MODULUL 4: ANALIZA CIFREI DE AFACERI ŞI A VALORII

ADĂUGATE

Timpul mediu necesar pentru studiu: 9 ore

Obiective educaţionale

- cunoaşterea principalilor indicatori valorici utilizaţi în caracterizarea activităţii de producţie şi

comercializare;
- însuşirea procedeelor utilizate în analiza dinamicii şi structurii indicatorilor valorici;
- deprinderea modelării şi analizei factoriale a principalilor indicatori de caracterizare a
activităţii de producţie şi comercializare.

Cuvinte cheie:

cifra de afaceri, valoare adăugată, abordări conceptuale, metode de determinare, analiză în

dinamică şi structură, modele de analiză factorială.

Cuprinsul Modulului:
4.1. Analiza cifrei de afaceri
4.2. Analiza valorii adăugate
Rezumat
Probleme rezolvate
Teste/Exerciţii/Probleme
Bibliografie

EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI

4.1. Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri este un indicator de analiză a modului de realizare a activităţii de producţie şi

comercializare a unui agent economic, fiind unul dintre cei mai importanţi indicatori de măsurare a
performanţelor economice ale acestuia.
 Analiza cifrei de afaceri este esenţială pentru aprecierea locului întreprinderii în sectorul său de
activitate, a poziţiei sale pe piaţă, a aptitudinilor acesteia de a lansa respectiv de a dezvolta diferite
activităţi într-o manieră profitabilă.

4.1.1. Abordări conceptuale

Conceptual, cifra de afaceri poate fi abordată prin prisma următorilor indicatori:

Cifra de afaceri totală (CA), expresia valorică a tuturor afacerilor derulate de o întreprindere
într-o perioadă determinată de timp, reprezintă totalitatea veniturilor obţinute din activităţi comerciale
curente, respectiv vânzarea de mărfuri şi produse sau servicii.
Cifra de afaceri netă reprezintă un indicator al Contului de profit şi pierdere care cuprinde
sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de servicii ce intră în categoria activităţilor
curente ale întreprinderii, după deducerea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugat precum
şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri, la care se adaugă venituri din subvenţii de exploatare
aferente cifrei de afaceri nete.

Cifra de afaceri medie sau preţul mediu de vânzare ( CA ) reflectă venitul obţinut pe unitatea
de produs sau serviciu, determinându-se cu relaţia:
CA
CA 
qv
în care:
CA- cifra de afaceri netă sau totală;
Qv – volumul fizic al vânzărilor

Cifra de afaceri marginală (CAm) exprimă variaţia veniturilor din vânzări ale unei firme
(ΔCA) generată de modificarea cu o unitate a cantităţii vândute (ΔQv).
CA CA1  CA0
CAm  
qv qv1  qv0

Cifra de afaceri critică (CAcr) reprezintă acel nivel al veniturilor din vânzări la care se asigură
acoperirea cheltuielilor de exploatare, pragul de la care firma începe să obţină profit. Cifra de afaceri
critică reprezint suma vânzărilor care permite acoperirea cheltuielilor variabile aferente şi a tuturor
cheltuielilor fixe ale întreprinderii.
CF
CA cr 
1 - cv
în care:
CF – reprezint suma cheltuielilor fixe;
cv - cheltuielile variabile medii la 1 leu cifră de afaceri.
2
4.1.2. Analiza dinamicii cifrei de afaceri

Dinamica cifrei de afaceri pune în evidenţă evoluţia în timp a indicatorului, exprimată în

mărimi absolute sau mărimi relative. Analiza pe mai multe exerciţii permite stabilirea tendinţei
activităţii întreprinderii: creşterea puternică sau slabă, stabilitate, regresie lentă sau rapidă.
Pentru o corectă apreciere a evoluţiei în dinamică a performanţelor comerciale ale unei
întreprinderi, se impune operarea cu cifra de afaceri evaluată în preţuri comparabile sau convenţional
constante. Necesitatea acestui demers este reclamată de faptul că cifra de afaceri este o mărime de flux
care preia efectele inflaţioniste manifestate pe parcursul perioadei de gestiune, fiind înregistrează în
preţuri curente.
Cifra de afaceri în preţuri comparabile (CAp.comp) se obţine corectând cifra de afaceri în preţuri
curente (CAp.crt) cu indicele de creştere a preţurilor (ip) sau rata inflaţiei:
CA p . crt
CA p . comp 
1  ip
Principalii indicatori folosiţi în analiza dinamicii cifrei de afaceri sunt:
- abaterea absolută a cifrei de afaceri – cuantifică în mărimi absolute creşterea sau scăderea
indicatorului faţă de nivelul luat ca bază de comparaţie sau faţă de perioada precedentă:
CA  CAi  CA0 - bază fixă CA  CAi  CAi 1 - bază în lanţ

- indicele cifrei de afaceri – exprimă în mărimi relative modificarea indicatorului:

CAi CAi
I CA   100 - bază fixă I CA   100 - bază în lanţ
CA0 CAi 1

- ritmul mediu de creştere a cifrei de afaceri – de obicei se referă la mai multe perioade de gestiune:
 CA n 
R CA   n 1  1   100
 CA 
 0 
unde:
CAi – nivelul realizat al cifrei de afaceri în anul i (perioada curentă);
CA0 – nivelul cifrei de afaceri luat ca bază de comparaţie;
CAi-1 – nivelul cifrei de afaceri din perioada precedentă;
n – numărul de ani luaţi în calcul.

3
4.1.3. Analiza structurii cifrei de afaceri

Fiecare nivel al cifrei de afaceri corespunde unei anumite structuri a activităţii. Structura cifrei
de afaceri este dată de ponderea veniturilor din vânzările generate de diferite produse, activităţi, lucrări
sau servicii, care formează nomenclatorul de activitate al întreprinderii.
Analiza structurii cifrei de afaceri are ca obiectiv identificarea variaţiilor înregistrate pe diverse
trepte structurale1 (tip de activitate, sector de activitate, grupe de produse, produse, secţii, unităţi şi
tipuri de unităţi, categorii de clientelă, etc.), explicarea acestor variaţii şi a implicaţiilor lor asupra
rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii.

Pentru a caracteriza evoluţia structurii vânzărilor firmei se pot utiliza următoarele procedee de
analiză:

a) Ponderile componentelor cifrei de afaceri (gi):

CA i
gi   100
CA
în care:
CA – reprezintă cifra de afaceri totală;
CAi – vânzările aferente elementului component “i”.
Informaţiile furnizate de acest procedeu de analiză se referă la: care sunt principalele elemente
componente ale cifrei de afaceri; care este evoluţia în timp a acestora; cât de stabile sunt etc.

b) Coeficientul de concentrare (Gini-Struck):

n g i2  1
G ; G  [0,1]
n 1

Unde: gi – ponderea activităţii, a produsului “i” în cifra de afaceri totală

n – numărul de activităţi sau produse luate în calcul
Acest coeficient poate lua valori între 0 şi 1:
- apropierea de zero a coeficientului de concentrare semnifică o distribuire relativ echilibrată
a vânzărilor pe elementele structurale luate în calcul. Coeficientul este egal cu zero,
atunci când elementele componente au aceeaşi pondere în cifra de afaceri totală,
concentrarea vânzărilor fiind nulă;

1
Maria Niculescu, Diagnostic global strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, pag. 233.
4
 - în cazul în care coeficientul se apropie de 1, atunci se înregistrează un număr redus de
elemente care contribuie în cea mai mare măsură la obţinerea cifrei de afaceri a
întreprinderii.

c) Metoda ABC
Această metodă, după cum îi spune şi numele, se bazează pe identificarea a trei grupe
principale de produse/clienţi care au caracteristici specifice şi participă în proporţii diferite la formarea
cifrei de afaceri.
În cazul analizei cifrei de afaceri pe produse, distribuţia teoretică, pe baza căreia se trasează
curba teoretică ABC, ce reflectă o structură optimă a cifrei de afaceri (CA), este:
- grupa A: include 10 - 15% din numărul de produse, care contribuie cu 60 - 70% la realizarea CA;
- grupa B: include 25 - 30% din numărul de produse, acestea contribuind cu 25 - 30% la formarea CA;
- grupa C: 60 - 70% din tipurile de produse contribuie cu 10 - 15% la CA.
Cele trei grupe de produse au următoarele caracteristici:
- produsele din grupa A, restrânse ca număr dar care realizează cea mai mare parte a cifrei de afaceri,
fie au rulaje mari (ca urmare a nivelului ridicat al cererii sau al preţului lor scăzut), fie au valori de
comercializare mult mai mari decât restul produselor (chiar dacă marjele comerciale au niveluri
scăzute);
- produsele din grupa B asigură stabilitatea vânzărilor întreprinderii, aceste produse având viteze de
rotaţie şi marje comerciale de nivel mediu, în raport cu produsele din celelalte grupe;
- produsele din grupa C, cele mai numeroase ca număr şi cu ponderea cea mai mică în realizarea cifrei
de afaceri se caracterizează prin viteza de rotaţie scăzută şi nivel ridicat al marjei comerciale.

Metoda ABC este de asemenea frecvent utilizată în analiza portofoliului de clienţi, pentru
întreprinderi fiind foarte importantă cunoaşterea clienţilor cu contribuţia cea mai mare la realizarea
cifrei de afaceri, atât din perspectiva reînnoirii raporturilor contractuale, cât şi din cea a riscurilor pe
care le comportă dispariţia unor clienţi importanţi.

Analiza cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi este esenţială pentru înţelegerea strategiei firmei
şi poziţiei acesteia pe piaţă. În acest scop se urmăreşte evoluţia componentelor cifrei de afaceri, şi
anume: producţia vândută, vânzări de mărfuri, prestări servicii. În funcţie de natura sectorului de
activitate, fiecare din componente se aprofundează pe structuri specifice.

5
4.1.4. Analiza factorială a cifrei de afaceri

În afara analizei în dinamică, pe total şi pe elemente componente (adică în structură), cifra de

afaceri mai poate fi analizată şi din punct de vedere factorial, stabilindu-se astfel sistemul de factori
care contribuie la evoluţia ei..
Pentru analiza factorială a cifrei de afaceri se pot folosi diferite modele care au ca scop
evidenţierea a cât mai multor factori de influenţă pentru a se putea acţiona din diverse direcţii în
vederea creşteri cifrei de afaceri.

1. Modele de analiză având ca bază de calcul cantitatea fizică vândută.

a) În cazul unei producţii omogene, diferenţiate doar pe modele, calităţi etc., modelul de
analiză este:
CA  Qv  p
unde:
Qv – cantitatea totală de produse vândute
p - preţul mediu de vânzare: p   s i  p i
si – structura produselor vândute pe modele sau calităţi
pi – preţul de vânzare aferent produselor de tip i.

b) În cazul unei producţii care nu are caracter omogen, modelul de analiză devine:
n
CA   q i  p i i – 1…n – numărul de sortimente, de produse.
i 1

Factorii de influenţă, în ordinea substituţiei, sunt: qi, si, pi

Cantitatea vândută din fiecare sortiment de produse fabricate este un factor de influenţă a cifrei
de afaceri pentru că fiecare unitate fizică de produs este vândută la un anumit preţ. Odată cu
modificarea volumului fizic al vânzărilor se modifică şi cifra de afaceri, în acelaşi sens cu modificarea
cantităţii vândute şi proporţional cu preţul din perioada de comparaţie sau cel prevăzut.
Modificarea cantităţii vândute depinde de:
- nivelul cererii pentru produsele respective, influenţat de dimensiunea pieţei de desfacere,
concurenţa existentă pe piaţă, competitivitatea produselor proprii în raport cu concurenţa,
eficienţa activităţii de marketing a întreprinderii etc.;
- nivelul producţiei, influenţat de nivelul capacităţilor de producţie existente şi gradul de utilizare
al acestora, de asigurarea la timp, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, a resurselor
necesare obţinerii produselor etc.
Structura pe componentele fizice ale producţiei vândute influenţează cifra de afaceri deoarece
preţurile unitare diferă ca mărime de la o componentă la alta. Dacă are loc creşterea ponderii vânzărilor

6
la produsele care au preţul unitar mai mare decât preţul mediu din perioada de bază, atunci va avea loc
o creştere a nivelului total al cifrei de afaceri şi invers.
Modificarea structurii fizice a vânzărilor este influenţată de modificări în structura cererii, de
existenţa capacităţilor de producţie disponibile şi a factorilor de producţie necesari obţinerii produselor
cu preţ mai mare şi nivel de profitabilitate superior.
Preţul de vânzare unitar influenţează mărimea cifrei de afaceri deoarece diferă de la un
sortiment la altul sau chiar în cadrul unui sortiment pe calităţi. Stabilirea preţurilor se face atât în
funcţie de condiţiile pieţei, cât şi de opţiunile strategice ale managementului întreprinderii
În măsura în care modificarea preţului este determinată de perfecţionarea caracteristicilor
tehnico-funcţionale ale produselor, este un factor dependent de activitatea unităţii. Preţul poate fi şi un
factor independent de unitate, o rezultantă a raportului dintre cererea şi oferta de pe piaţă, modificarea
sa putând fi impusă şi de fenomenul inflaţionist.
Principalele măsuri de creştere a cifrei de afaceri vizează:
● stimularea vânzărilor prin armonizarea ofertei de produse cu cererea analizată în urma prospectării
pieţei, acţiuni promoţionale, atragerea de noi clienţi şi fidelizarea celor existenţi prin acordarea
unor facilităţi şi asigurarea unor servicii suplimentare comparativ cu principalii concurenţi etc.;
● asigurarea unui raport optim între calitate şi preţ, creşterea preţurilor să fie determinată de
îmbunătăţirea calităţii produselor şi nu de creşterea consumurilor specifice de materiale etc.

2. Modele de analiză utilizând ratele explicative (descompunerea pe fracţii)

Analiza factorială se poate face şi cu ajutorul procedeului descompunerii pe fracţii care
înseamnă constituirea unui şir de rapoarte în lanţ cu semnificaţie din punct de vedere economic, în care
numărătorul unui raport este numitorul raportului următor, rezultând în final doar indicatorul analizat –
în acest caz cifra de afaceri. Important este ca rapoartele care se construiesc să fie între anumiţi
indicatori corelaţi, deci rapoartele în serie să aibă semnificaţie şi să reprezinte un factor de influenţă.
Construcţiile de rapoarte nu sunt limitative.
Din categoria modelelor bazate pe rate explicative amintim:2

● modele care evidenţiază legătura dintre modul de valorificare a resurselor şi gradul de realizare a
producţiei obţinute
Mf Mf ' Qf CA
CA  N      N  it  ct  r 'gv
N Mf Mf ' Qf
unde:
N – numărul de salariaţi

2
P. Ştefea, Analiza rezultatelor întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2002, pag. 133-139.
7
 Mf
it  – gradul de înzestrare tehnică a muncii (valoarea mijloacelor fixe ce revine pe un
N
salariat).
Mf '
ct  – compoziţia tehnologică (ponderea mijloacelor fixe direct productive în total
Mf
mijloace fixe)
Qf
r'  – randamentul mijloacelor fixe direct productive (producţia fabricată destinată livrării
Mf '
ce revine la 1 leu mijloace fixe active)
CA
gv  - gradul de valorificare sau de realizare a producţiei fabricate
Qf
Pentru determinarea mărimii şi sensului influenţei factorilor asupra cifrei de afaceri se
utilizează metoda substituţiei în lanţ, iar principalele direcţii de creştere a cifrei de afaceri prin
intermediul factorilor de influenţă se referă la:
- asigurarea cu resurse umane şi tehnice în concordanţă cu obiectivele activităţii;
- asigurarea cu resurse să se realizeze la termen, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ;
- asigurarea unui nivel al eficienţei utilizării resurselor (productivitatea muncii, randamentul
utilajelor) cel puţin la nivelul mediei pe ramura de activitate a întreprinderii;
- elaborarea planului de producţie în strânsă corelaţie cu posibilităţile de comercializare şi cu
cererea de pe piaţă;
- realizarea unui grad superior de valorificare a producţiei obţine prin îmbunătăţirea activităţii de
marketing.

● modele care evidenţiază contribuţia elementelor patrimoniului la realizarea cifrei de afaceri

Ac CA
CA  At    At  rAc  vrAc
At Ac
unde:
At – valoarea activului total
Ac
rAc  – rata activelor circulante (structura patrimoniului)
At
CA
vrAc  – viteza de rotaţie a activelor circulante sau eficienţa utilizării acestora.
Ac

În model mai pot fi introduse stocurile sau creanţele, în funcţie de ponderea deţinută de aceste
elemente în activele circulante şi de contribuţia acestora la realizarea unui anumit nivel al cifrei de
afaceri.

8
 Principalele măsuri de creştere a cifrei de afaceri prin intermediul factorilor de influenţă sunt:
- asigurarea unui nivel al activului total care să poată susţine un nivel ridicat al cifrei de afaceri;
- o structură adecvată a patrimoniului: mijloace fixe, stocuri, creanţe;
- dimensionarea corespunzătoare a stocurilor şi asigurarea ritmicităţii necesare în aprovizionare;
- stabilirea politicii creditului comercial în strânsă corelaţie cu nivelul creditului comercial
acordat întreprinderii de către terţi şi pe baza unei analize comparative privind costul
finanţării creditului comercial şi efectele acordării acestuia;
- extinderea creditului comercial să urmărească creşterea sau cel puţin menţinerea unui anumit
nivel al vânzărilor.

Se poate concluziona că obţinerea unui nivel optim al cifrei de afaceri impune găsirea unei
combinaţii ideale a nivelului factorilor care concură la realizarea cifrei de afaceri, în funcţie de
modelul de analiză factorială utilizat.

4.2. Analiza valorii adăugate

Valoarea adăugată (VA) este unul dintre indicatorii semnificativi ai activităţii, ce permite
aprecierea capacităţii întreprinderii de a produce valoare nouă şi de a-şi relua activitatea la nivele de
performanţă superioară. Indicatorul exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de
producţie, îndeosebi muncă şi capital, peste valoarea materialelor şi serviciilor cumpărate de
întreprindere de la terţi.
Valoarea adăugată prezintă o semnificaţie deosebită în perspectiva distribuirii veniturilor
întreprinderii, ea reprezentând sursa de acumulări băneşti pe care întreprinderea o poate utiliza pentru
remunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea sa. Valoarea adăugată asigură remunerarea:
● personalului, prin salarii şi alte cheltuieli aferente acestora;
● statului, prin impozite, taxe ţi vărsăminte asimilate;
● capitalului tehnic, prin amortizare şi provizioanele pentru conservarea valorii acestuia;
● capitalului împrumutat, prin dobânzi;
● capitalului propriu, prin dividende pentru acţionari şi autofinanţarea netă pentru întreprindere.
Valoarea adăugată prezintă importanţă şi din punct de vedere fiscal, ea reprezentând baza
determinării taxei pe valoarea adăugată.

4.2.1. Metode de determinare a valorii adăugate

Valoarea adăugată se poate determina prin două metode:

9
 a) Metoda sintetică, conform căreia din volumul total al activităţii se scad consumurile
intermediare de la terţi.
● dacă întreprinderea desfăşoară numai activitate de producţie, valoarea adăugată se determină
potrivit relaţiei:
VA = (Qe – Ci)

● dacă întreprinderea desfăşoară atât activitate de producţie cât şi de comerţ, valoarea adăugată
se calculează astfel:
VA = Mc + Qe – Ci

unde: Qe – producţia exerciţiului;

Ci – consumurile intermediare de la terţi (cheltuieli materiale şi cheltuieli privind prestaţiile
externe);
Mc – marja comercială, obţinută ca diferenţă între veniturile din vânzarea mărfurilor şi
cheltuielile privind mărfurile.

b) Metoda de repartiţie (aditivă), conform căreia valoarea adăugată se determină prin

însumarea elementelor care o compun , respectiv:

VA = Chs + It + Dp + A + Pn

unde: Chs – cheltuieli cu salariile personalului şi asimilate

It – impozite şi taxe
Dp – dobânzi plătite
A – amortizarea anuală
Pn – profit net

4.2.2. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate

Evoluţia în timp a valorii adăugate se analizează pe baza modificării absolute, a indicilor

calculaţi pe total şi pe elemente, precum şi pe baza ratei variaţiei valorii adăugate:

Abaterea absolută:
ΔVA = VA1 – VA0;
Indicele valorii adăugate:
VA 1
I VA   100
VA 0
10
Rata variaţiei valorii adăugate:
VA1  VA0
Rv = x100 ,
VA0

Pentru aprecierea contribuţiei elementelor componente la formarea şi modificarea valorii

adăugate, se compară indicii acestora cu indicele valorii adăugate şi cu indicele producţiei exerciţiului.
Structura valorii adăugate se analizează pe baza ratelor de structură sau de remunerare ale
valorii adăugate, ce exprimă ponderea deţinută de fiecare componentă (ca expresie a remunerării
diferiţilor parteneri) în valoarea adăugată, potrivit metodei aditive de determinare a acesteia.
Ratele valorii adăugate permit comparaţii sectoriale şi pe mai multe exerciţii, oferind informaţii
asupra modului de împărţire a valorii adăugate între factorii muncă şi capital.

2.3.3. Analiza factorială a valorii adăugate

Un alt aspect al studiului valorii adăugate se referă la analiza factorială, care permite punerea în
evidenţă a factorilor care au determinat modificarea acesteia, precum şi modalităţi şi direcţii de acţiune
în viitor.
Un model utilizat pentru analiza factorială a valorii adăugate poate fi de forma:

Ci
VA  Mc  Qe  Ci  Mc  Qe  (1  )  Mc  Qe  (1  ci)
Qe

unde: VA – valoarea adăugată

Mc – marja comercială
Qe – producţia exerciţiului
Ci – consumurile intermediare de la terţi
Ci
ci  – rata consumurilor intermediare (consumuri intermediare medii la 1 leu producţie a
Qe
exerciţiului)

Analiza poate avea în vedere şi modele de descompunere pe fracţii (rate explicative), ca de

exemplu:

Mf Mf  Qe VA
VA  N      N  it  ct  r 'va
N Mf Mf  Qe

unde: N – număr de salariaţi

11
 Mf
it  – gradul de înzestrare tehnică a muncii (valoarea mijloacelor fixe ce revine pe un
N
salariat
Mf '
ct  – compoziţia tehnologică (ponderea mijloacelor fixe direct productive în total
Mf
mijloace fixe)
Qe
r'  – randamentul mijloacelor fixe active sau direct productive (producţia exerciţiului ce
Mf '
revine la 1 leu mijloace fixe active)
VA
va  – valoarea adăugată medie la un leu producţie a exerciţiului (rata valorii adăugate)
Qe
Principalele direcţii de acţiune pentru creşterea valorii adăugate sunt:
– alocarea unui volum mai mare de muncă (sporirea numărului de muncitori sau creşterea
numărului de ore lucrate prin folosirea integrală a timpului de muncă) în condiţiile păstrării
nemodificate a productivităţii muncii;
– creşterea gradului de utilizare extensivă şi intensivă a mijloacelor fixe (creşterea capacităţilor
de producţie concomitent cu sporirea gradului de utilizare a acestora);
– creşterea productivităţii muncii şi a randamentului mijloacelor fixe printr-o mai bună
organizarea a producţiei şi a muncii, precum şi prin asigurarea la timp cu factorii de producţie
necesari, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ;
– diminuarea consumurilor intermediare la un leu producţie a exerciţiului prin creşterea
gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, energiei etc.

Eficienţa informaţiilor furnizate de indicatorul valoare adăugată se fundamentează pe o

interpretare prudentă a valorii indicatorului.

Rezumat

Analiza cifrei de afaceri este esenţială pentru aprecierea locului întreprinderii în sectorul său de
activitate. Concepte utilizate: cifra de afaceri netă, medie, marginală şi critică. Pentru analiza dinamicii
CA se utilizezaă abaterea absolută, abaterea relativă şi ritmul mediu de creştere. Dintre procedeele
utilizate în analiza structurii CA amintim: pondrile componentelor CA, coeficientul de concentrare
(Gini-Struck), metoda ABC.
Analiza valorii adăugate permite aprecierea capacităţii întreprinderii de a produce valoare nouă.
Evoluţia în timp a VA se analizează pe baza modificării absolute şi a ratei variaţiei valorii adăugate.

12
Structura valorii adăugate se analizează pe baza ratelor de structură sau de remunerare ale valorii
adăugate.
Pentru analiza factorială a CA şi VA se pot construi diferite modele de analiză.

Probleme rezolvate

1. Analiza factorială a cifrei de afaceri. Se cunosc următoarele date referitoare la situaţia de analiză a
cifrei de afaceri:

Tabel nr. 4.1

Cantităţi vândute (buc) Preţ de vânzare (lei/buc)
Sortimente Perioada Perioada Perioada Perioada
precedentă curentă precedentă curentă
A 3000 2500 90 97
B 1150 1300 75 90
C 450 600 56 55
Total 4600 4400 * *

Pe baza acestor informaţii se va realiza analiza factorială a cifrei de afaceri: calcule şi

interpretarea rezultatelor.

a. Pentru analiza factorială a cifrei de afaceri pe baza datelor prezentate se utilizează modelul:
n
CA   q i  p i   q i ( s i )  p i
i 1

unde: qi – cantitatea vândută din sortimentul i

pi – preţ unitar de vânzare al sortimentului i

Factorii de influenţă în ordinea de substituţie: qi, si, pi

Tabel nr. 4.2. (calcule ajutătoare)
Sortim qi0 qi1 si0 si1 qi1(si0)
A 3000 2500 0,65 0,57 4400x0,65=2860
B 1150 1300 0,25 0,29 4400x0,25=1100
C 450 600 0,10 0,14 4400x0,10=440
Total 4600 4400 1,00 1,00 4400

Abaterea absolută:

13
CA  CA1  CA 0   q i1  p i1   q i 0  p i0 

 (2500  97  1300  90  600  55)  (3000  90  1150  75  450  56) 

 392500  381450  11050 lei

Factori de influenţă:

1. Influenţa modificării cantităţilor vândute:

CA q    q i1 s i0   p i0   q i0 (s i0 )  p i0  (2860  90  1100  75  440  56)  381450 

 364540  381450  16910 lei

2. Influenţa modificării structurii vânzărilor:

CAs    q i1 (s i1 )  p i0   q i1 s i0   p i0  (2500  90  1300  75  600  56)  364540 

 356100  364540  8440 lei

3. Influenţa modificării preţurilor de vânzare:

CAp    q i1 (s i1 )  p i1   q i1 (s i1 )  p i0  392500  356100  36400 lei

b. Interpretarea rezultatelor
Cifra de afaceri din activitatea de bază exprimată în preţuri curente a crescut cu 11050 lei,
modificare determinată exclusiv de creşterea preţurilor, ceilalţi factori de influenţă (cantitatea şi
structura) acţionând în sensul diminuării vânzărilor.
Reducerea volumului fizic al vânzărilor poate fi determinată de:
– restrângerea pieţelor de desfacere;
– neasigurarea cu comenzi;
– nerealizarea planului de producţie la toate sortimentele determinată de lipsa de materii
prime, utilităţi, etc., defecţiuni ale utilajelor, greve şi altele;
– activitatea de marketing ineficientă;
– calitatea necorespunzătoare a unor produse etc.
Influenţa negativă a structurii se explică prin scăderea ponderii sortimentelor cu preţ unitar mai
mare decât nivelul mediu al preţului întregii producţii.
Preţul influenţează cifra de afaceri în sensul creşterii acesteia. Dacă creşterea preţului este
determinată de îmbunătăţirea calităţii produselor este un factor dependent de activitatea unităţii cu
efecte favorabile asupra acesteia. Dacă este determinată de fenomenul inflaţionist atunci preţul este un
factor conjunctural.
Principalele măsuri ce se impun a fi luate se referă la:

14
 - sporirea vânzărilor în unităţi fizice prin desfăşurarea unei activităţi de marketing eficiente (reclamă,
publicitate, îmbunătăţirea modului de prezentare a produselor, efectuarea de studii de piaţă în
vederea identificării de noi pieţe de desfacere, acordarea unor stimulente clienţilor etc.);
- creşterea ponderii în vânzări a produselor cu preţuri mai mari prin îmbunătăţirea calităţii acestora,
stimularea cererii pentru acestea prin diferenţierea lor faţă de produsele concurenţei;
- creşterea preţurilor să aibă la bază îmbunătăţirea calităţii.

2. Analiza factorială a valorii adăugate. Pe baza datelor din tabelul următor vom analiza
factorial modificarea valorii adăugate folosind un model multiplicativ de descompunere pe rate
explicative (calcule, interpretarea influenţei factorilor, măsuri propuse):

Tabel nr. 4.3

Indicatori U.M. Perioada Perioada
precedentă curentă
1. Producţia exerciţiului (Qe) lei 416773 429240
2. Valoarea adăugată (VA) lei 74570 76003
3. Număr de salariaţi (N) pers 400 390
4. Valoarea medie a mijloacelor fixe (Mf) lei 62517 65900
- din care direct productive (Mf’) 34300 34100

a. Analiza factorială a valorii adăugate o vom realiza pe baza modelului:

Mf Mf  Qe VA
VA  N    
N Mf Mf  Qe

Abaterea absolută:
Mf1 Mf '1 Qe1 VA1 Mf 0 Mf '0 Qe 0 VA 0
VA  VA1  VA 0  N1      N0     
N1 Mf1 Mf '1 Qe1 N 0 Mf 0 Mf '0 Qe 0

 390 x168,9744 x 0,5175x12,5877 x 0,1771  400 x156,2925x 0,5486 x12,1508x 0,1789 

 76003  74570  1433 lei

Factori de influenţă

1. Influenţa modificării numărului de salariaţi:

Mf 0 Mf '0 Qe 0 VA 0 Mf 0 Mf '0 Qe 0 VA 0
VAN   N1      N0     
N 0 Mf 0 Mf '0 Qe 0 N 0 Mf 0 Mf ' 0 Qe 0

 390 x156,2925x 0,5486 x12,1508x 0,1789  74570  72690  74570  1880 lei
15
2. Influenţa modificării gradului de înzestrare tehnică a muncii:
 Mf  Mf Mf '0 Qe 0 VA 0 Mf 0 Mf '0 Qe 0 VA 0
VA   N1  1     N1     
 N  N1 Mf 0 Mf '0 Qe 0 N 0 Mf 0 Mf '0 Qe 0

 390 x168,9744 x 0,5486 x12,1508x 0,1789  71690  78588  72690  5898 lei

3. Influenţa modificării ponderii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe:

 Mf '  Mf Mf '1 Qe 0 VA 0 Mf Mf '0 Qe 0 VA 0
VA   N1  1     N1  1    
 Mf  N1 Mf1 Mf '0 Qe 0 N1 Mf 0 Mf '0 Qe 0

 390x168,9744x 0,5175x12,1508x 0,1789  78588  74133  78588  4455 lei

4. Influenţa modificării randamentului mijloacelor fixe active:

 Qe  Mf Mf '1 Qe1 VA 0 Mf Mf '1 Qe 0 VA 0
VA   N1  1     N1  1    
 Mf '  N1 Mf1 Mf '1 Qe 0 N1 Mf1 Mf '0 Qe 0

 390x168,9744x 0,5175x12,5877 x 0,1789  74133  76798  74133  2665 lei

5. Influenţa modificării valorii adăugate la un leu producţie a exerciţiului:

 VA  Mf Mf '1 Qe1 VA1 Mf Mf '1 Qe1 VA 0
VA   N1  1     N1  1    
 Qe  N1 Mf1 Mf '1 Qe1 N1 Mf1 Mf '1 Qe 0

 76003  76798  795 lei

Interpretarea rezultatelor
Se constată o creştere a valorii adăugate în perioada analizată, aspect pozitiv din punct de
vedere economic pentru întreprinderea studiată.
Aprofundând analiza prin stabilirea contribuţiei factorilor din modelul utilizat la obţinerea
sporului absolut, se constată o influenţă pozitivă a factorilor gradul de înzestrare tehnică a muncii,
randamentul mijloacelor fixe active şi o influenţă negativă a modificării numărului de salariaţi, a
ponderii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe şi a ratei valorii adăugate.
Valoarea adăugată scade ca urmare a reducerii numărului de salariaţi, intrările de personal fiind
mai mici decât ieşirile de personal pe parcursul perioadei analizate.
Creşterea gradului de înzestrare tehnică a muncii contribuie la sporirea valorii adăugate,
valoarea mijloacelor fixe totale crescând în condiţiile reducerii numărului de salariaţi.
Scăderea ponderii mijloacelor fixe direct productive în total mijloace fixe determină scăderea
valorii adăugate. Această reducere a ponderii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe, poate fi
determinată de cauze precum: intrările de mijloace fixe active sunt mai mici decât ieşirile pentru
perioada analizată; valoarea mijloacelor fixe active creşte într-o proporţie mai redusă decât a celorlalte
16
mijloace fixe; noile achiziţii de mijloace fixe nu se concretizează în utilaje şi instalaţii care participă
direct la obţinerea producţiei etc.
Randamentul mijloacelor fixe active are o influenţă pozitivă, determinând creşterea nivelului
valorii adăugate, aceasta însemnând o exploatare intensivă corespunzătoare a mijloacelor fixe existente
în funcţiune, un randament superior pentru mijloacele fixe puse în funcţiune în perioada respectivă.
Valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului determină o scădere a valorii adăugate
totale, ceea ce înseamnă că se înregistrează sporirea ponderii consumurilor intermediare (a cheltuielilor
cu materiale şi servicii de la terţi).
Căile principale pentru creşterea valorii adăugate sunt:
– asigurarea cu muncitori şi mijloace fixe necesare corespunzător obiectivelor activităţii;
– creşterea ponderii mijloacelor active în total mijloace fixe prin orientarea investiţiilor
preponderent spre mijloacele fixe direct productive;
– îmbunătăţirea utilizării timpului de funcţionare a mijloacelor fixe active;
– sporirea randamentului mijloacelor fixe active printr-o mai bună organizare a producţiei şi a
muncii, prin asigurarea la timp, atât din punct de vedere cantitativ, cât mai ales calitativ, cu
factori de producţie necesari;
– scăderea consumurilor intermediare (cheltuielilor cu materiale şi servicii de la terţi) la un leu
producţie a exerciţiului prin raţionalizarea consumurilor de materiilor prime, materialelor,
energiei, negocierea preţurilor şi tarifelor la materiale şi servicii etc.

Teste/Exerciţii/Probleme

1. Ce semnificaţie are indicatorul cifra de afaceri netă? Dar cifra de afaceri marginală?
2. Prezentaţi două procedee utilizate în analiza structurii cifrei de afaceri.
3. Scrieţi relaţia pentru determinarea influenţei structurii asupra modificării cifrei de afaceri şi
interpretaţi influenţa cu semnul „+„ a acestui factor.
4. Cunoscând informaţii referitoare la cantităţile vîndute din diferite tipuri de produse şi preţul
acestora, realizaţi analiza factorială a cifrei de afaceri pe baza modelului sumă de produse.
5. Cunoscând informaţii referitoare la numărul de salariaţi, valoarea producţiei fabricate şi cifra
de afaceri, scrieţi relaţia pentru determinarea influenţei gradului de valorificare a producţiei asupra
modificării cifrei de afaceri şi interpretaţi influenţa cu semnul „-„ a acestui factor.

17
 6. Cunoscând informaţii referitoare la valoarea mijloacelor fixe totale şi a celor active,
producţia exerciţiului şi valoarea adăugată, scrieţi relaţia pentru determinarea influenţei compoziţiei
tehnologice asupra modificării valorii adăugate şi interpretaţi influenţa cu semnul „+„ a acestui factor
7. Pe baza informaţiilor din situaţiile financiare ale unei firme, efectuaţi analiza factorială a
valorii adăugate folosind un model de descompunere pe fracţii cu 4 factori de influenţă.
8. Pe baza informaţiilor din situaţiile financiare ale unei firme, efectuaţi analiza factorială a
cifrei de afaceri folosind un model de descompunere pe fracţii cu 4 factori de influenţă.

Bibliografie

1. Popa Dorina – Analiză economico-financiară, Editura Universităţii din Oradea, 2010;

2. Niculescu Maria – Diagnostic economic, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
3. Valceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiza economico-financiară, Editura Economică,
Bucureşti, 2005..

18