profesionale

Activitatea Bărbaţi Femei

profesională

Activitate uşoară Funcţionari, profesori, Funcţionare, profesoare,

medici, arhitecţi, avocaţi, medici, arhitecţi, gospodine
vânzători care dispun de aparate
casnice

Activitate moderată Studenţi, majoritatea Studente, gospodine fără

muncitorilor din industria echipament mecanic,
uşoară, agricultori, muncitoare din industria
muncitori, din construcţii, uşoară, vânzătoare
militari în termen

Activitate intensă Unii muncitori agricoli, Unele muncitoare agricole,

muncitori forestieri, militari dansatoare, atlete
în perioada de antrenament,
mineri, muncitori din
industria grea, atleţi

Activitate excepţională Tăietori de lemne, forjori Muncitoare din construcţii

Consumul energetic pe oră de activitate este următorul:

Bărbaţi Femei

Kcal MJ Kcal MJ

Activitate uşoară 140 0,58 100 0,71

Activitate moderată 175 0,73 125 0,51

Activitate intensă 240 1,0 175 0,74

Activitate excepţională 300 1,25 225 0,94

Pe lângă activitatea profesională propriu – zisă, consumul de energie va fi

în funcţie şi de activitatea din timpul liber. În această activitate consumul variază
între 700 şi 1500 Kcal (3,0 – 6,3 MJ) pentru bărbaţi şi între 580 – 980 Kcal
(2,4 – 4,1 MJ) pentru femei, în funcţie de felul activităţii şi pentru o perioadă de 8
ore.
Într-o societate industrială, consumul energetic este mai mult în funcţie de
activitatea din timpul liber, decât de cea din timpul activităţii profesionale.

Alţi factori. În afara factorilor menţionaţi şi care sunt determinanţi, în

stabilirea necesarului de energie mai intervin:
 Pri n cip ii le n u t ri ţie i 44

G r e ut at e a c or pu l u i ş i c om p o zi ţ i a s a care influenţează consumul de

energie prin:
– acţiune asupra metabolismului bazal;
– activitatea fizică necesară pentru deplasarea corpului în totalitate
sau în parte;
– efortul fizic necesar pentru a menţine vertical corpul şi pentru a
mişca lejer membrele.
Necesarul de energie al individului este de asemenea influenţat de
cantitatea de ţesut adipos. Când compoziţia corpului este normală, consumul
energetic al adultului pe unitatea de greutate corporală este acelaşi la toţi indivizii,
însă necesarul este mai mic la femeie decât la bărbat deoarece femeia are o
proporţie mai mare de ţesut adipos.
V âr s t a. Necesarul energetic al unui adult se modifică cu vârsta din patru
motive:
– prin schimbarea greutăţii corporale şi a compoziţiei organismului;
– prin reducerea metabolismului bazal;
– prin reducerea activităţii fizice;
– prin incidenţa mai mare a maladiilor şi infirmităţilor.
În general, cantitatea de ţesut adipos şi greutatea corporală tind să se
mărească odată cu vârsta. Metabolismul bazal este deci afectat şi, în consecinţă,
şi consumul energetic total.
De la vârsta de 2-3 ani cheltuiala minimă de energie scade necontenit
până la apusul vieţii.
Exceptând perioada pubertăţii, până la 20 de ani, metabolismul bazal se
diminuează foarte repede şi, după aceea, scăderea este lentă până la 55 – 60 ani,
pentru ca după această vârstă să se accentueze şi valorile să devină cu 15 –
20% mai mici, iar peste 80 de ani să fie cu 30 – 40% mai reduse. Deşi până la
maturitate metabolismul bazal se micşorează repede, totuşi cheltuiala minimă de
energie a adolescenţilor este cu 30 – 60% mai mare decât a adultului.
Activitatea fizică sau munca profesională precum şi activitatea din timpul
liber, nu se schimbă practic între 20 şi 39 de ani. De la 40 de ani în sus apar
schimbări. Persoanele în vârstă au tendinţa de a abandona ocupaţiile care cer o
 Necesarul de energie 45

cheltuială mare de energie sau reduc cadenţa într-o astfel de activitate. Chiar în
profesiunile care nu cer decât un efort moderat, activitatea fizică poate scădea
uşor. Când există o activitate fizică în afara ocupaţiei profesionale, aceasta tinde,
de asemenea, să scadă odată cu înaintarea în vârstă. La cea mai mare parte a
indivizilor reducerea activităţii lor fizice are loc după 60 de ani. Între 60 şi 69 de ani,
şi cu atât mai mult după 70 de ani reducerea activităţii fizice, ca urmare a unor
maladii sau infirmităţi, variază de la individ la individ.
Comitetul de experţi FAO/OMS a recomandat ca necesarul de energie al
bărbatului şi al femeii să fie considerat constant între 20 şi 39 de ani. Pentru vârsta
cuprinsă între 40 şi 49 de ani este recomandat să se diminueze necesarul cu 5%
apoi o diminuare suplimentară cu 10% între 60 şi 69 ani şi cu 10% peste 70 ani.
Cl i m a. Se ştie că oamenii din zonele calde consumă mai puţine alimente
decât cei din regiunile mai reci; este însă dificil de a stabili influenţa climei asupra
necesarului de alimente, deoarece pe de o parte nu există o metodă pentru
măsurarea stresului climatic în ansamblul său şi pe de altă parte deoarece gradul
de protecţie contra climatului este foarte variat. În perioada rece sau în zona rece,
casele fabricile, instituţiile etc. sunt încălzite, multe persoane nu sunt expuse
frigului decât câteva minute pe zi.

2.2. NECESARUL ENERGETIC

Adulţi. Consumul de energie şi necesarul indivizilor de vârstă, greutate

corporală şi ocupaţii diferite se exprimă în comparaţie cu cel al unui bărbat şi al
unei femei de 25 de ani şi care cântăresc respectiv 65 şi 55 kg, denumiţi „bărbat şi
femeie de referinţă” (FAO/OMS – 1974)
Este posibil să se calculeze consumul de energie al unui bărbat şi al unei
femei de referinţă considerând că fiecare consacră 8 ore pe zi pentru odihnă, 8 ore
pentru muncă şi 8 ore pentru ocupaţii neprofesionale.
În tabelele 2.2 şi 2.3 sunt arătate cum sunt repartizate consumurile
energetice ale bărbatului şi femeii de referinţă în 24 ore, în funcţie de tipul
activităţii.
 Pri n cip ii le n u t ri ţie i 46

Tabelul 2.2. Recomandările FAO/OMS privind necesarul de energie al „bărbatului

de referinţă”

Activitate Activitate Activitate Activitate

lejeră moderată intensă excepţională

Kcal MJ Kcal MJ Kcal MJ Kcal MJ

Odihnă (8 ore) 500 2,1 500 2,1 500 2,1 500 2,1

Muncă (8 ore) 1100 4,6 1400 5,8 1900 8,0 2400 10,0

Activitate 700- 3,0- 700- 3,0- 700- 3,0- 700- 3,0-

neprofesională (8 ore)
1500 6,3 1500 6,3 1500 6,3 1500 6,3

Consum de energie (24 2300- 9,7- 2600- 10,0- 3100- 13,0- 3600- 15,1-
ore)
3100 13,0 3400 14,2 3900 16,3 4400 18,4

Medie (24 ore) 2770 11,3 3000 12,5 3500 14,6 4000 16,7

Consum mediu pe 42 0,17 46 0,19 54 0,23 62 0,26

kilocorp

Tabelul 2.3. Recomandările FAO/OMS privind necesarul de energie al „femeii de

referinţă”

Activitate Activitate Activitate Activitate

lejeră moderată intensă excepţională

Kcal MJ Kcal MJ Kcal MJ Kcal MJ

Odihnă (8ore) 420 1,8 420 1,8 420 1,8 420 1,8

Muncă (8ore) 800 3,3 1000 4,2 1400 5,9 1800 7,5

Activitate neprofesională (8 580- 2,4- 580- 2,4- 580- 2,4- 580- 2,4-
ore) 980 4,1 980 4,1 980 4,1 980 4,1

Consum de energie (24 1800- 7,5- 2000- 8,4- 2400- 10,1- 2800- 11,7-
ore) 2200 9,2 2400 10,0 2700 11,8 3200 13,4

Medie (24 ore) 2000 8,4 2200 9,2 2600 10,9 3000 12,5

Consum mediu pe 36 0,15 40 0,17 47 0,20 55 0,23

kilocorp
 Necesarul de energie 47

Nou-născuţi. Alimentul normal al copilului nou–născut este laptele matern

de bună calitate şi în cantităţi suficiente.

Pe kilocorp şi zi
Un copil astfel
Vârsta
alimentat, în general, creşte Kcal KJ

în greutate mai bine decât Până la 3 luni 120 500

oricare altă alimentaţie. 3 – 5 luni 115 480
Necesarul energetic 6 – 8 luni 110 460
mediu al copiilor din primul an
9 – 11 luni 105 440
este următorul:
Media (în primul an) 112 470

Adolescenţi. În acest caz, aporturile de energie sunt necesare nu numai

pentru a permite o creştere şi o dezvoltare fizică satisfăcătoare, dar şi pentru o
activitate intensă caracteristică copiilor sănătoşi.
Aporturile energetice recomandate sunt deci bazate pe observarea
consumului alimentar real al copilului sănătos şi cu creştere normală.
Băieţii şi fetele, în timpul adolescenţei, au un grad de creştere superior
celui observat în oricare altă perioadă a vieţii (exceptând prima copilărie) ceea ce
determină un metabolism bazal ridicat. Totodată, în această perioadă există un
apetit deosebit.
Deoarece consumul de energie al activităţii fizice a fost mai puţin studiat la
copii decât la adulţi şi este greu de evaluat, principalul criteriu pentru stabilirea
necesarului total de energie este creşterea, urmărindu-se să se asigure o
dezvoltare normală.
Comitetul de experţi FAO/OMS consideră că necesarul energetic al
adolescenţilor (18 ani) este pentru băieţi cu 12,4% şi pentru fete cu 4,3% mai
mare decât al adulţilor de 25 ani.
 Pri n cip ii le n u t ri ţie i 48

2.3. SURSE ALIMENTARE DE ENERGIE

Toate alimentele conţin o cantitate oarecare de energie. Ca regulă

generală, alimentele cu o proporţie relativ mare de glucide, lipide şi protide pe
unitatea de greutate au valoare energetică mai mare în timp ce cele cu proporţii
mai mici au valoare energetică mai scăzută.

Tabelul 2.4. Conţinutul de energie

al unor alimente

Alimentul Energia/100g O porţie obişnuită de unt (7g) are 50

Kcal MJ
Kcal datorită conţinutului ridicat de lipide.
Spre deosebire de aceasta, o porţie de sos de
Unt 750 3,14
tomate (242 g), care are aceeaşi valoare
Zahăr 410 1,71
energetică ca şi porţia de unt este de 35 de
Caşcaval 382 1,60
ori mai mare. Pentru estimarea rapidă a
Carne de porc grasă 388 1,62
valorii energetice a unui aliment la care se
Carne de vită grasă 297 1,24
cunoaşte conţinutul de glucide, lipide şi
Parizer 275 1,15
protide se pot folosi factorii 4, 9, 4.
Pâine albă 248 1,03 De exemplu, cantitatea de proteine,
Ouă 171 0,71 lipide şi glucide a laptelui integral (100g) este
Cartofi 92 0,38 respectiv 3,5; 3,6 şi 4,9. Cantitatea de Kcal
Lapte integral 68 0,28 furnizată de către proteinele din lapte este de
Lapte smântânit 36 0,15 14 (3,5 x 4),c ea furnizată de lipide este de
Morcovi 26 0,11 32,4 (3,6 x 9) iar cea dată de glucide este de
19,6 (4,9 x 4). În consecinţă, se poate aprecia că 100 g furnizează o cantitate de
energie de 66 Kcal (0,25 MJ).
În tabelul 2.4. sunt prezentate valorile energetice ale unor produse
alimentare.
 Necesarul de energie 49

2.4. EFECTELE APORTULUI NEADECVAT DE ENERGIE

Datorită importanţei pe care o prezintă aportul de energie pentru organism,

deficitul energetic determină o scădere a intensităţii proceselor metabolice,
antrenează un deficit de alte substanţe nutritive ce, în final, se reflectă asupra
creşterii şi vigorii fizice a tineretului precum şi asupra capacităţii de muncă şi
sănătăţii populaţiei adulte.
În plus, subalimentaţia afectează potenţialul defensiv (reactor) al
organismului faţă de agresiunile mediului ambiant, mărind incidenţa şi gravitatea
bolilor cauzate de diverşi agenţi patogeni.
În momentul de faţă, în ţările cu o situaţie economică prosperă,
subalimentaţia este un fenomen rar întâlnit şi nu se datorează lipsei de alimente ci
unor maladii care micşorează fie ingestia, fie utilizarea hranei sau care măresc
necesarul de energie al organismului prin intensitatea metabolismului.
În schimb, a apărut pericolul crescând al unei alimentaţii cu aport caloric
excesiv, determinat pe de o parte de reducerea cheltuielilor de energie
(mecanizare, sedentarism, locuinţe confortabile etc.) şi de pe altă parte, de
consumul unor produse alimentare concentrate, rafinate, hipercalorice. Surplusul
de energie se transformă în grăsimi, care se depun în ţesutul adipos şi astfel se
instalează obezitatea. În ultimele decenii, surplusul de greutate formează obiectul
unei preocupări crescânde în majoritatea ţărilor dezvoltate, unde 1/3 – 1/5 din
numărul indivizilor sunt obezi. Datele statistice demonstrează că la aceştia,
mortalitatea este mult mai mare în raport cu restul populaţiei.