Impactul Lucrariilor de Constructii Asup

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE ŞI INGINERIA MEDIULUI

CICLUL II – MASTER
SPECIALIZAREA_______________________________________________________
CURSURI CU FRECVENȚĂ / CU FRECVENȚĂ REDUSĂ
DISERTAŢIE
Coordonator ştiinţific,
Titlul didactic: Prof.Univ.Dr.Ing. Raluca Margareta MANEA
Absolvent,
Ing. Moise Cristina
Masterand: Moise Cristina Disertaţie 2016

SPECIALIZAREA_______________________________________________________
IMPACTUL LUCRĂRIILOR DE CONSTRUCŢII ASUPRA MEDIULUI

ÎNCONJURĂTOR. STRATEGII DE PROTECŢIE A MEDIULUI.
Absolvent,
Ing. Moise Cristina
2

SPECIALIZAREA_______________________________________________________
DISERTAŢIE
Tema lucrării: Impactul lucrăriilor de construcţii asupra mediului înconjurător. Strategii de
protecţie a mediului.
Termen de predare: …
Elemente iniţiale pentru lucrare:

 impact
 mediul înconjurător
 strategie
 de protecţie
 avantaje şi dezavantaje
 construire locuinţe
Conţinutul lucrării cu sub-temele care vor fi tratate:
·…
·…
·…
· …etc.
Denumirea materialului grafic conţinut în proiect:
·…
·…
·…
· …etc.
Data eliberării temei: …
Absolvent,
Ing. Moise Cristina
3
CUPRINS
Prefaţa. Argument pg. 6
CAPITOLUL I. Introducere pg.7-12
I.1. Procedura de evaluare a impactului asupra mediului pg.12-13
I.2. Etapa de definire a domeniului evaluării şi

de realizare a raportului privind studiul
de evaluare a impactului asupra mediului pg.13-14
I.3. Etapa de analiză a calităţii raportului la studiul de

evaluare a impactului asupra mediului pg. 14
I.4. Informarea şi participarea publicului la

procedura de evaluare a impactului asupra mediului pg.14-18
CAPITOLUL II. Rolul şi importanţa construcţiilor. pg. 18

II.1. Dezvoltarea durabilă pg.18-20
II.2. Oraşele durabile şi climatice pg.20-22
II.3. Baza legală a politicii de mediu pg.22-24
II.4. Impactul construcţiilor din lume. Specificaţii. pg.24-29
CAPITOLUL III. Măsuri privind reducerea impactului construcţiilor

din beton armat asupra mediului. pg. 29- 38
III.2. Legislaţia română versus legislaţia europeană pg. 39-41

III.3. Carta Amenajării Teritoriului şi Urbanismului European pg. 42-44
CAPITOLUL IV. Studiul de caz. Pud zona Chitila. pg. 45-57
CAPITOLUL V. CONCLUZII pg. 58-59
BIBLIOGRAFIE pg. 60-64
4
Lista tabelelor
Tabel 1.1. – Avantaje şi dezavantaje pg. 11

Tabel 1.2. – Categorii de ecosisteme pg. 11
Tabel 1.3. - Principalele atribute ale zonelor urbane protejate pg. 13
Tabel 3.1. - Procedura de evaluare a impactului asupra mediului pg. 32
Tabel 3.2. - Plan de execuţie a măsurilor şi de reducere
a influenţelor negative asupra mediului pg. 34-35
Tabel 3.3. – Categorii de deşeuri pg. 40
Tabel 3.4. - Comparaţie între legislaţia europeană
şi legislaţia românească pg. 41-42
Lista figurilor
Figura 3.1. - Curba lui Farmer pg. 33
Figura 3.2. - Centrul de recuperare a deşeurilor din demolări ‘Mate
Route’ Neyrtec – Franţa. pg. 36
Figura 4.1.- Randare a sitului din strada Lacului nr.12a pg. 46
Figura 4.2. - Imaginea sitului luată din satelit.
Plan de încadrare în zonă pg. 48
Figura 4.3. - Imaginea sitului luată din satelit
ortofotoplan cu situl analizat pg. 49
Figura 4.4. - Încadrare în teritoriu pg. 52
Figura 4.5. - Situaţie existentă pg. 53
Figura 4.6. - Reglementări – Funcţiuni pg. 54
Figura 4.7. - Reglementări – Regim juridic – Plan topografic pg. 55
Figura 4.8. - Plan situaţie intravilan - scara 1 :500 pg. 56
PREFAŢĂ. ARGUMENT
5
În lucrarea de faţă s-a încercat o analiză urmărind impactul asupra mediului a unei
construcţii plecându-se de la o prezentare generală dezbătându-se în amănunţire acest aspect (a
se vedea capitolul I).
În următorul capitol s-a dezvoltat conceptul de durabilitate, importanţa construcţiei
atingându-se un punct mai sensibil referitor la baza legală a politicii de mediu.
Următorul capitol tratează reducerea impactului asupra mediului a unei clădiri alcătuită
din beton armat, insistându-se şi pe aspectul legislativ european şi românesc făcându-se anumite
comparaţii.
În cele din urmă dar nu în ultimul rând se discută un caz concret efectuat de către autor în
trecut.
Lucrarea de faţă se închide cu concluziile de rigoare asupra întregii dezbateri si
bibliografia aferentă.
6
CAPITOLUL I. Introducere
Societatea actuală este în aşteptarea unor soluţii miraculoase de rezolvare a numeroaselor

probleme din prezent, fără a fi afectat stilul de viaţă centrat pe consum ce tinde să se
generalizeze la nivel mondial. De altfel, nici un grup social nu pare a accepta să renunţe la un
nivel de confort pe care l-a obţinut, deşi întreţinerea lui presupune o amprentă socială şi
ecologică foarte ridicate. În plus, chiar şi când se investesc resurse imense pentru a limita
consumul şi a realiza economii sensibile de resurse şi energie, societatea găseşte şi mai rapid
modalităţi de a reinvesti aceste economii în noi consumuri.
Orice mirosuri, fascicule de lumină, sunete, organisme, pete sau firicele de praf, care apar
şi ies din tiparul numit „normalitate”, sunt considerate „ameninţări supreme” care trebuie
anihilate în cel mai scurt timp, chiar dacă prin modalităţile de intervenţie se introduc substanţe şi
produse noi în mediul interior (odorizante, biocide, geamuri izolante reflectorizante, pesticide),
mult mai periculoase decât agentul generator.
Aceasta cultură a „sterilului” este întreţinută de mijloacele de informare în masă, iar
multe dintre nevoile societăţii sunt construite artificial şi sunt derivate din consum.
De câte dintre aceste lucruri avem, însă, cu adevărat nevoie în spaţiile de locuit pentru a
trăi confortabil şi sănătos? Ce consecinţe au alegerile noastre cotidiene, pe care le considerăm
indispensabile şi de neînlocuit? Ce înseamnă din perspectiva stării de sănătate a populaţiei,
societăţii, economiei şi ecosistemelor naturale această nouă „normalitate”? Ce soluţii au fost
lansate pentru promovarea schimbării şi care este realismul lor?
Mediul trebuie adaptat şi organizat pentru a răspunde nevoilor indivizilor, ceea ce
presupune preluarea din natură a unor resurse şi prelucrarea lor pentru a deservi populaţia
(pentru a satisface doleanţele acestora). Această dependenţă cunoaşte un mare grad de
reciprocitate, datorită faptului că nevoile umane se adaptează într-o măsură mai mare sau mai
mică mediului.
Conform Legii protecţiei mediului „Mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente
naturale ale Terrei: aerul, apa, subsolul, aspectele caracteristice peisajului, toate straturile
atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în
interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale,
calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului” .1
Cercetarea mediului trebuie să ţină seama de faptul că „spaţiul trăieşte în timpul său, iar
timpul se proiectează în spaţiul creat de realitate”. Spaţiul cuprinde urmele timpului, spaţiul şi
timpul fiind în fapt acceaşi dimensiune.2
Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate
supravieţuirii şi progresului – reprezintă o problemă de interes major şi de certă actualitate
pentru evoluţia socială. În acest sens, se impune păstrarea calităţii mediului, diminuarea efectelor
negative ale activităţii umane cu implicaţii asupra acestuia.
Spațiile verzi în orașe sunt capabile să modifice toți parametrii termici. Managementul
vegetaţiei forestiere - în special cea urbană - contribuie în mod semnificativ la atenuarea insulei
de căldură urbană prin evapotranspirație. Evapotranspirației este suma evaporării și a
transpirației. Evaporarea înseamnă vaporizarea apei în aer din diferite suprafețe umede (sol,
interceptare și cupole, suprafețe de apă), iar transpirația este procesul de circulație a apei printr-o
instalație de conversie a apei în vapori și eliberarea în atmosferă prin stomate.
Aceste procese trebuie să răcească mediul imediat și creșterea nivelului de umiditate a
aerului.3 Este important să se constate că senzația termică, sănătatea și bunăstarea sunt
1
Jelev, I. Dicţionar explicativ pentru ştiinţă şi tehnologie - ecologie şi protecţia mediului. Bucureşti: Editura Academiei, 2007
2
Roşu, A. Tera - geosistemul vieţii. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987
7
influențate de mai mulți parametri atmosferici, inclusiv umiditatea aerului, viteza vântului. Acest
lucru necesită evaluarea efectului modificării vegetației urbane asupra componentelor termice
separat.4
Din moment ce multe medii urbane pot fi caracterizate prin microclimate care au ca
rezultat un nivel ridicat de stres termic în perioadele calde ale anului, există o nevoie în curs de
dezvoltare de strategii adecvate de adaptare și de atenuare în planificarea peisajului urban.
Mediul, atât cel natural, cât şi cel influenţat de activităţile umane, nu are o valoare
proprie şi prestabilită; valoarea mediului şi a factorilor săi, inclusiv a construcţiilor de toate
tipurile, nu pot fi apreciate decât în funcţie de om care, atât el însuşi cât şi necesitatile sale,
evoluează. În aceste condiţii, problema esenţială care se pune cu privire la relaţia urbanism-
mediu, nu este de a conserva, a păstra ceea ce a fost în trecut, ci de a controla şi dirija zi de zi
acest proces şi a-l influenţa, în anumite limite, mai ales cu o orientare prospectivă.
Interdependenţa între mediu şi urbanism se materializează în felul în care industria şi
agricultura utilizează resursele naturale şi administrează deşeurile poluate de toate tipurile,
rezultate din aceste două procese economice; în funcţie de soluţiile oferite de urbanism, mediul
îşi poate păstra sau nu capacitatea să naturală de absorbţie şi transformare a unei părti a
poluanţilor.
Emisia maximă acceptabilă a unui poluant reprezintă cantitatea de poluant degajată în
mediu, la care nu se produc modificări importante. Se exprimă prin nivelul (sau pragul) unui
poluant, care este dat de concentraţia maximă peste care trebuie luate contramăsuri, cum ar fi:
închiderea surselor de poluare, reţinerea, distrugerea poluanţilor, evacuarea populaţiei. Societatea
contemporană este cauza unui fenomen extrem de periculos, acela de transformare a mediului
uman într-un mediu antiuman, datorită incapacităţii oamenilor de a înţelege fenomenele în
complexitatea şi globalitatea lor. Printre cauzele acestui proces se numară aglomerarea excesivă
de industrii perturbatoare ale mediului ambiant, concentrarea populaţiei ca număr şi densitate în
formaţiuni urbane ce depaşesc scara umană, dezvoltarea haotică a reţelelor de comunicaţii şi
transport care irosesc imense suprafeţe de teren, distrugerea terenurilor agricole fertile,
degradarea masivelor forestiere, poluarea atmosferei, apelor. Indiscutabil, dezvoltarea oraşului
are consecinţe nefavorabile asupra spaţiului şi mediului înconjurător, asupra calităţii vieţii
oamenilor. Un efect specific şi dramatic al procesului de urbanizare este legat de transformarea
mediului ambiant într-un mod la o scară nemaiîntâlnit în istorie.
Principalele „fenomene perturbatoare” legate de urbanizare sunt:
 consumul de spaţiu cu impact asupra ecosistemului prin defrişări, desecări, eroziuni,
modificări ale raportului între populaţie şi habitat;
 exploatarea fără restricţii a resurselor naturale, în special a celor neregenerabile, a
materiilor prime, a apei, a masei lemnoase;
 efectele poluante ale marilor oraşe care se referă la problema deşeurilor urbane, poluarea
şi degradarea spaţiilor verzi, modificări în climat, influenţe asupra faunei;
 creşterea traficului auto şi aerian şi a poluării aerului cu substanţe deosebit de toxice;
 creşterea cantităţilor de fluide neepurate sau incomplet epurate, deversate în emisări;
 fragmentarea ecosistemelor naturale prin extinderea excesivă a barierelor antropice de
tipul autostrăzilor, marilor platforme industriale;
 efecte asupra stării de sănătate a oamenilor prin creşterea numărului deîmbolnăviri
mintale, sporirea maladiilor cardiovasculare.
Problema centrală a marilor metropole este reprezentată de faptul că acestea reprezintă
un spaţiu în care converg forte progresive ce asigură evoluţia societăţii, dar şi fenomene care
3
Erell E, Pearlmutter D, Williamson TJ. Urban microclimate: Designing the spaces between buildings. London: Earthscan; 2011
4
Sun R, Chen L. How can urban water bodies be designed for climate adaptation? Landscape Urban Plan 2012; 105:27–33
8
accentuează degradarea civilizaţiei umane şi a mediului înconjurător, manifestându-se

fenomenul de hipertrofie a oraşelor, simptomele acesteia putând fi sintetizate astfel:
- deformarea zonelor rezidenţiale şi a celor industriale prin concentrarea activităţilor
bancare, a societăţilor de asigurări şi imobiliare, a întregului sector terţiar în marile
metropole ceea ce antrenează puternice disproporţii regionale. Concentrarea terţiarului în
marile metropole este o caracteristică a ţărilor dezvoltate, iar metropolelor ţărilor slab
dezvoltate le este proprie concentrarea activităţilor industriale. În ceea ce priveşte spaţiile
rezidenţiale, adeseori insuficiente se manifestă extinderea acestora dincolo de limita
confortului minim, la nivelul periferiilor din multe oraşe, dar şi în interiorul acestora,
fiind întâlnite construcţii insalubre ce adăpostesc un număr mare de locuitori;
- degradarea mediului înconjurător are loc ca urmare a supraconcentrării locuitorilor, dar şi
a activităţilor economice ceea ce antrenează dezechilibre ecologice atât în interiorul
metropolelor, cât şi în afara acestora, cantităţile mari de poluanţi din apă, aer şi sol
determinând un grad ridicat de îmbolnăviri în rândul locuitorilor. În acest caz, măsurile
legislative adoptate nu reuşesc să determine stoparea fenomenului, ci stimulează adeseori
creşterea surselor de poluare (formarea marilor depozite de deşeuri menajere la periferia
oraşelor). Dintre dezavantajele metropolelor, poluarea este problema cea mai gravă. Ea
este împarţită în mai multe tipuri, fiecare dintre ele având efecte mai mult sau mai puţin
nocive asupra mediului. Spre exemplu, poluarea sonică are efecte negative în special
pentru om. Poluarea sonică produce stres, oboseală, diminuarea sau pierderea capacităţii
auditive, instabilitate psihică, randament scăzut, fisurarea clădirilor, spargerea
geamurilor. Zgomotul este produs din surse naturale, dar mai ales antropice: utilaje,
mijloace de transport, aparate, oameni.5
În România, mediul urban protejat este un concept destul de nou, fiind aproape absent
din vocabularul comun și având o circulație relativ restrânsă în mediile de afaceri și academice.6
Pe plan internațional, termenul de mediul urban protejat este bine cunoscut în acele țări
care stabilesc și au aranjate teritorii naturale și semi-naturale, cu valoare ecologică și un
potențial remarcabil de exploatare biologică, care au fost amenințate de urbanizare în mod
adecvat printr-un proces și/sau prin utilizarea publică intensă.7
Ariile protejate ar trebui să fie considerate drept o formă complementară de intervenție
antropică a mediului orientat spre restabilirea echilibrului său prin eliminarea cauzelor degradării
sale vizibile.
Zonele urbane protejate sunt zone situate în/sau la marginea centrelor de populație mai
mari protejate.8
Gestionarea integratoare a zonelor protejate urbane (care intenționează să unească
lucruri separate), un concept utilizat în contextul prezentei lucrări, reprezintă punctele de la
completarea și adăugarea de valoare pentru mediul urban printr-o nouă formă de administrare a
terenurilor, ecologice de protecție care au o valoare educativă. Conform dicționarului explicativ
al limbii române, termenul integrator înseamnă care întregeşte, completează. Credința că
sistemele sociale, culturale și economice se împletesc cu problemele biologice și soluțiile lor,
este larg acceptată de către comunitatea conservatoare.
În ceea ce privește teritoriile urbane, care ar putea deveni zone protejate, principalele
criterii pe care un teritoriu trebuie să le îndeplinească pentru a aspira la un astfel de status are
5
Alpopi C. Elemente de urbanism, Bucureşti, Editura Universitară, 2008
6
Manea. Gabriela, Arguments for Integrative Management of Protected Areas în the Cities – Case Study în Bucharest City, Procedia
Environmental Sciences 32, 80 – 96, 2016
7
Rodary E, . Les trois temps de la conservation. în E. Rodary, C. Cstellanet, G. Rossi, editors. Conservation de la nature et développement. L’intégration
impossible?.Paris: GRET/Karthala;5-44, 2003
8
Trzyna T, Joseph T E, Glen H, Jeffrey A, McNeely, Pedro C M, Brett M, Phillips A,Craig G. Series Editor: Adrian P, Volume Editor: Phillips A, Trzyna
T. Urban Protected Areas: Profiles and best practice guidelines. Gland: IUCN; 2014
9
următoarele: diverse medii (arii naturale importante pentru conservarea biodiversității urbane;
parcuri și zone verzi sau zone cu semnificație estetică, clădiri sau alte simboluri cultural-istorice
de importanță națională sau locală); amplasarea în zonele urbane (care urmează să fie integrate
în structura urbană, să facă parte din nucleul urban sau să se întindă în imediata apropiere a
acestuia); expansiunea și interconectivitate (zonele verzi din interiorul zonelor urbane protejate
ar trebui să fie suficient de mare și destul de bine interconectate, astfel încât să permită
rezidențiilor să le traverseze pe jos, pentru a ajunge la alte cartiere); ecologie și continuitate
(ariile protejate ar trebui să fie, de asemenea, coridoare ecologice care facilitează circulația
speciilor sălbatice și acestea ar trebui să aibă legături bune cu zonele naturale sau rurale situate în
afara teritoriilor urbane).9
Dar în acelaşi timp, urbanizare poate avea efecte negative asupra unor zone protejate din
orașe.
Tabel 1.1. – Avantaje şi dezavantaje
AVANTAJE CONSTRÂNGERI
Reconstrucție ecologică
Interes financiar proprietarilor de terenuri și a investitorilor imobiliari
Servicii ecosistemice
Turismul necontrolat, încurajat de lipsa unui management adecvat
Specii conservate
Opoziția proprietarilor de terenuri
Educaţia pentru mediu Pericol de incendiu
Crearea de locuri de muncă
Evenimente extreme și dezastre
Recreere pentru persoanele cu venituri mici "Comunități Gateway =portal", unele cresc pentru a deveni locuri urâte,
agglomerate care face inaccesibilă zona10
Volunturism
Așezările neoficiale
Diversificarea ofertei turistice
Gestionarea inadecvată a deșeurilor și a cerșetorilor
Ariile protejate sunt create special pentru conservarea biodiversității și a valorilor

naturale și culturale. Dar obiectivele de management pot fi foarte diverse de la un teritoriu la
altul, chiar dacă conservarea naturii este o necesitate pentru fiecare arie naturală protejată. Acest
lucru se datorează faptului că ideea de protecție a evoluat în mod considerabil în ultima jumătate
de secol. Paradigma de conservare radicală, care necesită adesea îndepărtarea populațiilor
rezidente în afara habitatului lor tradițional, cu scopul de a restabili integritatea ecologică a
zonelor protejate, a fost uneori folosită în mod pervers de o serie de politici, ca pretext pentru
relocarea populațiilor locale.
Biodiversitatea și ecosistemele sunt importante în sine, dacă acestea furnizează, de
asemenea, un flux vital de mărfuri și servicii care este foarte important pentru oameni. Din
păcate, dezvoltarea este mai mult asociată cu un declin al diversității și o scădere a sistemelor
naturale - sau cu alte cuvinte ale biodiversității. O parte a acestei probleme constă în faptul că,
deși bunăstarea economică și socială a oamenilor depinde atât de biodiversitate și fluxul
continuu al numeroaselor servicii ecosistemice oferite de acesta, acestea sunt considerate, în
general, bunuri predominant publice, lipsit de orice valoare economică concretă. Beneficiile pe
care le aduce natura societății sunt adesea ignorate și sunt rareori luate în considerare pentru
deciziile de zi cu zi, de fiecare dată când un compromis este în joc.
Tabel 1.2. – Categorii de ecosisteme
Categoria Tip de serviciu
Ecologice atenuarea impactului uman asupra mediului;
chimică, fizică și epurarea bacteriologică a atmosferei;
9
Manea G, Vijulie I, Matei E, Tîrlă L. Ecoturismul şi mediul urban: antagonism şi/sau complementaritate? Revista Terra (1-2): 127-131.
Bucureşti: Editura CD Press, 2013
10
Trzyna T, Joseph T E, Glen H, Jeffrey A, McNeely, Pedro C M, Brett M, Phillips A,Craig G. Series Editor: Adrian P, Volume Editor: Phillips A,
Trzyna T. Urban Protected Areas: Profiles and best practice guidelines. Gland: IUCN; 2014
10
climatic devine mai blând;

a vegetației și a faunei autohtone naturale conservate și consolidate;
contribuie la formarea identității culturale a zonei, ca parte a profilului
său unic, dând un nou înțeles în mintea comunităților locale;
starea de sănătate a populației urbane este îmbunătățită, în timp ce
oamenii care vin în această zonă obțin un sentiment de bunăstare;11
Social
locul este bun pentru recreere și petrecere a timpului liber;
contribuie la educația ecologică a copiilor și dezvoltarea lor mentală și
socială;12
a valanţe estetice atenuând impresia de rigiditate și ariditate induse de
zonele construite.13
valoarea zonelor urbane se ridică14
Economic
(și) implicit valoarea proprietăților situate în apropiere;
crește calitatea de viață.
Negocierea conflictelor este un aspect important pentru crearea și gestionarea zonelor
urbane protejate, cu atât mai mult, deoarece acestea sunt situate în medii extrem antropice. În
procesul de planificare a utilizării terenurilor, conflictele pot fi negocierea considerată un
instrument util pentru soluționarea pe cale amiabilă a problemei în cauză prin găsirea unor
soluții de compromis.15
În scopul de a anticipa conflictul în procesul de planificare, este important să se
urmărească următoarele etape: analiza factorilor care contribuie la conflictualitate, pentru că
fiecare un conflict de utilizare a terenului este distinctă și rezultă din interacțiunile sociale,
economice și de mediu specifice locale;16 înțelegerea în conflict de utilizare a terenului; relațiile
și aranjamentele spațiale; potențialul de conflict de cartografiere, utilă în contextul peisajului
concurent.17
Abordarea de creare a zonelor urbane protejate și-a demonstrat utilitatea socio-economică
în multe țări. Reconstrucția ecologică a habitatelor semi-naturale și conservarea celor naturale au
a avut un efect pozitiv asupra florei și faunei biodiversității mediului urban. În acest fel,
conceptul de oraș verde18 este susținută de extinderea suprafețelor destinate pentru recreere și
agrement, într-un generator de psihologice și de sănătate mediu cu un grad ridicat de naturalețe,
precum și prin crearea unui centru de educație ecologică, un laborator în situ, cu valențele
cognitive și educaționale, superioare predării făcut în mediul școlar.19
Atâta timp cât orașele continuă extinderea, nu trebuie să se respingă ideea de a crea noi
spații naturale din țesuturile urbane sau chiar în miezuri lor. De asemenea, avem nevoie să facem
natura mai accesibilă pentru oameni, prin asigurarea de informații și de educație ori de câte ori
este posibil. Persoanele în contact cu natura ar trebui să fie un imperativ pentru întreaga mișcare
de conservare a ariilor protejate urbane. Zonele verzi (în special cele situate în apropierea
școlilor) sunt cel mai frecvent utilizate pentru activități didactice (în științele mediului, geografie
și biologie).20
11
Brown D. Draft Green Spacce Strategy for Consultation. Ilkeston, UK: Erewash Borough Council; 2007
12
Hart R. Children’s Participation: The Theory and practice of involving Young Citizens în Community Development and Environmental Care,
In D. Satterthwaite editor. The Earthscan Reader în Sustainable Cities. London: Earth scan Publications; 1997
13
Jones P, Patterson J.The Development of a Practical Evaluation Tool for Urban Sustainability. Indoor and Built Environment, 16(3):255-272, 2007
14
Sendi R, Public Spaces on large housing estates. în R Rowlands, S Musterd, R van Kempen editors. Mass Housing în Europe: Multiple Faces of
Development, Change and Response. Bristol: Policy Press; 2009
15
Tudor C A,. How successful is the resolution of land-use conflicts? A comparison of cases from Switzerland and Romania. Applied Geography 47:125 –
136; 2013
16
Hersperger A M, . Comprehensive consideration of conflicts în the landuse planning process: a conceptual contribution. Carpathian Journal of Earth
and Environmental Sciences., Vol. 10: (4) 5 – 13; November 2015
17
Helfenstein J,. Ecosystem service state and trends at the regional to national level: A rapid assessment. Ecological Indicators 36:11–18; 2014
18
Manea G, Biourbanism - a solution for mitigation of urban climate. Case study Bucharest city. Forum geografic. Studii și cercetări de geografie și
protecția mediului, Volume XIV, (1)30-40, 2016
19
Tîrlă, L, Manea,. Green Cities. In: Efe R, Sam N, Sam R, Spiriajevas E, Galay E, Atasoy E. (Eds.). Cities în the Globalizing World and Turkey: A
Theoretical and Empirical Perspective. St. Kliment Ohridski University Press, Sofia. 462-479; 2011
20
Ioja I C,. The potential of school green areas to improve urban green connectivity and multifunctionality.Urban Forestry & Urban Greening; 2014
11
Legislația română nu are reglementări specifice cu privire la zonele naturale sau semi-
naturale urbane protejate, deoarece acest subiect este nou pentru protecția ecosistemelor din
România. Legislația românească este limitată la reglementările privind gestionarea și utilizarea
publică a albastre - zone verzi, văzută ca o componentă a infrastructurii urbane. Ar trebui
subliniat faptul că, în România, sistemul de planificare nu este întotdeauna adecvat pentru
probleme complexe în cadrul realităților socio-economice de astăzi.21
Tabel 1.3. - Principalele atribute ale zonelor urbane protejate:
No. Anumite atribute ale zonelor urbane protejate, care pot fi evaluate de un management participativ integrat
1 Pentru a promova sănătatea și bunăstarea oamenilor. Să se promoveze conexiunile la alte zone naturale.
2 Pentru a ajuta la infuza naturii în mediul construit și sparge barierele culturale între "natural" și "urban"; ele definesc adesea identitatea
unui oraș.
3 Pentru a oferi oportunități de a învăța despre natură și durabilitate.
4 Pentru a atrage un număr substanțial de turiști naționale și internaționale.
5 Pentru a gestiona incendii.
6 Pentru a reduce impactul zgomotului și a luminii pe timp de noapte artificială; pentru a promova aprecierea sunetelor naturale și cerul de
noapte.
7 Pentru a oferi acces pentru toți; ajunge la diverse grupuri etnice şi defavorizati.
8 Să coopereze cu instituțiile care au misiuni complementare; să încurajeze și să ajute muzeele naturale de istorie, grădini zoologice,
acvariilor și grădini botanice pentru a furniza informații și exponate cu privire la natura și de conservare provocări în regiunile lor.
9 Să coopereze cu universitățile din managerii de formare pentru zonele urbane protejate; pentru a facilita utilizarea acestor domenii de
cercetare academică și de învățare avansată; pentru a ajuta la diseminarea rezultatelor cercetării și arhivă.
10 Pentru a învăța din experiența altora cu colaborare; pentru a profita de oameni cu abilități antreprenoriale și expertiză în convocarea și
negociere.
I.1. Procedura de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de

mediu, conform Odinul MAPAM nr. 860/2002 modificat şi completat de Ordinul MAPAM
nr. 210/2004 şi de Ordinul MMGA nr. 1037/2005
Procedura de emitere a acordurilor de mediu este condusă de autorităţile publice pentru
protecţia mediului. Condiţiile şi procedura de autorizare de mediu trebuie să asigure o abordare
integrată eficient prin informarea şi participarea tuturor autorităţilor implicate. În acest scop
autorităţile implicate sunt informate şi consultate în cadrul unui colectiv de analiză tehnică,
conform prevederilor prezentei proceduri.
Colectivul de analiză tehnică include obligatoriu reprezentanţi ai: administraţiei publice
locale, inspectoratului de sănătate publică, inspectoratului teritorial de protecţie a muncii,
Administraţiei Naţionale “Apele Române”, brigazii/grupului de pompieri militari şi, după caz,
reprezentanţi ai structurilor responsabile pentru: furnizarea de utilităţi şi servicii publice, parcuri
şi grădini publice, arhitectură, situri arheologice şi monumente istorice, arii protejate şi
monumente ale naturii.
Solicitarea acordului de mediu este obligatorie pentru proiecte de investiţii noi şi pentru
orice modificare sau extindere care poate avea efecte semnificative asupra mediului, inclusiv
pentru proiectele de dezafectare, aferente activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului.
Pentru proiectele de activităţi care se supun evaluarii impactului asupra mediului
autorităţile publice pentru protecţia mediului emit, după caz, acord de mediu sau acord integrat
de mediu.
Pentru proiectele de investiţii aferente activităţilor care nu sunt supuse evaluării
impactului asupra mediului autorităţile publice pentru protecţia mediului aplică proceduri
simplificate de avizare de mediu în vederea obţinerii acordului unic.
a) încadrarea obiectivului în funcţie de impactul asupra mediului;
b) tipul de procedură şi, după caz, etapele procedurale specifice;
c) documente necesare autorizării, după caz.
Pe baza încadrarii activităţii, titularul depune următoarele documente, după caz:
21
Ianos I, Pascariu G. Land-use conflicts and environmental policies în two post-socialist urban agglomerations: Bucharest and Chisinau. Carpathian
journal of Earth and Environmental Sciences; 7(4): 125-136, 2012
12
a) memoriu de prezentare a proiectului, conţinând descrierea acestuia şi informaţii din

care să rezulte date privind impactul asupra mediului, conform modelului;
b) documente doveditoare privind informaţiile declarate în cerere şi/sau în fişa tehnică;
c) dovada de plată a tarifului.
Reprezentantul autorităţii publice pentru protecţia mediului verifică dacă au fost depuse
toate documentele prevăzute şi dacă proiectul este corect încadrat în categoria activităţilor cu
impact redus sau semnificativ asupra mediului.
I.2.Etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind studiul de

evaluare a impactului asupra mediului
Pentru toate proiectele care, sunt situate în una dintre ariile reţelei ecologice NATURA
2000 sau care, în urma parcurgerii etapei de încadrare, necesită evaluarea impactului asupra
mediului, titularul de proiect furnizează, după caz, autorităţii publice pentru protecţia mediului
toate informaţiile solicitate.
În termen de 20 zile lucrătoare de la comunicarea deciziei finale privind etapa de
încadrare a proiectului sau, după caz, de la primirea informaţiilor şi documentelor solicitate
suplimentar, autoritatea publică pentru protecţia mediului derulează etapa de definire a
domeniului de evaluare, după cum urmează:
a) analizează, după caz, informaţiile şi documentele cerute suplimentar şi primite de la
titularul proiectului; definitivează Lista de control anexată la procesul-verbal de verificare a
amplasamentului;
b) convoacă colectivul de analiză tehnică şi comunică solicitantului data stabilită pentru
prezentarea proiectului în colectivul de analiză tehnică;
c) prezintă colectivului de analiză tehnică proiectul şi propunerea privind continuarea
procedurii, cu parcurgerea etapei de definire a domeniului;
d) completează, pe baza observaţiilor şi comentăriilor primite de la celelalte autorităţi
publice, îndrumarul/Lista de control cu probleme specifice pentru efectuarea studiului de
evaluare a impactului asupra mediului şi lista actelor de reglementare emise de alte autorităţi,
necesare eliberării acordului de mediu,.
Parcurgerea etapei de definire a domeniului evaluării se face de către autorităţile publice
competente pentru protecţia mediului conform indicaţiilor prevazute în Ghidul metodologic
privind etapa de definire a domeniului evaluarii şi de realizare a raportului la studiul de evaluare,
aprobat prin Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 863/2002.
Conţinutul îndrumarului/Listei de control trebuie să reflecte aspectele relevante pentru
protectia mediului, identificate în raport cu anexa nr. 4 la HG nr. 1213/2006 şi conţinutul
îndrumarului/Listei de control va fi întocmit conform modelului şi instrucţiunilor prevăzute în
Ghidul metodologic privind etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului
la studiul de evaluare, aprobat prin Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr.
863/2002.
Pentru proiectele de activităţi şi/sau instalaţii pentru care se emite acord integrat de mediu
îndrumarul va specifica şi necesitatea aplicării cerinţelor specifice autorizării integrate de mediu,
inclusiv cele referitoare la stabilirea limitelor de poluanţi în emisii în raport cu aplicarea celor
mai bune tehnici disponibile.
Pentru proiectele de instalaţii/depozite care implică substanţele periculoase şi cantităţile
prevăzute în prevederile legale privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente
majore în care sunt implicate substanţe periculoase (SEVESO II) se va specifica necesitatea
elaborării şi prezentării rapoartelor de securitate în exploatare pentru prevenirea riscurilor de
accidente majore (rapoarte de securitate). În termen de 20 de zile lucrătoare de la data efectuării
etapei de definire a domeniului în cadrul colectivului de analiză tehnică, autoritatea publică
competentă pentru protecţia mediului transmite titularului de proiect îndrumarul menţionat .
13
Pentru proiectele de instalaţii/depozite care implică substanţe periculoase, titularul proiectului

înaintează autorităţii publice competente pentru protecţia mediului şi raportul de securitate
întocmit conform cerinţelor legale SEVESO II.
I.3.Etapa de analiză a calităţii raportului la studiul de evaluare a impactului asupra
mediului
În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea raportului privind studiul de evaluare a
impactului asupra mediului şi, după caz, a raportului de securitate, autorităţile publice pentru
protecţia mediului stabilesc, de comun acord cu titularul proiectului, oportunităţile de participare
a publicului la luarea deciziilor legate de proiect, pe care le anunţă prin mass-media.
Sub îndrumarea autorităţii publice competente titularul de proiect organizează dezbaterea
publică în cadrul căreia prezintă raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului.
În termen de 40 de zile lucrătoare de la primirea de la titularul proiectului a anexei
la raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, care conţine soluţiile de
rezolvare a propunerilor/comentariilor publicului, autoritatea publică competentă pentru protecţia
mediului:
a) analizează raportul la studiul de evaluare a impactului, anexa conţinând soluţiile de
rezolvare a propunerilor/comentariilor publicului, precum şi informaţiile şi documentele primite
de la titular, inclusiv raportul de securitate, după caz;
b) convoacă colectivul de analiză tehnică;
c) prezintă colectivului de analiză tehnică concluziile privind raportul la studiul de
evaluare a impactului asupra mediului, raportul de securitate (după caz), soluţiile de rezolvare a
propunerilor/comentariilor publicului şi propunerea privind continuarea procedurii.
Autorităţile implicate în colectivul de analiză tehnic, analizează în cadrul şedinţei raportul
la studiul de evaluare a impactului asupra mediului şi anexa la acesta cu soluţiile de rezolvare a
propunerilor/comentariilor publicului.
Parcurgerea etapei de analiză a calităţii raportului se face de către autorităţile publice
competente pentru protecţia mediului conform indicaţiilor prevăzute în Ghidul metodologic
privind etapa de analiză a calităţii raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului,
aprobat prin Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 863/2002.
Ca urmare a examinării raportului final la studiul de evaluare a impactului asupra
mediului, a anexei la acesta cu soluţiile de rezolvare a propunerilor/comentariilor publicului şi a
concluziilor autorităţilor implicate, autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului
consemnează opiniile colectivului de analiză tehnică privind realizarea proiectului analizat pe
amplasamentul respectiv şi stabileşte, prin consultarea colectivului de analiză tehnică, emiterea
sau respingerea motivată a acordului de mediu/acordului integrat de mediu.
În termen de 10 zile lucrătoare de la definitivarea deciziei colectivului de analiză tehnică,
autoritatea publică pentru protecţia mediului transmite titularului, după caz, decizia de emitere
sau respingere a acordului de mediu/acordului integrat de mediu şi conţinutul anunţului public
spre publicare în mass-media.
În termen de 20 de zile lucrătoare de la publicarea anunţului de emitere a unui acord de
mediu şi în lipsa unor observaţii din partea publicului, care să necesite informaţii noi sau
continuarea investigaţiilor, autoritatea publică pentru protecţia mediului emite acordul de
mediu/acordul integrat de mediu.
În toate situaţiile în care observaţiile primite din partea publicului justifică aprofundarea
evaluării şi solicitarea de noi informaţii sau investigaţii suplimentare, autoritatea publică pentru
protecţia mediului decide reluarea procedurii de la etapa solicitării acestor informaţii, cu plata
tarifelor aferente etapelor corespunzătoare reevaluării.
14
I.4. Informarea şi participarea publicului la procedura de evaluare a impactului asupra

mediului
Autorităţile competente pentru protecţia mediului publică în mass-media anunţurile
privind proiectele supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi păstrează o
copie de pe acestea la dosarul proiectului.
În derularea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului titularul proiectului are
următoarele obligaţii:
- să afişeze la consiliul local, cu acceptul acestuia, precum şi la sediul său, în locuri de
afişare publică şi/sau pe propria pagina de Internet, anunţurile întocmite de autoritatea
competentă pentru protecţia mediului;
- să suporte cheltuielile ocazionate de participarea publicului.
Autoritatea publică pentru protecţia mediului identifică publicul interesat şi angajează un
dialog direct cu acesta pe durata procesului decizional .
Autoritatea publică pentru protecţia mediului pune la dispoziţia publicului, la cerere,
documentele relevante pentru proiectul considerat, altele decât cele furnizate de titularul
proiectului, după caz.
Titularul proiectului informează publicul asupra următoarelor etape:
a) depunerea solicitării de obţinere a acordului de mediu pentru un proiect;
b) decizia etapei de încadrare a proiectului;
c) dezbaterea publică a raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului;
d) decizia etapei de analiză a calităţii raportului la studiul de evaluare a impactului asupra
mediului.
Şedinţa de dezbatere publică are loc în prezenţa reprezentanţilor autorităţii publice
competente pentru protecţia mediului, în modul cel mai convenabil pentru public, pe teritoriul
unde urmează să se implementeze proiectul şi în afara orelor de program.
În timpul şedinţei de dezbatere publică titularul proiectului descrie proiectul propus şi
evaluarea făcută în studiul de impact asupra mediului, raspunde întrebărilor publicului şi
răspunde argumentat la propunerile justificate ale publicului, pe care le-a primit în forma scrisă
înaintea respectivei şedinţe de audiere.
În termen de 5 zile lucrătoare de la luarea deciziei finale, autoritatea publică competentă
pentru protecţia mediului anunţă în pagina proprie de Internet sau prin afişaj la sediul propriu
următoarele:
a) conţinutul deciziei luate şi toate condiţiile anexate la aceasta;
b) motivele care au stat la baza luării deciziei;
c) informaţii privind măsurile principale de evitare, de reducere dacă este posibil, de
îndepărtare a impactului negativ asupa mediului;
d) data până la care se primesc observaţiile publicului.
Observaţiile publicului se primesc în termen de 10 zile lucrătoare de la anunţul public al
deciziei finale şi fundamentează emiterea acordului de mediu.
Acordul de mediu este pus la dispoziţia publicului la cerere.
Autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului emite, revizuieşte şi
actualizează, după căz, acordul de mediu.
Acordul de mediu se emite numai dacă proiectul prevede eliminarea consecinţelor
negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice şi
reglementările în vigoare.
Acordul de mediu este valabil pe toată perioada punerii în aplicare a proiectului, dar îşi
pierde valabilitatea dacă lucrările de investiţii pentru care a fost eliberat nu încep în maximum 2
ani de la data emiterii. Pe durata execuţiei lucrărilor autorităţile publice competente pentru
protecţia mediului controlează respectarea condiţiilor impuse prin acordul de mediu.
15
Acordul de mediu se suspendă pentru nerespectarea prevederilor acestuia, după o somaţie

prealabilă, cu termen, care se menţine până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni.
Autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului dispune, după expirarea
termenului de suspendare, anularea acordului de mediu şi oprirea execuţiei proiectului.
Dispoziţia de suspendare a acordului de mediu, precum şi cea de încetare a proiectului sunt
executorii.
Înainte de punerea în funcţiune a investiţiilor aferente activităţilor cu impact semnificativ
asupra mediului pentru care s-a obţinut acord de mediu/acord integrat de mediu, titularii sunt
obligaţi să depună solicitarea şi să obţină autorizaţia de mediu/autorizaţia integrată de mediu.
La finalizarea lucrărilor de execuţie autoritatea publică competentă pentru protecţia
mediului va efectua un control de specialitate pentru verificarea respectării tuturor condiţiilor
impuse prin acordul/acordul integrat de mediu. Procesul-verbal de constatare întocmit în această
etapă va fi însoţit de procesul-verbal de recepţie a lucrărilor aferente investiţiei realizate.
Mediul înconjurãtor reprezintã spaţiul în care elementele cadrului natural se interfereazã
cu cele create de om. Principala componentã a mediului înconjurãtor aparţine mediului geologic,
care cuprinde partea superficialã a crustei terestre, accesibilã investigaţiilor directe, destinate
diverselor activitãţi umane, între care construcţiile ocupã un loc aparte22.
Principalele forme de manifestare a factorilor geodinamici interni, care pot interacţiona
cu construcţiile, se referã la vulcanism şi cutremure, în timp ce factorii geodinamici externi
acţioneazã pe un front mult mai larg şi se manifestã sub formã de procese de dezagregare şi
alterare a rocilor, eroziuni, alunecãri de teren, avalanşe, curgerea gheţarilor, tasãri prin
subsidenţã.23
Toate aceste manifestãri naturale genereazã, de multe ori, hazarduri care pot afecta,
uneori în forme foarte grave, mediul geologic şi implicit, construcţiile pe care acesta le suportã.
Existã, însã, şi numeroase situaţii când construcţiile, ca produs antropic, reprezintã o ameninţare
la adresa integritãţii şi calitãţii mediului geologic. Valoarea proiectelor de construcţii trebuie
evaluatã în funcţie de modul în care acestea pot asigura compatibilitatea construcţiilor respective
cu mediul geologic. Arta arhitecţilor şi proiectanţilor de a împlini acest deziderat constã tocmai
în abilitatea lor de a gãsi acele soluţii care sã poatã asigura succesul dorit24.
În interacţiunea cu mediul geologic, construcţiile pot juca rolul de partener, victimã sau
agresor. În marea majoritate a cazurilor construcţiile sunt astfel proiectate şi realizate, încât
îndeplinesc condiţia de partener faţã de mediul geologic. Nu puţine sunt, însã, situaţiile în care
construcţiile cad victime acţiunilor distructive ale fenomenelor naturale (cutremure, erupţii,
avalanşe, alunecãri de teren, surpãri în goluri subterane naturale sau create de om).
În acelaşi timp, trebuie acordatã maximã importanţa influenţelor agresive ale
construcţiilor asupra mediului geologic. Este regretabil faptul cã, de multe ori, chiar ei,
constructorii, din cauza unor proiecte insuficient de bine fundamentate, a adoptãrii unor soluţii
necorespunzãtoare de proiectare sau din cauza unor execuţii neglijente, sunt cei care declanşeazã
multe hazarduri, cu influenţe nefaste asupra mediului geologic.
Cele trei ipostaze în care se pot plasa construcţiile faţã de mediul geologic trebuie
stabilite cu maximã responsabilitate. De corectitudinea acestor evaluãri depind costurile de
execuţie, siguranţa în exploatare şi impactul construcţiilor respective asupra mediului
înconjurãtor şi, în mod deosebit, asupra mediului geologic25.
22
Marchidanu, Eugeniu Construcţiile şi protecţia mediului geologic din România, pag. 24¸ nr. 94, iulie 2013
23
Banu, A. C. Observaţii şi măsurători asupra oscilaţiilor de nivel actuale şi seculare ale apelor Mării Negre la ţărmul românesc. Revista
Hidrobiologia, vol. 2, 1959
24
Banu, A. C. Donnees sur une transgression d’age historique dans le bassin de la Mer Noire et du Bas – Danube. Revue Roumaine de geol. et
geogr., serie de geogr., an VIII, Bucureşti, 1964
25
Marchidanu, E. Geologie pentru ingineri constructori, cu elemente de protectie a mediului geologic şi geologie turistica, Editura Tehnica,
Bucureşti, 2005
16
În condiţiile specifice ţãrii noastre (experienţã, dotare tehnicã şi potenţial financiar, unele
lacune în domeniul legislaţiei privind normele de proiectare, execuţie şi exploatare a
construcţiilor) o asemenea situaţie a favorizat apariţia dificultãţilor de comportare a
construcţiilor, în relaţiile cu mediul geologic.
O imagine, cât de cât apropiatã de realitate, privind starea de degradare a mediului
geologic din România se poate contura chiar şi printr-o simplã enumerare a principalelor
domenii din activitatea de construcţii în care fenomenul se manifestã la cote înalte. În acest sens,
pot fi menţionate urmãtoarele domenii:
 exploatãrile miniere, cu excavaţii subterane şi în cariere, cu depozite imense de steril
solid, depus în halde sau steril umed, depus în iazuri de decantare, majoritatea dintre ele
generatoare de grave fenomene de alunecãri de teren, poluare.
 construcţiile hidrotehnice, de care sunt legate numeroase procese de alunecãri de teren,
modificãri semnificative ale condiţiilor hidrologice şi hidrogeologice naturale, destabilizãri ale
terenurilor ca urmare a declanşãrii sufoziilor şi antrenãrilor hidrodinamice, eroziuni şi prãbuşiri
de maluri pe albiile râurilor.
 construcţiile de drumuri, cãi ferate, poduri, tuneluri îndeosebi cele amplasate în zone
colinare, care, în multe cazuri, sunt însoţite de alunecãri de teren.
 lucrãrile de hidroamelioraţii, îndeosebi cele de irigaţii, combaterea eroziunii solurilor,
desecãri ; foarte multe cazuri de sãrãturare a terenurilor, înmlãºtinire, producerea unor degradãri
grave ale lacurilor naturale (Techirghiol, Amara de Ialomiţa, lacurile din câmpia Brãilei şi cele
din complexul Slãnic Prahova).
 construcţiile civile, cu regim de înãlţime în creºtere şi fundaţii din ce în ce mai
adânci (4-5 subsoluri) în condiţiile unor terenuri cu ape freatice superficiale, cantonate în
nisipuri vulnerabile la antrenare hidrodinamicã şi lichefiere26.
În prezent, mediul geologic din România nu este protejat de o legislaţie eficientã.
Degradarea excesivã a vechilor lucrãri hidrotehnice de protecţie împotriva inundaţiilor şi
volumul nesemnificativ de investiţii pentru reabilitarea acestora şi execuţia altora noi contribuie
tot mai mult la degradarea albiilor şi malurilor râurilor, la modificarea regimului hidrologic, la
amplificarea eroziunilor de versanţi şi favorizarea alunecãrilor de teren. De asemenea,
subinundarea unor arii extinse prin ridicarea excesivã a nivelului freatic, cu efecte dãunãtoare
asupra infrastructurii construcţiilor şi formarea zonelor de înmlãştinire, se manifestã destul de
frecvent.
Mediul geologic este agresat, în continuare, de acţiunile de defrişare a pãdurilor, fenomen
care se asociazã cu lipsa lucrãrilor de combatere a eroziunii solurilor şi de protecţie a albiilor
cursurilor de apã. Se impune alocarea fondurilor necesare pentru finanţarea lucrãrilor de
protecţie a mediului geologic, pe baza unui program de prioritãţi bine fundamentat, pentru a se
evita deschiderea unor şantiere de execuţie ulterior, abandonarea acestora în diverse stadii de
execuţie, din lipsã de fonduri (Canalul Siret - Bãrãgan, Canalul navigabil Bucureşti - Dunãre,
autostrãzile în curs de execuţie).
Asemenea construcţii foarte importante, de interes naţional, bine justificate din punct de
vedere tehnic şi economic, dacã sunt începute şi ulterior abandonate, pot deveni surse de
dezastre, uneori mai periculoase decât hazardurile pe care urmau sã le combatã.
Calitatea mediului este esenţială pentru garantarea coeziunii sociale şi culturale şi
contribuie la competitivitatea economică.
Menţinerea ecosistemelor este de asemenea o precondiţie pentru supravieţuire.
Biodiversitatea trebuie protejată şi conservată. O abordare integrată a peisajului (inclusiv a
resurselor de patrimoniu natural şi cultural) în politicile de planificare spaţială este esenţială
pentru a asigura valoarea culturală, socială, economică şi ecologică.
26
Mihailescu, V. Dealurile şi campiile Romaniei. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966
17
Implicarea publică activă în dezvoltarea peisajelor, democraţia participativă reprezintă un

factor esenţial de garantare a suportului public pentru politicile de dezvoltare a peisajului.
CAPITOLUL II. Rolul şi importanţa construcţiilor.

II.1. Dezvoltarea durabilă
„Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoile prezentului,
fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”27 şi încearcă
să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte
un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu înconjurător, economic sau social.
Dezvoltare care satisface nevoile prezentului, fără a compromite capacitatea generațiilor
viitoare de a și satisface propriile nevoi prin încercarea de a echilibra efectele sociale, economice
și de mediu.
Mediul construit contribuie în mod semnificativ la materiile prime utilizate la nivel
mondial, consumul de energie, generare solidă de deșeuri și a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Creșterea numărului populației cuplată cu rezultate din urbanizare în impacturi semnificative
asupra mediului și a altor probleme, printre care se numără următoarele:
 Temperatura ambiantă crescută
 Calitatea aerului a scăzut
 A crescut de pierderea apei
 Pierderea de estetică /frumuseţe / caracterul comunității
 Reducerea terenurilor agricole
Urbanizarea, de asemenea, duce la migrarea populației rurale către orașe, având ca
rezultat dezvoltarea sporită a mahalalelor, creșterea poluării și a deșeurilor, precum și necesitatea
de a dezvolta infrastructura pentru locuințe a maselor, spații de învățământ, drumuri și
autostrăzi, de îngrijire a sănătății, bunuri civile, congestia spațiului de locuit, traficul marit duc
la creșteri de boli. Populațiile urbane consumă mult mai multă hrană, energie și bunuri de
folosință îndelungată decât populațiile rurale. Urbanizarea populațiilor lumii va crește consumul
de energie totală.
O suprafață de teren care produce scurgerile de drenaj la punctul comun este numit un
moment de cotitură și este esențială pentru sănătatea mediului, financiară și socială. Atunci când
scurgerile de-a lungul solului se produc, se pot ridica contaminanți din sol, cum ar fi petrol,
pesticide (în special, erbicide și insecticide), sau îngrășăminte, care poate fi dizolvate sau
suspendate. Poate ajunge la diferite ape receptoare, cum ar fi fluxuri, râuri, lacuri, estuare și
oceane, poluand aceste sisteme de apă și ecosisteme aferente acestora.
Planeta noastră este în pericol din cauza unui număr de factori, inclusiv de explozie a
populației, urbanizare, utilizarea excesivă de energie și încălzirea globală asociată, deficitul de
apă și de gestionare a deșeurilor ineficiente. O serie de soluții au fost propuse pentru durabilitate.
Industria de construcții consumă 40% din energia totală și aproximativ o jumătate din resursele
majore ale lumii. Prin urmare, este imperios necesar să se reglementeze utilizarea de materiale și
de energie în această industrie. Sistemele ecologice de evaluare a construcțiilor, cum ar fi LEED
si certificarea Green Globes au evoluat pentru a aduce durabilitate industriei de construcții.28
Ciclul de viață a costurilor și managementul ciclului de viață al resurselor joacă un rol important
în dezvoltarea construcțiilor durabile. Cu toate acestea, dacă nu sunt dezvoltate mijloacele de
realizare a acestor clădiri verzi, la prețuri accesibile pentru omul de rând, nu putem atinge
27
Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul „Viitorul nostru comun”, cunoscut şi sub numele de Raportul Brundtland,
1983
28
Silver, J. Global warming and climate change Demystified—A self-teaching guide.New York: McGraw-Hill, pp. 289, 2008
18
durabilitatea deplină. construcția durabilă necesită, transformarea zonelor industriale dezafectate

în șantiere de construcții; este imperios necesar să se aplice concepte de durabilitate nu numai
pentru clădiri, cat și pentru alte dezvoltări de infrastructura.
Dezvoltarea durabilă este modelul de dezvoltare care „satisface nevoile prezentului, fără
a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.29
Aceasta implică:
• folosirea înţeleaptă a resurselor, în special reducerea consumului resurselor naturale ne-
regenerabile de teren, aer şi apă şi promovarea unei utilizări corelate cu nevoile reale şi nu pur şi
simplu cu cererea de consum;
• protecţia sporită a oraşelor împotriva poluării şi degradării şi împotriva riscului dezastrelor
naturale, astfel încât să îşi poată păstra calitatea mediului
• atingerea unui nivel fără precedent al eficienţei în producerea şi folosirea energiei şi cu
prioritate creşterea folosirii surselor de energie regenerabilă
• o abordare auto-suficientă în procesarea şi refolosirea deşeurilor, eliminând exportul acestora
către alte comunităţi locale sau din afara ţării Gândirea eco-sistemică trebuie dezvoltată prin
teoria şi practica planificării spaţiale, prin cercetare şi educaţie care recunosc valoarea resurselor
naturale, a biodiversităţii, a energiilor, a apei, a gestionării deşeurilor şi limitează şi combate
efectele schimbărilor climatice, care sunt deja evidente.
Convenția privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale din 2005
menționează relația dintre cultură și dezvoltare durabilă în două articole:30
Articolul 2, alineatul 6, „Principiul dezvoltării durabile”: „Protejarea, promovarea și
menținerea diversității culturale reprezintă o cerință esențială pentru dezvoltarea durabilă în
beneficiul generațiilor prezente și viitoare”. Articolul 13, „Integrarea culturii în dezvoltarea
durabilă”: „Părțile se străduiesc să integreze cultura în politicile lor de dezvoltare la toate
nivelurile pentru crearea unor condiții favorabile pentru dezvoltarea durabilă și, în acest cadru,
să încurajeze aspecte referitoare la protecția și promovarea diversității expresiilor culturale”.
Cea mai mare parte a populației a planetei (6,6 miliarde), în prezent locuieşte în zonele
urbane, care au un impact asupra climei distincte, de la nivel local la nivel global. Acest efect
urban se datorează formei fizice a orașului (geometria și materialul compoziției sale tri-
dimensională) și funcțiile sale (modelele de zi cu zi de activitate care generează emisii de
căldură și materiale de deșeuri în aer) suprapusă. În timp ce un corp substanțial de cunoștințe
despre știința climatelor urbane a fost dezvoltată în ultimii cincizeci de ani, există puține dovezi
că această cunoaștere este încorporată în planificarea urbană și în practica de proiectare.31
Urbanizarea reprezintă ponderea tot mai mare a unei populații care trăieşte în zone
urbane, se reflectă în două procese distincte: schimbări în modelele de viață ale oamenilor și
transformarea fizică a acoperirii naturale într-un peisaj urban. Prima descrie funcțiile urbane,
modelele de activități care generează utilizarea terenurilor urbane și necesită un flux continuu de
materiale și de oameni. A doua descrie forma urbană, compoziția topografică și materialul
orașului care produce terenuri urbane. Atât forma, cât și funcția orașului modifică atmosfera
creând un climat distinctiv. La scara urbană acest climat poate fi semnificativ diferit de climatul
natural și nociv pentru sănătatea umană32. Acest aer urban în cele din urmă devine în sistemele
climatice antrenând zonele regionale și globale, astfel încât contribuțiile orașelor pot fi văzute,
29
H.K. Anheier, Cultural Policy and Governance în a New Metropolitan Age (pp. 73‐86). The Cultures and Globalization Series, Vol. 5.
London: Sage, 2012
30
H.K. Anheier, Cultural Policy and Governance în a New Metropolitan Age (pp. 73‐86). The Cultures and Globalization Series, Vol. 5.
London: Sage, 2012
31
Mills, G. Climate Information for Improved Planning and Management of Mega Cities (Needs Perspective), Procedia Environmental Sciences
1, pg.228–246, 2010
32
Molina, M.J., and L.T. Molina, Megacities and atmospheric pollution. Journal of Air & Waste Management Association. 54, pg.644, 2004
19
chiar dacă la un nivel diluat, în chimia atmosferei la nivel mondial. De fapt, marea majoritate a
fluxurilor antropogene de CO2 pot fi atribuite activităților concentrate în zonele urbane33.
II.2. Orașele durabile și climatice.

Termenul „durabil” este folosit în mai multe moduri diferite și este util să se clarifice
utilizarea termenului pentru scopurile noastre. A fost adoptat termenul de dezvoltare durabilă în
Rezoluția Organizației Națiunilor Unite de instituire a Comisiei Mondiale pentru Mediu și
Dezvoltare în 1983, ca răspuns la teama că strategiile de dezvoltare convenționale au fost atât de
dăunătoare pentru mediu precum perspectivele de dezvoltare pe termen lung fiind compromise.
Comisia a propus strategii de mediu care să permită dezvoltarea „pentru a satisface nevoile
prezentului, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile
nevoi”.34 În ultimul sfert de secol, conceptul de durabilitate s-a extins pentru a cuprinde alte
dimensiuni sociale, economice și politice. Importanța durabilității mediului a crescut.
Din punct de vedere ecologic, un sistem este durabil în cazul în care acesta poate fi
menținut pe termen nelimitat în timp, fără diminuare stratului de resurse pe care le dezvoltă.
Având în vedere caracterul uman la nivel mondial atunci când este vorba de sisteme centrate pe
om, conceptul este cel mai ușor de aplicat la scara planetară, unde baza de resurse a Pământului
și a ecosistemelor sale pot fi evaluate în raport cu cererea umană totală.35
Evaluările actuale indică faptul că în resursele globale și în sistemele ecologice,
necesităţile umane se deteriorează rapid. Schimbările climatice, adăugarea unui nou set de
amenințări globale la adresa durabilității, încep să impună sarcini de mediu asupra generației
actuale. Cu toate acestea, orice analiză arată că, consumul de resurse este concentrat în orașele
din regiunile mai dezvoltate întrucât sarcinile de sănătate de mediu sunt concentrate în mod
similar în orașele din regiunile mai puțin dezvoltate.36
Conceptul de durabilitate a fost aplicată orașelor, prin tratarea sistemului urban, ca și
cum era un organism care necesita susținere. O abordare care a fost aplicată este de a examina
metabolismul - intrările, ieșirile de stocare și care permit o zonă urbană să funcţioneze.37
Inevitabil, aceste schimburi trec graniţa urban-rural, astfel încât impactul oraşelor se resimte
dincolo de limitele lor. În acest sens, oraşele nu sunt, nu pot fi făcute, durabile.
Durabilitate urbană devine un concept relativ: oraşul mai durabil este cel care utilizează
mai puţine resurse pentru a-şi îndeplini funcţiile.38 În general, durabilitatea relativă este evaluată
pe baza pe cap de locuitor, deşi există un sens în care un oraş cu o rată de creştere naturală mare
a populaţiei poate fi mai puţin durabilă, ca rezultat. În mod alternativ, un oraş care atrage
populaţia din afara graniţelor sale va creşte, de asemenea, va creşte şi utilizarea resurselor, dar
poate scădea utilizarea netă a resurselor în cazul în care migranţii s-ar folosi cu mai mult de
resurse.39 Acest lucru serveşte pentru a sublinia importanţa tratării durabilităţii urbane într-un
context global. În orice caz, există un sentiment important în care obiectivul nu este acela de a
avea oraşe durabile, ci de a avea oraşe care contribuie la dezvoltarea durabilă la nivel mondial
prin această dezvoltare durabilă.40
Schimbările de mediu pe care oraşele au trecut poate fi conceptualizat ca un mediu
urban de tranziţie. În termeni foarte simpli, trecerea a fost de la problemele sanitare ale secolului
al XlX-lea, la problemele de poluare și a deşeurilor din secolul al XX-lea, la probleme de
33
Mills, G., Cities as agents of global change, Indian Journal of Climatology. 27, pg. 1849, 2007
34
World Commission on Environment and Development (WCED), Our Common Future, Oxford, Oxford University Press, 1987
35
Rees,W.E., M. Wackernagel and P. Testemale, Our Ecological Footprint: Reducing Human Impact on the Earth. New Catalyst Bioregional
Series, Gabriola Island, New Society Publishers, 1996
36
Satterthwaite, D., Sustainable cities or cities that contribute to sustainable development? Urban Studies. 34, pg.1667, 1997
37
Wolman, L., The metabolism of cities. Scientific American. 213, pg.179, 1965
38
Girardet, H., Sustainable cities: A contradiction în terms? Sustainable Cities (D. Satterthwaite, ed.), London, Earthscan, 1999
39
Kennedy, C., J. Cuddihy and J. Engel-Yan, The changing metabolism of cities, Journal of Industrial Ecology. 11, pg.43, 2007
40
Newman, P.W.G., Sustainability and cities: Extending the metabolism model. Landscape and Urban Planning. 44, pg. 219, 1999
20
durabilitate din secolul al XXI-lea.41 Această schimbare a implicat o modificare a grilei (de la
pericole din/şi în jurul casei, la cele ale regiunii oraşului, la sarcinile globale de durabilitate) și a
calendarului (de la efectele asupra sănătăţii imediate la degradarea pe termen lung a sistemelor
de susţinere a vieţii).42 În timp ce aceste schimbări au avut impact asupra creşterii economice,
acestea au fost rezultatul unor politici urbane centrate și a unor mişcări sociale, inclusiv mişcarea
sanitară din secolului al XIX-lea și mişcarea ecologică din secolului XXI. Cu toate acestea,
dezvoltarea economică a fost extrem de inegală pe tot globul, precum și provocările urbane de
mediu cu care se confruntă în diferite părţi ale lumii, sunt diferite.43
În oraşele din regiunile cu venituri ridicate, cea mai mare parte a infrastructurii reprezintă
stocul fizic care este protejat. Pentru acestea oraşe provocarea este de aducere a oraşului spre a fi
durabil. Multe din oraşele din regiunile cu venituri mici sunt încă în creştere, demografic precum
și punct de vedere economic, iar forma lor este încă în curs de dezvoltare. Provocarea este de a
îmbunătăţi viaţa locuitorilor, fără să se urmeze traiectoria oraşelor bogate.
Oraşele nu sunt uniforme și mai pot fi descompuse în sub-zone (cartiere), care prezintă
tipuri distincte de formă urbană şi/sau funcţii care să reflecte organizarea zonei urbane.
Climatul urban are un impact demonstrabil asupra oraşelor și a populaţiilor acestora. În
ceea ce priveşte consecinţele pentru oameni, stratul de boltă urban, este cel care influenţează
climatul interior cât şi cel exterior. Este important să se ţină seama de faptul că mediile interioare
și aerul liber sunt legate prin schimburile de pe anvelopa clădirii. Impactul efectului urban în aer
liber asupra locuitorilor poate fi împărţit în efect termic, advecţie și impactul asupra calităţii
aerului.
Una dintre provocările majore cu care se confruntă planificarea urbană și design-ul este
cel al schimbărilor climatice la nivel mondial, ca urmare a emisiilor de gaze și a consecinţelor
regionale. Se aşteaptă ca această modificare să aibă loc în cadrul ciclului de viaţă de planificare
(peste 50 de ani) prin modificarea regimurilor de temperatură și a precipitaţiilor. Aceste
schimbări vor afecta zonele urbane, prin schimbarea contextului climei existent.44
Gestionarea generală a sistemului urban se desfăşoară la scara urbană, unde obiectivele
climatice includ protecţia împotriva extremelor, asigurând calitătea aerului urban prin abordarea
schimbărilor climatice (de exemplu, limitarea consumului de energie fosilă).45
O clădire care este proiectată pentru a fi durabilă poate fi compromisă de microclimatul
generat de deciziile luate la nivelul designului urban.
Dezvoltarea unor strategii adecvate pentru adaptarea la schimbările climatice și de
atenuare implică în mod necesar colaborarea între discipline pentru cercetare și practică. O astfel
de colaborare trebuie să se bazeze pe o înţelegere reciprocă a conceptelor de bază importante
pentru colaborarea practicieniilor din diferite discipline. Este important să se facă distincţia între
riscul climatic și climă. Primul este asociat cu evaluarea probabilităţii unui eveniment de o
anumită magnitudine recurentă într-un anumit loc.46
Integrarea climei în procesul de planificare și de proiectare poate fi îmbunătăţită dacă
sunt respectate următoarele principii47 :
Scopul: cunoştinţele climatice ar trebui să fie integrate în planificarea și proiectare pentru a
atinge obiectivele distincte, care au obiectivele conform cărora planul poate fi judecat.
41
Rees, W., Urban ecosystems: The human dimension. Urban Ecosystems. 1, pg.63, 1997
42
Rogers, R., Cities for a Small Planet. Reith Lectures, London, Faber and Faber, 1997
43
McGranahan, G. Urban systems, Millennium Ecosystem Assessment: Conditions and Trends Assessment. Washington, Island Press, 2005
44
A. Pulsipher, The vulnerability of global cities to climate hazards. Environment and Urbanization, 19, pg. 39, 2007
45
Mills, G., Progress towards sustainable settlements: A role for urban climatology, Theoritical & Applied Climatology. 84, pg.69, 2006
46
Aron, J.L., Ecosystem Change and Public Health: A Global Perspective. Baltimore and London, Johns Hopkins University Press, 2001
47
T.J. Williamson, Intra-urban differences în canopy layer air temperature at a mid-latitude city, International Journal of Climatology. 27,
pg.1243, 2007
21
Timpul: Analizele climatice trebuiesc efectuate la începutul procesului de proiectare, înainte de

posibilele căi care sunt blocate prin decizii neinformaţionale. Strategiile climatice pot fi aplicate
retroactiv pentru a rectifica erorile realizate în etapele iniţiale ale proiectului.
Subsidiaritatea: În planificare și proiectare, designul final este rezultatul unui proces de
optimizare, care implică diferite niveluri de planificare. Stabilirea beneficiilor unei abordări mai
ales în termeni generali, este de mare folos, dar numai în cazul în care rezultatul dorit se poate
realiza prin mai multe metode alegându-se metoda cea mai optimă.
Complexitatea: arhitecţii trebuie să sintetizeze informaţii din mai multe domenii, dintre care şi
climatologia urbană. Orice recomandare bazată pe climă ar trebui să definească obiectivele.
Durabilitatea: Evaluarea viabilităţii economice este o valoare necesară, dar insuficientă pentru a
evalua un proiect de planificare climatică. Din ce în ce, consideraţiile de ordin climatic trebuie să
includă și alte aspecte ale planificării durabile și trebuie să reprezinte preocupările sociale și cele
de mediu.
Abordarea cuprinzătoare pentru rezolvarea problemelor: Recomandările care sunt derivate
dintr-un grup restrâns de factori pot fi înşelătoare în cazul în care un factor critic este omis.
Modelarea pe calculator oferă posibilitatea de analiză cuprinzătoare a microclimatului urban. Cu
toate acestea, pentru a fi util, modelele trebuie să abordeze problemele care sunt în primul rând
în mintea celui care programează proiectul.
II.3. Baza legală a politicii de mediu: este constituită de articolele 191 – 193 din Tratatul
privind funcţionarea Uniunii Europene (foste art. 174-176 TCE), la care se adaugă articolele 11
şi 114, 177, 218 TFUE. Art. 3, al. 3, din Tratatul privind Uniunea Europeană (ex-art. 2 TUE)
stabileşte:
„Uniunea instituie o piaţă internă. Aceasta acţionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creştere
economică echilibrată și pe stabilitatea preţurilor, pe o economie socială de piaţă cu grad ridicat de competitivitate,
care tinde spre ocuparea deplină a forţei de muncă și spre progres social, precum și pe un nivel înalt de protecţie și
de îmbunătăţire a calităţii mediului...”. Art. 21, al. 2, lit. d, f din Tratatul privind Uniunea Europeană, aducând în
discuţie acţiunea pe plan extern a UE, precizează că aceasta „defineşte și desfăşoară politici comune, acţiuni și
acţionează pentru asigurarea unui nivel înalt de cooperare în toate domeniile relaţiilor internaţionale, în scopul
promovării dezvoltării durabile pe plan economic, social și de mediu a ţărilor în curs de dezvoltare, cu scopul
primordial de a eradica sărăcia și participării la elaborarea unor măsuri internaţionale pentru conservarea și
îmbunătăţirea calităţii mediului și gestionarea durabilă a resurselor naturale mondiale, în vederea asigurării unei
dezvoltări durabile”.
Articolul 191, al. 1 este cel care trasează obiectivele politicii de mediu, stabilind și scopul acesteia în al .2 -
asigurarea unui înalt nivel de protecţie a mediului ţinând cont de diversitatea situaţiilor existente în diferite regiunii
ale Uniunii. Al. 4 al aceluiasi articol menţionează că acordurile internaţionale în care UE poate deveni parte, în
materie de politică de mediu, vor fi negociate şi încheiate în conformitate cu art. 218. În completarea acestuia,
Articolul 192 (fost 175 TCE) identifică procedurile legislative corespunzătoare atingerii acestui scop şi modul de
luare a deciziilor în domeniul politicii de mediu, iar articolul 193 permite SM adoptarea unor standarde mai stricte.
În realitate, art. 191-193, care constiuite baza juridică originară a dreptului mediului, se
referă la politica de mediu a Uniunii şi nu la dreptul mediului48. În consecinţă, obiectivele UE în
sectorul mediului aparţin politicii şi nu dreptului, iar principiul acţiunii preventive sau cel al
poluatorul plăteste reprezintă principii ale politicii de mediu şi nu ale dreptului (art. 191, al. 2).
Strategia de protecţie a mediului este definită ca fiind: „totalitatea acţiunilor şi măsurilor
destinate conservării resurselor naturale şi menţinerii calităţii factorilor de mediu la un nivel
acceptabil”49. Strategia de protecţie a mediului este văzută ca fiind un ansamblu de planuri,
acţiuni întocmite secvenţial, sectorial, care sunt coordonate – atât în elaborare, cât și în
implementare – de o manieră unitară, responsabilă, în scopul asigurării creşterii bunăstării și
48
Moreno Molina, A. M., Derecho comunitario del medio ambiente, Marco institucional, regulación sectorial y aplicación en España, Marcial
Pons, Ediciones Juridícas y Sociales, Madrid, p. 21, 2006
49
Rojanschi, V., Bran, F., Grigore, F., Ioan, I., Cuantificarea dezvoltării durabile, Editura Economică, Bucuresti, pg.109, 2006
22
prosperităţii individuale/colective și având ca obiectiv dezvoltarea economică durabilă, astfel

încât să fie asigurată o calitate a vieţii corespunzătoare și pentru generaţiile viitoare.
Strategia Uniunii Europene pentru dezvoltare durabilă a fost adoptată în anul 2001, la
întâlnirea internaţională de lucru de la Gothenburg (Suedia), ca strategie pe termen lung ce
concentrează politicile de dezvoltare durabilă în domeniile: economic, social şi protecţia
mediului şi care a cunoscut o apreciere semnificativă în următorii ani. Tratatul asupra Uniunii
Europene (1992) a stabilit în mod formal conceptul dezvoltării durabile în legislaţia UE. Punctul
de plecare în formularea conceptului de dezvoltare durabilă îl constituie Raportul Comisiei
Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare a ONU, cunoscut şi sub numele Raportul Brundtland, care
îl defineste ca fiind acea dezvoltare care este capabilă de a satisface cerinţele generaţiei prezente,
fară însă a se compromite sansa generaţiilor viitoare de a-si satisface la rândul lor propriile
necesităţi. Prin însusi caracterul ei, dezvoltarea durabilă reprezintă nevoia de responsabilizare şi
educaţie pentru protecţia mediului, iar acest aspect este reflectat de evoluţia politicii Uniunii din
ultimii ani, politică marcată de trecerea de la o abordare bazată pe sancţiuni, la una mai flexibilă,
bazată pe stimulente, pe caracterul voluntar al acţiunilor de protecţie a mediului.
Summit-ul Mondial pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg din 2002, a inclus
problema pădurilor în contextul dezvoltării durabile. La nivel pan-european, declaraţia şi
rezoluţiile celei de a patra Conferinţe interministerială privind protecţia pădurilor în Europa
(Viena, 2003), a stabilit concepte şi definiţii comune, precum şi o serie de acţiuni coerente pentru
protecţia şi gestionarea durabilă a pădurilor.
Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României: Orizonturi 2013-2020-
2030: În România, începând cu noiembrie 2008, avem o nouă Strategie Naţională pentru
Dezvoltare Durabilă (SNDD), în acord cu tendinţele de dezvoltarea ale UE. Strategia vizează
realizarea următoarelor obiective strategice pe termen scurt, mediu şi lung: 50
- Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile,
conform exigenţelor UE, în ansamblul programelor şi politicilor publice ale României.
- Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual (cu referinţă la cifrele anului 2006) al
UE-27 potrivit indicatorilor de bază ai dezvoltării durabile.
- Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al
ţărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile.
Scopul proiectării durabile este găsirea soluţiilor constructive, care se reflectă în caracteristicile
construcţiilor, care să garanteze pe de o parte bunăstarea şi pe de altă parte coexistenţa celor trei grupuri care
alcătuiesc ecosistemul global (elementele anorganice, organismele vii şi oamenii). Atingerea scopului proiectării
durabile se face prin educarea într-un cadru conceptual care are trei niveluri : principii, strategii şi metode. Acestea
corespund celor trei obiective ale educaţiei arhitecturale privind mediul : crearea grijii faţă de mediu, explicarea
ecosistemului clădire şi învăţarea cum pot fi proiectate clădirile în conceptul dezvoltării durabile. Fiecare dintre
aceste principii înglobează un set unic de strategii, a căror studiere conduce la o înţelegere mai bună a interacţiunii
cu mediul. Aceasta creează premiza pentru analizarea metodelor specifice pe care constructorii împreună cu
51
arhitecţii şi cu alţi specialişti o pot aplica pentru a reduce impactul clădirilor pe care le realizează, cu mediul.
Calitatea mediului este intangibilă şi importantă şi apare în preocuparile pentru
conservarea energiei şi mediului.
Cele trei strategii ale proiectării pentru om, se concentrează asupra coexistenţei dintre
clădiri şi mediu, precum şi dintre clădiri şi ocupanţi. Acestea sunt :
_ păstrarea condiţiilor naturale. Constructorii şi arhitectii vor minimiza impactul clădirii asupra
ecosistemului local ;
_ proiectarea urbană şi studiul amplasamentului. Dintr-o proiectare cooperativă, cu reducerea
consumului de energie şi de apă, pot beneficia oraşele şi întreaga zonă geografică. Rezultatul
50
Guvernul României, Ministerul Mediului și Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă, Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a
României Orizonturi 2013-2020-2030, Proiect Versiunea V, Rev. 3 din 29 mai 2008, București, pg. 4, 2008
51
Alpopi, Cristina, Sustainable Development Principles/ Principiile Dezvoltarii Durabile, Theoretical and Empirical Researches în Urban
Management, Year 2, Number 3, 2007/ Cercetări practice şi teoretice în Managementul Urban, Anul 2, Nr. 3, 2007
23
poate fi un mediu urban mai plăcut, nepoluat şi deschis spre natură ;

_ confortul pentru om. Proiectarea durabilă trebuie să asigure confortul uman, incluzând mediile
de la serviciu şi de acasă. Se poate îmbunătăţi productivitatea şi afecta în mod pozitiv sănătatea
şi bunăstarea.
II.4. Impactul construcţiilor din lume. Specificaţii

Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari provocări de mediu cu care ne
confruntăm în prezent. Un anumit nivel al schimbărilor climatice este acum inevitabilă.
Împreună cu eforturile de atenuare pentru a reduce încălzirea globală în continuare,
trebuie să luăm măsuri pentru condiţiile climatice în schimbare. Oraşele sunt pe prima linie a
impactului schimbărilor climatice. Prin urmare, rolul oraşelor în adaptarea la schimbările
climatice, a fost recunoscut pe scară largă în ultimele două decenii. Există diverse obstacole care
împiedică guvernele oraşelor să dezvolte politici de adaptare. În timp ce unele dintre aceste
obstacole sunt universale, unele dintre ele sunt specifice unui anumit context. În Asia, de
exemplu, 42% din populaţia care trăieşte în oraşe produce aproape 80% din producţia totală a
regiunii de bunuri şi servicii. Concentraţiile crescânde ale oamenilor şi a activităţilor economice
în oraşe generează o cerere mare pentru consumul de energie şi, prin urmare, duce la creşterea de
gaze cu efect de seră.
Oraşele sunt cunoscute a fi responsabile pentru 67-76% din consumul de energie la nivel
mondial şi 71-76% din emisiile de CO2 legate de energie.52
Oraşele sunt potenţial vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, deoarece acestea
sunt situate pe zonele de coastă şi riveran care sunt foarte expuse la provocările legate de mediu.
Pe de altă parte, oraşele pot fi, de asemenea, o parte esenţială a soluţiei climatice.53
Oraşele contemporane trebuie să se confrunte cu numeroase provocări, variind de la
creşterea şi îmbătrânirea populaţiei urbane la degradarea mediului, de la deficitul de resurse (de
la energie la apă sau pe uscat), la efectele schimbărilor climatice. Printre aceste provocări
multiple şi adesea interconectate, schimbările climatice par să reprezinte în prezent principala
ameninţare pentru dezvoltarea urbană în viitorul apropiat: oraşele sunt într-adevăr, principalii
factori care contribuie la consumul de energie cu impact asupra mediului.54
Sistemul energetic al unei clădiri înglobează în sens larg energia consumată cu obţinerea
materialelor de construcţii, energia necesară pentru construcţia propriu zisă, pentru funcţionarea
şi întreţinerea ei şi, în final pentru pentru demolarea şi tratarea deşeurilor când clădirea şi-a
încheiat ciclul de viaţă. După alte interpretări ce vizează specialiştii în urbanism, o clădire
include în sistemul său energetic mijloacele de transport, iluminatul exterior, amenajarea
teritoriului vecin clădirii. În acest caz, o clădire fie că este locuintă, fie că este o clădire publică,
administrativă, socială – fără a considera diferenţele esenţiale între cele două tipuri – o clădire,
prin urmare se poate considera un subsistem integrat în sistemul energetic al localităţii şi al ţării
chiar.
O clădire în general, cuprinde un spaţiu în perimetrul căruia sunt consumate materii
prime, electricitate, alte forme de energie pentru încălzire, nevoi fiziologice, prepararea şi
utilizarea hranei, producerea de servicii, bunuri, desfăşurarea de activităţi socio-profesionale. În
cazul unei locuinţe - perimetru este locuit de una, două sau mai multe persoane aparţinând
aceluiaşi grup, înrudite sau nu se includ activităţi specifice unei locuinţe familiale. O clădire
52
Seto K. C., et co., Human settlements, infrastructure and spatial planning. In: Climate change 2014: mitigation of climate change.
Contribution of working group III to the fifth assessment report of the Intergovernmental Panel on Climate Change [Edenhofer, O., R. Pichs-
Madruga, Y. Sokona, E. Farahani, S. Kadner, K. Seyboth, A. Adler, I. Baum, S. Brunner, P. Eickemeier, B. Kriemann, J. Savolainen, S.
Schlömer, C. von Stechow, T. Zwickel & J.C. Minx (eds.)]. Cambridge University Press, Cambridge, United Kingdom and New York, NY,
USA, 2014
53
Balaban, O. Climate change and cities: a review on the impacts and policy responses. METU Journal of the Faculty of Architecture, 29(1), 21-
44., 2012
54
Galderisi, A., Urban resilience: A framework for empowering cities în face of heterogeneous risk factors, ITUA|Z, 1(11), 36-58, 2014
24
rezidenţială sau publică necesită facilităţi de transport şi infrastructură care pot la rândul lor să
afecteze mediul, peisajul, resursele naturale fiind de asemenea consumatoare de energie. În plus,
urbanizarea rapidă, concentrarea urbană în aglomerări de mari dimensiuni, expansiunea
geografică a oraşelor, dezvoltarea şi accelerarea megapolurilor sunt câteva trăsături importante
ale lumii contemporane, cu, consecinţe deosebite în domeniul energiei.
În prezent în plan internaţional şi naţional, energetică unei clădiri este supusă unor
reconsiderări esenţiale care sunt determinate de:
(a) procesul de urbanizare global care impune construirea a zeci şi sute de locuinţe noi ceea
ce duce la necesitatea disponibilizării surselor energetice necesare;
(b) sursele de energie primară pun probleme nu numai de disponibilitate (de ordin geo-
politic, financiar) ci şi de ordin ecologic ce vizează schimbările climatice, alterarea
stratului de ozon, poluarea apelor, afectarea fenomenului de biodiversitate.
(c) necesitatea asigurării unui confort minimal în locuinţe comună tuturor ţărilor dezvoltate,
păturilor sarace din ţările dezvoltate, a celor aflate la periferia marilor oraşe.55
Aproape în fiecare ţară există preocupări pentru reducerea consumului de energie în
aşezările umane, în clădiri şi locuinţe în special, motiv pentru care clădirile –locuinţe sau clădiri
publice - sunt supuse unor reconsiderari de ordin tehnic, energetic, ecologic. Evaluarea
consumurilor de energie constituie o problemă abordată frecvent pe plan naţional şi internaţional
în lucrări tehnice de specialitate, la diferite manifestări tehnico-ştiinţifice, încercându-se să se
găsească cele mai bune strategii şi soluţii în domeniu care să permita o dezvoltare durabila şi
creterea eficientei energetice a clădirilor.
Naţiunile UE au adoptat sistemul de etichetare energetică a clădirii bazat pe o scară
tehnică. Danemarca foloseşte un program cu două scări energetice unul pentru clădirile
rezidenţiale şi unul pentru cele comerciale. În Austria fiecare entitate organizatorică
implementează un program propriu cu o componenţă independentă pentru clădirile vechi şi
istorice. Programul de etichetare energetică în Polonia şi Portugalia este considerat un succes.
În ţări non UE care au aderat la sistemul european de etichetare energetică a clădirilor
programe concrete de implemntare se derulează cu succes şi coerenţă. Numai în Elveţia se
derulează cca 100 de proiecte pe an în domeniul creşterii eficienţei energetice a clădirilor. A fost
lansat conceptul Minergie (sub care s-au implementat mai multe proiecte) şi stabilită ţinta
ambiţioasă a „societăţii de 2000 watts/mp, fără energie nucleară”.
În cadrul procesului complex de promovare şi intensificare a proiectelor şi progarmelor la
nivel UE, a fost creat programul „Energy Leaders” prin care se recunosc public realizările
semnificative în utilizarea şi reducerea consumului de energie în clădirile existente.
Tot la nivel european, Raportul „2020 Vision: Saving our Energy”, din 2007, apreciază
că 27% din energia utilizată în clădirile din Europa poate fi economisită până în 2020 prin
măsuri de termoizolare (în sectorul rezidenţial) sau/şi de management (în sectorul terţiar). În
perspectiva de 5-10 ani se poate schimba complet raportul cost – beneficii.56
Fără un management şi investiţii adecvate, cartierele sărace se pot extinde şi oraşele
poate să nu reuşească să genereze locuri de muncă necesare pentru îmbunătăţirea nivelului de
trai. Ca urmare, inegalităţile, excluderea, şi violenţa pot creşte. Ţările pot să nu decupleze
dezvoltarea economică de utilizarea resurselor şi oraşele, pot să nu reuşească să ofere
oportunităţi economice pentru zonele rurale înconjurătoare şi devin vulnerabile la climă şi alte
schimbări de mediu.57
Un obiectiv de dezvoltare urbană durabilă va oferi o oportunitate de a stabili politici
naţionale coerente pentru problemele urbane, promovarea unor cadre de reglementare, va facilita
planificarea investiţiilor și va coordona mai multe intervenţii sectoriale. Guvernele naţionale vor
55
Kalmar, Ferenc, Consumul energetic în sectorul rezidential, Universitatea Tehnica Debrecen Ungaria, 2003
56
Connaughton, John, Real low-energy buildings: the energy cost of materials, Blackwell, Scientific Publications, 1992
57
http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/68/202
25
fi invitate să sprijine guvernele locale, oraşele vor monitoriza progresele înregistrate la nivel
naţional și la nivel de oraş, în vederea îndeplinirii acestora, tocmai ca să permită punerea în
aplicare un obiectiv de dezvoltare urbană durabilă.
Exemplu
În anul 2009, provincia Quebec a elaborat un plan de acţiune de durabilitate bazat pe un model cu patru
piloni. „Cultura noastră în centrul dezvoltării durabilă”, în formă grafică, reprezintăo variaţie a unui model familiar
cu patru dimensiuni și stabilind mai multe priorităţi pentru cultura provinciei pe perioada 2009-2013. Una dintre
priorităţi este dezvoltarea Agendei 21 pentru cultură bazată pe modelul promovat de „Oraşele și administraţiile
58
locale unite” (UCLG). Legat de acest aspect, ministerul intenţionează să elaboreze instrumente pentru a sprijini
municipalităţile să dezvolte și să pună în aplicare planuri de acţiune de durabilitate, precum și de a dezvolta
direcţiile strategice bazate pe principii de durabilitate pentru a ghida propriile sale iniţiative regionale de dezvoltare
culturală. În timp ce planul este cuprinzător și include priorităţi relevante pentru jurisdicţii locale, cum ar fi
serviciile de restaurare și conservare îmbunătăţite pentru proprietăţile de patrimoniu, orientările operaţionale
detaliate pentru aceste iniţiative sunt încă în curs de elaborare.
Agenda 21 pentru cultură - a apărut în septembrie 2002, la o întâlnire în oraşul Porto Alegre, în care unii
lideri politici culturali (primari, consilieri pentru cultură și directori de afaceri culturale unor oraşe mari) au decis să
59
scrie o declaraţie pentru a ghida politicile culturale locale în cadrul dezvoltării durabile. La data de 8 mai 2004,
Agenda 21 pentru cultură a fost aprobată de către organizaţia mondială nou creată a oraşelor și Guvernelor Locale
Unite și a adoptat un document de referinţă pentru programele sale cu privire la cultură. Un comitet din cadrul GLU
a fost creat pentru a avansa progresul Agendei 21 pentru cultură. Rolul său principal a fost ratificat în congrese
UCLG („Oraşele și administraţiile locale unite”) consecutive în Jeju (2007) și Mexic (2010). Agenda 21 pentru
cultură îşi propune să fie considerată al patrulea pilon al dezvoltării durabile la nivel local, recunoscând „politicile
culturale locale”, pe baza valorilor intrinseci ale culturii (creativitate, cunoaştere critică, diversitate, memorie,
tradiţie) sunt importante pentru democraţie și cetăţeni, conţine 67 de articole, împărţite în trei secţiuni: Principiile
descriu relaţia dintre cultură și drepturile omului, diversitatea, durabilitatea, democraţia participativă, și pacea;
Întreprinderile care se concentrează asupra domeniului de aplicare a responsabilităţilor administraţiei publice locale,
furnizează o descriere detaliată a cererii de centralitate a politicilor culturale; Recomandările pledează pentru
includerea unor considerente culturale în programele, bugetele și graficele de organizare ale diferitelor niveluri de
guvernare.
În Austria, „Conceptul de dezvoltare spaţială austriacă” se află în dezvoltare. Domenii strategice de
acţiune pentru dezvoltare spaţială în Austria, pentru următorii zece ani, sunt sugerate de conceptul de: dezvoltarea
economică, dezvoltarea demografică și schimbările sociale, de transport și de mobilitate, mediu, schimbările
climatice și resurse.
Schimbări:
Poziţia nouă în Europa, după extinderea estică. Populaţia cu înaltă calificare pe piaţa muncii. Logistică și
distribuţie locaţie.
Riscuri:
Concentrarea populaţiei în aglomerări și extindere legată de zona de decontare.Conflicte între turism și
agricultură în regiunile rurale.Creşterea potenţialului de riscuri naturale.Creşterea concurenţei între oraşe și
regiuni.Expansiunea de locuinţe.Creşterea specializării regionale.
O lucrare de amenajare a teritoriului nu există în Austria; politicile naţionale cu un
impact direct asupra dezvoltării regionale și urbane sunt activităţi de planificare în principal
sectoriale ale unor ministere federale: Cancelaria Federală (se ocupă cu promovarea dezvoltării
regionale), Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (responsabil pentru drumurile federale,
râuri și aeroporturi, finanţarea activităţilor de inovare și cercetare), Ministerul Afacerilor
Economice .60
În Republica Moldova, politicile urbane și regionale trebuie să se adapteze la
transformările neobişnuit de mari, în timp ce se confruntă cu o combinaţie specială de probleme
externe și interne, cum ar fi: tranziţie politică post-sovietică și post-socialistă (impactul fiind
destabilizator din cauza conflictelor politice de partid); declinul economic, problemele
structurale ale economiei (cea mai săracă ţară din Europa, datorită prăbuşirii pieţelor sovietice,
58
H.K. Anheier, Cultural Policy and Governance în a New Metropolitan Age. The Cultures and Globalization Series, Vol. 5. London: Sage, pp.
73-86, 2012
59
Martí, J., and Pascual, J. Agenda 21 for culture: State of affairs and perspectives, în J. Pascual (ed.), Cities, Cultures and Developments. Report
no. 5. Barcelona: Committee on Culture of UCLG., 2009
60
http://www.graz.at/cms/beitrag/10023910/425976 (zoning plan)
26
prin întârzieri în modernizare și un nivel scăzut al fluxurilor economice); schimbări nefavorabile

în structura spaţială (urbană).61
Dezbaterile sunt despre posibilele soluţii la aceste probleme; acestea ridică problema
dezvoltării durabile (urbane), argumentele pro și contra de dezvoltare de-a lungul „polilor de
creştere”, problema regionalizării și a centrelor regionale (cu roluri urbane în general), precum și
sarcinile legate de trecerea de la planificarea socialistă centralizată la cea de tip UE prin
planificare spaţială (urbană).62 „Dezvoltarea de instrumente de sprijin socio-economice de
creştere, convergenţa și parteneriatele între oraşele mici trebuie să încurajeze spiritul
antreprenoriatului în zonele rurale”.63
Planificarea strategică cu o perspectivă spaţială (regională) a început la începutul anilor
2000, după epoca de planificare centralizată socialistă, urmată de abordarea „piaţa rezolvătotul”.
Strategia Naţională de Dezvoltare Regională în baza legii privind dezvoltarea regională din 2006
reprezintă un singur tip de planuri. Economiştii locali și organizaţiile internaţionale și companiile
facilitează răspândirea unei noi abordări a planificării strategice.64 Cu toate că audierea publică
cu privire la pregătirea documentelor de dezvoltare spaţială este o obligaţie legală, legea nu
specifică modul în care o astfel de audiere publică va fi organizată / implementată. O problemă
generală cu care se confruntă planificarea urbană / regională este că vechiul mod de gândire încă
predomină și că întregul proces de planificare este în tranziţie. Legislaţia de utilizare a terenurilor
nu poate ţine pasul cu nevoile care au apărut în urma privatizării care afectează oraşul de capital
într-o mare măsură.
În Slovacia, Sistemul planificat central a produs dezechilibre socio-spaţiale prin
stimularea urbanizată industrializată, concentrându-se pe locuinţe, transport și servicii publice de
dezvoltare în centrele urbane majore. 65 În urma restructurării economice, şomajul, sărăcia și
problemele sociale (criminalitatea și delincvenţa) au dus la fenomene omni-prezente în oraşe, s-a
concentrat tot mai mult în zonele urbane, în ansamblurile de locuinţe dărăpănate. Densitatea
populaţiei este încă relativ ridicată în oraşele slovace, nu pot fi remediate cu uşurinţă: există o
lipsă de teren pentru dezvoltarea proprietăţii iar preţurile sunt ridicate. Între timp, zonele
industriale extinse au rămas insuficient utilizate, reflectă dezechilibrul relaţiilor de putere,
existente în modelarea spaţiilor urbane. Restructurarea economică a ridicat noi probleme de
mediu, prin creşterea congestionării traficului, și pierderea terenurilor agricole.66
Autoritate regională: entităţile definite din punct de vedere legal; au relaţii clar stabilite la statul
central; sunt conduse de organisme alese, au venituri și funcţiile lor în amenajarea teritoriului, în
dezvoltarea și furnizarea de servicii la scară regională (educaţie, sănătate, sistem rutier, servicii
sociale, de promovare a turismului); instituţiile administraţiei teritoriale ale ministerelor sunt
ajustate la acest cadru teritorial.
Statul-naţiune are încă un rol-cheie în controlul resurselor prin intermediul politicilor și
instituţiilor sectoriale; în acest fel, încă mai există un control strict asupra dezvoltării urbane prin
intermediul instituţiilor administraţiei de stat (Ministerul Culturii are statutul de protecţie a
patrimoniului cultural) prin finanţe (sisteme de grant pentru dezvoltare; finanţarea consumului
colectiv pe bază normativă).
61
Conceptul de dezvoltare urbană durabilă a Republicii Moldova (Proiect) - Elaborat cu suportul financiar al UNDP Moldova în cadrul
Proiectului “Moldova Fermecatoare”. Chișinău, decembrie 2004
62
Ivascenco, G. Moldova are nevoie de politici de urbanizare durabilă. 2004
63
Nagy, Gábor, Transnational comparison of national policies and planning systems (WP3/Action 3.2.), Integrated Urban Development of
Vital Historic Towns as Regional Centres în South East Europe South east Europe Transnational cooperation programme (ViTo/SEE
EoI/A/169/4.1/X), 2011
64
http://www.habitatmoldova.org/about.htm , http://www.histurban.net/
65
Buček, J. Slovacia. În: van Kempen, R.-Vermeulen, M.- Baan, A. Probleme urbane și a politicilor urbane în noile state membre ale UE.
Aldershot, Ashgate. 79-108, 2005
66
Smith, A. Regiuni, spații de practica economică și diversele economii din Noua Europă. Europeană Studii Urbane și Regionale 11 (1), pp. 9-
25, 2004
27
Primul caz CONCRET

District Urban durabil, Kronsberg, Hannover, Germania
Este recunoscut că Germania este naţiunea lider în lume în ceea ce priveşte mişcarea de a
crea o societate socială/ ecologică/tehnologică durabilă.67
Kronsberg este un district urban de înaltă densitate, care demonstrează cu succes
integrarea aspectelor tehnologice, sociale și ecologice de proiectare a unei comunităţi durabilă.
Acesta este caracterizat prin:
1. O Structură Urbană, compusă dintr-un plan urban pentru cinci cartiere mixte concepute
pentru a adăposti o populaţie socială diversă de 15.000 de persoane în 6.000 unităţi de
locuit energetice (la 47 de unităţi pe metru ).
2. O Legătură Multi-Modal de Transport, oferind conexiuni de la centrul expoziţional Expo
din apropiere, înspre centrul oraşului Hanovra prin intermediul unei linii feroviare uşoare,
prin mersul pe jos sau prin trasee pentru/cu biciclete, având o rețea de drumuri bine
conectate.
3. Aşezăminte publice diverse, inclusiv o şcoală primară, sală de sport și terenuri de sport, o
şcoală cuprinzătoare, trei centre de îngrijire de zi, un centru de tineret, săli de întâlnire, un
centru de artă și multi-servicii în folosul comunităţii, un centru de sănătate, un centru
comercial, aflat la întâlnirea dintre două cartiere.
4. Ecologic Landscape Design („oraş grădina”), care maximizează la faţa locului retenţia
apei de ploaie, o reţea variată de trasee pietonale care leagă toate spaţiile verzi și de
agrement în cadrul fiecărui bloc de locuinţe.
5. O formă de Agricultură urbană conţine o fermă ecologică, produse lactate de
măcelărie/lactate, fabrici de bere, produse de panificaţie, case pentru proprietarii de
afaceri și a lucrătorilor agricoli, un han pentru participanţii la atelierele de lucru.
Efectele negative ale dezvoltării convenţionale: Problema apei de ploaie
Pentru a continua orice tip de dezvoltare în zona Kronsberg, oficialii oraşului au decis că
mai întâi ar fi necesar să se creeze o absorţie a apei de ploaie și un concept de drenaj care să
garanteze faptul că dezvoltarea de densitate compactă care a fost dorită nu afecteze în mod
negativ hidrologia zonei. Având în vedere faptul că geologia Kronsberg se caracterizează prin
soluri calcaroase din lut aproape impermeabile, s-a realizat că ar fi dificil de înfăptuit acest lucru
mai ales pentru dezvoltarea zonei propusă.
Proiectarea și Conceptul de management
Abordarea convenţională a gestionării apei de ploaie este de a aduna scurgerile de apă de
pe acoperişuri, din locurile de parcare și din alte suprafeţe impermeabile să se canalizeze cât mai
repede posibil, printr-o ierarhie de conducte subterane aflate la distanţă de bazinele de retenţie.
Dar acest sistem este destul de costisitor, această abordare conduce la un eşec sistemic de a
reîncarcă în mod adecvat acviferele subterane în/şi din jurul aşezărilor umane. Abordarea
standard, pentru proiectarea și gestionarea apelor pluviale este o abordare de inginerie care
tratează apa de ploaie ca o problemă care trebuie rezolvată, mai degrabă decât ca o oportunitate
de a fi stopată. Pentru a se realiza aceste obiective de design vizionar ar trebui să existe un
parteneriat între oficialii oraşului, care sunt responsabili pentru susţinerea viziunii de ansamblu
și dezvoltarea infrastructurii publice, și dezvoltatorii din sectorul privat, responsabili pentru
proiectarea și construirea blocurilor de locuit și a spaţiile deschise.68
În 1992, un concurs internaţional de design a avut loc, în scopul de a genera concepte
pentru planificarea și dezvoltarea zonei de comerţ din Hannover existente. Cei care au câştigat
proiectul au propus crearea unui district compact, cu străzi limitate care separă de natură,
67
Aitken, Donald W. Germany Launches Its Transition: How One of the most Advanced Industrial Nations is Moving to 100 Percent Energy
From Renewable Sources, Solar Today, March/April, pp 26-29, 2005
68
Rumming, Karin, Hannover Kronsberg Handbook: Planning and Realization . Leipzig: Jutte-Messedruck Liepzig GmbH, pp 22, 23, 2004
28
versantul superior al dealului Kronsberg. Acest sistem, propune utilizarea a cinci coridoare verzi
transversale pentru a lega marginea urbană a cartierelor cu natura conservată de-a lungul dealului
Kronsberg. S-a propus dezvoltarea unor trasee regionale parcurse pe jos și cu bicicleta, pentru a
creşte numărul și varietatea biotopurilor locale și biodiversitatea globală a întregii zone, prin
crearea unor zone umede, păşuni/plante sălbatice, prin extinderea pădurilor cu diferite specii de
arbori locale. Acest plan a fost consacrat în planul urbanistic zonal asigurându-se conservarea
naturii „sălbatice”, care va fi o parte integrantă a districtului zonei urbane din Kronsberg.69
Inovaţia arhitecturală cea mai notabilă din Kronsberg este „SolarCity”, o comunitate
rezidenţială care utilizează colectoare solare termice şi un rezervor mare de apă, parţial îngropat
pentru a colecta și stoca apa fierbinte în exces, colectate în timpul verii în zile fierbinţi pentru
utilizarea apei în timpul iernii.70
Consumul de resurse și efectele acestuia asupra mediului pe durata ciclului de viaţă al
unei clădiri pot fi reduse prin următoarele mijloace:
- promovarea unei mai bune proiectări, prin care să se pună în balanţă utilizarea resurselor,
pe de o parte, și necesităţile și funcţionalitatea clădirilor, pe de altă parte, și care să ţină
cont de scenariile de demontare;
- mai bună planificare a proiectului, care să asigure utilizarea într-o măsură mai mare a
unor produse eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și din punct de vedere
energetic;
- promovarea unui proces de fabricaţie a produselor de construcţie care să fie mai eficient
din punctul de vedere al utilizării resurselor, de exemplu, prin utilizarea unor materiale
reciclate, prin reutilizarea materialelor existente și prin utilizarea deşeurilor drept
combustibil;
- promovarea unor lucrări de construcţie și renovare mai eficiente din punctul de vedere
al utilizării resurselor, de exemplu prin reducerea volumului de deşeuri din construcţii
şi prin reciclarea/reutilizarea materialelor și a produselor, în scopul diminuării cantităţilor
de deşeuri depozitate.
CAPITOLUL III. Măsuri privind reducerea impactului construcţiilor din beton armat
asupra mediului.
Reciclarea deşeurilor din construcţii și demolări poate conduce la importante beneficii în

materie de resurse și de mediu. De exemplu, în ceea ce priveşte utilizarea metalelor, s-a observat
o reducere globală a impactului asupra mediului de peste 90 % în cazul aluminiului şi cuprului și
de aproximativ 15 % în cazul oţelurilor slab aliate.71
Betonul este materialul cel mai frecvent utilizat la construcţia clădirilor și reciclarea să
contribuie la reducerea cantităţilor de resurse naturale epuizate și de deşeuri depozitate. Betonul
pot fi deseori reciclat pe şantierele de demolări sau construcţii, în apropierea zonelor urbane unde
va fi reutilizat, ceea ce determină reducerea cererii de transport, realizarea de economii de costuri
și reducerea emisiilor aferente.72
Betonul reprezintă cealaltă parte a monedei schimbărilor climatice. Poate crea clădiri
extrem de eficiente energetic. Acest lucru poate reduce dramatic emisiile totale de gaze cu efect
de seră, deoarece utilizatorii acestor structuri consuma mai puțină energie pe bază de
combustibil. carbonatarea poate duce la reabsorbția la fel de mult ca jumătate din emisiile de
calcinare asociate cu porțiunea de ciment din beton. Beton ca o aplicație de pavaj utilizează mult
69
Farr, Douglas, Sustainable Urbanism: Urban Design with Nature, op. cit. pp 242-245, 2001
70
Schottkowski-Bähre, Inge, Modell Kronsberg: Sustainable Building for the Future, City of Hannover, 2000
71
Instrumentul de proiectare ecologică OVAM Ecolizer 2.0 http://www.ecodesignlink.be/images/filelib/EcolizerEN_1180.pdf., 2014
72
„The Cement Sustainability Initiative”, Consiliul mondial de afaceri pentru dezvoltare durabilă, ISBN 987-3- 940388-49-0, 2013
29
mai puțină energie pentru o plasare decât alte materiale de pavaj. din cauza betonului durata
lunga de viata, energia folosită pentru reparații, întreținere și înlocuire este redusa drastic,
precum și emisiile asociate.73
Betonul este utilizat într-o gamă largă de aplicații, de la locuințe la diferite infrastructuri.
Provocările pentru beton ca material și în metodologia betonarea sunt mereu în expansiune.
Amestecurile pentru constructii din beton regulate sunt in mod curent agenti antrenor de aer.
Amestecurile chimice au devenit o componentă esențială a betonului modern, datorită capacității
lor de a satisface cerințele de materiale îmbunătățite și pentru o mai bună beton și cimentare.74
Conform Agenției SUA pentru Protecția Mediului (US EPA), pierderile din construcții și
demolări, alcătuite în principal din beton, asfalt, lemn, gips, metale, a fost estimată la 325 de
milioane de tone în 2003. Dar Aceste deșeuri trebuie transportate, astfel consumarea de energie
duce catre poluare. Reciclarea betonului este un proces relativ simplu. implică ruperea,
îndepărtarea și zdrobirea betonului existent în materiale de mărime specifică și de calitate.
Reciclarea betonului economisește spațiul depozitat de deșeuri. Utilizarea de nisip
fabricat, nisip dragat și deșeuri miniere, în loc de nisip de râu este opțiune prietenoasă cu mediul.
O serie de alte produse secundare au fost folosite cu succes cu beton. Acestea includ nisip de
turnătorie, zgura cupolă pentru industriile de turnare din metal; nămoluri provenite de la
decantoarele primare de la fabricile de hârtie; îndepărtarea cernelurilor solide de la companiile
de hârtie de reciclare. Multe conuri de ciment mențin o normă de evacuare a apei iar minele
vechi abandonate s-au transformat în rezervoare uriașe apă.
Reciclarea materialelor are ca rezultat creşterea numărului de locuri de muncă în sectorul
demontării, al sortării și al reciclării materialelor de construcţie. Aceste activităţi sunt efectuate,
de obicei, la nivel local și ar crea locuri de muncă în întreaga Europă.
În ciuda faptului că reciclarea deşeurilor din construcţii și demolări ar putea avea
avantaje economice și ecologice importante, o mare parte din acestea sunt încă depozitate ca
deşeuri sau utilizate pentru rambleieri (umplerea golurilor după activităţile de construcţie sau de
excavare). În prezent, principalele materiale reciclate sunt metalele, datorită valorii lor ridicate
și a pieţelor existente. Reciclarea multor altor părţi din deşeurile provenite din construcţii și
demolări se confruntă adesea cu două disfuncţionalităţi distincte ale pieţei: costul daunelor aduse
mediului nu este integrat nici în taxele de depozitare a deşeurilor, nici în costul materialelor noi,
fapt care poate duce la o situaţie în care materialele reciclate sunt mai costisitoare decât cele noi,
și existenţa unor stimulente divergente în lanţul valoric al deşeurilor provenite din construcţii și
demolări, în care costurile de demontare, separare și transformare a deşeurilor apar, în general, în
faza de demolare, în timp ce posibilele beneficii legate de utilizarea materialelor reciclate apar de
obicei în faza de producţie. Aceste disfuncţionalităţi ale pieţei și lacunele infrastructurii de
gestionare a deşeurilor din numeroase state membre împiedică investiţiile în operaţiunile de
demontare și separare, depozitarea ca deşeuri sau rambleierea rămânând alternativele preferate.
Prin urmare, societăţile de demolări se confruntă cu incertitudini în ceea ce priveşte cererea,
chiar dacă preţul materialelor reciclate ar putea garanta profituri pentru producător. Pieţele nu
dezvoltă economii de scară și cantitatea de materialele reciclate furnizată nu corespunde cererii
potenţiale din partea întreprinderilor de produse pentru construcţii. În unele cazuri lipsesc încă
tehnologiile necesare care să asigure că materialele reciclate îndeplinesc toate cerinţele tehnice,
de siguranţă și de mediu privind produsele pentru construcţii. În plus, uneori lipsesc proceduri de
certificare adecvate care să ateste că materialele reciclate îndeplinesc toate cerinţele necesare.
73
Carter, T. B. Sustainability and cement: Making it cleanly and using it greenly. Paper 228, Air and Waste Management Association, June 2007
74
Aitcin, P. C. Binders for durable and sustainable concrete. London: Taylor & Francis, pp. 500 , 2008
30
Proceduri de evaluare75
- Evaluarea impactului asupra mediului (E.I.M.)
- Bilanţul de mediu (B.M.)
- Analiza riscului (A.R.)
- Analiza ciclului de viaţă (A.C.V.)
Atributele de bază ale EIM coincid cu atributele unei politici moderne a mediului. EIM este un
proces:
 Anticipativ - care urmăreşte ca problemele ecologice să fie luate în considerare încă din
fazele incipiente de demarare a unor noi obiective şi activităţi majore, cu impact asupra
mediului;
 Integrator - deoarece integrează consideratele ecologice în faza de proiecte, contribuind
la respectarea cerinţelor dezvoltării durabile;
 Tehnic şi participativ - deoarece imbină colectarea, analizarea şi utilizarea unor date
tehnice şi stiinţifice cu consultarea publicului şi autorităţilor cu atribuţii în domeniul
protecţiei mediului înconjurător;
Tabel 3.1. - Procedura de evaluare a impactului asupra mediului

Date de inventar Modele de evaluare Efecte secundare
asupra mediului Asupra mediului
Parametri de model
Bilanţurile de mediu constau în investigarea unor probleme deosebit de complexe. Pentru

realizarea bilanţurilor de mediu se disting trei etape de analiză:
• identificare
• estimare
• evaluare
Bilanţurile de mediu se realizează în două variante76:
• bilanţ tehnologic de mediu(ingineresc)
• bilanţ procedural - de mediu de nivel 0;
- de nivel 1;
- de nivel 2;
Analiza de evaluare a riscurilor presupune cuantificarea efectelor potenţiale a surselor de risc,
efectuată în cadrul etapei de evaluare a riscului, clasificarea riscurilor şi analiza lor din punct de
vedere al posibilităţii de acceptare, care se realizează în etapa decaracterizare a riscurilor.
Această analiză de risc include următoarele faze:
• identificarea surselor de risc, a pericolelor potenţiale
• analiza preliminară a surselor de risc
• estimarea riscului
Analiza ciclului de viaţă este un instrument complex de evaluare şi optimizare, utilizat curent pe
plan mondial pentru imbunătăţirea performanţelor de mediu şi facilitarea procesului de decizie.
În fazele reprezentative ale obţinerii şi utilizării unui produs, începând cu extracţia materiei
prime, fabricarea produsului, utilizarea, transportul şi pană la depozitarea finală.
Riscul poate fi exprimat în funcţie de două criterii: frecvenţă şi gravitate. Aceste criterii
au fost corelate prin curba lui Farmer.
75
Micle, V., Neag Gh., Procedee şi echipamente de depoluare a solurilor şi apelor suterane, Editura U.T.Press, Cluj-Napoca, 2009
76
Dumitrescu, I., Poluarea mediului, Editura Universitas, Petroşani, 2005
31
DOMENIUL 3
DOMENIUL 1 DOMENIUL 2
Risc colectiv
Risc individual Risc mediu
Risc major
în viaţa din timp în
cotidiană timp
Figura 3.1. - Curba lui Farmer

Sursa: BODA, Dana-Mioara, Studiu privind evaluarea impactului şi a riscului poluării solului produsă prin
activităţile specifice industriei metalurgice , Conferinţa naţională multidisciplinară „Profesorul Pavel Dorin-
fondatorul hidroenergeticii româneşti”, Sebeş, 2010
Se utilizează mai multe metode de evaluare a riscului, fiecare dintre acestea se sprijină pe
studiul pragmatic, comparativ a mai multor situri, utilizând criterii bine definite, stabilite în timp.
Metodele cunoscute descompun teoretic mediul natural în: apă de suprafaţă, apă
subterană, aer şi sol-subsol, acesti factori fiind analizaţi prin prisma sursei, vectorului şi ştiinţei.
Cele mai cunoscute metode de evaluare a riscului aferent siturilor poluate sunt:
Metoda HRS (Hazard Ranking System) - a fost elaborată la începutul anilor 1980, de către
Agenţia de Protecţie a Mediului (EPA) din statele Unite ale Americii. În principiu, metoda
constă în aprecierea riscului aferent unui sit poluant prin note cuprinse în intervalul numeric 0 ÷
100. Aceste note sunt proporţionale ca mărime cu gradul de periculozitate generat de poluare.
Sistemul naţional canadian de clasificare a locurilor contaminate, propune atribuirea unei note
globale de apreciere a pericolului potenţial, determinat de un sit poluant.
Metoda Baden-Württemberg a fost concepută pentru a se evalua pericolul potenţial determinat de
“punctele negre” existente în landul german Baden Wurttemberg. Evaluarea pericolului potenţial
se face separat pentru apa subterană, apa de suprafaţă, sol şi aer, atribuindu-se, în fiecare caz,
note între 0 şi 6.
Metoda bavareză este o metodă calitativă şi a fost elaborată de Ministerul Mediului şi
Amenajării Teritoriului din Bavaria, în scopul repartizării siturilor poluate în clase cu priorităţi
diferite de depoluare. Se stie că o concentraţie foarte ridicată de metale grele într-un sol nisipos,
permeabil, are un impact mult mai pronunţat asupra mediului, decât aceeaşi concentraţie
prezentă într-un sol argilos, impermeabil. De asemenea, aceleaşi concentraţii de poluant în zona
nesaturată a unui oraş şi în zona nesaturată a unui deşert, nu vor avea aceleaşi consecinţe asupra
sănătăţii umane şi asupra factorilor de mediu.
32
După realizarea evaluări impactului şi a riscului asupra mediului urmează un proces

interactiv de luare a deciziei. În urma evaluării riscului, se ia decizia depoluării unui sit,
propunerile de depoluare pot fi prezentate în mai multe variante şi alternative, în funcţie de
opţiunile tehnologice luate în considerare, dar în egală măsură şi în funcţie de limitele tehnice şi
financiare proprii fiecărui caz în parte.
Este necesar să se găsească o soluţie acceptabilă între nivelul de depoluare solicitat,
calitatea vieţii populaţiei, echilibrul ecosistemelor locale şi disponibilităţile tehnico-financiare. O
dată fixate obiectivele depoluării, alegerea propriu-zisă a filierei de depoluare se face pe baza
unor criterii tehnice şi economice specifice.
Tabel 3.2. - Plan de execuţie a măsurilor şi de reducere a influenţelor negative asupra mediului
№ Măsuri Perioada (etapa) de execuţie Rezultat
Aerul atmosferic
Echipamentul pentru construcţii. CIW, E, C Menţinerea purităţii aerului şi protejarea
Întreţinerea utilajelor de construcţie sănătăţii angajaţilor şi a populaţiei din zonă.
şi transport. Motoarele cu Scăderea nivelului de gaze nocive din
combustie internă şi vehiculele atmosferă şi reducerea la minim a influenţei
pentru transport marfă trebuie negative asupra aerului atmosferic din
păstrate în stare bună, astfel încât să regiune.
nu permită creşterea emisiilor de
gaze.
Este interzisă supraîncărcarea cu CIW,C În timpul Menţinerea purităţii aerului şi a solului şi
pământ şi moloz a vehiculelor de încărcării protejarea sănătăţii angajaţilor şi a populaţiei
transport marfă. După concasare, din zonă.
aceste materiale devin surse
necontrolate de emisii de praf.
"Compactarea" modului de lucru al CIW, C Scăderea emisiilor de gaze nocive în
utilajelor de construcţie şi transport atmosferă.
prin interzicerea funcţionării Protejarea aerului şi a sănătăţii angajaţilor şi
motoarelor în afara orelor de lucru. populaţiei din regiune.
Prin folosirea unui sistem mobil de CIW, C Reducerea emisiilor de praf în aerul
pulverizare, în timpul construcţiei, atmosferic;
pentru a suprima emisiile de praf Prevenirea dispersiei deşeurilor.
în timpul anumitor operaţiuni /
încărcare - descărcare,
remorcare, formarea movilelor etc . /
Nivelul de umiditate al zonelor de CIW, C -În condiţii Protejarea aerului şi a sănătăţii angajaţilor şi
depozitare pentru materiale de meteorologice adecvate populaţiei din regiune. Reducerea emisiilor de
construcţii de tip vrac (în special, praf în aerul atmosferic.
nisip) şi a deşeurilor de construcţie în
condiţii de vreme uscată şi vânt
trebuie să fie mărit în vederea
reducerii emisiilor de praf
Maşinile pentru colectarea gunoiului CIW, C Prevenirea dispersiei materialelor şi
vor fi echipate cu prelate în timpul deşeurilor.
transportului pământului excavat,
a materialelor de construcţii, a
deşeurilor din construcţii etc.
Zonele de depozitare pentru materiale Imediat după încheierea Menţinerea purităţii aerului. Gestiunea
de construcţii de tip vrac trebuie să CIW, C deşeurilor
fie curăţate cu grijă imediat după
finalizarea lucrărilor de construcţie.
Monitorizarea radioactivă trebuie să P, CIW, E Menţinerea purităţii aerului.
includă măsurarea periodică a
activităţii ploii cu cenuşă
radioactivă şi a aerosolilor.
Apele uzate municipale urmează să CIW Prevenirea poluării apei şi solului.
fie evacuate într-o toaletă chimică sau
într-o groapă săpată în timpul
construcţiei înainte de conectarea
canalizării apelor reziduale din la
sistemul de canalizare. Pentru
contractarea unui operator al
instalaţiei de tratare a apelor
reziduale urbane pentru descărcarea,
transportul şi tratarea apelor reziduale
locale dintr-o fosă septică sau toaletă
chimică
Echipamentele electrice şi mecanice Е Gestionarea optimă a activităţilor din cadrul
trebuie să fie păstrate în stare bună. sitului.
33
Prevenirea poluării apelor de CIW, E Reducerea la minim a impactului sitului

suprafaţă şi a celor subterane în zonă. asupra apelor şi biodiversităţii din regiune.
Pentru a oferi monitorizarea
strictă a statusului radioactiv şi non
radioactiv al apelor de suprafaţă şi
subterane din zona sitului şi a
apelor subterane, a apei de ploaie şi a
apelor reziduale din cadrul sitului .
Structurile de beton trebuie să fie P, CIW Prevenirea scurgerilor şi poluării apei şi
proiectate şi implementate cu beton solului.
impermeabil.
Oferă platforma specială pentru P, CIW, C Prevenirea contaminării solului şi apelor cu
utilajele de construcţii utilizate pentru ulei.
a asigura împiedicarea poluării apelor
de suprafaţă şi subterane cu produse
petroliere
Vor fi create instrucţiuni de P, CIW, E, C Limitarea riscurilor pentru sănătatea umană şi
funcţionare pentru echipamente şi va periclitarea componentei de mediu.
fi controlată implementarea
acestora în vederea protejării
componentelor de mediu.
Evitaţi contaminarea apelor CIW, E, C Reducerea la minim a impactului sitului
receptoare în urma activităţii apei de asupra apelor şi biodiversităţii din regiune.
ploaie, a drenării şi apelor reziduale. Prevenirea pericolelor asupra sănătăţii pentru
populaţia din regiune.
Controlul strict şi gestiunea Е Asigurarea eficienţei activităţii şi îndeplinirea
proceselor tehnologice care urmează tuturor cerinţelor legislaţiei curente
să se desfăşoare . Echipamentele vor
fi păstrate în stare bună de
funcţionare.
P – planificare; C,IW – lucrări de construire şi instalare; E – funcţionare; C – închidere
Betonul - este încadrat în codul 17 01 01 în conformitate cu H.G. 865/2002 privind

evidenţa gestiunii deşeurilor inclusiv deşeurile periculoase, categoriile de deşeuri inerte
provenite din demolări.
Recuperarea include activităţile de colectare, transport, stocare, selecţionare şi prelucrare
(condiţionare) a anumitor deşeuri şi componenţi ai acestora. Deşeul recuperat poate fi introdus
într-un flux tehnologic prin reciclare internă sau reciclare externă.
Recuperarea agregatelor reciclate din deşeuri de demolare se realizează prin procesul
umed şi procesul uscat. Instalaţiile tehnologice sunt staţionare, mobile şi semi-mobile. Sistemele
mobile se caracterizează printr-un flux tehnologic cu operaţiile principale : concasare primara,
clasare preliminară pentru eliminarea părţii fine, concasare secundară, separare magnetică şi
clasare finală.
Sistemele staţionare efectuează tratarea pe cale uscată sau umedă a deşeurilor de
demolare (pe principiul proceselor de preparare a nisipului şi în balastiere). Tratamentul umed se
efectuează cu operaţiile tehnologice care sunt prezentate în figura 3. Apa de spălare primară este
recirculată şi se foloseşte pentru aproape 50% din materialul supus tratamentului. Rezultă 65-
70% agregat utilizabil, 25-35% nisip (0-8mm) şi 3% reziduu sub formă de suspensie apoasă.
Agregatul obţinut printr-unul dintre cele două procedee este, în principal, constituit (provenit)
din beton, ceramică şi asfalt. În general, prelucrarea deşeurilor din beton, din demolări se
efectuează în centre sau unităţi care lucrează după procedeul umed sau uscat.
34
Centrul de recuperare a deşeurilor din demolări

‘Mate – Route’ Neyrtec – Franţa.
1) Excavator
2) Scarificator
3) concasor cu ciocane
4) alimentator
5, 6, 7) transportoare
8) post primar stocare
9, 10) transportoare
11) instalaţie de stocare cu ciururi
12) şarpantă şi tola sistemului de sortare
13, 14) transportoare
15) concasor cu ciocane
16) şarpanta şi tola concasorului
17,18) transportoare
19) instalaţie de sortare ciururi
20) şarpantă
21,22) transportoare
23) separator hidrodinamic
24) jgheab de alimentare
25) uscător
26) şarpanta pentru uscător
27) pasarelă
28) tablou electric
Figura 3.2. - Centrul de recuperare a deşeurilor din demolări ‘Mate – Route’ Neyrtec – Franţa.
Sursa: Biblioteca personală
35
Etapele tehnologice generale sunt:

a) Prelucrarea primară, prin concasare şi sortare a agregatului grosier, utilizabil în lucrări de
fundaţii, ramblerie, terasament.
b) Prelucrarea secundară, prin concasare şi sortare secundară, cu obţinerea de agregat
reciclat pentru stratul de bază, în lucrări de drumuri.
c) Purificarea (mai puţin sau mai mult elaborată, în funcţie de performanţele impuse
agregatului) constă în operaţii de separare manuală a impurităţilor grosiere, deferizare,
separare hidraulică (spălare) a fracţiunii fine, separare prin flotaţie a fracţiunii uşoare şi
foarte fine.
Un centru industrial de tratare uscată se caracterizează prin trei unităţi (instalaţii principale)
care efectuează:
clasarea (sortarea) preliminară, concasarea într-o singură treapta, clasarea în curent de aer. În
acest centru materialul este sortat pe cinci fracţiuni, înainte de separarea fracţiunilor
granulometrice, în curent de aer, datorita interferenţei între mineralele grele şi cele uşoare.
Fracţia fină (0 – 0,2mm) se elimină şi urmează clasarea, în curent de aer a fracţiunii (0,2 –
45mm). Materialul rezidual nefolosibil conţine şi praf colectat de la separatorul pneumatic.
Agregatul utilizabil obţinut reprezintă aproape 65% din cantitatea totală de deşeu tratat.
Centrele de reciclare a betonului din demolări îşi găsesc justificarea economică într-un
sistem de piaţă, care include, pe cât posibil, intervenţiile publice, subvenţiile sau constrângerile
în activităţile de vânzare/cumpărare a deşeurilor. Deşi costurile de prelucrare a deşeurilor din
demolări în construcţii, sunt cu aproximativ 30% mai mari decât cele pentru prelucrarea
agregatelor naturale, costul ridicat de transport al acestora, la distanţe de peste 100 km, oferă
avantaje agregatului reciclat pentru valorificarea în plan local (cu puţine resurse naturale).
Substituirea agregatelor naturale cu agregate reciclate, betoane rutiere, betoane
decorative, există o experienţă pozitivă obţinută în realizarea betoanelor pentru fundaţii, pereţi,
elemente de zidărie. Aceste domenii de utilizare a agregatelor reciclate sunt totuşi destul de
limitate, în fapt, pentru că intervin factori privind:
 Insuficienta cunoaştere a aplicaţiilor betonului reciclat de către parametrii realizării
construcţiei – proiectanţi, arhitecţi, antreprenori.
 Neîncrederea celor care, deşi au cunoştinţă de posibilităţile de aplicare ale betonului
reciclat, îl consideră incert din punct de vedere calitativ.
 Aspecte economico-financiare esenţiale, restrictive, prin costurile ridicate ale recuperării
agregatelor de demolare la parametri de calitate standard.
În ce priveşte evitarea primelor două aspecte limitative, se propune:
 Realizarea de perscripţii pentru betoane obţinute cu agregate reciclate, acceptate de toţi
factorii interesaţi.
 Deschiderea unor şantiere, cu rol demonstrativ, de lucrări de beton reciclat, care să
permită lansarea unei companii de informare sesibilizare, suficient de convingătoare.
Deşeurile din construcţii şi demolări formează cea mai mare parte din totalul cantităţilor
deşeurilor produse. Şi pentru ele, ca şi pentru alte deşeuri, este valabilă, conform legislaţiei UE,
obligaţia de separare şi valorificare. Tocmai în perspectiva unei valorificări ulterioare, separarea
merită facută la locul de producere, deoarece astfel pot fi obtinuţe următoarele rezultate:
 prezervarea rezervelor de materii prime minerale;
 diminuarea uzurii depozitului ecologic;
 diminuarea consumului de spatiu din peisaj, prin renuntarea la suprafetele pentru
depozitarea resturilor de nisip şi pietriş, şi deci păstrarea imaginii peisajului şi
prezervarea calităţii pânzei freatice.
Din cele prezentate mai sus rezultă faptul că, la deşeurile din construcţii şi demolări,
există pe de-o parte un mare potential de valorificare şi pe de altă parte un potential de eliberare
36
de substantele toxice. Mai adaugăm că valorificarea deşeurilor nu este benefică doar din punctul
de vedere al managementului deşeurilor, ci şi din perspectiva economiei întreprinderilor.
Redefinirea scopurilor de management al deşeurilor poate fi astfel sprijinită, astfel încât
la instalaţiile de salubrizare, deşeurile valorificabile din aceste grupe să fie excluse de la primire
şi/sau să se perceapă, pentru astfel de deşeuri, taxe cu un cuamtum peste medie.77
O perioadă lungă de timp s-a considerat că betonul prezintă o mare durabilitate, fiind
comparat, sub acest aspect, cu „rezistenţa şi durabilitatea pietrei naturale“.
Pe măsură ce nivelul cunostinţelor despre caracteristicile mecanice, fizice şi chimice
ale betonului au crescut şi s-a cumulat o anumită experienţă privind performanţele structurilor
de beton situate în medii agresive, conceptul de durabilitate a căpătat semnificaţii deosebite.
S-a constatat astfel că atât elementele din beton simplu, cât şi cele de beton armat,
situate în medii cu agresivitate chimică, precum şi cele aflate în condiţii normale de
exploatare, suferă degradări după o anumită perioadă de timp.
Din cauza acestui proces de deteriorare, durata de serviciu a unei construcţii este
limitată. După un anumit număr de ani, starea tehnică a clădirilor trebuie analizată
pentru a se stabili măsurile de remediere, consolidare sau, în situaţie extremă, de demolare
parţială sau totală.
Pentru soluţionarea aceluiaşi gen de probleme, la construcţii diferite, s-au utilizat
soluţii constructive şi tehnologii de execuţie diferite, impuse de modul de alcătuire, vechimea
şi starea construcţiei, de posibilitatea sau imposibilitatea întreruperii fluxului tehnologic al
structurii, precum şi de caracteristicile materialelor din care a fost realizată.
Coroziunea unei structurii, se produce de la suprafaţă spre interiorul betonului şi se poate
clasifica în 3 tipuri.
a). Coroziunea de tipul I- în care se produc dizolvări selective parţiale ale pietrei de ciment şi
spălarea părţilor dizolvate; aici se încadrează acţiunea apei lipsită de duritate, care produce
decalcifierea pietrei de ciment şi transformarea ei în geluri hidratate. Hidroxidul de calciu
Ca(OH)2 este dizolvat şi scos din beton prin difuziune, sub formă de eflorescenţă de culoare
albă. Concentraţia de Ca(OH)2 scăzând , se produce hidroliza hidrosilicaţilor şi apariţia unor noi
cantităţi de Ca(OH)2 ; fenomenul se repetă şi poate continua până la dezagregarea betonului.
b). Coroziunea de tipul II- se caracterizează prin reacţii chimice între substanţele conţinute în
mediul agresiv şi unele componente ale pietrei de ciment; ele dau naştere la compuşi solubili ce
pot fi antrenaţi afară din beton, sau la compuşi nesolidificabili. În această categorie intră acţiunea
apelor cu CO2.78 Apele încărcate cu H2CO3 reacţionează cu Ca(OH)2 dând în final bicarbonatul
de calciu Ca(HCO3)2 , care este solubil şi poate fi spălat din beton. Toţi acizii mijlocii şi tari în
soluţii apoase , sărurile de amoniu, apele cu deşeuri de la fabricarea celulozei sau zahărului ,
uleiurile, grăsimile, soluţiile de săruri de magneziu etc., dau coroziuni de acest tip.
c). Coroziunea de tipul III- se datorează acumulării în piatra de ciment a unor săruri care prin
cristalizare îşi măresc volumul sau expandează , înving coeziunea betonului , îl fărâmiţează şi îl
distrug. Acest gen de coroziune îl manifestă soluţiile de sulfaţi – apele subterane de pe lângă
zăcămintele de ghips, gazele de ardere bogate în SO2 şi vaporii de apă , soluţiile concentrate de
CaCl2. Protecţia împotriva coroziunii betonului presupune în primul rând folosirea unor
compoziţii de betoane corespunzătoare şi a unor componenţi – ciment, agregate – rezistente
la acţiunea corozivă. 79 Ea se realizează şi prin obţinerea unor straturi protectoare bituminoase ,
răşini sau sau prin placarea cu materiale anticorozive.
Agresiunea chimică este unul din factorii principali întâlniţi la construcţiile de beton
armat din industria chimică. Agresivitatea chimică se analizează la nivelul :
- infrastructurii de beton armat, unde ea se compară prin număr de unităţi pH şi
77
Gheorghe, M., Valorificarea deşeurilor şi subproduselor industriale în construcţii. Bucureşti, Editura Matrix Rom, 1999
78
Paşca, Remus Emil, Tehnologia reabilitării clădirilor Editura UT Pres, Cluj-Napoca 2004
79
Oneţ T., Durabilitatea betonului armat , Editura Tehnică, Bucureşti, 1994
37
concentraţie (mg/1).
Ea depinde de :
- coeficientul de filtraţie al pământului
- presiunea apei asupra fundaţiei
- procentul de armare al betonului
- masivitatea fundaţiei
- gradul de impermeabilitate al betonului
- natura cimentului
- suprastructurii de beton armat unde se identifică prin :
- concentraţia gazelor ( mg/m3 aer )
- umiditatea relativă a aerului (%).80
Coroziunea betonului şi a armăturilor acestuia este un factor important care afectează
viaţa fiecăruia dintre noi prin pierderile de material şi cheltuielile legate de dezafectarea şi
demolarea construcţiilor nesigure, supradimens ionarea elementelor sau a părţilor acestora,
intreţineri şi reparaţii curente, intreţinerea şi protejarea echilibrului mediului natural, sau prin
cheltuieli indirecte datorate fluctuaţiei productivităţii, consumurilor suplimentare, intarzierilor în
trafic. Pentru reducerea efectelor coroziunii asupra armăturilor, se propune inlocuirea armăturilor
din oţel neprotejat cu cele din oţel protejat prin zincare termică, mult mai rezistent la coroziune.81
În SUA, Australia, Singapore, importante cantităţi de oţel-beton au fost zincate
termic şi utilizate în special la construcţia unor structuri de interes naţional cum a r fi: poduri,
tunele, structuri aflate în zone marine, aeroporturi, structuri industriale şi militare.
Din punct de vedere electrochimic zinca rea termică a fost repede acceptată ca metodă de
protecţie anticorozivă a armăturii de oţel dar apărut şi controverse. Un subiect foarte controversat
a fost influenţa negativă pe care ar avea-o zinca rea termică asupra aderenţei armăturii la
matricea de beton. în urma reacţiilor zincului cu betonul proaspăt are loc degajarea hidrogenului.
Bulele de hidrogen determină formarea unor pori la interfaţa armătură – beton reducand
suprafaţa de contact şi determinand astfel reducerea aderenţei. Soluţia propusă pentru reducerea
hidrogenului degajat ar putea fi cromatarea armăturii zincate termic inainte de introducerea în
beton.82
Odată cu creşterea duratei de expunere, creşte şi pierderea de rezistenţă (aderenţa dintre
armătură şi beton ş i rez istenţa la intindere prin despicare).83
80
Peştişanu C.,Construcţii, ., Editura Didactica şi Pedagogică, Bucureşti 1995
81
Andrade C., Electrochemical aspects of galvanized reinforcement corrosion, in: Yeomans S. R. (Editor), Galvanized steel reinforcement în
concrete, Elsevier, pag. 111-144, 2004
82
Yadav A. P ., Electrochemical impedance study on galvanized steel corrosion under cyclic wet–dry conditions – influence of time of wetness,
Corrosion Science 46:169-181, 2004
83
Marder A. R., The metallurgy of zinc – coated steel , Progress în Materials Science 45:193-271, 2000
38
III.2. Legislaţia românescă versus legislaţia europeană

LEGISLAŢIA ROMÂNEASCĂ
Hotărâre a Guvernului privind gestionarea deşeurilor provenite din construcţii şi demolări

Secţiunea a 2-a. Motivul introducerii proiectului de act normativ
1.Descrierea situaţiei înaintea elaborării proiectului de act normativ
În scopul aplicării eficiente a măsurilor de gestionare a deşeurilor prevăzute în Strategia şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor aprobate
prin Hotrârea Guvernului nr. 1470/2004 şi în baza prevederilor art. 54 alin. 1 lit. A din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind
regimul deşeurilor, aprobat cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Mediului şi
Dezvoltării Durabile iniţiază o propunere de hotrâre a Guvernului, pentru gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi de construcţii şi
demolări.Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor a fost elaborată în conformitate cu responsabilităţile ce îi revin României ca urmare a
transpunerii legislaţiei europene în domeniul gestiunii deşeurilor.
Tipurile de deşeuri municipale generate pe teritoriul ţării sunt clasificate după cum urmează :
a. deşeuri municipale şi asimilabile, care reprezintă totalitatea deşeurilor generate, în mediul urban şi în mediul rural, din gospodării,
instituţii, unităţăi comerciale şi prestatoare de servicii (deşeuri menajere) ;
b. deşeuri stradale colectate din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii verzi ;
c. deşeuri din construcţii şi demolări ;
d. nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti ;
În anul 2005, cantitatea de deşeuri municipale colectat de către firmele specializate în activităţi de salubritate, a fost de aproximativ 7.025.256
tone. Din această cantitate, 6,65 % reprezintă deşeuri provenite din construcţii şi demolări.
Tabel 3.3. – Categorii de deşeuri
Categorii de deşeuri Cantitatea - %-
- tone -
Deşeuri menajere şi asimilabile 5.557.099 79,10
Deşeuri din servicii municipale 1.001.264 14,25
Deşeuri din construcţii şi demolări (inclusiv alte categorii de deşeuri 466.893 6,65
neclasificate)
Total 7.025.256 100,0
2. Schimburi preconizate
Prezentul proiect de act normativ urmăreşte realizarea unui sistem funcţional de gestionare a deşeurilor din construcţii şi demolări prin :
1) clarificarea responsabilităţilor factorilor implicaţi în sistemul de gestionare a deşeurilor din construcţii şi demolări ;
2) îndeplinirea obiectivelor strategice naţionale privind colectarea separată a deşeurilor din construcţii şi demolări;
3) obligativitatea existenţei unei evidenţe privind deşeurile rezultate din construcţii şi demolări (de la productor, valorificator până la eliminarea
lor prin depozitare, dacă este cazul), astfel încât să existe o bază de date cât mai exact care să reflecte realitatea existentă pe piaţă şi din care să
rezulte clar rata de colectare şi valorificare a acestei categorii de deşeuri ;
4) dezvoltarea sistemului de facilităţi în vederea eliminării corespunzătoare a deşeurilor ;
5) susţinerea legislativă şi financiară pentru reutilizarea şi reciclarea deşeurilor necontaminate din construcţii şi demolări ;
6) minimizarea şi reutilizarea deşeurilor din construcţii şi demolări, în măsura în care acestea nu sunt contaminate ;
7) selectarea, la locul de generare, a deşeurilor rezultate din construcţii şi demolări ;
8) tratarea deşeurilor contaminate din construcţii şi demolări în vederea recuperării sau eliminării corespunzătoare ;
9) recuperarea şi valorificarea material şi/sau energetic a deşeurilor rezultate din construcţii şi demolări;
10) aplicarea principiului “poluatorul plăteşte” şi responsabilizarea producătorului (obligaţia de a asigura sisteme de colectare la locul generării şi
includerea în autorizaţiile de construire sau în acordurile de mediu pentru proiecte publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea
activităţilor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, care pot avea impact semnificativ asupra mediului, a unor condiţii clare privind
modul de eliminare a deşeurile rezultate) ;
11) aplicarea unor sancţiuni sporite în cazul neconformării cu prevederile acestui act normativ ;
12) clarificarea privind modul de desfăşurare a inspecţiei şi aplicarea sancţiunilor, precum şi nominalizarea organelor de control responsabile cu
constatarea contravenţiilor.
În conformitate cu Legea nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, Ministerul Mediului şi Dezvoltării
Durabile (MMDD) supune dezbaterii publice proiectul de Hotărâre a Guvernului privind gestionarea deşeurilor provenite din
construcţii şi demolări.
HOTĂRÂRE A GUVERNULUI
privind gestionarea deşeurilor provenite din construcţii şi demolări
În baza prevederilor: art. 54 alin.1 lit. A al Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobat cu
modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Mediului şi Dezvolătrii Durabile iniţiază o
propunere în scopul aplicării eficiente a măsurilor de gestionare a deşeurilor prevăzute în Strategia şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor
aprobate prin HG nr. 1470/2004 cu modificările ulterioare, în temeiul art.108 din Constituţia României, republicat Guvernul României adoptă
prezenta Hotărâre:
Scopul
(1) Scopul acestei hotărâri este de a reduce cantitatea şi gradul de periculozitate a deşeurilor rezultate din activităile de construcţii şi demolări,
de creştere a gradulului de valorificare şi reciclare a acestora.
(2) Obiectivul este reducerea ponderii deşeurilor provenite din construcţii şi demolări, din totalul deşeurilor municipale depozitate.
Prezenta hotărâre se aplică deşeurilor rezultate din activităile de construire, renovare, reabilitare, reparare, consolidare, demolare a :
a) construcţiilor civile ;
b) construcţiilor industriale ;
c) structurilor edilitare
39
d) infrastructurii de transport ;
precum şi a activităilor de dragare şi decolmatare
Prevederile prezentei hotărâri se aplică de asemenea în situaţia unor dezastre naturale care au condus la generarea unor astfel de deşeuri.
Definiţiile unor termeni specifici utilizaţi în prezenta hotărâre sunt cele prevăzute în OUG nr.78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Semnificaţia termenilor utilizaţi în înţelesul prezentei hotărâri este următoarea :
a) deşeuri din construcţii şi demolări – deşeuri rezultate în urma activitatăilor specificate la art.2 alin. 1 în conformitate cu Lista Europeană a
Deşeurilor transpusă prin Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile,
inclusiv deşeurile periculoase ;
b) deţinătorul de deşeuri din construcţii şi demolări – productor de deşeuri ori persoană fizică sau juridică ce are deşeuri în posesie ;
c) deşeuri colectate din construcţii şi demolări : strângerea, sortarea şi/sau amestecarea deşeurilor, în vederea transportării lor ;
d) deşeuri sortate din construcţii şi demolări – activitatea de separare pe sortimente a deşeurilor ;
e) deşeuri tratate din construcţii şi demolări – totalitatea proceselor fizice, chimice şi biologice care schimbă caracteristicile deşeurilor, în
scopul reducerii volumului şi caracterului periculos al acestora, facilitând manipularea sau valorificarea lor.
(1) Gestiunea deşeurilor din construcţii şi demolări va fi cuprinsă obligatoriu în orice proiect care cuprinde activităţi enumerate la art.2 (1).
(2) Autorităţile competente pentru protecţia mediului stabilesc condiţii privind gestionarea deşeurilor rezultate din construcţii şi demolări în
cadrul acordurilor de mediu emise pentru proiectele publice sau private care se supun evaluării impactului asupra mediului, conform
reglementărilor legale.
(4) Gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări se realizează direct de către titularul activităţii sau prin transferarea responsabilităţii unei
terţe părţi autorizată de către autoritatea competentă pentru desfăşurarea activităţii/ activităţilor de colectare, sortare, transport, tratare,
valorificare, eliminare şi/sau depozitare a deşeurilor provenite din construcţii şi demolări.
(5) La eliberarea autorizaţiilor de construire sau de demolare, titularul activităţii este obligat să prezinte contractul încheiat cu o firmă
autorizată ce preia deşeurile rezultate din activitatea respectiv în vederea reciclării/ valorificării , eliminării, şi/sau depozitării, contract care să
prevadă şi cantitatea de deşeuri ce se estimează a fi evacuată.
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să transmită anual şi la cerere, situaţia centralizată a notificărilor în acest caz,autorităţilor
publice teritoriale pentru protecţia mediului.
Transportul deşeurilor provenite din construcţii şi demolări se face în conformitate cu prevederile Ordinului comun al ministrului agriculturii,
pădurilor, apelor şi mediului,ministrului trasporturilor, construcţiilor şi turismului, ministrului economiei şi comerţului nr. 2/211/118/2004
privind Procedura de reglementare şi control al transportului deeurilor pe teritoriul României, modificat şi completată de Ordinul ministerului
mediului şi gospodăririi apelor nr. 986/2188/821/2006 pentru aprobarea procedurii de reglementare şi control al transporturilor deşeurilor pe
teritoriul României.
Deşeurile sortate, provenite din construcţii şi demolări care sunt inerte, sunt acceptate în sectoarele amenajate în depozitele de deşeuri inerte,
conform Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de
acceptare a deşeurilor la depozitare.
Deşeurile sortate, provenite din construcii i demolri, contaminate cu substane periculoase, sunt acceptate în sectoarele amenajate în depozitele de
deşeuri periculoase, dacă se cunoaşte tipul substanţelor periculoase cu care sunt contaminate. Deşeurile de acelaşi sortiment sunt depozitate în
sectoarele amenajate în depozitele de deşeuri periculoase în funcţie de tipul substanţei cu care sunt contaminate.
Deşeurile periculoase din construcţii cu conţinut de azbest, pot fi acceptate şi în depozite pentru deeuri nepericuloase cu respectarea prevederilor
Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 95/2005.
În situaţiile în care în urma demolării unor construcţii rezultă cantităţi însemnate de deşeuri, sortarea acestora se va face la locul producerii,
urmând ca materialele ce se pot valorifica să poată fi utilizate în alte scopuri.
Producătorul de deşeuri este obligat să efectueze analiza deşeurilor generate, în situaţia în care există suspiciuni privind conţinutul de substanţe
periculoase, pentru a determina natura acestor substanţe, în scopul respectării condiţiilor de depozitare.
Tabel 3.4. - Comparaţie între legislaţia europeană şi legislaţia românească

Legislaţia europeană Legislaţia românească
Directiva Cadru privind deşeurile nr. 75/442/EEC Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr.
78/2000 amendată de Directiva nr.91/156/EEC privind regimul
deşeurilor
Hotărârea de Guvern 123/2003 privind aprobarea Planului
Naţional de etapă de Gestionare a Deşeurilor
Directiva nr. 91/689/EEC privind deşeurile Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr.
78/2000 periculoase privind regimul deşeurilor
Directiva nr.75/439/EEC privind uleiurile uzate, amendată de Hotărârea de Guvern nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor
Directiva nr.87/101/EEC şi de Directiva nr.91/692/EEC uzate, completată şi modificată de Hotărârea de Guvern 441/2002
40
Directiva nr.99/31/EC privind depozitarea deşeurilor Hotărârea de Guvern nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor
Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 867/2002
privind definirea criteriilor care trebuie îndeplinite de deşeuri
pentru a se regăsi pe lista specifică a unui depozit şi lista
naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de
deşeuri 2002
Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 1147 din 10
decembrie 2002 privind aprobarea Normativului tehnic privind
depozitarea deşeurilor
Directiva nr. 2000/76/EC privind incinerarea Hotărârea de Guvern nr.128/2002 privind incinerarea deşeurilor
deşeurilor Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului
nr.1215 din 10 ianuarie 2003 pentru aprobarea Normativului
privind incinerarea deşeurilor
Definiţii (extras din Anexa nr.1 la OG 91/2002)

acord de mediu: decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului de proiect să realizeze proiectul.
Acordul de mediu este un act tehnico-juridic eliberat în scris, prin care se stabililesc condiţiile de realizare a proiectului, din punct de
vedere al protecţiei mediului;
acord integrat de mediu: act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, conform dispoziţiilor legale în
vigoare, care acordă dreptul de a stabili condiţiile de realizare a unei activităţi încă din etapa de proiectare, care să asigure ca
instalaţia corespunde cerinţelor legislaţiei în vigoare. Acordul poate fi eliberat pentru una sau mai multe instalaţii ori părţi ale
instalaţiilor situate pe acelaşi amplasament;
anumite planuri şi programe: planurile şi programele, inclusiv cele cofinantate de Comunitatea Europeană, precum şi modificările
acestora, care se supun adoptării de către autorităţile publice la nivel naţional, regional sau local sau care sunt pregatite de către
aceste autorităţi în vederea adoptării de către Parlament sau Guvern printr-o procedură legislativă şi care sunt impuse prin prevederi
legislative, de reglementare sau administrative;
arie naturală protejată: zona terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi
conservare, în care există specii de plante şi animale salbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice,
paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiintifică sau culturală deosebită;
autoritate competentă pentru protecţia mediului: autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului său, după caz, autorităţile
publice teritoriale pentru protecţia mediului;
autorizare: parcurgerea etapelor procedurale având drept scop obţinerea avizului, acordului şi/sau autorizaţiei de mediu;
autorizaţie de mediu: act tehnico-juridic eliberat în scris de autorităţile competente pentru protecţia mediului prin care sunt stabilite
condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ale unei activităţi existente sau pentru punerea în funcţiune a unei activităţi noi pentru care
anterior a fost emis acord de mediu;
autorizaţie integrată de mediu: act tehnico-juridic emis de autorităţile competente, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care dă
dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în anumite condiţii care să asigure ca instalaţia corespunde cerinţelor privind
prevenirea şi controlul integrat al poluării. Autorizaţia poate fi eliberată pentru una sau mai multe instalaţii sau părţi ale instalaţiilor
situate pe acelaşi amplasament şi care sunt exploatate de către acelaşi titular;
avizul de mediu pentru planuri şi programe: act tehnico-juridic eliberat în scris de către autoritatea competentă pentru protecţia
mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării;
cele mai bune tehnici disponibile: stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a
modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor limita de emisie în
scopul prevenirii, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru reducerea globală a emisiilor şi a impactului asupra mediului în
intregul său;
evaluarea de mediu: înseamnă elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor competente implicate în
implementarea anumitor planuri şi programe, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultari în
procesul decisional şi asigurarea informării asupra deciziei luate, conform legislaţiei în vigoare;
evaluarea impactului asupra mediului face parte din procedura de autorizare fiind un proces menit să identifice, să descrie şi să
stabilească, în funcţie de fiecare caz în parte şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice,
cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi mediului;
impact asupra mediului: efecte asupra mediului, ca urmare a desfăşurării unei activităţi antropice;
impact semnificativ asupra mediului: efecte asupra mediului determinate ca fiind importante prin aplicarea criteriilor referitoare la
dimensiunea, amplasarea şi caracteristicile proiectului, sau referitoare la caracteristicile anumitor planuri şi programe avandu-se în
vedere calitatea preconizată a factorilor de mediu;
proiect: execuţia lucrărilor de construcţii, sau alte instalaţii sau amenajări, alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv
cele care implică extragerea resurselor minerale;
titularul activităţii: persoana fizică sau juridică răspunzătoare legal pentru desfăşurarea unei activităţi, prin drepturi de proprietate,
concesiune sau altă formă de împuternicire legală asupra dreptului de folosinţă a amplasamentului şi/sau instalaţiilor supuse procedurii
de autorizare;
titularul proiectului: solicitantul autorizării pentru un anumit proiect sau autoritatea publică ce iniţiază un proiect; titularul de proiect
poate fi atât persoana fizică cât şi juridică;
41
III.3. Carta Amenajării Teritoriului şi Urbanismului European Barcelona 2013 / O viziune pentru oraşele şi
84
regiunile (teritorii) din Europa secolului al 21-lea
Dreptul Uniunii Europene este constituit dintr-un tot de reguli care determină
organizarea, competenţele şi funcţionarea Uniunii. Dreptul UE se diferenţiază de sistemul juridic
internaţional în două puncte esenţiale: 85
- Sistemul juridic internaţional se bazează fundamental pe ideea cooperării, în timp ce al doilea
sistem are la baza procesul de integrare.
- Dreptul internaţional este esenţialmente un drept convenţional. Dreptul UE, deşi are la origine
tratatele fondatoare, a evoluat prin intermediul instituţiilor create prin tratate, acestea dispunând
de o adevarată putere normativă, generatoare de aşa numitul drept derivat.
Dreptul mediului a fost determinat de necesitatea reglementării din punct de vedere
juridic a relaţiilor dintre om - natură, în vederea asigurării calităţii vieţii şi a promovării
protecţiei, conservării şi dezvoltării durabile a resurselor naturale. Michel Prieur arată că mediul
este expresia interacţiunii şi a relaţiilor dintre vieţuitoare, între acestea şi mediul lor, astfel încât
dreptul mediului dobândeşte atât un caracter orizontal, acoperind sectoarele clasice ale dreptului
(privat, public şi internaţional), cât şi un caracter de interacţiune care penetrează toate sectoarele
dreptului pentru a introduce ideea de înconjurător. 86
Dreptul mediului este constituit din „ansamblul complex al normelor juridice care
reglementează relaţiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor faţă de mediu – ca
element vital şi suport al vieţii – în procesul folosirii în scopuri economice, sociale şi culturale a
componentelor sale – naturale şi artificiale – precum şi relaţiile legate de protecţia, conservarea
şi dezvoltarea lor durabilă”.87
Cancelarul german, Angela Merkel, în cadrul summit-ului din iunie 2007 al Consiliului
European, a afirmat că doreşte relansarea proiectului constituţional. Cancelarul german spera că
tratatul constituţional să fie adoptat până în anul 2009, atunci când presedinţia Uniunii Europene
va fi preluată de Polonia, urmată de Republica Cehă.
Dreptul internaţional este esenţialmente un drept convenţional. Dreptul UE, deşi are la
origine tratatele fondatoare, a evoluat prin intermediul instituţiilor create prin tratate, acestea
dispunând de o adevarată putere normativă, generatoare de asa numitul drept derivat.88
1. Europa are nevoie de oraşe şi regiuni (teritorii) care să fie puternice şi adecvate pentru a fi
locuite. Totuşi, dimensiunea şi ritmul schimbării pun o presiune inacceptabilă asupra solului,
aerului şi resurselor de apă. De aceea, viitorul dezvoltării Europei trebuie să fie:
• Bazat pe valorile echităţii şi dreptăţii
• Incluziv pentru toţi cetăţenii, ţinând cont de nevoile şi aspiraţiile lor locale
• Durabil, sub aspectul impactului asupra ecosistemelor naturale şi umane şi
• Integrat de-a lungul graniţelor şi la nivelul intereselor locale
2. Există un pericol real ca acestor provocări să nu li se facă faţă dacă politicile publice sunt
gândite pe termen scurt şi sunt fragmentate. Pentru ca Europa să aibă o economie durabilă şi
societăţi drepte şi echitabile este nevoie de o planificare spaţială eficace. Această Cartă stabileşte
prin urmare, Viziunea amenajării teritoriului şi urbanismului european şi Angajamentele tuturor
urbaniştilor de a îndeplini această viziune.
3. Viziunea viitoarelor oraşe şi regiuni (teritorii) europene se bazează pe o reţea de oraşe şi
regiuni (teritorii) care:
• vor contribui la bunăstarea şi calitatea vieţii tuturor;
84
echipa de redacție APUR, APUR, Buletin informativ nr.2 / pg 38, mai 2014
85
Petrescu, R. M., Curtea Europeană de Justiţie şi Tribunalul de Primă Instanţă, In: Instituţiile Uniunii Europene (coord. N. Păun), EFES,
Cluj-Napoca, pg. 199, 2004
86
Prieur, M., Droit de l’environnement, Edition Dalloz, Paris, pg.7, 1984
87
Marinescu, D., Tratat de dreptul mediului, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, Bucuresti, p. 55, 2007
88
Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, C 306, 17.12.2007, p.1-271 şi M. Of. nr. 107 din 12 februarie 2008
42
• vor creşte constant în competitivitate, prin acţiuni complementare şi cooperare;

• vor păstra bogăţia şi diversitatea culturală moştenite de-a lungul timpului;
• vor fi mai strâns conectate social şi cultural;
• vor integra dezvoltarea ecosistemelor naturale, prezervând biodiversitatea şi făcând faţă
schimbărilor climatice.
Obligaţiile şi participarea benevolă a României în cadrul mecanismelor flexibile stabilite prin
Protocolul de la Kyoto, sunt:
- Cantitatea maximă de emisii de GES pe care România le poate emite în perioada de
angajament 2008-2012 în vederea conformării la valoarea ţintă de emisie este cunoscută
sub numele de cantitate desemnată Părţii. Valoarea ţintă este egală cu de cinci ori emisiile
din anul de bază înmulţit cu 92%;
- România îsi poate în mod benevol compensa emisiile prin cresterea cantităţii de gaze cu
efect de seră pe care reuseste să le elimine din atmosferă cu ajutorul asa numitelor
„bazine de absorbţie” a carbonului în sectorul privind folosinţa terenurilor, schimbarea
folosinţei terenurilor şi silvicultură. Totusi numai unele dintre activităţile din acest sector
sunt eligibile;
- România trebuie să prezinte un inventar naţional anual al emisiilor de GES şi la intervale
regulate, comunicări naţionale conform UNFCCC şi Protocolului de la Kyoto;
- România trebuie să stabilească şi să menţină un registru naţional de urmărire şi
înregistrare a tranzacţiilor în cadrul mecanismelor flexibile şi să demonstreze
conformarea cu angajamentele de la Kyoto.
Stat membru al Uniunii Europene începând cu 2007, România a avut obligaţia întocmirii
unui plan de alocare pentru 2007 - ultimul an din cadrul primei perioade de comercializare - în
plus faţă de planul corespunzător celei de-a doua perioade de comercializare din cadrul schemei
UE de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră. Comisia a aprobat, pentru perioada
2008- 2012, alocarea a 5,9 milioane de tone de emisii de CO2, adică cu 20,7% mai puţin decât
cantitatea propusă de România. Plafonul european pentru perioada cuprinsă între 2008 şi 2012 a
fost stabilit la 2,08 miliarde tone de emisii anual, ceea ce reprezintă o scădere cu 10% a
numărului de certificate de emisii alocate în prima perioadă. Planurile naţionale de alocare
stabilesc, pentru fiecare stat membru, „plafonul” sau limita din cantitatea totală de CO2 pe care
instalaţiile care intră sub incidenţa schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze
cu efect de seră le pot emite, precizând numărul exact de certificate de emisii pe care le primeste
fiecare dintre acestea.
Pentru menţinerea unui mediu de viaţă sănătos, autorităţile administraţiei publice locale,
precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii (art. 70, O.U.G. nr.
195/2005): a) să îmbunătăţească microclimatul urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor
şi a luciilor de apă din interiorul localităţilor şi din zonele limitrofe acestora, să înfrumuseţeze şi
să protejeze peisajul, să menţină curăţenia stradală; b)să prevadă, la elaborarea planurilor de
urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic
natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a
zonelor deteriorate, măsuri de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare
împotriva inundaţiilor; c) să respecte prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea
teritoriului privind amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a
reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deseuri menajere, stradale şi
industriale şi a altor obiective şi activităţi, fără a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnă,
tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei; d) să informeze publicul
asupra riscurilor generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru sănătatea
populaţiei şi mediu; e) să respecte regimul de protecţie specială a localităţilor balneoclimaterice,
a zonelor de interes turistic şi de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a
monumentelor naturii; sunt interzise amplasarea de obiective şi desfăsurarea unor activităţi cu
43
efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora; f) să adopte elemente

arhitecturale adecvate, să optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu menţinerea,
întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor
de protecţie stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi recreativă;
g) să reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor tipuri
de autovehicule sau desfăsurarea unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în
anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, în zonele
destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului; h) să nu degradeze mediul natural sau
amenajat, prin depozitări necontrolate de deseuri de orice fel.
44
CAPITOLUL IV. Studiul de caz. Pud zona Chitila.

În prezenta disertație trebuie să dezbatem problema unui sit care cuprinde trei locuinţe
individuale P+1e din zona Ilfov, Chitila str. Lacului, nr.12 a.
Astfel : avem o lucrare care s-a bazat pe un proiect existent la PUD.
Figura 4.1.- Randare a sitului din strada Lacului nr.12a

Sursa : arhivă proprie
 Denumirea lucrării: TREI LOCUINȚE INDIVIDUALE P+1E

 Amplasament: ILFOV, CHITILA, STR. LACULUI, NR.12A
 Faza : P.U.D.
În urma temei de proiectare întocmite de către beneficiar, se propune realizarea unei
ansamblu de trei construcții cu funcțiunea de locuințe individuale cu regimul de înalțime P+1E,
pe un teren deținut în proprietate de către beneficiar astfel:
Șerban Nicolae Cosmin, cu domiciliul în Orașul Stefănești, Sat Ștefănești, Jud. Argeș,
Aleea Pinului, nr.3, deține în orașul Chitila, jud. Ilfov, strada Lacului, nr.12A, imobilul cu
numărul cadastral 50456, carte funciară 50456, compus din teren în suprafață de 1940,00mp
(1940,49mp din măsurători); conform contractului de vânzare cumpărare nr. nr.2157 din
27.09.2013, emis de BNP Pristavu Alexandra-Ştefania.
Amplasamentul se află în zona de Nord-Est a comunei Chitila , spre pădurea Mogoșoaia,

este poziționat într-o zonă neaglomerată, de locuințe individuale, cu regim de înălțime P - P+2E.
Trama stradală secundară este preponderent ortogonală, cu străzi de categoria a-IV-a,
neamenajate;
În conformitate cu RLU aferent PUG CHITILA, terenul se află în zona L1a
Utilizări admise: locuințe individuale și servicii conexe
Indicatori urbanistici:
POT max = 20%
CUT max P+1E = 0,4
Rh max = P+2E;
Pe adâncimea zonei active a viitoarelor fundații, terenul este constituit din orizontul Lc
de argile prăfoase - prafuri argiloase plastic vârtoase, din complexul luturilor de București, urmat
45
de la adâncimea de D=4,20m de un strat de tranziție, de nisip prăfos sub care se dezvoltă

formațiunea nisipurilor și pietrișurilor de Colentina practic incompresibilă în raport cu stratele
acoperitoare. Nivelul apei subterane, a fost măsurat anterior în jurul adâncimii de 7m și poate
avea variații ascensionale maxime de cca 0,80m .... 1m.
Pentru terenul natural de fundare, stratul de argilă prăfoasă, plastic vârtoasă, se va adopta
o valoare a presiunii convenționale de bază (Pconv), definită conform STAS 3300/2-85, de:
Pconv = 240 kPa (pentru încărcări din gruparea fundamentală)
Accesul la imobile se face din Str. Lacului, cu care acesta se învecinează pe latura de
bord-vestica cat şi pe latuta sudica pe drumul public donat de Orasul Chitila.
Imobilul din Str. Lacului, cu cu numarul cadastral 50456 şi carte funciara 50456, compus
din teren în suprafață de 1940 mp are ca vecinătăți:
 la Nord,nr. cadastral 1030/1;
 la Vest, DE(drum);
 la Est, LOT 2;
 la Sud, LOT 4(drum acces);
Funcțiunea preponderentă a zonei este aceea de zonă mixtă M3 conform PUG MB,
conexată cu activități complementare aferente. În zonă sunt prezente pe lângă clădirile cu
destinația de servicii, comerț, și locuințe individuale, și în plan îndepărtat spații industriale.
Terenul care a generat PUD se află liber de construcții.
Pe adâncimea zonei active a viitoarelor fundații, terenul este constituit din orizontul Lc
de argile prăfoase - prafuri argiloase plastic vârtoase, din complexul luturilor de București, urmat
de la adâncimea de D=4,20m de un strat de tranziție, de nisip prăfos sub care se dezvoltă
formațiunea nisipurilor și pietrișurilor de Colentina practic incompresibilă în raport cu stratele
acoperitoare. Nivelul apei subterane, a fost măsurat anterior în jurul adâncimii de 7m și poate
avea variații ascensionale maxime de cca 0,80m .... 1m.
Pentru terenul natural de fundare, stratul de argilă prăfoasă, plastic vârtoasă, se va adopta
o valoare a presiunii convenționale de bază (Pconv), definită conform STAS 3300/2-85, de:
Pconv = 240 kPa (pentru încărcări din gruparea fundamentală)
Topografia terenului este regulată, neexistând diferențe marcante de nivel, din ridicarea
topografică rezultând un plan regulat.
Din punct de vedere al climei și fenomenelor naturale specifice amplasamentul studiat se află
în zona climatică II, și zona eoliană IV.
Zona seismică de calcul este “C”, cu Ks=0,20.
Construcțiile ce fac parte din zona studiată în prezenta documentație sunt în mare parte
clădiri durabile, cu fundații din beton, elevații din zidărie de cărămidă, planșee de beton,
șarpante din cherestea de lemn, sau terase.
Terenul care a generat PUD se află liber de construcții.
46
Figura 4.2. - Imaginea sitului luată din satelit. Plan de încadrare în zonă
Sursă : arhivă proprie
47
Figura 4.3. - Imaginea sitului luată din satelit ortofotoplan cu situl analizat
48
În conformitate cu analiza situației existente în ceea ce privește rețelele tehnico-edilitare

pot fi făcute următoarele mențiuni:
 Rețele de alimentare cu energie electrică:
Existent:
În zonă există rețele de transport al energiei electrice de joasă și medie tensiune,
aparținând SC Enel SA;
 Rețele de alimentare cu apă și canalizare:
Existent:
În zonă există rețea de alimentare cu apă (Dn 125mm), și canalizare (Dn50cm),
aparținând SC Apa-Nova SA;
 Rețele de gaze:
Existent:
Zona este echipată cu conducte de distribuție redusă presiune.
Beneficiarul deține un teren în suprafață de 1940mp pe care dorește să construiască trei
imobile cu functiunea de locuințe individuale, cu regimul de înălțime P+1E.
Deoarece amplasamentul studiat are suprafața sub 300mp necesită stabilirea amplasamentului
printr-o documentație de urbanism, edificabilul se va stabili prin PUD, avizat conform legii.
Construcțiile propuse în 2015, având funcțiunea de locuințe individuale, se vor amplasa
în interiorul unui edificabil definit astfel:
 la 7,00m față de limita la str. Lacului;
 la 2,00m față de limita laterală stânga;
 la 4,00m față de limita laterală dreapta;
 la 2,80m față de limita posterioară;
 Pentru rezolvarea accesului pietonal și auto se va proiecta un acces din Str. Lacului de
3,00m lățime.
Se vor respecta prevederile HCGMB nr.66/06.04.2006, cu referire la funcțiunea propusă.
Parcările se vor realiza la nivelul terenului.
În total accesul carosabil propus, prevăzut cu bordură coborâtă, va avea 2x3,00m.
Accesul pietonal se va face printr-o poartă de minim 1,00m lățime.
Profilul transversal al străzii se va lărgi conform planului de pichetare.
Se va asigura un spațiu verde de minim 30% din suprafața terenului.
Lucrările de sistematizare verticală nu necesită o atenție sporită datorită topografiei regulate a
terenului, apele meteorice fiind dirijate prin intermediul jgheaburilor și a rețelei de canalizare din
incintă, către rețeaua de canalizare stradală.
ELEMENTE DE REGULAMENT
 aliniere principală (la str. Lacului) - 7,00m;
 aliniere secundară (față de limita posterioară) = minim 2,80m;
 retragere laterală stânga - 2,00m;
 retragere laterală dreapta - 4,00m;
 POTmaxim = 20%
 CUTmaxim pentru P+1E = 0,40;
Asigurarea utilităților
 Rețele de alimentare cu energie electrică:
Propus: În zonă există rețele de transport al energiei electrice de joasă și medie tensiune,
aparținând SC Enel SA. Se propune racordarea clădirii la rețeaua de joasă tensiune. În caz că
este necesar un spor de putere se poate prevedea în incinta respectivă un post de transformare.
 Rețele de alimentare cu apă și canalizare:
49
Propus: În zonă există rețea de alimentare cu apă (Dn 125mm), și canalizare (Dn50cm),
aparținând SC Apa-Nova SA. Se propune racordarea clădirii la rețelele existente de apă și
canalizare existente pe str. Lacului
 Rețele de gaze:
Propus: Zona este echipată cu conducte de distribuție redusă presiune. Din conducta RP de pe
str. Lacului se va realiza un branșament individual pentru noua clădire.
Realizarea obiectivului propus (ansamblu trei locuințe), atrage după sine sporirea
gradului de confort urban, prin asigurarea necesarului de spații de servicii, și prin reglementarea
locurilor de parcare aferente parcelei.
Scoaterea din circuitul agricol a unor importante suprafeţe de teren este o problemă
importantă de mediu pe termen lung. Conservarea acestor terenuri până la o tranzacţie ulterioară
nu este de natură să determine o renaturare a lor, întrucât proximitatea spaţiilor rezidenţiale şi a
drumurilor le transformă de multe ori în spaţii de depozitare neconformă a deşeurilor.
Utilizarea agricolă a terenurilor în areale dominate de rezidenţial este de asemenea
controversată, dacă avem în vedere potenţialul acestor activităţi de afectare a calităţii locuirii
prin utilizarea de substanţe chimice de tipul pesticidelor sau fertilizatorilor, mirosurile neplăcute
şi riscul biologic
Distrugerea totală sau parţială a spaţiilor verzi ori a unor suprafeţe forestiere pentru
amplasarea ansamblurilor rezidenţiale noi este o altă problemă macroteritorială înregistrată la
nivelul zonelor metropolitane.
Elocventă în acest sens este dezvoltarea specifică nordului municipiului Bucureşti, unde
apropierea de suprafeţele forestiere a fost văzută ca o modalitate de creştere a confortului
locuirii.
Dezvoltarea spaţiilor rezidenţiale prin extindere în proximitatea unor surse majore de
degradare a mediului pune probleme importante, inclusiv în situaţia în care coincide cu
destructurarea platformelor industriale din interiorul şi exteriorul oraşelor.
50
Figura 4.4. - Încadrare în teritoriu

După avizarea PUD se va parcurge etapa de obținere a Autorizației de Construire, și
implicit demararea lucrărilor de construcții.
În baza concluziilor formulate în capitolele de analiză a situației existente prezentate
anterior propunerea de reglementare a urmărit:
 asigurarea acceselor și a parcajelor în incintă;
 asigurarea unității și coerenței în interiorul ansamblului astfel încât acesta să se poată
integra în ansamblul localității, dar să-și păstreze propria individualitate;
 păstrarea caracteristicilor funcționale prevăzute în PUG-Chitila;
 un regim de înălțime care să asigure coerența al zonei.
51
Utilităţile:
Clădirile beneficiază de următoarele utilități:
 sistem de incalzire propriu;
 energie electrica;
 gaze naturale;
 apa potabila;
 canalizare menajera;
Sistemul de încălzire:
Construcțiile sunt dotate cu centrala termica proprie ce folosesc drept conbustibil gazul
metan.
Figura 4.5. - Situaţie existentă

Instalaţia de încălzire este proiectată astfel încât să poată asigura temperatura
corespunzătoare, respectiv minimum +19°C. Izolaţiile termice şi hidrofuge ce vor fi prevăzute,
sunt de tipul celor utilizate curent în realizarea unor astfel de clădiri şi vor asigura performanţele
şi nivelele de performanţă stabilite în reglementarile tehnice. Consumurile de energie se vor
încadra în limitele admise.
Alimentarea cu apă:
Apa necesară consumului menajer va fi asigurată de la rețeaua existentă în zonă în baza
avizului anexat la documentație.
Alimentarea cu energie electrică:
Pentru asigurarea alimentării corespunzătoare cu energie electrică se va face racordul la
rețeaua existentă în zonă.
52
Modul de evacuare al apelor menajere și pluviale: Apele menajere se vor deversa printr-o
rețea de canalizare de incintă la rețeaua centralizată a orașului, în baza avizului anexat la
documentație.
Evacuarea apelor pluviale se realizează prin colectoare verticale situate la faţada clădirii
(burlane), fiind conduse prin intermediul acestora către spaţiul verde.
Date Generale
Date despre construcţie
 Regim de înălţime: P+1E
 Cota pardoselii ultimului nivel folosibil : 3,10 m
 Destinaţia: 3 locuințe individuale
Date despre utilizatori
 Regim de funcţionare: locuință - functionare 24 ore/zi
 Număr persoane: 4
Figura 4.6. - Reglementări - Funcţiuni

53
Figura 4.7. - Reglementări – Regim juridic – Plan topografic

54
Figura 4.8. - Plan situaţie intravilan - scara 1 :500

55
CARACTERUL ZONEI
L1a subzona locuințe individuale, cu clădiri de înălțime medie, cu regim de construire
continuu sau discontinuu.
UTILIZARE FUNCȚIONALĂ
Utilizări admise
Sunt admise următoarele utilizări:
 locuinţe cu partiu obişnuit;
 locuinţe cu partiu special care includ spaţii pentru profesii speciale;
 construcţii aferente locuinţelor: căi de acces carosabile şi pietonale private, parcaje,
garaje, spaţii plantate, locuri de joacă pentru copii, amenajări de sport pentru tineret,
împrejmuiri.
Utilizări admise cu condiționări
Conform DGP nr. 1431/2000
 se permite schimbarea destinației locuințelor, indiferent de amplasare, numai pentru
catregoriile de funcțiuni cuprinzând activități pentru servicii specializate și practică
profesională private cu grad redus de perturbare a locuirii și program de activitate de 12
ore zi (8:00 - 20:00), de exemplu: cabinete medicale, birouri de avocatură, notariale,
consultanță, asigurări, proiectare, reprezentanțe, agenții imobiliare etc.
Utilizări interzise
În conformitate cu DGP nr. 1431/2000
 se interzice schimbarea destinației locuințelor pentru activități generatoare de disconfort
pentru locatari cum ar fi funcțiuni de producție, alimentație publică, jocuri electronice
sau de noroc, depozite de marfă, ateliere de reparații etc.
Amplasarea clădirilor față de aliniament
 construcțiile se vor retrage la 20,00m față oglinda Valea Mangului;
 față de aliniamentul existent la str. Lacului, clădirile se vor retrage cu 8,00m;
Amplasarea clădirilor față de limitele laterale și posterioare ale parcelelor
Retragerea față de limitele laterale:
 față de limita laterală stânga (Rusu Octavian) se va păstra o retragere de 2,00m;
 față de limita laterală dreapta (Drumul de acces) se va păstra o retragere de 4,00m;
Retragerea față de limita posterioară:
 față de limita posterioară (Rusu Lucian) se va păstra o retragere de 3,00m;
Circulații și accese
Clădirile vor avea asigurat în mod obligatoriu accesul direct dintr-o circulație publică,
strada Lacului, și Drum acces.
Staționarea autovehiculelor
Conform PUD și normelor în vigoare, staționarea autovehiculelor va fi asigurată în afara
spațiilor publice.
Înălțimea maximă admisibilă a clădirilor
Înălțimea clădirilor la cornișă nu va fi mai mare de 9,00m iar înălțimea maximă admisă
nu va depăși 12,00m.
Aspectul exterior al clădirilor
Conform PUD, cu condiția integrării în particularitățile zonei și armonizării cu
vecinătățile imediate. Se vor folosi materiale de finisaj de calitate, placaje de piatră ceramică,
lemn, tencuieli structurale în culori pastelate.
Condiții de echipare edilitară
Conform PUD, cu următoarele condiționări:
56
 toate construcțiile vor fi racordate la rețelele edilitare publice;

 se interzice dispunerea antenelor TV satelit în locurile vizibile din circulațiile publice și
dispunerea vizibilă a cablurilor CATV.
Spații libere și spații plantate
Conform PUD, cu următoarele condiționări:
 terenul liber rămas în afara circulațiilor, parcajelor și trotuarelor, va fi plantat cu un
arbore la fiecare 100mp;
 se vor prevedea spații verzi în suprafață de minim 30% din suprafața terenului.
Împrejmuiri
 gardurile la stradă vor fi transparente, vor avea înălțimea de maxim 2,20m și minim
1,50m, din care soclu opac de 0,40m, partea superioară fiind realizată din fier sau plasă
metalică și dublate de un gard viu;
 împrejmuirile de pe limitelem laterale și posterioare ale parcelelor vor fi opace din zidărie
sau lemn, vor avea înălțimea de 2,20m, iar panta de scurgere va fi orientată spre parcela
proprietarului împrejmuirii.
POSIBILITĂȚI MAXIME DE OCUPARE ȘI UTILIZARE A TERENULUI

 Procent maxim de ocupare a terenului (POT)
POTmaxim = 20%
 Coeficientul maxim de utilizare a terenului (CUT)
CUTmaxim = 0,4
Orientarea, alinierea, regimul de înălţime, culoarea, arhitectura exterioară, caracteristicile
spaţiilor de circulaţie ori a funcţiilor conexe sunt aleatorii, fapt ce determină existenţa unei
coeziuni de tip puzzle, în care piesele nu se potrivesc ori aparţin unor planşe diferite . Acestea
sunt motivele pentru care extinderea reţelelor de infrastructură este greu realizabilă (costurile
fiind mari), gestionarea deşeurilor deficitară, nivelul de securitate redus, iar accesul la ambientul
specific urban deficitar.
Avantajele iniţiale ale expansiunii rezidenţiale cu densitate redusă se leagă de o calitate
mai bună a mediului de viaţă şi de dimensiunea mult diminuată a unor probleme asociate cu
locuirea în oraşele clasice (poluarea mediului, spaţiu locativ insuficient şi scump, imposibilitatea
dezvoltării ulterioare a locuinţei, decuplare de natură etc.)
Dezavantajele se remarcă pe măsură ce aceste spaţii rezidenţiale se aglomerează.
Întrucât rata de creştere a suprafeţei lor este mult superioară spaţiilor rezidenţiale compacte, dacă
se raportează la creşterea numărului de locuitori, rezultă că arealele de locuinţe din această
categorie se extind mai rapid, distrugând în scurt timp elementele de atractivitate naturală ce au
motivat înfiinţarea lor.
Pe măsura extinderii, sunt din ce în ce mai greu de deservit prin servicii şi infrastructuri
publice, mai ales în situaţia în care expansiunea este de tip spontan, neplanificată. Această formă
de extindere a rezidenţialului se manifestă în jurul oraşelor mari din România, fiind extrem de
evidentă în proximitatea municipiului Bucureşti.
57
CAPITOLUL V . Concluzii
Terra are o capacitate limitată de a satisface cererea crescândă de resurse naturale din
partea sistemului socio-economic şi de a absorbi efectele distructive ale folosirii lor. Schimbările
climatice, fenomenele de eroziune şi deşertifi care, poluarea solului, apei şi aerului, reducerea
suprafeţei sistemelor forestiere tropicale şi a zonelor umede, dispariţia sau periclitarea existenţei
unui număr mare de specii de plante şi animale terestre sau acvatice, epuizarea accelerată a
resurselor naturale neregenerabile au început să aibă efecte negative, măsurabile, asupra
dezvoltării socio-economice şi calităţii vieţii oamenilor în zone vaste ale planetei.
Evaluări ale resurselor de apă la nivel mondial indică faptul că deficitul de apă va crește
dramatic în următoarele decenii, cu un efect disproporționat și sever asupra țărilor în curs de
dezvoltare. Cererea este în creștere și, cu ea, concurența între diferiti utilizatorii. Dacă nu vom
schimba modul în care ne gândim și de a gestiona resursele noastre de apă, atât oameni cat și
planeta ar putea suferi daune ireparabile.
Planeta noastră este în pericol din cauza unui număr de factori, inclusiv de explozie a
populației, urbanizare, utilizarea excesivă de energie și încălzirea globală asociată, deficitul de
apă și de gestionare a deșeurilor ineficiente. O serie de soluții au fost propuse pentru durabilitate.
Industria de construcții consumă 40% din energia totală și aproximativ o jumătate din resursele
majore ale lumii. Prin urmare, este imperios necesar să se reglementeze utilizarea de materiale și
de energie în această industrie.
Procurarea materialelor de construcţii are impact asupra mediului: despăduriri, mine
pentru resurse naturale (fier pentru oţel, bauxite pentru aluminiu, nisip, pietriş pentru beton) care
perturbă mediul natural; chiar transportul acestor materiale poate fi o Fabricarea produselor
pentru clădiri necesita energie şi creeaza poluare; de exemplu, la fabricarea produselor din otel
sau aluminiu este necesara o cantitate mare de energie.
O clădire include în sistemul său energetic mijloacele de transport, iluminatul exterior,
amenajarea teritoriului vecin clădirii. În acest caz, o clădire fie că este locuintă, fie că este o
clădire publică, administrativă, socială – fără a considera diferenţele esenţiale între cele două
tipuri – o clădire, prin urmare se poate considera un subsistem integrat în sistemul energetic al
localităţii şi al ţării chiar.
Dinamismul oraşelor reprezintă o oportunitate majoră de dezvoltare durabilă. Prin
obţinerea dreptul de dezvoltare urbană, oraşele îşi pot crea locuri de muncă şi să ofere mijloace
de trai mai bune; pot spori creşterea economică; poate avea loc îmbunătăţirea incluziunii sociale;
se poate promova decuplarea standardelor de viaţă şi a creşterii economice de utilizarea
resurselor de mediu; protejarea ecosistemelor locale şi regionale; reducerea atât urbane, cât şi
sărăcia rurală; se poate reduce drastic poluarea.
Concentraţia spaţială a zonelor urbane este o caracteristică unică, care permite realizarea
de economii de scară şi, furnizarea eficientă a serviciilor, precum şi utilizarea eficientă a
facilităţi. Cu toate acestea, utilizarea terenurilor urbane este adesea în creştere mai rapid decât
populaţiile urbane, ceea ce duce la o scădere a densităţii urbane în multe părţi ale lumii.
O concentraţie foarte ridicată de metale grele într-un sol nisipos, permeabil, are un impact
mult mai pronunţat asupra mediului, decât aceeaşi concentraţie prezentă într-un sol argilos,
impermeabil. De asemenea, aceleaşi concentraţii de poluant în zona nesaturată a unui oraş şi în
zona nesaturată a unui deşert, nu vor avea aceleaşi consecinţe asupra sănătăţii umane şi asupra
factorilor de mediu.
Transferul de energie din clădiri este în mod inerent direcțională și depinde de direcția
gradientului termic. Cele trei surse de energie externe care afectează structura sunt : soarele
(radiant), aerul/moleculele (sursa convectivă și conductoare), și pământul (conductor), pe care se
sprijină structura sau este încorporată. Transferurile de căldură radiantă activă în timpul zilei,
devine neutră la apus, și apoi în mod tipic este transferă spre exterior în timpul întunericului.
58
Este o situație similară cu transferul conductor de la moleculele de aer. Prin transfer de

energie în ceea ce privește pământul este, în esență, un radiator de căldură constantă, care are
efecte diferite asupra structurii, această structură depinde de temperaturile interioare și de
anotimpuri.
Transportul energiei termice în interiorul sau în afara unei structuri este afectată de toate
elementele menționate anterior. Din fericire, este destul de evident că moleculele de aer care
intră sau ies din structură trebuie să poarte cu energia termică. Controlul asupra unui astfel de
transport de energie termică în însăși natura sa, necesită un control de mișcare a moleculelor de
aer.
Accentul se pune pe « control », mai degrabă decât de eliminare. O structură care este
relativ etanș, reprezintă fundamentul și condiția prealabilă necesară pentru a permite sistemelor
să fie folosite pentru a controla schimbul de aer și de umiditate între mediile de interior şi
exterior.
Aerul care se scurge în interiorul sau în afara unei structuri, nu permite moderarea
excessului de umiditate sau de alte materiale, dar acest lucru este un transport de necontrolat, cu
consecințe negative asociate.
59
BIBLIOGRAFIE
I. CĂRŢI
A. Pulsipher, The vulnerability of global cities to climate hazards. Environment and Urbanization, 19, pg. 39, 2007
Aitcin, P. C. Binders for durable and sustainable concrete. London: Taylor & Francis, pp. 500, 2008
Aitken, Donald W. Germany Launches Its Transition: How One of the most Advanced Industrial Nations is Moving
to 100 Percent Energy From Renewable Sources, Solar Today, March/April, pp 26-29, 2005
Alpopi C. Elemente de urbanism, Bucureşti, Editura Universitară, 2008
Alpopi, Cristina, Sustainable Development Principles/ Principiile Dezvoltarii Durabile, Theoretical and Empirical
Researches în Urban Management, Year 2, Number 3, 2007/ Cercetări practice şi teoretice în Managementul Urban,
Anul 2, Nr. 3, 2007
Andrade C., Electrochemical aspects of galvanized reinforcement corrosion, in: Yeomans S. R. (Editor), Galvanized
steel reinforcement în concrete, Elsevier, pag. 111-144, 2004
Aron, J.L., Ecosystem Change and Public Health: A Global Perspective. Baltimore and London, Johns Hopkins
University Press, 2001
B. Holmer, The influence of surface heating on air temperature, wind and turbulence în an urban street canyon,
Boundary-Layer Meteorology. 122, pg. 273, 2007
Balaban, O. Climate change and cities: a review on the impacts and policy responses. METU Journal of the Faculty
of Architecture, 29(1), 21-44., 2012
Banu, A. C. Donnees sur une transgression d’age historique dans le bassin de la Mer Noire et du Bas –
Danube. Revue Roumaine de geol. et geogr., serie de geogr., an VIII, Bucureşti, 1964
Banu, A. C. Observaţii şi măsurători asupra oscilaţiilor de nivel actuale şi seculare ale apelor Mării Negre la
ţărmul românesc. Revista Hidrobiologia, vol. 2. , 1959
Brown D. Draft Green Spacce Strategy for Consultation. Ilkeston, UK: Erewash Borough Council; 2007
Buček, J. Slovacia. În: van Kempen, R.-Vermeulen, M.- Baan, A. Probleme urbane și a politicilor urbane în noile
state membre ale UE. Aldershot, Ashgate. 79-108, 2005
Carter, T. B. Sustainability and cement: Making it cleanly and using it greenly. Paper 228, Air and Waste
Management Association, June 2007
Connaughton, John, Real low-energy buildings: the energy cost of materials, Blackwell, Scientific Publications,
1992
Dumitrescu, I., Poluarea mediului, Editura Universitas, Petroşani, 2005
Erell E, Pearlmutter D, Williamson TJ. Urban microclimate: Designing the spaces between buildings. London:
Earthscan; 2011
Farr, Douglas, Sustainable Urbanism: Urban Design with Nature, op. cit. pp 242-245, 2001
Galderisi, A., Urban resilience: A framework for empowering cities în face of heterogeneous risk factors, ITUA|Z,
1(11), 36-58, 2014
Gheorghe, M., Valorificarea deşeurilor şi subproduselor industriale în construcţii. Bucureşti, Editura Matrix Rom,
1999
60
Girardet, H., Sustainable cities: A contradiction în terms? Sustainable Cities (D. Satterthwaite, ed.), London,
Earthscan, 1999
H.K. Anheier, Cultural Policy and Governance în a New Metropolitan Age (pp. 73‐86). The Cultures and
Globalization Series, Vol. 5. London: Sage, 2012
H.K. Anheier, Cultural Policy and Governance în a New Metropolitan Age. The Cultures and Globalization Series,
Vol. 5. London: Sage, pp. 73-86, 2012
Hart R. Children’s Participation: The Theory and practice of involving Young Citizens în Community Development
and Environmental Care. In D. Satterthwaite editor. The Earthscan Reader în Sustainable Cities. London: Earth scan
Publications; 1997
Helfenstein J,. Ecosystem service state and trends at the regional to national level: A rapid assessment. Ecological
Indicators 36:11–18; 2014
Hersperger A M, . Comprehensive consideration of conflicts în the landuse planning process: a conceptual

contribution. Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences., Vol. 10: (4) 5 – 13; November 2015
Ianos I, Pascariu G. Land-use conflicts and environmental policies în two post-socialist urban agglomerations:
Bucharest and Chisinau. Carpathian journal of Earth and Environmental Sciences; 7(4): 125-136, 2012
Ioja I C,. The potential of school green areas to improve urban green connectivity and multifunctionality.Urban
Forestry & Urban Greening; 2014
Ivascenco, G. Moldova are nevoie de politici de urbanizare durabilă, 2004
Jelev, I. Dicţionar explicativ pentru ştiinţă şi tehnologie - ecologie şi protecţia mediului. Bucureşti: Editura
Academiei, 2007
Jones P, Patterson J.The Development of a Practical Evaluation Tool for Urban Sustainability. Indoor and Built
Environment , 16(3):255-272, 2007
Kalmar, Ferenc, Consumul energetic în sectorul rezidential, Universitatea Tehnica Debrecen Ungaria, 2003
Kennedy, C., J. Cuddihy and J. Engel-Yan, The changing metabolism of cities, Journal of Industrial Ecology. 11,
pg.43, 2007
Mall, C., and J.E. Cohen, Continental physiography, climate and the global distribution of human population.
Current Anthropology. 45, pg. 269, 2004
Manea G, Biourbanism - a solution for mitigation of urban climate. Case study Bucharest city. Forum geografic.
Studii și cercetări de geografie și protecția mediului, Volume XIV, (1)30-40, 2015
Manea G, Vijulie I, Matei E, Tîrlă L. Ecoturismul şi mediul urban: antagonism şi/sau complementaritate? Revista
Terra (1-2): 127-131. Bucureşti: Editura CD Press, 2013
Manea. Gabriela, Arguments for Integrative Management of Protected Areas în the Cities – Case Study în
Bucharest City, Procedia Environmental Sciences 32,80 – 96, 2016
Marchidanu, E. Geologie pentru ingineri constructori, cu elemente de protectie a mediului geologic şi geologie
turistica, Editura Tehnica, Bucureşti, 2005
Marchidanu, Eugeniu Construcţiile şi protecţia mediului geologic din România, pag. 24¸ nr. 94, iulie 2013
Marder A. R., The metallurgy of zinc – coated steel , Progress în Materials Science 45:193-271, 2000
Marinescu, D., Tratat de dreptul mediului, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, Bucuresti, p. 55,
2007
61
Martí, J., and Pascual, J. Agenda 21 for culture: State of affairs and perspectives, în J. Pascual (ed.), Cities, Cultures
and Developments. Report no. 5. Barcelona: Committee on Culture of UCLG., 2009
McGranahan, G. Urban systems, Millennium Ecosystem Assessment: Conditions and Trends Assessment.
Washington, Island Press, 2005
Micle, V., Neag Gh., Procedee şi echipamente de depoluare a solurilor şi apelor suterane, Editura U.T.Press, Cluj-
Napoca, 2009
Mihailescu, V. Dealurile şi campiile Romaniei. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966
Mills, G. Climate Information for Improved Planning and Management of Mega Cities (Needs Perspective),
Procedia Environmental Sciences 1, pg.228–246, 2010
Mills, G., Cities as agents of global change, Indian Journal of Climatology. 27, pg. 1849, 2007
Mills, G., Progress towards sustainable settlements: A role for urban climatology, Theoritical & Applied
Climatology. 84, pg.69, 2006
Molina, M.J., and L.T. Molina, Megacities and atmospheric pollution. Journal of Air & Waste Management
Association. 54, pg.644, 2004
Moreno Molina, A. M., Derecho comunitario del medio ambiente, Marco institucional, regulación sectorial y
aplicación en España, Marcial Pons, Ediciones Juridícas y Sociales, Madrid, p. 21, 2006
Nagy, Gábor, Transnational comparison of national policies and planning systems (WP3/Action 3.2.),Integrated
Urban Development of Vital Historic Towns as Regional Centres în South East Europe South east Europe
Transnational cooperation programme (ViTo/SEE EoI/A/169/4.1/X), 2011
Newman, P.W.G., Sustainability and cities: Extending the metabolism model. Landscape and Urban Planning. 44,
pg. 219, 1999
Oneţ T., Durabilitatea betonului armat , Editura Tehnică, Bucureşti, 1994
Page, J.K., The fundamental problems of building climatology considered from the point of view of decision-making
by the architect and urban designer. Symposium on Urban Climates and Building Climatology, Brussels, Belgium,
1968
Paşca, Remus Emil, Tehnologia reabilitării clădirilor Editura UT Pres, Cluj-Napoca 2004
Peştişanu C.,Construcţii, ., Editura Didactica şi Pedagogică, Bucureşti 1995
Petrescu, R. M., Curtea Europeană de Justiţie şi Tribunalul de Primă Instanţă, In: Instituţiile Uniunii Europene
(coord. N. Păun), EFES, Cluj-Napoca, pg. 199, 2004
Potere, D., and A. Schneider, A critical look at representations of urban areas în global maps. GeoJournal. 69.
Pg.55, 2007
Prieur, M., Droit de l’environnement, Edition Dalloz, Paris, pg.7, 1984
Prisecaru, P., Politici comune ale Uniunii Europene, Editura Economică, Bucureşti, 2004
Rees, W., Urban ecosystems: The human dimension. Urban Ecosystems. 1, pg.63, 1997
Rees,W.E., M. Wackernagel and P. Testemale, Our Ecological Footprint: Reducing Human Impact on the Earth.
New Catalyst Bioregional Series, Gabriola Island, New Society Publishers, 1996
Rodary E, . Les trois temps de la conservation. în E. Rodary, C. Cstellanet, G. Rossi, editors. Conservation de la
nature et développement. L’intégration impossible?.Paris: GRET/Karthala; 5-44, 2003
Rogers, R., Cities for a Small Planet. Reith Lectures, London, Faber and Faber, 1997
62
Rojanschi, V., Bran, F., Grigore, F., Ioan, I., Cuantificarea dezvoltării durabile, Editura Economică, Bucuresti,
pg.109, 2006
Rojanschi. V., Bran Florina, Diaconu Gheorghita, Protecţia şi ingineria mediului, Editura Economica, 2002
Roşu, A. Tera - geosistemul vieţii. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987
Rumming, Karin, Hannover Kronsberg Handbook: Planning and Realization . Leipzig: Jutte-Messedruck Liepzig
GmbH, pp 22, 23, 2004
Salvatore, M., F. Pozzi, E. Ataman, B. Huddleston and M. Bloise, Mapping global urban and rural population
distributions, Food and Agriculture Organization of the United Nations, Rome, 2005
Satterthwaite, D., Sustainable cities or cities that contribute to sustainable development? Urban Studies. 34,
pg.1667, 1997
Schottkowski-Bähre, Inge, Modell Kronsberg: Sustainable Building for the Future, City of Hannover, 2000
Sendi R, Public Spaces on large housing estates. în R Rowlands, S Musterd, R van Kempen editors. Mass Housing
în Europe: Multiple Faces of Development, Change and Response. Bristol: Policy Press; 2009
Seto K. C., et co., Human settlements, infrastructure and spatial planning. In: Climate change 2014: mitigation of
climate change. Contribution of working group III to the fifth assessment report of the Intergovernmental Panel on
Climate Change [Edenhofer, O., R. Pichs-Madruga, Y. Sokona, E. Farahani, S. Kadner, K. Seyboth, A. Adler, I.
Baum, S. Brunner, P. Eickemeier, B. Kriemann, J. Savolainen, S. Schlömer, C. von Stechow, T. Zwickel & J.C.
Minx (eds.)]. Cambridge University Press, Cambridge, United Kingdom and New York, NY, USA, 2014
Silver, J. Global warming and climate change Demystified—A self-teaching guide.New York: McGraw-Hill, pp.
289, 2008
Smith, A. Regiuni, spații de practica economică și diversele economii din Noua Europă. Europeană Studii Urbane
și Regionale 11 (1), pp. 9-25, 2004
Stănescu, R., Remedierea solurilor contaminate, Editura AGIR, Bucureşti, 2006
Sun R, Chen L. How can urban water bodies be designed for climate adaptation?Landscape Urban Plan; 105:27–
33, 2012
Szelényi, I, Orașe în timpul socialismului - și după. În: Andrusz. G.-Harlow, MI. (ed.): orașe după socialism.
Urban și schimbările regionale și a conflictelor în societățile post-socialiste.Blackwell, Oxford. 286-317, 1996
T.J. Williamson, Intra-urban differences în canopy layer air temperature at a mid-latitude city, International Journal
of Climatology. 27, pg.1243, 2007
Tîrlă, L, Manea,. Green Cities. In: Efe R, Sam N, Sam R, Spiriajevas E, Galay E, Atasoy E. (Eds.). Cities în the
Globalizing World and Turkey: A Theoretical and Empirical Perspective. St. Kliment Ohridski University Press,
Sofia. 462-479, 2011
Trzyna T, Joseph T E, Glen H, Jeffrey A, McNeely, Pedro C M, Brett M, Phillips A,Craig G. Series Editor: Adrian
P, Volume Editor: Phillips A, Trzyna T. Urban Protected Areas: Profiles and best practice guidelines. Gland:
IUCN; 2014
Tudor C A,. How successful is the resolution of land-use conflicts? A comparison of cases from Switzerland and
Romania. Applied Geography 47:125 – 136; 2013
Wolman, L., The metabolism of cities. Scientific American. 213, pg.179, 1965
Yadav A. P ., Electrochemical impedance study on galvanized steel corrosion under cyclic wet–dry conditions –
influence of time of wetness, Corrosion Science 46:169-181, 2004
63
II. DOCUMENTE
„The Cement Sustainability Initiative”, Consiliul mondial de afaceri pentru dezvoltare durabilă, ISBN 987-3-
940388-49-0., 2013
Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul „Viitorul nostru comun”, cunoscut şi sub numele
de Raportul Brundtland, 1983
Conceptul de dezvoltare urbană durabilă a Republicii Moldova (Proiect) - Elaborat cu suportul financiar al UNDP
Moldova în cadrul Proiectului “Moldova Fermecatoare”. Chișinău, decembrie 2004
Echipa de redacție APUR,APUR, Buletin informativ nr.2 / pg 38, mai 2014
Guvernul României, Ministerul Mediului și Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă, Strategia Națională
pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030, Proiect Versiunea V, Rev. 3 din 29 mai 2008,
București, pg. 4, 2008
Instrumentul de proiectare ecologică OVAM Ecolizer 2.0

http://www.ecodesignlink.be/images/filelib/EcolizerEN_1180.pdf., 2014
SDSN Thematic Group on Sustainable Cities. Supported by UN-Habitat, UCLG, Cities Alliance, ICLEI, and
Metropolis, 2013
Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a

Comunităţii Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 306, 17.12.2007, p.1-271 şi M. Of. nr. 107 din 12
februarie 2008
United Nations, World Urbanization Prospects: The 2007 Revision. United Nations Department of Economic and
Social Affairs/Population Division, New York, 2008
World Commission on Environment and Development (WCED), Our Common Future, Oxford, Oxford University
Press, 1987
III. SURSE INTERNET
http://www.graz.at/cms/beitrag/10023910/425976 (zoning plan)

http://www.habitatmoldova.org/about.htm , http://www.histurban.net/
http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/68/202
64

Impactul Lucrariilor de Constructii Asup

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Impactul Lucrariilor de Constructii Asup

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE ŞI INGINERIA MEDIULUI

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

IMPACTUL LUCRĂRIILOR DE CONSTRUCŢII ASUPRA MEDIULUI

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

Elemente iniţiale pentru lucrare:

CAPITOLUL I. Introducere pg.7-12

I.1. Procedura de evaluare a impactului asupra mediului pg.12-13

I.2. Etapa de definire a domeniului evaluării şi

I.3. Etapa de analiză a calităţii raportului la studiul de

I.4. Informarea şi participarea publicului la

CAPITOLUL II. Rolul şi importanţa construcţiilor. pg. 18

II.2. Oraşele durabile şi climatice pg.20-22

II.3. Baza legală a politicii de mediu pg.22-24

II.4. Impactul construcţiilor din lume. Specificaţii. pg.24-29

CAPITOLUL III. Măsuri privind reducerea impactului construcţiilor

III.2. Legislaţia română versus legislaţia europeană pg. 39-41

CAPITOLUL IV. Studiul de caz. Pud zona Chitila. pg. 45-57

CAPITOLUL V. CONCLUZII pg. 58-59

BIBLIOGRAFIE pg. 60-64

Tabel 1.1. – Avantaje şi dezavantaje pg. 11

Societatea actuală este în aşteptarea unor soluţii miraculoase de rezolvare a numeroaselor

accentuează degradarea civilizaţiei umane şi a mediului înconjurător, manifestându-se

Ariile protejate sunt create special pentru conservarea biodiversității și a valorilor

climatic devine mai blând;

I.1. Procedura de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de

a) memoriu de prezentare a proiectului, conţinând descrierea acestuia şi informaţii din

I.2.Etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind studiul de

Pentru proiectele de instalaţii/depozite care implică substanţe periculoase, titularul proiectului

I.4. Informarea şi participarea publicului la procedura de evaluare a impactului asupra

Acordul de mediu se suspendă pentru nerespectarea prevederilor acestuia, după o somaţie

Implicarea publică activă în dezvoltarea peisajelor, democraţia participativă reprezintă un

CAPITOLUL II. Rolul şi importanţa construcţiilor.

durabilitatea deplină. construcția durabilă necesită, transformarea zonelor industriale dezafectate

II.2. Orașele durabile și climatice.

Timpul: Analizele climatice trebuiesc efectuate la începutul procesului de proiectare, înainte de

prosperităţii individuale/colective și având ca obiectiv dezvoltarea economică durabilă, astfel

poate fi un mediu urban mai plăcut, nepoluat şi deschis spre natură ;

II.4. Impactul construcţiilor din lume. Specificaţii

prin întârzieri în modernizare și un nivel scăzut al fluxurilor economice); schimbări nefavorabile

Primul caz CONCRET

Reciclarea deşeurilor din construcţii și demolări poate conduce la importante beneficii în

Tabel 3.1. - Procedura de evaluare a impactului asupra mediului

Bilanţurile de mediu constau în investigarea unor probleme deosebit de complexe. Pentru

Figura 3.1. - Curba lui Farmer

După realizarea evaluări impactului şi a riscului asupra mediului urmează un proces

Prevenirea poluării apelor de CIW, E Reducerea la minim a impactului sitului

Betonul - este încadrat în codul 17 01 01 în conformitate cu H.G. 865/2002 privind

Centrul de recuperare a deşeurilor din demolări

Etapele tehnologice generale sunt:

III.2. Legislaţia românescă versus legislaţia europeană

Hotărâre a Guvernului privind gestionarea deşeurilor provenite din construcţii şi demolări

Tabel 3.4. - Comparaţie între legislaţia europeană şi legislaţia românească

Definiţii (extras din Anexa nr.1 la OG 91/2002)

• vor creşte constant în competitivitate, prin acţiuni complementare şi cooperare;

efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora; f) să adopte elemente

CAPITOLUL IV. Studiul de caz. Pud zona Chitila.

Figura 4.1.- Randare a sitului din strada Lacului nr.12a

 Denumirea lucrării: TREI LOCUINȚE INDIVIDUALE P+1E

Amplasamentul se află în zona de Nord-Est a comunei Chitila , spre pădurea Mogoșoaia,

de la adâncimea de D=4,20m de un strat de tranziție, de nisip prăfos sub care se dezvoltă

În conformitate cu analiza situației existente în ceea ce privește rețelele tehnico-edilitare

Figura 4.4. - Încadrare în teritoriu

Figura 4.5. - Situaţie existentă