UNIVERSITATEA “ECOLOGICĂ”

FACULTATEA DE DREPT

Masterat : Științe penale și criminalistică

Probațiunea în procesul penal

Metode speciale de supraveghere și cercetare

Profesor: Prof. Univ. Dr. BUNECI PETRE

Absolvent:
MORARU ROBERT-ANDREI

BUCUREȘTI

2021
 INTRODUCERE

Combaterea și prevenirea infractionalității minorilor a reprezentat si va reprezenta o problemă

permanentă pe agenda tuturor statelor, cu atât mai mult în contextul în care acest fenomen este într-
o continuă creștere.

Specificul fenomenului infracțional în rândul minorilor ridică probleme în ceea ce privește

activitățile de prevenire și de combatere, existând o serie de factori ce alimentează constanța
acesteia.

Printre factorii declanșatori reamintim următorii:

 Lipsa experienței efective de conviețuire socială.

 Neînțelegerea conduitei proprii, dintr-o perspectivă periculoasă pentru valorile sociale.
 Neînțelegerea sancțiunilor aplicabile asupra faptelor acestuia.
 Influența negativă exerictată de către anumite persoane majore, influențe cu caracter
infracțional.
 Carențe existente în procesul educativ al minorului, provenite din rândul familiei, școlii,
ș.a.m.d.

Propria inhibiție a minorului este principalul factor de abținere, diminuare sau suprimare a excitației
pe care acesta o are. De asemenea, personalitatea acestuia se află în legătura de dependență cu
mediul psiho-fizic în care acesta se află, ajutat fiind de factorii intelectuali, afectivi și psihici.

Violența juvenilă apare ca urmare a manifestării unei atitudini și stări de inadaptare socială, de
nesupunere față de normele de conduită și conviețuire socială, finalitatea fiind exteriorizarea
negativă, agresivă a acestuia.

Din punctul de vedere al sancțiunilor aplicate asupra minorului, acestea trebuie să fie în
corcondanță strictă cu particularitățile psiho-fizice și cu gravitatea faptei comisă de acesta, măsuri
ce trebuie sa aibă un caracter special cu scop principal de educare și reeducare.

Sistemul de sancțiuni pentru infracțiunile comise de minori, impune aplicarea unui procedeu aparte
de sancționare, format din măsuri educative neprivative de libertate și măsuri privative de libertate.

Măsurile privative de libertate reprezintă o excepție ceva mai complexă decât reprezintă conceptul
în sine, măsura aplicată în cazul infracțiunilor grave sau a concursului de fapte, scopul final fiind tot
acela de reeducare a condamnaților minori.

Ceea ce vreau să punctez în prezenta lucrare este necesitatea existenței situațiilor de derogare de la
procedura de drept comun a procesului penal cu minori, analizarea legislației actuale aplicabilă
infractorilor minori și măsura în care acestea satisfac cerințele societății. De asemenea este foarte
imporatant de avut în vedere și modul în care acestea corespund deciziilor Curții Constituționale, în
tandem cu prevederile internaționale în prezentul caz.
2
S-a arătat că indiferent de circumstanțe, organele internaționale au afișat un caracter protector
asupra minorului, principiul reeducării și recuperării corespunzătoare fiind principalul pilon pe care
acestea și-au ghidat activitatea juridică.

Capitolul intai al prezentei teze prezinta cateva consideratiuni introductive privind delicventa
juvenila si minoritatea, precum si un scurt isotirc al reglementarii sistemului sanctionator aplicabil
minorilor in legislatia penala si procesual - penala din Romania. Capitol in care vom constata ca
inca din cele mai vechi timpuri, legiuitorii au fost preocupati de adoptarea atat a unui regim
sanctionator distinct pentru infractorii minori.

Capitolul doi al tezei analizeaza procedura in cauzele cu infractori minori, respectiv procedura
speciala ce se aplica in cauzele in care suspectii sau inculpatii sunt minori cu varsta cuprinsa intre
14 si 18 ani.

Capitolul al III-lea, prezinta masurile educative neprivative de libertate prevazute in art. 115 alin.
(1) pct. 1 Cod penal, precum si modul de executare a masurilor educative neprivative de libertate,
iar capitolul al IV-lea analizeaza masurile privative de libertate si modul de executare al acestora.

Capitolul V ,,Jurisprudenta", reprezinta partea practica a tezei, in care vom prezenta si analiza o
speta din practica judiciara a instantelor judecatoresti.

Ultima parte a lucrarii este dedicata concluziilor si problemelor privitoare la aplicarea legii penale
in timp, in cazul infractiunilor comise de minori. Capitolul I. Consideratiuni introductive privind
minoritatea si delicventa juvenila 1.1 Notiunea de minor Minorul este persoana fizica care nu a
implinit varsta de 18 ani.

Ocrotirea minorului presupune totalitatea normelor juridice de aparare a persoanei ce se afla intr-o
situatie speciala datorita varstei sale .

Cadrul legal cu privire la ocrotirea minorului, respectarea, promovarea si garantarea drepturilor

acestuia se stabileste prin Codul civil si prin Legea nr. 272/2004 cu privire la protectia si
promovarea drepturilor minorilor .

Aceste prevederi sunt completate cu alte prevederi interne ce fac referire la minori, dar si cu
reglementari cuprinse in tratatele si conventiile la care tara noastra este parte . Faptul ca minorul
casatorit inainte de implinirea varstei de 18 ani dobandeste capacitatea deplina de exercitiu sub
aspect civil nu atrage aplicare in materie penala a regimului sanctiionator prevazut de de legea
penala pentru majori.

Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani la data savarsirii infractiunii nu raspunde penal
(prezumtie absoluta de incapacitate penala) ; in ipoteza in care minorul comite infractiunea chiar in
ziua in care implineste 14 ani, raspunde penal doar daca se face dovada savarsirii faptei cu
discernamant. Minorii care au implinit varsta de 14 ani, dar nu au implinit varsta de 16 ani la data
comiterii infractiunii raspund penal doar daca se face dovada prin intermediul unei expertize
medico - legale psihiatrice ca au comis fapta cu discernamant ( prezumtie relativa de incapacitate
penala).

3
Minorii care au implinit varsta de 16 ani la data comiterii infractiunii raspund penal. Sistemul
sanctionator pentru infractiunile comise de minori cu varsta intre 14 - 18 ani a fost complet
restructurat de Noul Cod penal, singurele sanctiuni penale ce pot fi aplicate fiind masurile
educative, chiar daca, pe parcursul procesului penal, infractorul a devenit major.

Astfel, persoanei care a comis infractiuni in minorat si care raspunde penal I se poate aplica fie o
masura educativa neprivativa de libertate, fie o masura educativa privativa de libertate. Asadar,
infractorului care a comis infractiuni in perioada in care avea varsta cuprinsa intre 14 - 18 ani nu ii
va mai putea fi aplicata nicio categorie de pedepse, chiar daca la data pronuntarii hotararii acesta
devine major.

Astfel, Noul Cod penal renunta la sistemul penal al justitiei pentru minori, caracterizat prin
optiunea, intre pedepse si masuri educative, adoptind sistemul nepenal, unde sanctiunile ce se pot
aplica minorilor se cantoneaza doar in sfera masurilor educative .

În cadrul Codului penal, pe planul dreptului penal substanţial, există un sistem special alcătuit din
norme şi măsuri menite să prevină şi să combată criminalitatea juvenilă.

Sistemului special penal pentru minori îi corespund norme procedurale specifice, adecvate, care vin
să asigure realizarea scopurilor prevederilor penale, crearea acestui cadru alcătuit din reguli speciale
fiind generată de situaţia specială a minorului, de disponibilitatea sa psihico-fizică.

Trebuie prcizat că normele de procedură penală cuprind prevederi speciale referitoare atât la
minorul inculpat, cât şi la minorul parte vătămată sau cel chemat într-o altă calitate să participe la
proces.

Aceste prevederi legale, pe lângă faptul că instiuie garanţii procesuale suplimentare, oferă şi
posibilitatea examinării cât mai aprofundate a cauzelor cu minori.

Un rol important în derularea procesului penal pentru infractorii minori, l-au avut Decretul nr.
218/1977 şi Legea nr. 59/1968 .

După abrogarea acestor acte normative prin Legea nr. 104/1992, concepţia referitoare la
sancţionarea minorilor infractori a revenit la forma consacrată o dată cu adoptarea Codului penal
din 1969.

Totodată, prevederile cuprinse în cele două acte normative încetandu-şi aplicabilitatea, au devenit
din nou aplicabile prevederile speciale cuprinse în capitolul ,,Proceduri în cauzele cu infractori
minori’’ Reglementarea actuală a procedurii în cauzele cu infractori minori este cuprinsă în
Capitolul II al Titlului V din Codul de procedură penală, şi anume în art. 480-493, care conţin
prevederi speciale pentru toate fazele procesului penal.

4
Referitor la urmărirea penală în cauzele cu minori, aceasta se desfăşoară potrivit regulilor de
competenţă şi procedură obişnuite.

Prin urmare, dispoziţiile comune cuprinse în Codul de procedură penală sunt aplicabile fazei de
urmarire penală, derogarile fiind doar cele cuprinse în art. 481 şi art. 482 C. Proc.pen.

Pentru calitatea de învinuit sau de inculpat, problemele reglementate în mod derogator sunt cele
referitoare la ,,persoanele chemate la organul de urmărire penală’’ şi ancheta socială. Codul
cuprinde prevederi speciale pentru infranctorii minori şi în materia asistenţei juridice şi prezentării
materialului de urmărire penală . Cap.2.

Urmărirea penală în cauzele cu infractorii minori 2.1.

Persoanele chemate la organul de urmarire penală Articolul 481 C. Proc. Pen prevede că, atunci
când învinuitul sau inculpatul este minor şi nu a împlinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a
minorului, dacă organul de urmărire penală consideră necesar, citează pe delegatul autorităţii
tutelare, precum şi pe părinţi, iar când este cazul, pe tutore, custode sau persoana în îngrijirea sau
supravegherea căreia se află minorul.

Citarea persoanelor prevăzute la art. 481 alin. (1) C. Proc. Pen. este obligatorie la prezentarea
materialului de urmărire penală.

Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor arătate în art. 481 alin. (1) si (2) nu
împiedică efectuarea acelor acte. Prin urmare, art. 481 alin. (1) prevede că, dacă organul de urmărire
penală ,,consideră necesar,,citează, pentru a fi prezente la audiere sau confruntare, persoanele
indicate .

Citarea acestor persoane este facultativă, cel ce hotărăşte citarea fiind organul de urmărire penală.
Raţiunea pentru care pot fi chemate persoanele respective o constituie faptul că la ascultare sau
confruntare trebuie creat un cadru propice efectuării unor declaraţii sincere,ori prezenţa persoanelor
respective poate contribui la crearea acestui cadru. Luarea declaraţiilor şi efectuarea confruntărilor,
atunci când este cazul, se face potrivit normelor procedurale obişnuite.

Declaraţiile învinuitului şi inculpatului constituie mijloc de probă în sensul art. 64 C. Proc.pen. şi

pot servi la aflarea adevarului numai în măsura în care sunt aprobate cu fapte şi împrejurări ce
rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Atenţia care trebuie acordată ascultării şi confruntării este data şi de funcţiile pe care le are ca
mijloc de probă, precum şi ca mijloc de apărare . În timpul audierii pot apărea situaţii legate de
starea de moment a minorului care pot compromite operaţiunea în sine, rolul persoanelor chemate
fiind de asemenea şi de a evita asemenea situaţii.

De cele mai multe ori, persoanele respective sunt citate întrucât pot oferi organului de urmărire
penală date privind cauzele sau condiţiile care au determinat sau favorizat comiterea infracţiunii
care ar fi greu de aflat din alte surse.

5
Dacă aceste persoane, deşi citate legal, nu se prezintă, ascultarea sau confruntarea se efectuează . În
cazul necitării, chiar dacă instanţa consideră că ar fi fost necesară citarea nu poate sancţiona această
omisiune deoarece ea poate fi acoperită prin citarea în faza judecăţii.