Momentele subiectului in 

nuvela ” Sobieski și românii ”

Nuvela ” Sobieski și românii ” scrisă de Costache Negruzzi respectă toate

cele cinci momente ale acțiunii.
În expozițiune se fixează coordonatele spațio-temporale ale acțiunii și sunt
introduse în scenă personajele: ” Pe drumul ce duce cătră cetatea Neamțu,
pe la sfârșitul lui septemvrie 1686 se vedea o oaste mergând ”. Era oastea
poloneză, învinsă atunci de turci și înfometată, care se retrăgea spre țară ” cu
întristarea pe față și cu durerea în inimă ”. În fruntea sa era regele Poloniei,
Ian Sobieski și hatmanii Iablonovki și Potoțki.
Intriga este declanșată de apariția Cetății Neamțului în calea oștirii poloneze
și hotărârea lui Sobieski de a o cuceri. În cetate se aflau nouăsprezece plăieși
de strajă în locul garnizoanei care lupta alături de domnitorul Dimitrie
Cantemir împotriva turcilor.
Desfășurarea acțiunii cuprinde faptele determinate de intrigă: pregătirea
moldovenilor pentru rezistență, sosirea solului polonez, refuzul bătrânului de a
închina cetatea și relatarea înfruntării dintre plăieși și armata polonă.
Străjerul de pe ziduri îi anunță pe plăieși că o oaste numeroasă se aproprie de
cetate. Un bătrân, de care ascultau toți, poruncește să se închidă porțile
cetății și să se îngrămădească bolovanuri la ziduri.
Leșii trimit un sol care le ceru plăieșilor să predea cetatea ” împreună cu toate
averile și merindele ”. Plăieșii refuză și lupta începe.
Scriitorul dă informații din ambele tabere prin schimbarea planurilor.
Întâmplările sunt gradate temporal și se desfășoară cu repeziciune. După
cinci zile de luptă, rămași și fără merinde, plăieșii se hotărăsc să se predea.
Leșii acceptă condițiile cerute de moldoveni: de a fi lăsați să iasă slobozi și de
a se duce unde vor voi.
Punctul culminant îl reprezintă intenția regelui polon de a nu-și respecta
promisiunea făcută plăieșilor. Văzând că, în loc de o strajă numeroasă, din
cetate ies numai șase luptători: ” dintre care trei duceau pe umerele lor alți trei
răniți ”, Sobieski se supără și porunci ca moldovenii să fie spânzurați pentru
că i se împotriviseră și îi omorâseră atâția străjeri.
Deznodământul este determinat de intervenția hatmanului Iablonovski în
favoarea plăieșilor. Acesta îi reamintește regelui: ” că acești viteji nu și-au
făcut decât datoria ” și că li s-a promis ” că vor fi slobozi și nesupărați”.
Sobieski revenii asupra poruncii și atunci hotărî să li se dea moldovenilor
dreptul de a merge în pace. Moldovenii se îndreaptă către munți, oastea
polonă se retrase,  numai ” cetatea cu porțile deschise, purtând pe zidurile
sale urmele boambelor dușmănești, rămase singură pe culmea înverzită, ca
un mare schelet de uriaș ”.