UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
Splaiul Independenţei Nr. 105, sector 5, 050097, BUCUREŞTI, ROMÂNIA
Tel.: + + 4021 318 0469; Fax:+ + 40 21 318 0498
www.fmvb.ro , e-mail: info@fmvb.ro

Foaie de observație
pentru Păsări crescute în sistem extensiv (gospodăresc)

Disciplina:…………………………………………………………….
Studenții:…………………………………………………………………

Cadru didactic (Titular disciplină)…………………………………….

Medic veterinar CSVSA………………………………………………..

Proprietar…………………………………………………………………

Adresa………………………………………………………………………

1. Managementul gospodăriei

Număr total păsări………………; din care:

-galinacee…………………………………………………..

-palmipede……………………………………………………

-curci și curcani……………………………………………

-bibilici……………………………………………………….

- fazani, struți………………………………………………...

-prepelițe…………………………………………………….

-porumbeii................................................................................

1
 2. Managementul incubației

-incubație naturală…………………………………………………

-incubație artificială proprie………………………………………

- material biologic cumpărat (sursa)……………………………...

………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………….

3. Managementul creșterii și întreținerii

-managementul macroclimatului (curtea și condițiile ce le oferă)

……………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………..

…….. …………………………………………………………………………….

-managementul microclimatului (descrierea spațiilor de

creștere inclusiv a așternutului) ……………………………….........

…………………………………………………………………..
…………………………………………………………………..
-managementul nutriției și adăpării……………………………….

……………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………….

4. Management imunoprofilactic……………………………………

………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………..

2
 5. Management terapeutic…………………………………………….

……………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………

6. Anamneza

-număr păsări afectate……………………………………………

-număr păsări moarte……………………………………………

-semne și observații clinice……………………………………….

7. Managementul clinic, presupune examen clinic; se efectuează:

-inspecția și observația de la distanță……………………………

…………………………………………………………………………………….

-inspecția și observația din apropiere…………………………….

……………………………………………………………………………………

-palpația osaturii și musculaturiii…………………………………

…………………………………………………………………………………..

-monitorizarea principalelor constante fiziologice (dacă este cazul):

-temperatura (normală 39-44 0 C)…………………………

- frecvența respiratorie (normală)…………………………

-frecvența cardiacă (normală)……………………………..

3
 -Examenul stării generale a păsărilor:

Conformația…………………………………………………..

Constituția………………………………………………….

Starea de întreținere………………………………………….

Temperament…………………………………………………..

Atitudini………………………………………………………

7.1. Examen clinic pe aparate

7.1.1. Examinarea clinică a capului, ochilor, crestelor și bărbițelor

……………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………….

7.1.2.Aparatul digestiv

-cavitatea bucală……………………………………………………

…………………………………………………………………………………….

-modificări de prehensiune, deglutiție……………………………

…………………………………………………………………………………….

-modificarea apetitului…………………………………………….

……………………………………………………………………………………

-tulburări digestive…………………………………………………

…………………………………………………………………………………….

4
 -modificări la nivelul cloacei………………………………………

…………………………………………………………………………………….

7.1.3.Aparatul respirator

-orificiile nazale, urechiușe………………………………………

………………………………………………………………………………….

-respirația

-normală……………………………………………………

-modificată…………………………………………………….

7.1.4.Aparatul locomotor

-poziția corpului

-static…………………………………………………..

……………………………………………………………………………………

-în mișcare…………………………………………….

..........................................................................................................................

-teste de locomoție

-mișcări normale ale membrelor…………………….

-mișcări anormale…………………………………….

…………………………………………………………………………………….

-șchiopături……………………………………………

…………………………………………………………………………………….

7.1.5.Sistemul nervos

5
 - stare de veghe……………………………………………………..

…………………………………………………………………………………….

-stare de somnolență……………………………………………….

……………………………………………………………………………………..

-convulsiii…………………………………………………………...

…………………………………………………………………………………….

-opistotonus…………………………………………………………

-torticolis……………………………………………………………

-incoordonări în mers……………………………………………..

- flexia falangelor…………………………………………………..

-hipokineziii………………………………………………………..

-hiperkinezii………………………………………………………..

7.1.6. Piele și fanere

-horiplumație………………………………………………………

-aspect neângrijit, pene fără luciu………………………………

-discontinuități al pielii…………………………………………….

……………………………………………………………………………………

-sângerări, hematoame……………………………………………..

…………………………………………………………………………………….

-erupții………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………

6
 -proliferări ale foliculilor plumiferi………………………………

……………………………………………………………………………………

-hipercheratoză…………………………………………………….

…………………………………………………………………………………….

8. Indicatori de reproducție

-prolificitate………………………………………………………..

- procent de ecloziune…………………………………………….

- procent de incubație……………………………………………..

9. Etologia păsărilor………………………………………………………

…………………………………………………………………………………….

..........................................................................................................................

10.Managementul producției

- producția de carne (coroborată cu vârsta și consumul de

furaje)………………………………………………………………………
…….

……………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………….

-producția de ouă…………………………………………………..

……………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………

11.Diagnostic prezumtiv (dacă este cazul, prin coroborarea datelor

anamnetice, epizootologice și clinice)…………………………………………..

……..…..…………………………………………………………………

7
 12.Diagnostic de certitudine (dacă este cazul, prin examene speciale)

13. Recomndări

Data:…………………………………………………………………….

Studenții:…………………………………………………………………

Cadru didactic (Titular disciplină)…………………………………….

Medic veterinar CSVSA………………………………………………..

8
 1. Generalități despre Sistemele de creștere a păsărilor din România

Creșterea păsărilor în România este o activitate zootehnică străveche și bine structurată

tehnologic, în trei categorii:

- creștere și exploatare în sistem extensiv (gospodăresc);

- creștere și exploatare în sistem semi-intensiv;

- creștere și exploatare în sistem intensiv

Există reglementări europene transpuse în legislația românească care stabilesc foarte clar
criteriile ce trebuie respectate pentru creșterea și exploatarea păsărilor.

9
 Sistemul extensiv (gospodăresc)

Creșterea și exploatarea păsărilor în sistem gospodăresc se practică pe scară largă în

gospodăriile populației din România și reprezintă o activitate sezonieră iar, în general, producția
obținută este folosită pentru consum propriu.

Avantajele acestui sistem sunt:

- păsările prezintă o stare de sănătate relativ bună;

-nu necesită lucrări deosebite în perioada de creștere;

-carnea sau ouăle obținute sunt căutate datorită calităților lor organoleptice;

-nu necesită investiții deosebite.

Dezavantajele acestui sistem sunt:

-nu se poate realiza un control al factorilor de microclimat;

-rentabilitatea unei ferme de acest gen este negativă;

-producția de carne sau de ouă este influențată de factorii climaterici, ea devenind astfel
sezonieră;

-numărul de ouă/ pasăre este deosebit de mic raportat la consumul de furaj;

-consumul de furaj/kg carne este foarte mare; la fel și timpul de obținere a producției de
carne;

-nu se pot pune în evidență în totalitate caracterele productive ale păsărilor.

10
 Sistemul semi-intensiv

Creșterea păsărilor în sistem semi-intensiv combină sistemul gospodăresc (extensiv) cu

elemente de tehnologie din sistemul intensiv și se practică în următoarele forme:

-creșterea pe așternut permanent;

-întreținerea pe așternut permanent și pe stinghii de odihnă;

-creșterea pe așternut permanent și acces liber în padoc.

În această categorie intră:

- creșterea puilor de carne în sistem tradițional, conform regulamentului european CE nr.

543/2008 art. 11;

- creșterea puilor de carne în sistem ecologic;

- creșterea găinilor în sistem free-range - permite notarea sistemului de creștere pe ou cu

cifra 1;

-creșterea găinilor ouătoare în sistem ecologic - permite notarea oului după sistemul de
creștere cu cifra 0.

Avantaje:
-factorii de microclimat sunt controlați riguros, astfel producția de carne sau de ouă nu mai este
sezonieră;

-asigură o producție mare de carne, respectiv o producție mare de ouă/pasăre (270-305

ouă/găină);

-rentabilitatea economică este mare, astfel o microfermă cu un efectiv de 300 păsări, poate
asigura un venit rezonabil unei familii de fermieri;

-starea de sănătate a păsărilor este destul de bună;

11
 -numărul de păsări / mp de construcție este destul de mare (6-7 păsări/mp în cazul găinilor
ouătoare și de 12-15 / mp în cazul celor de carne)

Dezavantaje:

-se realizează o densitate destul de mică a păsărilor /mp;

-pe timp de vară, în adăpost se formează praf, care provoacă probleme respiratorii
efectivelor de păsări;

-pe timp de iarnă crește umiditatea din adăpost.

Particularități ale sistemului de creștere ecologică

Unele tehnologii de creștere și exploatare a păsărilor necesită asigurarea unui confort

biologic maxim și obținerea cărnii “organice” fără riscuri alimentare privind consumul acestor
categorii de produse obținute. Trebuie reținut principiul general potrivit căruia această tehnologie
nu se referă doar la condițiile de exploatare a efectivelor de păsări. Astfel, pentru obținerea acestui
tip de produs trebuie respectate reglementări deosebit de stricte cu privire la transportul,
sacrificarea, cât și la procedeele de procesare și de etichetare a acestora.

Activitatea de creștere și exploatare este marcată de anumite restricții cu privire la:

-densitatea păsărilor în adăpost și în padoc ( nu trebuie crescuți mai mult de 11 pui/mp în

hală și trebuie asigurată o suprafață minimă în padoc de 2 mp/pui;

-construcțiile nu trebuie să depășească 400 mp în cadrul unei ferme;

-durata de creștere și de îngrășare a puilor de carne trebuie să fie de minimum 56 de

săptămâni, ceea ce impune hibrizi de carne cu o viteză de creștere mult mai lentă;

-din punct de vedere al furajării, nu se folosesc biostimulatori sau nutrețuri de origine

animală;

12
 -deplasarea puilor de la fermă la abator trebuie să se efectueze în maximum 2 ore sau pe
o distanță de maximum 100 km.

Tehnologia se apropie foarte mult de sistemul de creștere extensiv, ceea ce asigură o carne
de calitate din punct de vedere organoleptic, textură, savoare, suculența cărnii etc, apropiată de cea
a păsărilor din gospodăriile populație; însă costurile de producție sunt mai mari, în primul rând din
cauza duratei mari de creștere (minim 56 săptămâni), cât și a impunerii unor reglementări foarte
stricte și în general costisitoare, care se regăsesc în prețul de producție.

În principiu, sistemul de creștere a puilor de carne ecologici se poate realiza în adăposturi

fixe sau mobile, cu o suprafață de maximum 1600 mp. Trebuie realizate densități reduse per mp,
trebuie utilizate nutrețuri obținute în ferme ecologice și se folosește numai un anumit tip de
medicamentație pentru prevenirea și combaterea bolilor.

Sistemul intensiv- aceste tehnologii sunt folosite pentru creșterea și exploatarea păsărilor
în efective mari și se realizează prin creșterea în baterii sau pe așternut permanent.

Avantaje:

-rentabilitate economică mare;

-control total al factorilor de microclimat;

-producție mare de ouă/pasăre;

-producție mare de carne/pasăre/mp.

Dezavantaje:

-generează apariția unei Patologii de adaptare și a unor Tehnopatii:;

-investiții foarte mari în: adăposturi, baterii, sisteme de furajare, adăpare și pentru
controlul factorilor de microclima;

-cheltuieli energetice foarte mari.

13
 LEGISLAŢIA PRIVIND CREŞTEREA GĂINILOR OUĂTOARE

Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999 formulează standardele minime

privind protecția:

-găinilor ouătoare crescute în baterii (neîmbunătățite și îmbunătățite);

-găinilor ouătoare crescute la sol pe așternut permanent cu acces liber în padoc/în sisteme
ecologice;

Aceste reglementări se aplică oricărui producător de ouă, indiferent dacă ouăle sunt sau
nu comercializate folosind un cod de identificare a metodei de producție.

Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1907/90 (cu amendamentele ulterioare)

formulează standardele de comercializare a ouălor; prin respectarea anumitor condiții, ouăle
pot fi marcate astfel:

-numărul 3 - “Ouă provenite de la găini crescute în baterii”: la comercializarea ouălor nu

se face distincție între bateriile îmbunătățite și cele convenționale;

numărul 2 - “Ouă provenite de la găini crescute la sol”: creștere la sol pe așternut

permanent fără acces în padocuri;

-numărul 1 - “Ouă provenite de la găini crescute în sistem extensiv (free range eggs)”:
creștere pe așternut permanent, cu acces liber în padoc;

-numărul 0- găini ouătoare crescute în sisteme ecologice (ferme ecologice).

Implementarea în România a standardelor comunitare de comercializare prezintă

următoarele avantaje:

-consumatorul primește informații sigure cu privire la condițiile de producere a ouălor;

14
 -standardele UE asigură o bază bună pentru diferențierea prețurilor conform metodelor
de producție, precum și pentru diferențierea producției de ouă în sistemele de creștere la sol sau în
baterii.

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 834/2007 din 28 iunie 2007 privind producția
ecologică.

LEGISLAŢIA PRIVIND CREŞTEREA PUILOR DE CARNE

Directiva Consiliului nr. 2007/43 din 28 iunie 2007 stabilește o serie de standarde
minime pentru protecția puilor destinați producției de carne; acestea se referă la respectarea
anumitor condiții, activități de inspecție, monitorizare și urmărire în sistemele de producție
intensivă; aceste standarde nu se aplică pentru:

-creșterea la sol pe așternut permanent;

-creșterea la sol cu acces liber în padocuri exterioare;

-producția ecologică de pui de carne.

Conform directivei CE 2007/43, statele membre trebuie să se asigure că densitatea de

populare într-o exploatație sau în adăpostul unei exploatații nu depășește 33 kg/mp. Densitatea
admisibilă poate crește până la 39 kg/mp, cu condiția ca proprietarul sau crescătorul să respecte
anumite cerințe suplimentare. Având în vedere condițiile de climat și dotările tehnologice din
fermele din România, este de așteptat ca unele exploatații să funcționeze la limita inferioară a
densității de populare (33 kg/mp), iar altele să fie capabile să îndeplinească cerințele pentru limita
superioară a densității de populare admisibile - 39 kg/mp.

Directiva 43/2007/CE permite o densitate de populare sporită până la maximum 42

kg/mp, dacă sunt îndeplinite standarde excepționale privind bunăstarea, pentru o perioadă
îndelungată de timp. În prezent, aplicarea acestei derogări în România nu este realistă, dar este
posibil ca unele exploatații noi și cu un management performant să îndeplinească aceste criterii

15
privind densitatea sporită. În cazul în care proprietarul sau crescătorul dorește să aplice o densitate
de populare mai mare de 33 kg/mp greutate în viu, acest lucru trebuie comunicat autorităților
competente cu cel puțin 15 zile înainte de popularea adăpostului.

Regulamentul Consiliului nr. 1906/90 referitor la standardele de comercializare a

cărnii de pasăre şi Regulamentul Comisiei nr. 1538/91 din 5 iunie 1991 care introduce norme
detaliate pentru implementarea Regulamentului 1906/90, amendat prin Regulamentul
Comisiei nr. 1980/92, stabilesc standardele de comercializare a puilor de carne crescuți în:

- “sisteme extensive în spații închise (creștere la sol pe așternut permanent)”

- “sisteme extensive (creștere la sol cu acces liber în padoc - free range)”.

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 889/2008 din 5 septembrie 2008 stabilește normele
pentru producția ecologică de pui de carne.

Atenționare: păsările crescute în sistem tradițional conform regulamentelor europene nu

se confundă cu creșterea păsărilor în sistem extensiv (gospodăresc).

16
 Prevederi ANSVSA referitoare la Exploatațiile de păsări
Exploatațiile trebuie să aibă un număr distinctiv la nivel național, la fiecare
Direcție sanitar veterinară existând o bază de date, în care sunt menționate
următoarele:
-numele exploatației, adresa;
-numele și adresa persoanei fizice responsabile cu exploatația de găini
ouătoare (deţinătorul);
-numărul/numerele de înregistrare a altor unități de același profil, care se află
în proprietatea sau în administrarea deținătorului;
-numele și adresa proprietarului unității, dacă acesta este diferit de deținător;
-numărul/numerele de înregistrare ale altor unități de același profil, care se
află în proprietatea sau în administrarea proprietarului unității;
-metoda de creștere;
-capacitatea maximă a unității privind numărul de păsări la un moment dat.
Metodele de creștere ale găinilor ouătoare pot fi:
-sistem ecologic- cod 0
-sistem extensiv- cod 1
-creștere la sol- cod 2
-creștere în baterii – cod 3
În funcție de sistemul de creștere, fiecare exploatație are un număr distinctiv,
care are următoarea alcătuire:
-un număr care corespunde metodei de creștere (1 pentru sistemul extensiv,
2 pentru metoda de creștere la sol, 3 pentru metoda de creștere în baterii, 0 pentru
producție ecologică);
-codul României – RO;
-codul județului;

17
 -un număr acordat cronologic exploatațiilor din care provin ouăle, începând
cu numărul 001.
Este obligatoriu ca ouăle să fie inscripționate cu numărul distinctiv pentru a
se putea verifica trasabilitatea.
Personalul angajat de către administratorul unității, mai ales cel care
desfășoară activități cu animale, trebuie să corespundă din punct de vedere numeric
și al pregătirii profesionale în ceea ce privește creșterea și îngrijirea păsărilor.
Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deține cunoștințe
adecvate, capabil să:
-să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;
-să înțeleagă semnificația modificărilor intervenite în comportamentul
păsărilor;
- să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru
sănătatea și bunăstarea păsărilor.
În situația în care păsările trebuie capturate, această operațiune se efectuează
cu atenție și numai de către personal instruit și competent.
Personalul trebuie să fie responsabilizat să respecte pe întreaga perioadă de
activitate productivă sau de viață a animalelor principiile și normele de protecție și
bunăstare a animalelor, prin afișarea la loc vizibil și în puncte de interes de panouri
cu restricții, măsuri speciale de bunăstare, proceduri de urgență etc.
Inspecția grupurilor sau loturilor de păsări trebuie efectuată cel puțin o
dată pe zi.
În timpul inspecției trebuie să se asigure o vizibilitate clară la nivelul
membrelor, a tuturor părților corpului păsării pentru o bună observare a acesteia.
Pentru inspecția atentă a efectivului sau a grupului de păsări, trebuie să se
acorde o atenție deosebită condiției fizice, mișcărilor, respirației, aspectului
penajului, ochilor, ciocului, picioarelor și ghearelor și, dacă este necesar, crestei,
18
prezenței paraziților externi, excrementelor, consumului de apă și hrană, sporului în
greutate, precum și producției de ouă.
Clădirile care cuprind mai mult de 3 rânduri de cuști trebuie astfel proiectate
încât să permită inspecția fără dificultate a tuturor rândurilor de cuști.
În cazul cuștilor îmbunătățite, pentru a se facilita inspecția (dar ți în vederea
populării/depopulării), trebuie să existe un coridor de minimum 90 cm între rândurile
de cuști și un spațiu de 35 cm între pardoseala clădirii și partea inferioara a cuștilor.
Lumina naturală poate fi suplimentată cu lumină artificială, sursele de
lumină artificială fiind repartizate în așa maniera încât să se poată asigura o iluminare
corespunzătoare.
Problemele constatate în urma inspecțiilor vor fi remediate de către
persoanele responsabile, în cel mai scurt timp posibil.
La nivelul fiecărei ferme va trebui să existe un spațiu special amenajat pentru
păstrarea produselor biologice și a medicamentelor conform prescripțiilor unității
producătoare. În mod special, în cazul păsărilor crescute pe sol, inspecția se
realizează începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un
disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obișnuiască cu prezența
personalului.
În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările
se adaptează noilor condiții din adăpost - lumină, așternut, ventilație, temperatură.
Evidențele
Proprietarul, deținătorul animalelor, administratorul sau medicul veterinar
trebuie să păstreze o evidență a tuturor tratamentelor efectuate și a numărului de
păsări moarte găsite la fiecare inspecție (registru de tratamente, registru de
mortalități).

19
 În registrul de tratamente se vor menționa data efectuării tratamentului,
medicamentele folosite, doza și calea de administrare, perioada de așteptare și grupul
de păsări tratat.
În Registrul de mortalități, trebuie să se regăsească:
-procedura de ucidere în caz de urgență elaborată conform precizărilor din
Anexa 1, cap.1 din Regulamentul Consiliului 1099/2009/EC privind protecția
animalelor în timpul uciderii.;
-inspecțiile zilnice efectuate în fiecare hală;
-buletinele de analiză pentru apă și furaje.
La nivelul fermei trebuie să se mai găsească atestatele angajaților privind
cursurile de creștere, protecție și bunăstare urmate, precum și evidența instructajelor
cu personalul angajat privind protecția și bunăstarea animalelor.
Evidențele vor fi păstrate pentru o perioadă de cel puțin 3 ani și trebuie să fie
puse la dispoziția autorității competente atunci când se efectuează o inspecție
oficială sau la cerere.

Echipamentele din hale

Pentru buna funcționare și monitorizare a echipamentelor și instalațiilor

trebuie să existe proceduri scrise, clare, simple, eficiente și cu finalitate pentru
inspecția instalațiilor, care trebuie efectuată de cel puțin o dată pe zi.
Administratorul fermei va afișa la loc vizibil datele de identificare ale
persoanelor responsabile cu reparațiile și situațiile de urgență; totodată va afișa
procedurile scrise despre modul de operare în caz de defecțiune.
Atunci când sănătatea și bunăstarea animalelor depind de un sistem de
ventilație artificială, trebuie să existe un sistem de rezervă corespunzător care să
garanteze reînnoirea suficientă a aerului, în eventualitatea defectării sistemului de
bază.
20
 Trebuie să existe sisteme de alarmă pentru avertizare în cazul defectării unui
echipament de monitorizare a condițiilor de microclimat.
Utilajele folosite pentru igienizarea adăposturilor trebuie să fie într-o stare
foarte bună de întreținere și igienă.
Libertatea de mișcare
În cazul sistemelor alternative în care păsările sunt crescute liber pe mai
multe niveluri, în hale închise, al căror număr distinctiv începe cu cifra 2, trebuie
respectate următoarele cerințe:
-nu sunt permise mai mult de 4 niveluri;
-spațiul din față între niveluri trebuie să fie de cel puțin 45 cm.
În cazul sistemelor alternative în care păsările se mișcă liber, în hale cu
deschidere la exterior-sistem extensiv, pentru care se va acorda un număr distinctiv
care începe cu cifra 1, se vor asigura următoarele aspecte:
-pe spațiul liber de padoc, densitatea populării nu trebuie să depășească 2500
de găini /hectarul de teren, aceasta însemnând că unei găini îi revin 4 m 2 de teren;
-în situația în care, fiecare găină dispune de minimum 10 m 2 se practică o
rotație, iar găinile au acces liber la tot spațiul, pe parcursul întregii vieți a grupului
de găini,
-fiecare spațiu închis utilizat trebuie să asigure cel puțin 2,5 m2 pentru fiecare
găină;
-trebuie să existe câteva intrări care să asigure acces direct la zona exterioară,
de cel puțin 35 cm înălțime și 40 cm lărgime, care să se extindă pe toată lungimea
clădirii;
- trebuie să fie disponibilă o deschidere totală de 2 m pentru un grup de 1.000
de găini.

21
 -distanța de la trapa de ieșire cea mai apropiată până la gardul înconjurător nu
va depăși 150 m; o extensie de până la 350 de metri este autorizată, cu condiția ca
numărul de adăposturi repartizate să fie de cel puțin 4/hectar.
-să fie cel puțin 4 hrănitoare și 4 adăpătoare pe fiecare hectar de teren;
-găinile trebuie să aibă pe parcursul zilei acces neîntrerupt la spațiile
exterioare;
-terenul exterior poate avea și porțiuni acoperite de vegetație, care au și rolul
de a asigura umbra în zilele însorite;
-în vederea protejării găinilor ouătoare față de prădători, se poate amenaja
deasupra spațiilor exterioare, la o înălțime de minim 3 metri, un acoperiș
confecționat din fire groase de plastic transparent ( gută), paralele între ele.
-trebuie ținut cont de faptul că, în ambele sisteme de creștere, sistem
alternativ la sol și sistem extensiv, densitatea de populare în interiorul adăpostului
nu trebuie să depășească 9 găini/m 2.
Adăposturile și cazarea
Proiectarea și construirea adăposturilor trebuie să se realizeze în concordanță
cu regulile de protecție și bunăstare a animalelor.
Materialele utilizate trebuie să fie rezistente, impermeabile, să nu fie
dăunătoare păsărilor; acele părți ale clădirilor, echipamentelor sau ustensilelor care
sunt în contact cu pasărea trebuie să fie curățate și dezinfectate riguros și regulat,
mai ales când se realizează depopularea, precum și înaintea introducerii de noi loturi
în exploatație.
În adăposturi nu trebuie să existe muchii, margini ascuțite, capete de bară,
sisteme de prindere a barelor, sau orice alte obiecte care pot produce rănirea
păsărilor.
Pardoseala trebuie să suporte adecvat ghearele fiecărui picior, să nu prezinte
denivelări sau spărturi care pot provoca răniri.
22
 Nivelul zgomotelor trebuie diminuat cât mai mult posibil; zgomotele
constante sau bruște vor fi evitate.
Păsările nu trebuie menținute în permanență în întuneric , dar nici nu trebuie
expuse la lumina artificială fără întrerupere.
Nivelul de iluminare trebuie să permită tuturor păsărilor să se vadă una pe
alta, să poată investiga vizual împrejurimile; acolo unde există lumină naturală,
fantele de lumină trebuie aranjate astfel încât lumina să fie distribuită uniform în
adăpost.
Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate
luminoasă de cel puțin 20 lucși, măsurată la nivelul ochiului păsării.
Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate și cele legate
de comportament; prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore și să includă
perioade neîntrerupte de întuneric, astfel încât păsările să se odihnească și să evite
apariția imunosupresiei și a anomaliilor oculare.
Concentrația maximă de NH3 din adăpost nu trebuie să depășească 20 ppm,
iar concentrația maximă de CO2 din adăpost nu trebuie să depășească 3000 ppm.
Hrănirea și adăparea
Accesul la hrană trebuie să se facă ușor; hrana trebuie să fie în cantitate
suficientă; administrarea dietelor trebuie să se facă cu regularitate, respectându-se
anumite intervale de timp.
Nu se pot administra alte substanțe în afara celor administrate în scopuri
terapeutice sau profilactice, cu excepția cazului în care a fost demonstrat, prin
expertiză științifică sau prin experiența dobândită, faptul că efectul substanței nu este
în detrimentul bunăstării, inclusiv a sănătății animalelor.
Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă de o
calitate adecvată, recomandându-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul

23
maxim al nitraților și nitriților să nu depășească 100 mg/litru, iar nivelul maxim al
nitriților să nu depășească 1 mg/litru.
Buncărele pentru depozitarea furajelor vor fi amplasate cu respectarea
normelor de biosecuritate.
Pentru sistemul de creștere ecologic, toate materiile prime folosite în hrana
găinilor ouătoare, trebuie să fie însoțite de certificate ecologice eliberate de
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
În unele state membre, crescătorii folosesc în hrana găinilor ouătoare
crescute în sistem alternativ la sol, scoici mărunțite livrate în saci de hârtie ambalați
în vid. Acestea se administrează fie în furajul combinat fie direct pe pardoseală și au
următoarele calități:
-asigură necesarul de calciu pentru dezvoltarea scheletului găinilor ouătoare,
-mențin concentrația optimă de calciu de la nivelul oaselor, în special la
nivelul aripilor și sternului;
-coaja ouălor devine mai rezistentă, scăzând astfel procentul de ouă cu coaja
fisurată;
- se asigură o bună digestie a furajului la nivelul stomacului muscular;

24
 Creșterea păsărilor în gospodăriile populației

Actualmente, populația are posibilitatea de a selecta , cel puțin din punct

de vedere organoleptic, carnea de pasăre ce o consumă; unii preferă carnea de
la puii crescuți în sistem intensiv, cei din zona rurală, majoritatea preferă
carnea provenită de la păsările crescute în gospodăriile populației.

În sistemul extensiv, sunt necesare totuși câteva investiții, în vederea creșterii

păsărilor; prezentăm alăturat câteva dintre ele:

1. Existența unui coteț

Primul lucru pe care trebuie sa-l ai in vedere atunci când alegi locul in care
vei construi cotețul pentru găini este clima.

În regiunile înalte, unde temperaturile sunt mai scăzute de obicei, cotețul

trebuie amplasat acolo unde o buna parte din zi există soare și acolo unde nu există
mulți curenți de aer.

Proiectul clădirii trebuie să vizeze:

-dimensiunea cotețului cu posibilitatea de mărire, în funcție de numărul de

păsări, de specii, de starea fiziologică etc.

-cotețul trebuie prevăzut cu sursă de lumină și în cele mai bune cazuri cu

sursă de apă; trebuie să dispună de ferestre pentru aerisire;

- cotețul trebuie să aibă spațiu suficient pentru echipamentele de hrănire și

adăpare;

25
 - poate fi prevăzut cu un padoc exterior, în care să existe surse de hrană și
apă;

În altă ordine trebuie să se țină seama de distanța între casa propriu-zisă și

cotețul de găini; nu este bine ca cele 2 clădiri să fie prea apropiate, deoarece:

-găinile sunt totuși păsări zburătoare;

-mirosul de excremente (găinaț) poate deveni o problemă neplacută, la un

efectiv care depășește câteva zeci de păsări;

- dacă vei pune cotețul prea departe, nu vei mai putea auzi când găinile sunt
în pericol.

2. Alegerea materialul biologic și stabilirea modalității de realizare a

reproducției

Se pot crește: puii de carne, găini ouătoare sau rase mixte.

Incubația în sistemul extensiv gospodăresc, poate fi naturală, cu ajutorul

cloștilor sau se pot cumpăra puii eclozionați în vârstă e 1-10 zile care se cresc apoi
în exploatație.

După ce puii au ieșit din ou, în urma incubației naturale (cloșca), ei fie vor fi
ocrotiți in continuare timp de 3-4 săptămâni de cloști cu ajutorul stăpânului, fie se
va renunța la cloșcă și ei vor fi îngrijiți numai de om. Când se utilizează cloșca,
pentru ca aceasta să facă față, se recomandă să i se lase în ocrotire 15-25 pui de găină
sau 25-40 de pui de curcă sau 15 boboci de gâscă sau de rață.

26
 Creșterea puilor de către cloșcă se face în libertate, cu obligativitatea
crescătorului de a asigura pe timp de noapte și în zile nefavorabile un spațiu amenajat
corespunzător care să fie calculat pentru 18-24 pui de găină/m², sau 8-10 pui de curcă
pe m², să fie curat, dezinfectat și să asigure temperatura corespunzătoare, începând
cu 35°C din prima zi și apoi scăzând temperatura corespunzătoare cu 1°C la fiecare
2 zile de viața a puilor.

De la vârsta de 40 de zile temperatura va rămâne la valoarea de 16-17°C.

Asigurarea temperaturii in spatiile amenajate pentru creștere este importantă,
deoarece, în primele zile de viață puii au o temperatura corporală scăzută care se
normalizează abia în 6-10 zile.

Umiditatea relativă în încăperile de creștere trebuie să fie 70-75%.

Când se renunță la cloșcă, după ecloziune (ieșire din ou) puii se vor crește
într-un spațiu închis încălzit timp de 14-28 de zile, după care se scot într-un spațiu
amenajat, lipsit de curenți de aer, cu așternut gros și uscat.

Când se achiziționează, pui de o zi de la diferite stații de incubație, acești

pui, sunt deosebit de sensibili, se vor transporta în ambalaje de carton, prevăzute cu
orificii făcute pe pereții laterali și capac care le asigură ventilația.; se recomandă ca
puii să fie preluați de la stațiile de incubație la 10-12 ore de la ecloziune, iar
transportul sa nu dureze mai mult de 72 de ore.

Bobocii de rață, la vârsta de 25-30 de zile, dacă timpul este favorabil (soare,
căldură), pot lua contact cu apa; bobocii de rață se hrănesc numai cu furaje umede,
deoarece cele uscate le pot astupa narinele și le împiedică respirația.

27
 În primele 2 săptămâni, bobocilor de rață li se administrează apa de băut
numai atunci când li se administrează tainul, iar după aceasta vârstă apa se asigură
la discreție.

Creșterea bobocilor de gâscă, în gospodăriile populației se face cu ajutorul

cloștilor; o gâscă poate crește în condiții normale 15 boboci.

În primele șapte zile de viață, furajarea bobocilor de gâscă se va face din

doua în doua ore, iar în intervalul de viață 8-30 de zile în 4 tainuri pe zi.

Până la vârsta de 30 de zile, bobocii de gâscă vor fi crescuți împreună cu

cloștile, în spații aerisite și fără curenți de aer; de la 2-3 zile și până la 2-3 săptămâni,
bobocii vor fi scoși treptat la pășune, in funcție de condițiile atmosferice, iar de la
vârsta de 2-3 săptămâni se scot permanent pe pășune, iar concentratele se vor
administra seara și dimineața; la bobocii de gâscă hrana se va administra in stare
umedă. În primele șapte zile de viață, furajarea bobocilor de gâscă se va face din
doua in doua ore, iar in intervalul 8-30 de zile în 4 tainuri /zi. Se recomadă ca bobocii
de gâscă să nu fie lăsați sa consume furaje în primele 36 de ore după ce ies din ou,
dar trebuie hidratați prin introducerea ciocului în apă.

Dacă crescătorul folosește pentru incubat ouă din propria gospodărie, atunci
trebuie avut în vedere , ca:

-păsările ce vor fi folosite pentru reproducție să fie sănătoase și să fie

vaccinate, conform Planurilor strategice, emise de DSVSA;

-păsările să corespundă din punct de vedere al conformației și constituției;

28
 -alegerea păsărilor pentru reproducție presupune selectarea acelor indivizi cu
procent ridicat de fecunditate și ecloziune; astfel de găini se obțin
în primul an de producție, iar la rate, gâște și curci la vârsta de 12-24 luni.

3. Nutriția

Pentru a preîntâmpina eventualele tragedii – mai ales în cazul puilor mici,

care sunt sensibili la boli și la factorii externi, trebuie ținut cont de câteva reguli
legate de îngrijirea și de hrănirea păsărilor; furajele diferă în funcție de vârstă:

- puii de o zi și după, timp de 10-14 zile, pot fi hrăniți cu mălai, amestecat

cu zer sau brânză de vaci, gălbenuș de ou etc.

- apoi se introduc în hrană, după primele 2-3 săptămâni, grăunțele măcinate,

sub formă de uruială din mai multe elemente (grâu, șroturi de soia sau de floarea
soarelui etc); boabele de porumb ar trebui să intre în rație abia după o lună;

- la hrana preparată, în gospodărie se poate adăuga un premix mineralo-

vitaminic, conform indicațiilor.

Perioada de creștere a puilor de carne poate fi împărțită în trei faze:

starter, creștere și finisare.

Starterul este faza cea mai importantă și mai dificilă; în primele două
săptămâni de viață, puiul are nevoie de o temperatură apropiata de cea de incubator,
o hrană echilibrată și de proaspătă și un climat conform normelor în vigoare; dacă
toate aceste condiții sunt respectate, se limitează pierderile prin mortalitate și puii

29
vir fi sănătoși, viguroși, vor realiza sporul în greutate cu consum scăzut de nutrețuri
concentrate în fazele următoare de creștere.

Unul dintre parametrii de microclimat care nu trebuie ignorat în această

perioadă este temperatura; există crescători care țin puii la temperaturi scăzute și
administrează în exces furajele. Dacă creșterea se face pe așternut, e nevoie să
controlăm cât mai des temperatura, atât sub sursa de căldură cât și în restul halei.
Temperatura optimă poate fi controlată nu numai cu termometrul, cât și după
comportamentul puilor; dacă este prea frig, puii se îngrămădesc unii în alții, nu
consumă furaje, au un piuit de suferință; dacă, este prea cald puii se îndepărtează de
sub zona încălzită, consumă mai puține furaje și mai multă apă.

Când temperatura este normală puii sunt distribuiți uniform în zona încălzită,
se observă o activitate intensă la furajare și adăpare, vioiciune, piuit care indică o
stare de bine.

În această perioadă, până când puii se obișnuiesc să consume furaje, acestea

se împrăștie în zona încălzită pe hârtii albe (trebuie evitată hârtia de culoarea
furajului, altfel puii nu sesizează prezenta hranei).

Pe măsură ce puii cresc, furajele se administrează pe cofraje de ouă sau în

tăvițe de metal sau plastic cu marginea joasă, abordabile și comode pentru pui. Se
administrează cantități mici de furaje, cât mai des, pentru ca furajul să fie în
permanență proaspăt și să mențină interesul puilor pentru de consum.

La introducerea puilor sub eleveuză, de la marginea ei până la țarcul din PFL

trebuie să fie o distanță de cca 0,8 m. Treptat, țarcul este lărgit în așa fel ca la vârsta
de 1 săptămână puii de carne să înceapă sa consume furaj și apă din echipamentul
de hrănire și adăpare.

30
 La vârsta de 10-14 zile, în funcție de vigurozitatea puilor, se desființează
țarcul, iar tăvițele și adăpătorile se ridică, puii încep să consume apa și furajele din
instalațiile existente.

Dacă creșterea se face în baterii, se vor lua aceleași măsuri deosebite în

privința temperaturii, hrănirii și adăpării; în plus trebuie luate, următoarel mîsuri de
creștere:

-să se verifice în permanență integritatea cuștilor, pentru a evita ieșirea

puilor din cuști; dacă au ieșit vor fi imediat reintroduși în cuști;

-să se verifice buna funcționare a adăpătorilor automate pentru ca

întotdeauna apa din ele să poată fi văzută de pui pentru a fi consumată;

-puii trebuie învățați sa bea apă; negăsirea la timp a adăpătorilor,

respectiv neobișnuirea rapidă cu consumul de apă poate fi cauza a eșecului;
dacă nu bea apă, puii nu consumă furaje și prin urmare nu vor avea gușa plină.
- locurile de adăpare și de hrănire, trebuie să fie iluminate în perioada
de starter, becurile electrice să fie de 100 w, amplasate în așa fel încât să nu
lase în penumbră echipamentele de hrănire și adăpare.

Puii mai slabi la vârsta de o zi sau debili, pe parcurs trebuie puși în cuști
separate, unde să beneficieze de o hrănire și îngrijire atentă. Dacă ei sunt lăsați alături
de puii viguroși, ei nu supraviețuiesc, fiind îndepărtați de la locurile de hrănire și
adăpare, bătuți, călcați în picioare, ceea ce duce la mortalitate și la randament scăzut.

31
 În timpul iernii, când temperaturile din adăpost sunt greu de realizat, se pot
popula cu pui de o zi numai cele două nivele inferioare, urmând a se face în faza a
doua de creștere popularea și pe celelalte nivele.

Creșterea este faza a doua, care ține de la vârsta de două săptămâni până la
circa o săptămână înainte de vânzare sau tăiere. Este faza cea mai lungă din viața
puilor în care se realizează cel mai mare spor ăn greutate și consumă cele mai multe
furaje.

În cazul creșterii pe așternut, problemele principale sunt hrănirea, adăparea și

microclimatul. Puiul de carne are o dezvoltare foarte rapida, atât ca greutate
corporală cât și ca înălțime; trebuie avut în vedere că înălțimea adăpătorilor și
hrănitorilor să fie ușor superioară înălțimii spinării puilor. Se va avea grijă ca
echipamentul de hrănire să fie amplasat în adăpost, în așa fel încât, în orice poziție
s-ar afla un pui, să nu existe o distanță mai mare de 2 m față de cele mai apropiate
locuri de hrănire și adăpare. Nu trebuie să existe o distanță mai mică de 50 cm între
două jgheaburi de furajare.

În perioada de creștere furajul se administrează automat , ad libidum iar puii

consumă, la discreție, în funcție de programul de lumină.

La vârsta de trei săptămâni se va face o rărire a puilor din nivelurile

superioare în nivelurile inferioare, dacă din motive de căldură popularea cu pui de o
zi s-a făcut numai la nivelurile superioare.

Finisarea puilor se face în ultima săptămână de viață a puilor. Scopul acestei

faze este de a hrăni puii cu o rețetă din care se retrage coccidiostaticul, nu se mai
fac vaccinări și antibioterapie; pe măsura ce puii cresc, adăpostul devine din ce în ce

32
mai neâncăpător, în privința frontului de hrănire și adăpare; așternutul se
deteriorează, noxele cresc, ventilația trebuie să fie din ce în ce mai puternică.

În această fază, există pericolul apariției unor boli respiratorii dacă nu se

asigură un microclimat confortabil, un așternut și o hrană corespunzătoare;
pierderile prin mortalitate care se înregistrează în ultima săptămână din viața puilor
sunt mult mai costisitoare decât cele din prima săptămână, deoarece apar după
cheltuieli mari făcute cu îngrijirea și hrănirea acestora pe parcursul a peste 30 de
zile .

Hrănirea raselor grele

În prezent, broilerii au un potențial genetic extraordinar pentru creștere

rapidă si eficiență nutrițională excepțională, realizata prin selecții intensive. Această
creștere rapidă este însoțită de o capacitate de a consuma cantități mari de hrană.
Părinții lor, din rasele grele de reproducție, au aceleași trăsături, prin urmare, este
esențial ca greutatea corporală a părinților să fie controlată prin restricții de hrană
încă de la o vârstă foarte mică.

Părinții, atât masculii cât și femelele, trebuie să fie hrăniți și îngrijiți zilnic;.
practicarea tehnicilor elementare de management în perioadele de creștere și de ouat
este la fel de importantă ca și satisfacerea necesarului nutrițional al păsărilor.

Nutriția în faza de tineret. Există mai multe programe de restricție a hranei

(hrănirea odată la doua zile, cinci zile din șapte, în fiecare zi etc) pentru a controla
greutatea corporală a tineretului de înlocuire în perioada de creștere. Fără un program
de restricție a hranei, tineretul de înlocuire va acumula depozite de grăsime foarte
mari și vor ajunge la maturitate sexuală la o vârstă tânără. Aceasta duce la o scădere

33
a fertilității, la o rată scăzută a ecloziunilor și la o reducere a producției totale de ouă.
Cantitatea de hrană necesară pentru atingerea unei greutăți corporale dorite este
influențată de mai mulți factori. Greutatea corporală a puilor, temperatura și valoarea
energetică a nutrețului sunt cei mai importanți factori.

Cea mai mare parte a energiei de care are nevoie pasărea este utilizată pentru
întreținere. Prin urmare, este important ca pasărea să consume destulă energie de
fiecare dată pentru a-și satisface necesarul de energie pentru întreținere și pentru a
permite creșterea ușoară dorita sporului zilnic în greutate. Curba creșterii ar trebui
să fie lină, fără efectul variațiilor bruște, care se observă destul de frecvent.

În faza de creștere, consumul adecvat de proteine (aminoacizi), minerale,

vitamine și alți nutrienți este esențial pentru asigurarea unui spor în greutate adecvat
și a dezvoltării scheletului. Masa musculară este importantă la începutul perioadei
de ouat, iar la o pasăre cu o masă musculară buna ar trebui să atingă perioada de vârf
de ouat în condiții foarte bune, daca este îngrijită corect. În mod normal, restricția
de hrană în perioada de creștere constă în limitarea aportului energetic; ceilalți
nutrienți sunt, de obicei, peste energia furnizata. Nivelurile proteinei se pot încadra
între 17-21% de la 0-3 săptămâni și 14-16% de la 4-20 săptămâni.

Nutriția în faza de producție.

Odată ce puicuțele intră în producție (24-34 săptămâni), această perioadă de

10 săptămâni este esențială pentru productivitatea lor finală ca găini de reproducție.
Multe efective cu un potențial de a atinge vârful în producție de ouă nu ating
niciodată mai mult de 75% din cauza unui management defectuos. Este esențial ca
păsările de reproducție să poată obține sporuri adecvate în această perioada. Din
studiile realizate putem spune că, dacă păsările care intră în producție nu ating

34
greutatea adecvată în producția de vârf, efectivul nu va avea performanță maximă.
Păsările nu trebuie să sufere nici o pierdere în greutate săptămânală de la vârsta de o
zi și până la sfârșitul ciclului de ouat. Acesta regulă trebuie urmată mai ales când
găinile sunt aproape de vârful de producție. Rata sporului în greutate se modifică și
corespunde diferitelor etape ale maturității și producției de ouă.

Există trei faze critice ale nutriției în viața unui reproducător:

Faza 1 începe de la o zi și se termină la primul ou; în acest timp, păsările

trebuie să consume cantitatea de hrană necesară pentru a atinge greutatea corporală
recomandată. Începând cu vârsta de 17-18 săptămâni, sporul în greutate crește,
pentru a furniza depozitele de nutrienți și pregătirea ovulației, iar găina este acum
pregătită să înceapă ouatul. Sporul permis de la vârsta de 17-18 săptămâni până la
primul ouat este un factor esențial în determinarea greutății medii a efectivului în
perioada de ouat.

Faza 2 începe de la primul ou și se termina imediat după producția de vârf.

Este esențial ca găina să câștige în greutate în această perioadă; pe măsură ce
efectivul se apropie de perioada de vârf, sporul în greutate este redus. Randamentul
masei ouălor este mai mare la începutul acestei perioade decât la sfârșit. Prin urmare,
necesarul de hrană în această perioadă este mai mare. Când se atinge o producție de
40-50%, poate fi implementat programul de ''nutriție excepționala'', pentru a atinge
vârful producției, cu condiția ca media greutății corporale a efectivului să fie limitele
sugerate.

Faza 3 începe imediat ce efectivul atinge vârful producției. Cantitatea de

hrană trebuie menținută oarecum constantă în timp de 2-3 săptămâni după perioada
de vârf.

35
 Nutriția controlată trebuie continuată; unii fermieri administrează niveluri de
proteină peste cele necesare, limitând în același timp conținutul energetic al
nutrețului. Cu o ingestie de energie limitată, consumul de proteine în exces devine
un stres inutil asupra găinii, din cauza cererii de energie suplimentară de care are
nevoie organismul pentru a elimina azotul în exces sub forma de acid uric. Stresul
este și mai mare pe fondul caniculei.

Influența aviară (AI) este o boală virala extrem de contagioasă care

afectează mai multe specii de păsări domestice, crescute pentru obținerea de
produse destinate consumului uman (găini, curcani, prepelițe, fazani etc.),
păsări de agrement și păsări sălbatice. Ocazional, în circumstanțe bine definite,
mamiferele, inclusiv oamenii, pot contracta virusul gripal de la păsări.

Există numeroase tulpini de virus IA, care sunt de obicei clasificate în două
grupe în funcție de gravitatea bolii pe care o determină la păsările domestice:

36
 - tulpini cu patogenitate scăzută (LPAI), care de obicei provoacă
manifestari clinice discrete la păsările domestice sau deloc,

-tulpini înalt patogene (HPAI), care pot cauza semne clinice severe și
o rata a mortalitații crescută la păsările domestice.

Influența aviară a atras atenția comunității internaționale de-a lungul anilor,

focarele înregistrate în industria avicolă sau în gospodăriile de subzistență având
consecințe grave atât asupra mijloacelor de trai, cât si asupra comerțului
internațional.

Deși majoritatea tulpinilor virusului gripei aviare nu infectează oamenii,

unele, cum ar fi tulpinile H5N1 și H7N9, sunt bine cunoscute din cauza implicațiilor
lor în apariția de infecții grave și uneori fatale la oameni.

Emergența tulpinilor HPAI, precum H5N1, un virus extrem de patogen, a

fost semnalată inițial la om în Hong Kong în 1997. Virusul a reapărut apoi în 2003
și 2004 și s-a răspândit din Asia în Europa și Africa provocând câteva sute de cazuri
și decese, precum și distrugerea a sute de milioane de păsări domestice; această
formă asiatică de H5N1 a declanșat îngrijorarea oamenilor de știință și a autorităților
și a generat lansarea unor Programe de supraveghere din cauza potențialului
pandemic al acestor virusuri, în cazul în care apariția unei mutații i-ar conferi
proprietatea de transmitere interumană.

Programele de supraveghere a circulației virusurilor AI în populațiile de

păsări sălbatice cunoscute ca gazde ale acestor virusuri au evidențiat
prezența/circulația continuă a diferite tulpini de virus AI, inclusiv a celor din grupul
H5N1 ; de la detecția tulpinii HPAI H5N1 China, în 1996, virusul s-a răspândit în

37
peste 80 de țări, mai ales pe rutele păsărilor migratoare și ulterior a evoluat, generând
subtipurile H5N2, H5N5 și H5N8, toate izolate de la păsări domestice din China.

După 2010, tulpinile respective au diseminat în Coreea de Sud, în 2014 au

provocat un focar sever.

Până în prezent, tulpina H5N8 a fost identificată în America de Nord, Africa,

Europa și Rusia și continuă să provoace focare aviare.

În 2014 și 2015, Statele Unite au cunoscut un focar fără precedent cauzat de

o tulpina de virus gripal aviar (HPAI) extrem de patogen, H5 N8; cazurile inițiale au
afectat în principal păsările sălbatice și diferite specii de păsări de curte din sistemul
free-range, în timp ce focarele ulterioare au afectat găini și curcani din fermele
comerciale.

În 2016 – 2017 și România a declarat focare cu tulpina H5N8 la păsări

sălbatice și la păsări domestice crescute în exploatații gospodărești.

Patogenia, transmiterea și dinamica evolutivă intra-gazdă a H5N8 eurasiatică

inițiala și tulpini nou apărute ale acesteia au fost supuse unor detaliate investigații
asupra particularităților patobiologice dezvoltate în cursul replicării pe diferite
gazde, în cursul aceluiași eveniment: secvențierea tulpinilor izolate de la speciile de
galiforme studiate a evidențiat numeroase polimorfisme cu frecvența scăzută și 20
de mutații, la toate speciile de păsări, dar mai frecvent la prepelițele japoneze
(mutații la nivelul proteinelor PB1 și PB2) care denotă flexibilitate genomică după
un singur pasaj și indică faptul că virusurile AI pot continua să evolueze prin
circulație între diferitele specii de galiforme, crescând oportunitatea lor de a se
adapta altor specii.(J.Virol. 2017 Oct 13;91).

38
 Mai multe studii au investigat patogenitatea tulpinilor H5N8 (tulpina
identificata și la focarul din Romania, 2020) pentru diferite specii de mamifere,
culturi de celule de origine mamiferă și mamifere de laborator (dihor, șoarece),
pentru a evalua mutațiile posibile asociate cu riscul dobândirii proprietății de
transmitere interspecii de mamifere a tulpinilor nou generate. Aceste studii au
evidențiat că mutațiile în domeniul proteinei interne PB1 sunt asociate cu
susceptibilitatea crescută a tulpinilor pentru celulele mamifere și pentru creșterea
cantității de virus excretat, astfel încât tulpini care ar suferi aceste mutații sau ar
achiziționa prin rearanjare o astfel de structura PB1 ar prezenta un risc sporit de
transmitere la mamifere.

Cazuri de transmitere a H5N8 la om nu au fost semnalate (Tate, 2018),

studiul efectuat de Park (Park SJ,2017) demonstrează că o singură substituție
genică ar putea spori semnificativ patogenitatea acestora pentru mamifere și că
posibilitatea ca un virus H5N8 să poată infecta oamenii în viitor nu poate fi deci
exclusă.

Bazat pe aceste evidente, izolatele HPAI (H5N8) recent apărute araăa o

tendință evolutivă spre achiziția mai multor determinanți asociați susceptibilității
pentru om și împreună cu aceasta, a potențialului transmisibilității de la pasăre la
om. Se apreciază că este urgenta supravegherea mai extinsă a acestei tulpini
HPAI (H5N8) care se răspândește rapid și precum și necesitatea pregătirii
împotriva potențialelor sale pandemii.

În România, conform procedurilor internaționale, diagnosticul HPAI

constă în identificarea tipului hemaglutininei (H) si al neuraminidazei (N). Față
de rezultatele studiilor anterior menționate devine imperativă înițierea unui
program de cercetare care să aibă drept scop următoarele :

39
 -monitorizarea evoluției genetice a tulpinilor circulante/izolate la noi în
țară, prin investigarea în focare a tuturor speciilor aviare susceptibile, nu
numai a celei afectate;

-studierea celorlalți determinanți de patogenitate precum proteinele

interne PB1, PB2 și altele, care au fost deja demonstrate ca asociate riscului de
extensie al spectrului de gazde si patogenității tulpinilor HPAI;

-investigarea subiecților umani din sau în contact cu focarul.

În prezent în România nici o structură publică nu investighează aceste

aspecte, riscând să ne confruntam cu un fenomen pentru care nu am adoptat
investigații predictive și cu atât mai puțin preventive, diagnosticul fiind numai
o etapă, ce rămâne o simplă constatare în absența măsurilor ofensive de
profilaxie.

Bibliografie

Bertran K1, Lee DH1, Pantin-Jackwood MJ1, Spackman E1, Balzli C1,
Suarez DL1, Swayne DE2 (2017) Pathobiology of Clade 2.3.4.4 H5Nx High-
Pathogenicity Avian Influenza Virus Infections in Minor Gallinaceous Poultry
Supports Early Backyard Flock Introductions in the Western United States in 2014-
2015. J Virol. Oct 13;91(21))

M. D. Tate, (2018) Highly pathogenic avian H5N8 influenza viruses: should

we be concerned? Virulence, VOL. 9, NO. 1, 20–21)

Park SJ, KimEH,KwonHI, SongMS, KimSM, KimYI, Si YJ, Lee IW,

Nguyen HD, Shin OS, et al, 2017, Altered virulence of highly pathogenic avian

40
influenza (HPAI) H5N8 reassortant viruses in mammalian models. Virulence.
2017:1–17.

Xu W 1, Dai Y1, Hua C1, Wang Q1 , Zou P1, Deng Q2, Jiang S3, Lu L4 .
Genomic signature analysis of the recently emerged highly pathogenic A(H5N8)
avian influenza virus: implying an evolutionary trend for bird-to-human
transmission.

Perioada de creștere a puilor de carne poate fi împărțită în trei faze:

starter, creștere și finisare.

Starterul este faza cea mai importantă și mai dificilă; în primele două
săptămâni de viață, puiul are nevoie de o temperatură apropiata de cea de incubator,
o hrană echilibrată și de proaspătă și un climat conform normelor în vigoare; dacă
toate aceste condiții sunt respectate, se limitează pierderile prin mortalitate și puii
vir fi sănătoși, viguroși, vor realiza sporul în greutate cu consum scăzut de nutrețuri
concentrate în fazele următoare de creștere.

Unul dintre parametrii de microclimat care nu trebuie ignorat în această

perioadă este temperatura; există crescători care țin puii la temperaturi scăzute și
administrează în exces furajele. Dacă creșterea se face pe așternut, e nevoie să
controlăm cât mai des temperatura, atât sub sursa de căldură cât și în restul halei.
Temperatura optimă poate fi controlată nu numai cu termometrul, cât și după
comportamentul puilor; dacă este prea frig, puii se îngrămădesc unii în alții, nu

41
consumă furaje, au un piuit de suferință; dacă, este prea cald puii se îndepărtează de
sub zona încălzită, consumă mai puține furaje și mai multă apă.

Când temperatura este normală puii sunt distribuiți uniform în zona încălzită,
se observă o activitate intensă la furajare și adăpare, vioiciune, piuit care indică o
stare de bine.

În această perioadă, până când puii se obișnuiesc să consume furaje, acestea

se împrăștie în zona încălzită pe hârtii albe (trebuie evitată hârtia de culoarea
furajului, altfel puii nu sesizează prezenta hranei).

Pe măsură ce puii cresc, furajele se administrează pe cofraje de ouă sau în

tăvițe de metal sau plastic cu marginea joasă, abordabile și comode pentru pui. Se
administrează cantități mici de furaje, cât mai des, pentru ca furajul să fie în
permanență proaspăt și să mențină interesul puilor pentru de consum.

La introducerea puilor sub eleveuză, de la marginea ei până la țarcul din PFL

trebuie să fie o distanță de cca 0,8 m. Treptat, țarcul este lărgit în așa fel ca la vârsta
de 1 săptămână puii de carne să înceapă sa consume furaj și apă din echipamentul
de hrănire și adăpare.

La vârsta de 10-14 zile, în funcție de vigurozitatea puilor, se desființează

țarcul, iar tăvițele și adăpătorile se ridică, puii încep să consume apa și furajele din
instalațiile existente.

Dacă creșterea se face în baterii, se vor lua aceleași măsuri deosebite în

privința temperaturii, hrănirii și adăpării; în plus trebuie luate, următoarel mîsuri de
creștere:

42
 -să se verifice în permanență integritatea cuștilor, pentru a evita ieșirea
puilor din cuști; dacă au ieșit vor fi imediat reintroduși în cuști;

-să se verifice buna funcționare a adăpătorilor automate pentru ca

întotdeauna apa din ele să poată fi văzută de pui pentru a fi consumată;

-puii trebuie învățați sa bea apă; negăsirea la timp a adăpătorilor,

respectiv neobișnuirea rapidă cu consumul de apă poate fi cauza a eșecului;
dacă nu bea apă, puii nu consumă furaje și prin urmare nu vor avea gușa plină.
- locurile de adăpare și de hrănire, trebuie să fie iluminate în perioada
de starter, becurile electrice să fie de 100 w, amplasate în așa fel încât să nu
lase în penumbră echipamentele de hrănire și adăpare.

Puii mai slabi la vârsta de o zi sau debili, pe parcurs trebuie puși în cuști
separate, unde să beneficieze de o hrănire și îngrijire atentă. Dacă ei sunt lăsați alături
de puii viguroși, ei nu supraviețuiesc, fiind îndepărtați de la locurile de hrănire și
adăpare, bătuți, călcați în picioare, ceea ce duce la mortalitate și la randament scăzut.

În timpul iernii, când temperaturile din adăpost sunt greu de realizat, se pot
popula cu pui de o zi numai cele două nivele inferioare, urmând a se face în faza a
doua de creștere popularea și pe celelalte nivele.

Creșterea este faza a doua, care ține de la vârsta de două săptămâni până la
circa o săptămână înainte de vânzare sau tăiere. Este faza cea mai lungă din viața
puilor în care se realizează cel mai mare spor ăn greutate și consumă cele mai multe
furaje.

43
 În cazul creșterii pe așternut, problemele principale sunt hrănirea, adăparea și
microclimatul. Puiul de carne are o dezvoltare foarte rapida, atât ca greutate
corporală cât și ca înălțime; trebuie avut în vedere că înălțimea adăpătorilor și
hrănitorilor să fie ușor superioară înălțimii spinării puilor. Se va avea grijă ca
echipamentul de hrănire să fie amplasat în adăpost, în așa fel încât, în orice poziție
s-ar afla un pui, să nu existe o distanță mai mare de 2 m față de cele mai apropiate
locuri de hrănire și adăpare. Nu trebuie să existe o distanță mai mică de 50 cm între
două jgheaburi de furajare.

În perioada de creștere furajul se administrează automat , ad libidum iar puii

consumă, la discreție, în funcție de programul de lumină.

La vârsta de trei săptămâni se va face o rărire a puilor din nivelurile

superioare în nivelurile inferioare, dacă din motive de căldură popularea cu pui de o
zi s-a făcut numai la nivelurile superioare.

Finisarea puilor se face în ultima săptămână de viață a puilor. Scopul acestei

faze este de a hrăni puii cu o rețetă din care se retrage coccidiostaticul, nu se mai
fac vaccinări și antibioterapie; pe măsura ce puii cresc, adăpostul devine din ce în ce
mai neâncăpător, în privința frontului de hrănire și adăpare; așternutul se
deteriorează, noxele cresc, ventilația trebuie să fie din ce în ce mai puternică.

În această fază, există pericolul apariției unor boli respiratorii dacă nu se

asigură un microclimat confortabil, un așternut și o hrană corespunzătoare;
pierderile prin mortalitate care se înregistrează în ultima săptămână din viața puilor
sunt mult mai costisitoare decât cele din prima săptămână, deoarece apar după
cheltuieli mari făcute cu îngrijirea și hrănirea acestora pe parcursul a peste 30 de
zile .

44
45