Melancolie 

de Lucian
-comentariu-  Blaga 

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe

geamuri. Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată
durerea, ce-o simt n-o simt în mine,
 în inimă,
 în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa
lume cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
pre munţi trec nori cu ugerele
pline. Şi plouă.
!"elancolie#, poezie scrisă de $ucian %laga, poet modernist și în același
timp e&presionist,
elegie, structuratăoîntr-o
personalitate
singură impunătoare
strofă a ()
și polivalentă a curtulii inter'elice,

este o 
 *ersurile al'e, fără măsură, rimă sau ritm accentuează nuanța melancolică
a poeziei+ titlul e&primă în mod direct starea redată de conținutul te&tului,
fiind 
 îm'inate astfel diferite metafore-sim'ol ale tristeții.
Poezia transmite sentimente de melancolie, sintetizate cu autorul ploii, un
fenomen al naturii adesea caracterizat de mulți autor ca trezind astfel de
impresii, de tristeți și de a mi ntiri uitate în van+ suferințele sunt amorțite, iar
ploaia căzând picături dă impresia spălării de mâniri și de memorii
dureroase.
Printre cele mai predominante figuri de stil din te&t sunt,
'ineînțeles, metaforele, prin ele fiind e&primate profunzimile trăirii eului liric și
anume !vânt# 
/care semnifică sentimentele trecătoare0, !picurii# /fiecare suferință pătimită !picură# 
 în suflet, lăsând o urmă dureroasă0, !toamnă#, !mun ți# /cele mai intense
dureri trăite0, precum și epitetele /!vânt răzleț#, !lacrimile reci#, !ugerele
pline#0, fiecare 
amplificând sentimentul de melancolie. 
Procedeul folosit este specific stilului retoric. Poezia este alcatuită dintr-o
fraza amplă în care propoziți ile sunt su'ordonate /sugereazp curgerea peste văi0 și
o propoziți e dezvoltată ca o concluzie la prima secvență. "ărcile le&ico-gramaticale
ale eului liric sunt prezente în pronumele personale la persoana 1 /!-mi#, !mine#, !
mă#0, sentimentele fiind e&primate în mod direct, prin intermediul !vocii# ploii.
2in punct de vedere grafic, poezia conți ne puți ne semne de
punctuație, ce măreșt e impresia de mânire, de impuls melancolic /doar punctul și
virgula fiind mai răspândite0.
3n concluzie, poezia este un portal către lumea melancolică a eului
liric, făcând corespondența dintr e pământ și cer ș i dintr e e&terior și
profunzimile trăiri  interioare, sentimentele fiind singurele care ne leagă de o lume
mai presus de cea a noastră.