Capitolul III

NORMA JURIDICĂ
1.Conceptul de normă juridică şi trăsăturile acesteia

Norma juridică ca element constitutiv al dreptului este o regulă de

conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei
respectare este asigurată, la nevoie, prin forţa coercitivă(de constrangere)
a statului. Se poate spune că norma juridică este elementul constitutiv al
dreptului. În ansamblul lor, normele juridice în vigoare alcătuiesc dreptul
societăţii respective.
Scopul normei juridice sau regulii de drept este de a asigura
convieţuirea socială orientând comportamentul oamenilor în direcţia
consolidării relaţiilor sociale ce guvernează societatea respectivă.
Norma juridica se caracterizeaza prin patru tipuri de caractere si
anume:
-caracter prescriptiv
-caracter general
-caracter impersonal
-caracter obligaroriu.
Caracterul prescriptiv al normei juridice se refera la faptul ca ea
stabileşte o anumită comportare, impune o anumită conduită, constând
dintr-o acţiune sau inacţiune umană îndreptată într-o anumită direcţie.
Prin natura sa, norma juridică este o regulă cu caracter general. De
aici decurge faptul că regula de conduită prescrisă de normă este o regulă
tipică, menită să se aplice la un număr nedefinit de cazuri şi de persoane.
Conduita prescrisă de norma juridică stabileşte drepturile şi obligaţiile
subiecţilor vizati de norma.
Norma juridică este de asemenea, impersonală, aceasta insemnind
că norma juridică nu se adresează unei sau unor persoane anume.
Caracterul impersonal nu înseamnă însă că fiecare normă vizează
absolut pe toată lumea. Unele norme pot viza toţi cetăţeniii, altele vizează
numai o anumită categorie de persoane ca de exemplu cei care se
încadrează într-un anumit statut social cum ar fi cel de: alegători,
funcţionari publici, proprietari, chiriaşi, pensionari, etc. Normele
constituţionale, cele care privesc drepturile şi libertăţile fundamentale ale
omului se adresează, in schimb, tuturor persoanelor fizice care trăiesc pe
teritoriul unei ţări, dar şi străinilor si apatrizilor. Dar, de asemenea, exista
norme care se adresează numai persoanelor fizice, cetăţeni ai ţării
respective, altele care se adresează numai cetăţenilor străini care
domiciliază sau se află temporar pe teritoriul ţării respective şi altele care
vizează numai apatrizii. Sunt, de asemenea, norme care se adresează
unor categorii de cetăţeni în funcţie de statutul lor civil. De pildă, Codul
familiei are în vedere relaţiile de familie, Codul muncii, relaţiile persoanelor
încadrate în muncă, normele care reglementează situaţia pensionarilor se
adresează acestora, etc.
Norma juridică este obligatorie. Obligativitatea este o altă
caracteristică a normelor juridice. Fiind destinate să stabilească în
societate o anumită ordine de drept, regulile de drept trebuie să aibă un
caracter obligatoriu, altfel n-am mai avea certitudinea că în societate se
va instaura ordinea socială dorită de legiuitor. Normele de drept, nu sunt
simple indicaţii sau doleanţe, ci reprezintă, un ordin, o dispoziţie
obligatorie, a carei respectare este asigurata prin forta de constrangere a
statului.
Revenind la caracterul prescriptiv al normei juridice, trebuie să
distingem in cadrul acestui caracter, ca pot exista norme-principii, norme-
definiţii sau norme-sarcini.
Normele-principii. Majoritatea actelor normative, conţin in partea de
inceput, prevederi de principiu, generale, care guverneaza intreg
continutul normei. De exemplu Titlul I al Constituţiei României intitulat
“Principii generale” defineşte caracteristicile şi principiile fundamentale ale
statului român. Astfel se arată că „România este un stat naţional, suveran
şi independent, unitar şi indivizibil, că statul român este un stat de drept,
social şi democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile
cetăţenilor, dreptatea şi pluralismul politic sunt valori supreme”-acestea
fiind principii generale care guverneaza intreg continutul normei, respectiv
a Constitutiei.
Asemenea norme-principii se întâlnesc şi în alte acte normative,
referitoare la un anumit domeniu. Marea lor majoritate, încep printr-un
capitol intitulat “Principii generale” sau “Dispoziţii generale”, care stabilesc
anumite principii ce guvernează toată materia. Practic aceste capitole,
reprezinta un rezumat al normei in sine.
Normele-definiţii. Există frecvent situaţii când într-un act normativ se
definesc anumite concepte. De exemplu, în Codul familiei este definită
rudenia, concept pe care altfel, fiecare l-ar putea interpreta în felul propriu.
Aceste definiţii au şi ele un caracter normativ întrucât, trebuie să ţină
seama de sensul ce li s-a dat prin definiţia din legea respectivă.
Normele sarcini. Sunt normele prin care se stabilesc competenţele,
atribuţiile sau sarcinile unor organe. De exemplu, Hotărârea Guvernului
României nr.1415/2009 privind organizarea şi funcţionarea ANSVSA,
stabileste atribuţiile si organizarea acestei autoritati.
Aşadar, norma juridică poate fi definită ca o regulă de conduită
generală şi impersonală, instituită de puterea publică sau recunoscută de
aceasta a cărei respectare obligatorie este asigurată, la nevoie, de forţa
coercitivă (de constrangere) a statului.
 2. Structura normei juridice

Norma juridică are trei elemente constitutive: ipoteza, dispoziţia şi

sancţiunea.
Ipoteza este acea parte a normei juridice care stabileşte condiţiile,
împrejurările ce presupun o anumită conduită, precum şi categoria
subiecţilor la care se referă norma juridica.
Dispoziţia este acel element al normei juridice care prevede
conduita ce trebuie urmată, mai precis, care sunt drepturile şi obligaţiile
subiectilor vizati de norma juridică respectivă.
Sancţiunea indică urmările nerespectării dispoziţiei normei juridice.
În funcţie de natura raporturilor sociale reglementate, de periculozitatea
socială pe care o prezintă faptele de incalcare a normei, sancţiunile diferă
şi ele din punct de vedere al naturii şi gravităţii lor. Astfel, se disting:
sancţiuni penale, contraventionale, administrative şi civile.