PLANIFICAREA FINANCIARĂ A COMPANIEI

OBIECTIVE EDUCAŢIONALE
• cunoașterea conceptului de planificare și control financiar
• cunoașterea modului de planificare a afacerilor în două orizonturi de timp
• cunoașterea pașilor ce trebuie să îi aibă în vedere managerul financiar
• cunoașterea schemei de derulare a procesului de planificare şi control financiar

CUVINTE CHEIE:
• planificare și control financiar
• planificare pe termen lung
• planificare pe termen scurt
• manager financiar
• dezvoltare eficientă
• bugete

EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI

În lumea de afaceri contemporană, competiţia dintre firme este din ce în ce mai
acută, iar profitabilitatea companiilor depinde din ce în ce mai mult de eficienţa cu care acestea
ştiu să îşi deruleze afacerile. Astfel, chiar şi marile companii, lideri în sectoarele lor de activitate,
sunt nevoie ca, periodic, să treacă prin procese de reorganizare, care presupun renunţarea la unele
domenii de afaceri, concedieri de personal şi schimbări de poziţii pentru cei rămaşi.
Reorganizările au loc, în general, atunci când companiile înţeleg că vechile modalităţi de
organizare nu mai sunt eficiente şi nu mai răspund cerinţelor actuale ale pieţei.
O privire generală asupra planificării şi controlului financiar
Managementul defectuos este, în cele mai multe cazuri, principala cauză a falimentului
unei firme, iar managementul defectuos la nivelul general al firmei se va regăsi întotdeauna şi
într-un proces de planificare defectuos. Adesea, în cazul firmelor mici, proprietarul afacerii este
atât de preocupat cu problemele de zi cu zi, încât planificarea este uitată.
Succesul afacerilor unei firme poate fi asigurat prin concentrarea managementului asupra
factorilor care influenţează performanţa afacerii. Concentrarea asupra planificării este esenţială
pentru supravieţuirea şi dezvoltarea firmei.
Planificarea afacerilor presupune, în general, două orizonturi de timp:
▪ Planificarea pe termen lung, care are în vedere stabilirea unor obiective clare pentru
nivelul vânzărilor şi profitabilitatea firmei pe o perioadă de la 3 la 5 ani . Datorită
perioadei de timp asupra căreia se concentrează, planificarea pe termen lung este
considerată a fi strategică. Aceasta utilizează ca principale instrumente de lucru contul de
profit şi pierdere previzionat, situaţia fluxurilor de numerar, bugetul de trezorerie şi
analiza ratelor financiare.
▪ Planificarea pe termen scurt, care are în vedere, în principal, planificarea profiturilor şi
construirea bugetului de trezorerie. Instrumentele folosite în procesul de planificare pe
termen scurt sunt contul de profit şi pierdere previzionat şi bugetul de trezorerie. Plecând
de la acestea, managerul financiar al firmei, împreună cu managerul general trebuie să
pregătească planuri lunare de dezvoltare sau, după caz, de supravieţuire a afacerii.
Este important de reţinut că, întotdeauna, planificarea pe termen scurt va fi subordonată
planificării pe termen lung, deoarece obiectivele strategice ale firmei sunt cele care dictează
utilizarea diverselor instrumente care, pe termen scurt, conduc la succesul afacerii. Dacă
planificarea pe termen lung nu a stabilit clar care sunt obiectivele majore ale firmei, managerului
financiar îi va fi dificil să urmărească obiective pe termen scurt.
Planul strategic (sau pe termen lung) de afaceri se concentrează asupra conturilor de profit
şi pierdere pregătite pentru o perioadă de 3 până la 5 ani în viitor. Fireşte, este dificil pentru un
manager să îşi imagineze toate variabilele care vor afecta afacerea în anul următor, însă cheia
rezolvării acestei dileme constă în controlul asupra direcţiei de dezvoltare a firmei în viitor, prin
utilizarea diverselor instrumente financiare.
Primul pas pe care orice firmă trebuie să îl facă pentru a realiza o bună planificare pe
termen lung are în vedere determinarea unui ritm de creştere al afacerii care este dorit a fi atins,
dar care este şi rezonabil de atins. Firmele trebuie să cunoască foarte bine resursele de care
dispun atunci când îşi stabilesc obiectivele pe care le doresc, deoarece urmărirea unui obiectiv
nerealist poate atrage după sine dificultăţi financiare serioase.
Al doilea pas presupune folosirea conturilor de profit şi pierdere şi a bugetelor de
trezorerie pentru a calcula capitalul necesar pentru finanţarea stocurilor, a echipamentelor, a
spaţiilor de lucru şi a forţei de muncă necesare pentru atingerea creşterii dorite a cifrei de afaceri.
Creşterea unei firme poate fi finanţată în două modalităţi: prin profiturile reinvestite în afacere şi
prin realizarea de împrumuturi. În situaţia în care capitalul nu poate fi obţinut sau condiţiile în
care poate fi obţinut sunt nefavorabile firmei, creşterea va trebui să fie încetinită, pentru a permite
fondurilor generate intern să „ţină pasul” cu ritmul de creştere. Dacă extinderea activităţilor
depăşeşte capitalul disponibil pentru a susţine niveluri mai ridicate ale creanţelor, stocurilor,
activelor fixe şi cheltuielilor operaţionale, atunci dezvoltarea afacerii va fi încetinită sau oprită
datorită incapacităţii sale de a-şi onora datoriile în momentul în care acestea ajung la scadenţă.
Singura modalitate prin care se poate evita „depăşirea capitalului” constă în planificarea şi
controlul creşterii firmei. Pentru a putea fi controlată, creşterea trebuie să fie în primul rând
înţeleasă, iar această înţelegere presupune cunoaşterea în detaliu a performanţei financiare trecute
a firmei, pe de-o parte, şi a cerinţelor viitoare de dezvoltare, pe de altă parte.
Necesităţile firmei trebuie previzionate – folosind, mai ales, contul de profit şi pierdere –
pentru o perioadă de 3 până la 5 ani. După previzionarea unui nivel rezonabil al vânzărilor şi
profitabilităţii firmei, este folosit tabloul fluxurilor de numerar, pentru a determina, de obicei pe
perioade de câte un semestru pe parcursul următorilor 3-5 ani, modul în care anticipările cu
privire la vânzări vor afecta fluxul de numerar al firmei, atât de intrare, cât şi de ieşire, din
activitatea curentă.
Pentru a dezvolta planuri eficiente pe termen lung, managerul financiar trebuie să aibă în
vedere următorii paşi:
1. Determinarea obiectivelor proprietarilor firmei şi a modului în care acestea afectează dorinţa şi
capacitatea acestora de a urmări anumite obiective financiare ale firmei. Adesea, aceste
considerente sunt uitate, dar ele sunt utile pentru a stabili dacă obiectivele firmei sunt în
concordanţă cu obiectivele proprietarilor ei. Planificarea pe termen lung oferă managerului
financiar capacitatea de a fi realist faţă de aşteptările personale şi de afaceri ale proprietarilor.
2. Stabilirea scopurilor şi obiectivelor companiei (ritmuri de creştere, rata câştigului la investiţii,
direcţia de extindere a afacerilor).Aceste obiective trebuie să fie exprimate în cifre precise.
Planurile pe termen lung sunt utilizate ulterior pentru a realiza previziuni ale vânzărilor şi ale
profitabilităţii, pe de-o parte, şi pentru a compara rezultatele efectiv înregistrate cu cele propuse,
pe de altă parte.
3. Dezvoltarea de planuri pe termen lung care să permită atingerea obiectivelor propuse. În acest
stadiu, managerul financiar trebuie să se concentreze asupra punctelor tari şi slabe ale afacerii, ca
şi asupra factorilor interni şi externi care pot afecta atingerea obiectivelor. Strategiile de
dezvoltare ale firmei trebuie construite după analizarea atentă a tuturor factorilor relevanţi
(strategiile de preţ, potenţialul pieţei etc.) care să ofere o direcţie clară cu privire la viitorul
firmei.
4. Concentrarea asupra resurselor financiare, umane, materiale şi informaţionale necesare pentru
îndeplinirea planurilor făcute, prin realizarea de previziuni ale vânzărilor, cheltuielilor şi
profiturilor reinvestite pentru următorii 3-5 ani.
5. Studierea metodelor de producţie folosite, a strategiei de marketing, a noilor oportunităţi de
dezvoltare apărute pe piaţă şi a altor factori de acest gen, pentru a identifica cele mai bune
modalităţi de îmbunătăţire a productivităţii şi rentabilităţii firmei.
6. Revizuirea permanentă. Întotdeauna, managerul financiar trebuie să utilizeze cele mai recente
documente şi rapoarte financiare pentru a realiza ajustări ale planurilor pe termen scurt şi termen
lung. De asemenea, sunt utile şi comparaţiile cu alte companii din acelaşi sector, pentru a vedea
dacă poziţia financiară şi operaţională a firmei este în general mai bună sau mai slabă decât a
concurenţilor. Planificarea este un proces permanent şi reprezintă cheia prosperităţii pentru
companie.
Dezvoltarea eficientă a unei afaceri presupune două procese foarte importante:
planificarea financiară şi controlul financiar.
Planificarea financiară se referă la previzionarea cifrei de afaceri, a veniturilor şi a
activelor de care firma are nevoie, conform diferitelor strategii de producţie şi de marketing
adoptate, urmată de luarea unei decizii cu privire la modul de acoperire a necesarului de fonduri
pentru finanţare. De asemenea, în cadrul procesului de planificare, managerii financiari trebuie să
evalueze planurile făcute şi să identifice modificările operaţionale care ar putea conduce la
îmbunătăţirea rezultatelor.
 Controlul financiar are în vedere faza ulterioară, de implementare a planurilor realizate,
concentrându-se asupra comparaţiilor între planurile făcute şi rezultatele efectiv realizate, ca şi
asupra eventualelor ajustări necesare.

Derularea procesului de planificare şi control financiar

Obiectivele companiei

Planul companiei pe termen lung

Previzionare cifrei de afaceri pe termen lung

Strategia de marketing a companiei

Previzionarea cifrei de afaceri pe termen scurt

Politici de producţie Politici de marketing Cheltuieli de cercetare Politici de control

Buget de producţie Buget de publicitate şi politici generale de financiar
Buget de materiale Buget de cheltuieli de management Bugete pe fiecare
Buget de personal vânzare Buget de cercetare produs
Buget de cheltuieli de Bugetul personalului Bugete pe fiecare
capital executiv sector de activitate
Bugete regionale
Documente financiare
pe bază de bugete
Bugetul de trezorerie
Contul de profit şi
pierdere
Bilanţul contabil
 Procesul începe cu precizarea obiectivelor firmei, după care echipa managerială concepe
o serie de previziuni şi de bugete pentru fiecare domeniu de activitate semnificativ pentru firmă.
Analiza previziunilor financiare începe cu previziunea veniturilor din vânzări şi a costurilor de
producţie. Un buget reprezintă un plan care stabileşte cheltuielile previzionate pentru o anumită
activitate şi precizează de unde vor fi obţinute fondurile necesare acoperirii cheltuielilor. Astfel,
bugetul de producţie prezintă necesarul de fonduri de investiţii în materii prime, materiale, forţă
de muncă şi echipamente de producţie pentru a realiza volumul anticipat al cifrei de afaceri, deci
şi nivelul producţiei. Fiecare dintre componentele bugetului de producţie poate fi apoi împărţit pe
sub-bugete. În acelaşi timp, departamentul de marketing al firmei elaborează un buget cu
cheltuielile de vânzare şi de publicitate.
Aceste bugete sunt elaborate lunar şi pe măsura scurgerii timpului, managerii
departamentelor firmei, sub coordonarea managerului financiar, vor realiza comparaţii între
cifrele previzionate şi cele înregistrate şi vor efectua ajustările necesare. Pe durata procesului de
planificare, previziunile realizate la nivelul fiecărui buget operaţional vor fi combinate pentru ca
managerul financiar să identifice fluxurile de numerar ce vor forma bugetul de trezorerie al
firmei.
După ce au fost previzionate toate elementele de costuri şi venituri, departamentul
financiar poate trece la elaborarea variantelor previzionate ale bilanţului contabil şi a contului de
profit şi pierdere.
Prin procesele de planificare şi control financiar, echipa de manageri încearcă să mărească
profitabilitatea firmei, să evite deficitele de numerar şi să îmbunătăţească performanţele firmei
 Autoevaluare:

1) Care sunt orizonturile de timp ale planificării afacerilor?

2) Cum se poate defini un plan strategic de afaceri?
3) Care sunt pașii care trebuie să îi aibă în vedere un manager financiar?
4) La ce se referă planificarea financiară?
5) Cum se definește controlul financiar?
6) Care este schema derulării procesului de planificare şi control financiar?

Rezumat
În lumea de afaceri contemporană, competiţia dintre firme este din ce în ce mai acută, iar
profitabilitatea companiilor depinde din ce în ce mai mult de eficienţa cu care acestea ştiu să îşi
deruleze afacerile.
Reorganizările au loc, în general, atunci când companiile înţeleg că vechile modalităţi de
organizare nu mai sunt eficiente şi nu mai răspund cerinţelor actuale ale pieţei.
Planificarea afacerilor presupune, în general, două orizonturi de timp: planificare pe
termen lung și planificare pe termen scurt.
Planul strategic (sau pe termen lung) de afaceri se concentrează asupra conturilor de profit
şi pierdere pregătite pentru o perioadă de 3 până la 5 ani în viitor.
Pentru a dezvolta planuri eficiente pe termen lung, managerul financiar trebuie să aibă în
vedere 6 mari paşi.
Planificarea financiară se referă la previzionarea cifrei de afaceri, a veniturilor şi a activelor de
care firma are nevoie, conform diferitelor strategii de producţie şi de marketing adoptate, urmată
de luarea unei decizii cu privire la modul de acoperire a necesarului de fonduri pentru finanţare.
Controlul financiar are în vedere faza ulterioară, de implementare a planurilor realizate,
concentrându-se asupra comparaţiilor între planurile făcute şi rezultatele efectiv realizate, ca şi
asupra eventualelor ajustări necesare.
Un buget reprezintă un plan care stabileşte cheltuielile previzionate pentru o anumită
activitate şi precizează de unde vor fi obţinute fondurile necesare acoperirii cheltuielilor.

Bibliografie obligatorie

1. Brealey R., Myers S., Allen F., Principles of corporate finance, Eight Edition, Editura Irwin
Mc Graw-Hill, SUA, 2004.
2. Emil Chirilă, Finanțele Întreprinderii, Editura Universității Oradea, 2003, Oradea, Romania
3. Ion Stancu - Finante. Editia a IV-a, Editura Economica, 2009