Atenția involuntară

Atenția voluntară
Atenția postvoluntară
Percepția

Memoria în cadrul procesului de învățare.

Memorarea și învățarea nu se suprapun. Învățarea înglobează memorarea, e un
proces mai larg. Memoria poate fi văzută ca o bibliotecă, ne poate ajuta în prezent să luăm
decizii pentru viitor.
Funcție psihică fundamentală care face posibilă receptarea, însușirea, stocarea și
actualizarea cunoștințelor.
Există câteva etape privind realizarea acestui act de memorare:
1. Fixarea
2. Conservarea
3. Recunoașterea
4. Reproducerea informațiilor

Elementele care sunt reținute sunt influențate de o multitudine de factori, care țin
de individ sau de ceea ce ne înconjoară.
1. Receptarea
2. Însușirea
3. Stocarea
4. Actualizarea

Actul de memorare e influențat de starea de sănătate, de atenție, de starea afectivă

a individului.
Actul de memorare se desfășoară pe o serie de nivele:
1. Nivelul comportamental – relații complexe între intrări și ieșiri – ceea ce intră
în memorie și ceea ce iese ține de psihologia mea.
2. Nivelul sistemului neuronal – creierul funcționează la capacitatea de 10%
3. Nivelul circuitelor care determină rolul specific al diferitelor părți ale
creierului. Există centrii nervoși privind văzul, auzul, privind alte simțuri, toate acestea la un
loc sunt circuite neuronale care apar în cadrul actului de memorare învățare. E important să
funcționeze toți.
4. Nivelul celular – modul de funcționare al neuronilor și conexiunile dintre
aceștia.
5. Nivelul molecular – analizează aspectele bio fizice și bio chimice asociate
memorării – structurile chimice care intră în componența celulelor.
Tipuri funcționale ale memoriei umane:
1. Memoria senzorială – senzații venite prin stimuli vizuali, auditivi etc. Set de
memorii senzoriale. 95%informație vine prin memoria senzorială – cea vizuală și auditivă.
Un om normal care participă la un curs reține 30% după care dacă și audiez și scriu rețin mai
mult, dacă și audiez și scriu și și văd o prezentare power point rețin și mai mult.
2. Memoria de scurtă durată – volumul memoriei de scurtă durată poate fi
îmbunătățit prin niște exerciții – se rețin între 5 și 9 cuvinte. Durata memoriei de scurtă durată
a fost stabilită la maxim 20 de secunde. Mecanismul fonologic și mecanismul schemelor
vizuale. Se citește cu voce tare o înșiruire de cifre, după fiecare șir închidem ochii și repetăm
cifrele în ordinea corectă. Dacă reușiți treceți la șirul următor care conține și mai multe. Dacă
greșiți de 2 ori la rând. șirul limită e cel mai lung șir care poate fi repetat fără greșeli. șir de
20 de cuvinte luate aleatoriu. Cuvântul era spus și după 10 secunde se trecea la următorul
cuvânt. Cum le rețineam? Îmi cream o poveste cu fiecare cuvânt cheie. Era considerat
cuvântul cheie. Când le reproduceam reproduceam de fapt povestea în gând.
3. Memoria de lungă durată – înmagazinează informațiile pentru f mult timp,
uneori pentru toată viața.toate cunoștințele despre lume și viață – se consideră nelimitată. Are
2 structuri importante: memoria episodică e memoria unor întâmplări personale. Memoria
semantică înglobează informațiile despre lume, despre anumite domenii – aceasta ne
interesează în procesul de învățare – date, fapte și informații; cunoștințe procedurale.
Tendințele actuale se referă la integrarea cunoștințelor în condițiile cele mai optime pentru a
fi apoi stocate și actualizate atunci când trebuie. Pentru deprinderea scrisului sunt 4 faze: 1.
Familiarizarea cu acțiunea - bastonașe care imitau elementele scrisului, liniuțe. 2.
Organizarea deprinderii – făceam pagini întregi, repetări. 3. Automat scriai. 4. Faza de
perfecționare.

I. Memorarea e facilitată de puternice interese și dorința de învățare, de

motivație, de voință.
II. Memorarea și învățarea sunt favorizate de cunoașterea efectelor și rezultatelor,
urmărilor învățării.
III.Învățarea mecanică vs. Învățarea logică.

Examen: referat de 5 pagini originale + examen oral despre 1 din 15 subiecte. Se

ține cont de prezență.

Timpul de conservarea a informației în memorie.

Conceperea memoriei și repetiția. Repetiția a fost studiată începând cu sec XIX.
Participarea activă la actul învățării îl poate ajuta pe cel care învață să rețină pt o perioadă cât
mai lungă.
Influența tonusului – tonus scăzut sau extrem duce la memorare deficitară.
Interacțiunea dintre cunoștințe.

Uitare = interferență

Uitarea totală
Uitarea – reminiscență, lapsus.

20.11.2020.

Creativitate și Imaginație

Moreno a introdus în circuitul științific termenul de creativitate.

1935 a introdus termenul de creativitate.

Un elev creativ este acela care rezolvă probleme și oferă soluții logice într-o
manieră neobișnuită.

Există câteva nivele și factori ale creativității:

1. Creativitatea expresivă – exprimare liberă, de la cele mai fragede vârste
discurs expresiv
 2. Creativitate tehnică sau productivă – realizarea unui produs aproape de
perfecțiune din elemente neobișnuite.
3. Creativitate inventivă – produsele noi și utile, contribuții noi la ideile teoretice
4. Creativitatea inovativă - școlile de gândire, moduri noi de interpretări a
realității
5. Creativitate emergentă – se manifestă la genii, calitatea excelenței deosebite.

Factorii creativității:
1. Deprinderile specifice domeniului, talent
2. Gândirea creativă și deprinderile de lucru – un stil de lucru creativ e marcat de
dăruirea de a face lucruri bune, capacitatea de concentrare a atenței pe o perioadă lungă de
timp, capacitatea de a abandona ideile neproductive, tenacitatea în fața dificultăților, dorința
de a munci cu perseverență. Trăsăturile unei persoane creative: autodisciplină în raport cu
munca, perseverență chiar și în frustrări, independență, nonconformism în raport cu
stereotipurile societății, dispoziția de asumare a riscurilor.
3. Motivația intrinsecă – depinde și de mediul social.

Competiția într-un anumit domeniu.

Factorii creativității: factori de mediu (școli cu nume mari), factorii individuali,

psihici (inteligență, stilul perceptiv, perseverență, motivația, imaginația)

Imaginația e o componentă centrală a creativității – proces de prelucrare a

reprezentărilor, procesul psihic de obținere a unor reacții noi pe baza experiențelor trecute.

1. Imaginația solicitată zilnic, imaginația reproductivă

2. Imaginația creatoare – involuntară (visarea, imaginile himnogonice,
halucinațiile), voluntară (creații artistice, științifice, tehnice etc.)

Dezvoltarea procesului creator

Aprecierea creativității – se simt încurajați de părinți copiii creativi.

Umorul – familiile cu copii creativi simțul umorului e foarte crescut, stresul e f
scăzut, un tonus psihic crescut.

Filosofia predării care încurajează creativitatea copiilor

Copiiilor trebuie să li se creeze imaginea că învățarea este foarte plăcută

Copiii trebuie să învețe activ, să vină în clasă cu propriile interese, idei etc.
Copiii trebuie să se simtă atât relaxați cât și stimulați în clasă.
Copiii trebuie să-și respecte profesorii, dar să se și simtă bine în preajma lor.
E preferabilă competiția. Experiențele educative trebuie să fie cât mai apropiate
de experiențele cotidiene a copiilor

Utilizarea unor metode de stimulare a creativității de grup

Metode noi pentru stimularea creativității de grup, metode de predare de grup,

grupurile eterogene sunt cele mai eficiente, nu cele omogene, trebuie cultivată toleranța,
cooperarea, acceptarea celuilalt:
 1. Brainstormingul – dezvoltare idei noi, discuții purtate între mai mulți
participanți. Ce idee vă vine de la cuvântul x

1948 Alx Osbourne – replică a imaginației 1961

Metoda 1960 1961 elaborată de un grup de la Harvard SINETICOS principiul

asocierii unor idei aparent fără legătură între ele
SINECTICA – cereri referitoare la tema noastră, tot ce poate fi produs

Tehnica 6 3 5 ideile noi se scriu pe foile de hîrtie care circulă între participanți 6
membri care notează 3 soluții timp de 5 minute.

Donald Filips 6 6 – elaborată de un profesor de literatură – limitarea discuțiilor

celor 6 participanți la 6 minute – duce la o intensificare – ideile sunt scrise în grup

Metoda panel – grup de experți din domenii diferite antrenați în rezolvarea unei
probleme. Tema

Succesul școlar

Randament școlar e semnificativ la 11, 12, 14, 15 ani. Acum se dezvoltă

fluiditatea verbală în relație cu funcțiile gândirii.

Notele la un obiect preferat

Activitățile extrașcolare – petrecerea în timpul liber

Indicator al

Relația dintre vârstă și creativitate

În adolescență se dezvoltă anumite procese psihice care contribuie la conturarea

imaginației.

Capacitatea de a-și ocupa timpul liber, tendința de a se autodepăși, de a desena în

timpul orelor etc.

Creativitatea poate fi apreciată folosind analiza produselor activității, studiu de

caz, metodă de stimulare a creativității, metoda aprecierii dublă funcționalitate – desemnarea
cazurilor extreme, clasificării, evaluării.
Teste de creativitate –

Gîndirea și limbajul

Care ar fi una dintre cele mai importante metode de stimulare a creativității?

 27.11.2020.

Gândirea e o succesiune de operații care permite cunoașterea unor aspecte ale

realității și rezolvarea unor situații problemă.
În cazul lecturii – ați gândit cum să rețineți acel fragment, acel conținut.
Forme și operații ale gândirii umane: concepte, noțiuni, judecăți, scheme,
raționamente.
- Conceptele sunt modalități de a clasifica informațiile – o serie de clase de
obiecte după caracteristicile comune.
- Noțiunile – realizarea de judecăți la o clasă de obiecte sau fenomene. Noțiuni
concrete și noțiuni abstracte. Noțiunile clare sunt lucrurile pe care le vedem, noțiunile
abstracte sunt cele pe care nu le vedem. Noțiunile absracte ridică probleme, cele concrete nu.
Unele idei sunt prost înțelese tocmai pt că sunt prost explicate
- Judecățile comunică relațiile dintre noțiuni – o judecată trebuie să se bucure
de convingere.
- Raționamentul – pornind de la cîteva judecăți se poate obține o altă judecată.
Baltagul – Vitoria Lipan visează, are presimțiri, se hotărăște să plece, înainte de a pleca își
aranjează toate lucrurile acasă.
Înțelegere nemijlocită vs. mijlocită

1. Lectura. Grupare a ideilor, clarificare a sensului general. Lectura preliminară

2. Lectura aprofundată. Subtitle
3. împărțirea pe idei principale sub forma unui plan mintal
4. etapa înțelegerii depline a materialului

Realizarea problemelor

Operațiile generale ale gândirii: comparația, analiza, sinteza, abstractizarea.

Interiorizarea treptată a unor noțiuni pe care copilul le realizează în mod real, apoi
prin
0-2 ani stadiul senzorio motor – va deprinde treptat că el este o entitate diferită de
lumea exterioară – MÂNA – totul e palpat cu mâna. Totul este palpabil.
2-6 ani stadiul preoperațional – gândire egocentrică – perioada întrebărilor. Totul
este viu.
7-12 ani stadiul operațiilor concrete – începe să gândească logic, coerent. Înțelege
problemele legate de conservarea obiectelor.
12- până la maturizare – stadiul operațiilor

La vîrsta de 11, 12 ani discuțiile contradictorii sunt foarte binevenite în grup.

Capacitatea de abstractizare, de generalizare.

Rolul limbajului în dezvoltarea gândirii

Limbajul – sistem de cuvinte, în strînsă legătură cu abilitatea de formare a

noțiunilor gândirii.
0-2 ani stadiul limbajului social
3-7 ani stadiul limbajului egocentric – podul dintre limbajul primitiv și limbajul
sofisticat. Vorbesc cu voce tare, singuri. Copilul spune adevărul.
- stadiul limbajului interiorizat pentru sine
 Trebuie să nu judecăm oamenii. Nejudecând copilul învață anumite semnificații
și le păstrează pe tot parcursul.
Dezvoltarea gândirii elevilor în contextul școlii.
Principala metodă o constituie spunerea didactică.
Vechea paradigmă a învățării nu pregătea elevii pentru viață. Era centrată pe
materie și nu pe elev.
În sec XX în România apar pedagogi care criticau rolul pasiv al elevului în
școală. Apare metoda proiectelor – elevii sunt îndemnați să-și exprime interesul în mod
deschis față de o anumită problemă. După ce era terminat un proiect, începea un altul. Vine
cu particularitatea lui în ceea ce prezintă. Proiecte individuale sau colective.
Metoda frontală
Trebuie să existe o îmbinare a acestora.
Frontală – gândește pasiv.
Individual – lucrează activ.
În grup – învățare activă.
Prin limbaj

Metodele de activitate trebuie să fie însoțite și de dotarea materială a

învățământului, conținuturile învățămîntului.

Teorii ale motivației și învățarea

Motivație – „movere” latină = a mișca

Astăzi există un consens redus în ceea ce privește natura motivației. Rolul
motivației în reglarea comportamentului decurge din natura omului – pentru a-și menține
existența, a realiza schimbări

Direcția – atingerea obiectivului de către individ.

Intensitatea – efortul pentru atingerea obiectivului.
Persistența – durata motivației.

Investigarea nevoilor și intereselor individuale – latura bionăscută a motivației

(nevoile – determinanți primari) și latura subiectivă (interesele – forme particulare ale
motivației).
Motivația învățării
Contribuie la concentrarea atenției elevului
Susține energetic
Motivația e cauză a învățării. Poate fi și efect a actului de învățare. Importanța
cunoașterii efectelor și rezultatelor învățării – joc dublu al motivației.

Teoria lui Maslow

Motivație și aspirații

Cunoașterea personalității elevului – temperamente, echilibru.