Patologia glandelor salivare

Metode de investigare ale glandelor salivare

1. Examenul clinic
2. Examenul radiologic
3. Tomografia computerizata
4. Rezonanţa magnetica nucleara (rmn)
5. Ecografia
6. Scintigrafia
7. Examenul microbiologic
8. Citodiagnosticul salivar
9. Citodiagnosticul prin puncţie
10.Forajul biopsic
11.Dozarea electroliţilor
12.Examenul clinic
13.Examenul radiologic
14.Sialografia
15.Examenul microbiologic
16.Citodiagnosticul salivar

MALFORMAŢIILE GLANDELOR SALIVARE

Se întâlnesc foarte rar:
 aplazia
 hipoplazia - disostoza cleido-facială sau hemiatrofia facială progresivă
(sindromul Romberg)
 megastenomul şi megawartonul

TULBURĂRILE SECREŢIEI SALIVARE

1. Hiposialiile
2. Hiposialiile tranzitorii
3. Hiposialiile persistente
4. Sialoreea
PLĂGILE GLANDELOR SALIVARE
Plăgile paiotidiene şi parotideo-maseterine sunt pe departe cel mai frecvent
întâlnite datorită poziţiei mai expuse, subcutane
Scurgerea salivei prin plagă, sau pareza şi chiar paralizia nervului facial se observă
de obicei la câteva ore sau chiar zile după producerea plăgii

FISTULELE SALIVARE
 Căi anormale de scurgere a salivei la mucoasă sau la piele
 Se produc cu totul excepţional la glanda submandibulară, niciodată la glanda
sublinguală şi cel mai frecvent la glanda parotidă.

INFLAMAŢIILE GLANDELOR SALIVARE - SIALADENITE

Afecţiunile inflamatorii ale glandelor salivare pot interesa fie numai canalele de
excreţie (sialo-dochite) fie glandele în totalitate (sialadenite)
Inflamaţiile glandelor salivare - sialadenite
 Sialadenitele acute
 Parotidita acută supurată
 Parotiditele cronice
 Parotidita cronica nespecifica
 Parotiditele cronice specifice
SIALADENITELE ACUTE
PAROTIDITA ACUTĂ SUPURATĂ
PAROTIDITELE CRONICE
PAROTIDITA CRONICA NESPECIFICA
PAROTIDITELE CRONICE SPECIFICE
SUBMAXILITE ACUTE
SUBMAXILITA ACUTA NELITIAZICĂ
PAROTIDITA ACUTĂ SUPURATĂ
 Forma catarală
 Forma purulentă
 Forma gangrenoasă
PAROTIDITELE CRONICE
 mai des întâlnite
 etiologie variată
PAROTIDITA CRONICA NESPECIFICA
 Este o afecţiune care poate evolua sub formă cronică de la început, sau poate
urma unui proces inflamator acut
 Cel mai frecvent are un caracter recidivant
PAROTIDITELE CRONICE SPECIFICE
 Tuberculoza parotidiana
 Sifilisul glandei parotide
 Actinomicoza parotidiana
 Sialadenită cronică

SUBMAXILITA ACUTA NELITIAZICĂ

 mai rar întâlnită în comparaţie cu parotiditele fiind datorită pătrunderii unor
corpi străini pe canalul Warthon.
 Cea mai frecventă este submaxilita litiazică
Sialadenită cronică sclerozantă
LITIAZA SALIVARĂ
1. Litiaza submandibulară
2. Litiaza parotidiană
3. Litiaza glandei sublinguale
4. Litiaza glandelor salivare mici (labiale sau jugale)
LITIAZA SUBMANDIBULARĂ
 Colica salivară
 Abcesul salivar
  Tumora salivară
LITIAZA PAROTIDIANĂ
 Este mai rara
 Dacă se supraadaugă infecţia, se formează abcesul salivar
LITIAZA GLANDEI SUBLINGUALE
Este cu totul excepţională şi se confundă adesea cu litiaza canalului Warthon
Ea nu dă tulburări, decât prin complicaţiile septice
LITIAZA GLANDELOR SALIVARE MICI (LABIALE SAU JUGALE)
Este excepţională, calculul fiind de obicei mic, unic, dimensiunea nedepăşind 1-3
mm.
Tratament
 Extirparea calculilor din canalul warthon
 Submaxilectomia

TUMORILE GLANDELOR SALIVARE

 Tumori epiteliale
o Adenomul pleomorf (tumoră mixtă)
o Adenoamele simple
o Adenolimfomul
o Adenomul oxifil
o Alte tipuri de adenom (adenom tubulo-trabecular, adenom alveolar,
adenoma bazo-celular, adenom cu celule clare).
o Tumori mucoepidermoide
o Tumori cu celule acinoase
 Carcinoamele
o Carcinomul adenoid chistic (cilindromul).
o Adenocarcinomul.
o Carcinomul epidermoid.
o Carcinomul nediferenţiat.
o Carcinom dezvoltat în adenom pleomorf (tumoră mixtă malignizată).
  Tumori neepiteliale
 Tumori neclasate (sarcom, lipom).
 Leziuni aparent tumorale (înrudite):
 Leziuni limfoepiteliale benigne.
 Sialozele
 Metaplaziile oncocitare
ADENOMUL PLEOMORF
Sau tumoră mixtă datorită structurii sale histologice epiteliale şi mezenchimale.
Adenomul pleomorf reprezintă aproximativ 70% din tumorile glandelor
Tratament
 Tratamentul adenomului pleomorf este numai chirurgical.

ADENOLIMFOMUL
 Numit şi chistadenolimfom sau tumoră Warthin este localizată de regulă în
glanda parotidă.

ADENOMUL OXIFIL
 Este întâlnit cel mai frecvent la parotidă
 Tratamentul chirurgical impune parotidectomie totală cu conservarea
nervului facial

TUMORILE MUCO-EPIDERMOIDE
 Sunt tumori cu potenţial crescut de malignizare având structură
epitelialglandulară, în care sunt prezente celulele malpighiene mucipare şi
intermediare
 Extirpate incomplet, recidivează în maximum un an şi se malignizează, iar
supravieţuirea este de scurtă durată
TUMORILE CU CELULE ACINOASE
 Ceea ce le oferă caracterul mai agresiv de malignitate este potenţialul de
creştere şi infiltraţie marginală, fapt ce nu poate fi sesizat clinic
 Ca tratament se impune parotidectomie totală; facialul, nefiind afectat, poate
fi conservat

CARCINOAMELE
CARCINOMUL ADENOID CHISTIC (CILINDROMUL)
 Este cea mai frecventă formă de carcinoma al glandelor salivare
 In localizările de la nivelul glandelor salivare mari se indică extirparea în
totalitate a glandei.

ADENOCARCINOMUL
 Este localizat mai frecvent la parotidă (65-70%)
 Tratamentul este radical.

CARCINOMUL EPIDERMOID şi CARCINOMUL NEDIFERENŢIAT

 Se întâlnesc mai frecvent la persoanele vârstnice şi au malignitate mare
 Tratamentul chirurgical radical atât al tumorii cât şi al limfonodulilor va fi
urmat în mod obligatoriu de iradiere şi terapie cu citostatice.

TUMORI NEEPITELIALE ŞI TUMORI NECLASATE

Apar mult mai frecvent la glanda parotid care este mai bogată în ţesuturi nervoase,
vasculare, limfatice şi conjunctive
Tumori neepiteliale
 Hemangioame
 Limfoangiom
 Neurofibrom
NEURINOAMELE şi NEUROFIBROAMELE
Apar de obicei în copilărie şi cresc foarte lent.
Se dezvoltă pe una din ramurile principale ale nervului facial, dar paralizia de
facial apare rar.

LIPOAMELE
 Sunt rar localizate la glanda parotidă
 Tratamentul în formele difuze este destul de dificil, de acea se va practica
mai mult o parotidectomie modelantă decât o extirpare totală a lipomului.
 nervul facial va fi în mod obligatoriu conservat

ANGIOAMELE
 Sunt tumori congenitale benigne, localizate în special în glanda parotidă;
90% din anigoamele paiotidiene apar la copii în primii 6-10 ani de viaţă.
 Tratamentul este destul de dificil, tumora neavând limite precise şi disociind
toată glanda.

LIMFOAMELE
 Deformările cu aspect tumoral ale limfonodulilor intraparotidieni
 De multe ori, în aceste cazuri, metastaza ganglionară parotidiană apare clinic
ca o tumoră primară şi numai examenul anatomopatologic atrage atenţia
asupra necesităţii de a se decela tumora primară asimptomatică.

SARCOAMELE
 Se întâlnesc în special la copii; sunt localizate parotidian
 Tratamentul este chirurgical şi constă în parotidectomie totală cu
conservarea sau sacrificarea facialului. Dacă este interesată şi mandibula, se
face rezecţia de continuitate. în toate cazurile se asociază iradierea şi
citostaticele
SIALOZELE
1. sindromul sjogren
2. boala mickulicz
3. boala besnier-boeck-schaumann
4. leziunea limfoepitelială benignă
5. hipertrofiile parotidiene parotidomegalii)
6. parotidomegalii monosimptomatice
7. parotidomegalii nutriţionale
8. parotidoiwegalle toxice
9. parotidomegaliile la diabetici
10.parotidomegaliile la cirotici
11.parotidomegaliile hormonale
12.paroatidomegaliile medicamentoase
13.parotidomegaliile în hemopatii
SINDROMUL SJOGREN
Manifestări
1. Buco-faringiene
2. Oculare
3. Articulare
Hipertrofia parotidiana
Alcoolism
HIV
Chist mucoid
Ranula