Tratatul de pace al sultanului

Mehmed II cu Ștefan cel

Mare (1480/1481)

Fragment
„Pricina emanării acestui semn hakanal preaslăvit, căruia i se cuvine ascultare, și a strălucitei
tugra sultanale, podoabă a lumii, – veșnicească-i Allah preamăritul eficacitatea prin respectul
produs de șapte planete – este acesta:

Moldoveanul (Kara Bogdan), care din vremurile vechi era plin de omenie și supus al pragului
acoperiș al califatului familiei osmanilor, îndeosebi al vestibulului cerului măreției și al bolții
grandoarei mele, neamânând o clipă îndatoririle slujitorești și obiceiurile fixate prin firman, plătea
fără amânare la timp haraciul pe care îl impusesem și îl orânduisem prin porunca mea.
De la o vreme, vârându-i-se cu șoaptele încăpățânatei satane zburdăciunea și stricăciunea în
creier, a călcat în afara cercului cuviințelor robiei și fiindcă manifestase, din duh de nesupunere, o
rătăcită abatere de la calea ascultării, forța religiei divine și zelul onoarei padișahale s-au pus în
mișcare și prefăcând, prin majestatea crivățului furiei mele și a văzduhului furtunii, asemenea
lighioanelor, poporul țării sale prospere, precum ținuturile Semud și Ad, i-am dat o zdravănă
pedeapsă cu viteaza mână a mâniei mele.

În felul acesta, deșteptându-se el din somnul prostiei, căindu-se și întorcându-se la locul

pocăinței cu o sută de mii de plecăciuni și feliurite umilințe, și-a frecat fața de pământul servituții
(s-a închinat) și s-a adăpostit la Curtea mea, refugiu al lumii, iar haraciul pus de mine odinioară,
care era de trei mii de bani frâncești florini în fiecare an, dublându-l, l-am făcut să fie în fiecare an
șase mii de bani și să se considere prieten prietenului și dușman dușmanului, să nu mai iasă din
drumul dreptății ca în vremurile trecute. Implorând acest prag al sferei universale și înălțata-i
boltă, zicând că-i este unul dintre servitorii din tată și moș, ca să-i șteargă pulberea răutății de pe
locul supunerii, revărsând torentul lacrimilor de teamă, pentru că ceruse iertare, i-am iertat vina și
am înnoit legământul contractual. Căci Allah cel milostiv și iubitor e acela care a zis:  și țineți-vă
legământul, căci sunteți răspunzători de orice legământ.Deoarece Ștefan s-a apropiat și s-a legat cu
adevărat, conform condițiilor acestora amintite, de pragul acoperișului sultanatului meu, el și
averea și țara lui nu vor mai suferi nici un atac din partea mea și a beilor sangeacurilor și din
partea celorlalți robi ai mei; văzându-l în făgașul cel drept, va fi ațintit cu ochiul augustei mele
favori și se va bucura de mărinimiile mele împărătești.
Și cu acest legământ scris l-am învrednicit să aibă în mâinile sale dovadă de credință și pricină
de încredere.”

Sursa: M. Guboglu, Paleografia și diplomatica turco-osmană. Studiu și album, București, 1958.