Admin Medicamentelor

A
n
t
i
b
i
o
t 1.Administrarea medicamentelor lichide pe cale orală / siropul..........................................................2
i 2 Administrarea medicamentelor solide pe cale orală / capsule ampicilina.........................................3
c 3.Tehnica administrarii supozitoarelor.................................................................................................4
e 4.Tehnica administrarii unguentelor pe cale rectala.............................................................................6
5.Tehnica dministrarii medicamentelor prin microclisma....................................................................7
i 6.Tehnica dministrarii medicamentelor prin clisma picatura cu picatura.............................................8
n 7.Tehnica administrarii medicamentelor prin inhalatie........................................................................9
t 8.Tehnica administrarii de medicamente prin aerosoli.......................................................................10
r 9.Tehnica administrarii de medicamente prin pulverizare/atomizor..................................................11
a 10.Tehnica administrarii O2...............................................................................................................12
v 11.Tehnica badijonajului bucal...........................................................................................................14
e 12.Tehnica administrarii med lichide pe suprafata tegumentelor.......................................................15
n 13.Tehnica administrarii medicamentelor prin pudraj........................................................................15
o 14.Tehnica administrarii unguentelor si pastelor pe suprafata tegumentelor.....................................16
a 15.Tehnica instilatiei nazale...............................................................................................................17
s 16.Tehnica instlatiei oculare...............................................................................................................18
e 17.Tehnica instilatiei auriculare..........................................................................................................19
18.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa conjunctivala.......................................................21
s 19.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa auriculara............................................................22
u 20.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa nazala..................................................................23
n 21.Tehnica aplicarii tampoanelor vaginale.........................................................................................23
t 22.Tehnica aplicarii globulelor vaginale............................................................................................24
23.Tehnica administrarii medicamentelor prin sonda nazogastrica....................................................24
m 24.Tehnica administrarii medicamentelor prin stoma gastrica...........................................................26
e 25.Tehnica aspirarii medicamentelor din fiola...................................................................................27
d 26.Tehnica aspirarii continutului flaconului inchis cu dop de cauciuc...............................................28
o 27.Tehnica dizolvarii pulberilor.........................................................................................................28
it
c_ 28.Tehnica efectuarii IDR la Tuberculina...........................................................................................29
aa 29.Tehnica testarii la penicilina(antibiotic)........................................................................................31
m 30.Tehnica administrarii insulinei prin injectie sc..............................................................................32
d 31.Tehnica administrarii de heparina prin injectie sc.........................................................................34
em
n 32.Tehnica administrarii parenterale a solutiilor uleioase(algocalminul)..........................................35
i 33.Tehnica administrarii solutiilor coloidale(peniciline retard).........................................................36
tn
ei *PENICILINE RETARD...............................................................................................................37
*RETARPEN............................................................................................................................37
s *MOLDAMIN..........................................................................................................................38
at
n 34.Tenica administrarii antibioticelor im............................................................................................39
r 35.Tehnica administrarii cortizonului pe cale iv................................................................................40
ta
i/ 36.Tehnica administrarii nitroglicerinei(sublingual)..........................................................................42
b 37.Tehnica administrarii medicamentelor pe cale bucala(faringosept)..............................................42
# 38.tehnica administrarii antibioticelor pe cale iv(branula).................................................................43
ii
o 39.Tehnica administrarii medicamentelor prin spray-uri nazale........................................................47
x 40.Particularitati in tehnica administrarii medicamentelor pe cale orala la copii..............................48
tz
iz *tehnica spalarii mainilor...............................................................................................................50
c1 *OXACILINA...............................................................................................................................51
eS *ALGOCALMINUL.....................................................................................................................52
*FRAXIPARINA...........................................................................................................................53
9 *CORTIZONUL.......................................................................................................................53
p
z
r1
o
l
iX
em
cV
t
Cortizon acetat, fiole..........................................................................................................................53
Prospect..........................................................................................................................................53
II Compozitie.................................................................................................................................54
Forma de prezentare.......................................................................................................................54
II Hidrocortizon hemisuccinat, solutie injectabila...........................................................................54
Prospect..........................................................................................................................................54
*ASEPSIA SI ANTISEPSIA.........................................................................................................55
1.Administrarea medicamentelor lichide pe cale orală / siropul

Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul
mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.
Administrarea medicamentelor pe cale orală are ca scop obţinerea efectelor locale sau generale ale
medicamentelor.
Efectele locale sunt:
- Favorizează cicatrizarea leziunilor mucoasei digestive;
- Protejează mucoasa gastro-intestinală
- Înlocuieşte fermenţii digestivi, secreţia gastrică în cazul lipsei acestora.
- Dezinfectează tubul digestiv
Efecte generale:
- Medicamentele absorbite la nivelul mucoasei digestive pătrund în sânge şi apoi acţionează asupra
unor organe, sisteme şi aparate.
Contraindicaţii:
- Medicamentul este inactivat de secreţiile digestive
- Medicamentul prezintă proprietăţi iritative asupra mucoasei gastrice
- Pacientul refuză medicamentul
- Se impune o acţiune promptă a medicamentelor
- Medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă
Pregătirea administrării medicamentelor.
Pacientul este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea medicamentului respectiv şi a
eventualelor efecte secundare. Medicamentele pe cale orală i se dau pacientului în poziţie şezând dacă
starea lui permite.
Materialele necesare sunt:
- Lingură
- Pipetă
- Sticlă picurătoare (undină)
- Pahar gradat
- Ceai, apă sau lapte
Lichidele. Se măsoară doza unică cu paharul, în cazul siropurilor, uleiurilor, apelor minerale şi emulsiilor.
Mixturile, soluţiile şi emulsiile se pot măsura şi cu linguriţa. Tincturile, extractele se dozează cu pipeta sau
sticla picurătoare. Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi
pacientul bea ceaiul sau apa.
2 Administrarea medicamentelor solide pe cale orală / capsule
ampicilina
Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul
mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.
Administrarea medicamentelor pe cale orală are ca scop obţinerea efectelor locale sau generale ale
medicamentelor.
Efectele locale sunt:
- Favorizează cicatrizarea leziunilor mucoasei digestive;
- Protejează mucoasa gastro-intestinală
- Înlocuieşte fermenţii digestivi, secreţia gastrică în cazul lipsei acestora.
- Dezinfectează tubul digestiv
Efecte generale:
- Medicamentele absorbite la nivelul mucoasei digestive pătrund în sânge şi apoi acţionează asupra
unor organe, sisteme şi aparate.
Contraindicaţii:
- Medicamentul este inactivat de secreţiile digestive
- Medicamentul prezintă proprietăţi iritative asupra mucoasei gastrice
- Pacientul refuză medicamentul
- Se impune o acţiune promptă a medicamentelor
- Medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă
Medicamentele solide, în special tabletele şi drajeurile, se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare.
Tabletele care se resorb (topesc) la nivelul mucoasei sublinguale se aşează sub limbă.
Pulberile divizate în caşete sau capsule cerate (tetraciclina): se înmoaie întâi caşeta în apă şi se aşează pe
limbă pentru a putea fi înghiţită. Granulele se măsoară cu linguriţa. Unele pulberi se dizolvă în apă, ceai şi
apoi se administrează sub formă de soluţii (ex. smecta). Înaintea administrării se verifică medicamentele.
Ceaiurile medicinale se prepară înainte de administrare, pentru a nu se degrada substanţele active.
Mixturile se agită înainte de a le administra. Gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin
diluare cu apă, ceaiuri sau sirop.
Comprimatele nu se manipulează direct cu mâna după scoaterea din ambalajul lor. Nu se administrează
tablete sau drajeuri copiilor sub vârsta de doi ani.
Ampicilina Compozitie
Ampicilina este capul de serie al grupului aminopenicilinelor, din care mai fac parte:
• hetacilina
• metampicilina
• talampicilina
• epicilina
• amoxicilina
Un singur compus este superior ampicilinei dintre cei mentionati anterior: amoxicilina.
O capsula contine 0,500 g ampicilina anhidra sub forma de ampicilina trihidrat.
Capsule de 250 si 500 miligrame
Ampicilina este o penicilina cu un spectru largit fata de penicilina G, cu activitate extinsa pe bacili
gram negativi aerobi.
Pe langa germenii cu sensibilitate la penicilina, ampicilina mai poate fi activa pe:
• enterococ rezistent la penicilina
• bacil tific
• salmonella
• unele tulpini de Klebsiella si Proteus
• Haemophilus influenzae
Ampicilina este inactiva pe:

• Enterobacter
• Bacteroides fragilis
• Pseudomonas aeruginosa (piocianic)
• Stafilococi secretori de penicilinaza
Mod de administrare
Dozarea ampicilinei va depinde de severitatea bolii, varsta pacientului si integritatea functiei renale
(doza se va reduce in cazul insuficientei renale). Doza uzuala este de 0,25-1 g oral la fiecare 6 ore.
Se recomanda ca ampicilina sa fie administrata cu 30 minute inainte sau la 2 ore dupa mese. La
copii, se poate administra jumatate din doza pentru adulti. Ampicilina administrata in doze de 2 sau
3,5 g (doza orala unica) in asociere cu 1 g probenecid se utilizeaza in tratamentul gonoreei
necomplicate in cazurile in care gonococii sunt sensibili la antibiotic.
Contraindicatii
Alergie la peniciline (se investigheaza sensibilitatea); mononucleoza infectioasa se administreaza cu
prudenta la alergici si la insuficienta renala (doze mici); nu se asociaza cu Alupurinol (risc crescut
de reactii cutanate). Administrata la mame care alapteaza se elimina prin secretia lactata si poate
favoriza candidoza si diaree la sugari.
Reactii adverse
Relativ frecvent reactii alergice: prurit, eruptii cutanate (caracteristice fiind eruptiile eritematoase
maculopapuloase ce apar la mai mult de 7 zile dupa debutul tratamentului), urticarie, edem
angioneurotic, febra, foarte rar soc anafilactic, la bolnavii cu insuficienta renala, hiperuricemie sau
mononucleoza infectioasa, ampicilina provoaca frecvent (60%) eruptii cutanate (posibil de natura
toxica), uneori diaree, vome, dureri abdominale
3.Tehnica administrarii supozitoarelor

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ
(SUPOZITOARE)
OBIECTIVELE PROCEDURII
• Folosirea unei căi alternative de administrare in cazul intoleranţei digestive (vărsături).
• Medicamentul are gust neplăcut, influenţează activitatea hepatică sau are efect iritant al mucoasei
gastrice.
• Se inactivează sub influenţa sucurilor gastrice
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Supozitoarele prescrise
- Mănuşi sau degete de mănuşă
- Paravan, draperie
- Tavă/cărucior pentru medicamente
- Vaselină
- Materiale pentru clismă dacă este cazul
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Explicaţi necesitatea sau eficacitatea procedurii
- Explicaţi efectul terapeutic şi avantajele
- Identificaţi eventualele alergii
- Asiguraţi pacientul/clientul că se va respecta intimitatea
- Obţineţi consimţămantul
- Explicaţi pacientului/clientului că poate apare senzaţia de defecaţie pe care trebuie să o
stăpanească
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi poziţia de decubit lateral stang
- Efectuaţi clisma evacuatoare la indicaţia medicului
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Pregătiţi materialele pe o tavă /cărucior pentru medicamente
- Verificaţi prescripţia medicală
- Identificaţi pacientul/clientul
- Duceţi medicamentele in salon
- Explicaţi manevra
- Asiguraţi intimitatea cu un paravan
- Spălaţi mainile şi imbrăcaţi mănuşile (sau aplicaţi degetul de mănuşă)
- Aşezaţi pacientul/clientul in decubit lateral stang cu piciorul de jos intins şi cel de deasupra
flectat (poziţia Sims)
- Indepărtaţifolia de pe supozitor
- Puneţi vaselină pe capul supozitorului pentru a permite alunecarea acestuia
- Cu o mană indepărtaţi uşor fesele şi evidenţiaţi orificiul anal
- Cu degetul imbrăcat in mănuşă introduceţi supozitorul in canalul rectal dincolo de sfincterul intern
- Instruiţi pacientul/clientul să stea liniştit 15 minute pentru a favoriza absorţia medicamentului
INGRIJIREA PACIENTULUI
- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă după 15 minute
- Observaţi efectul medicamentului şi informaţi pacientul/clientul cand instalează acesta şi cat
durează
- Instruiţi pacientul/clientul cum se procedează dacă trebuie să continue tratamentul la domiciliu
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Plasaţi supozitoarele rămase intr-un loc adecvat pentru păstrare
- Indepărtaţi ambalajele
- Indepărtaţi mănuşile
- Spălaţi mainile
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Data, ora, medicamentul, doza, calea de administrare
- Numele asistentei care a administrat medicamentul
- Existenţa iritaţiei sau sangerării, a hemoroizilor
- Continenţa/incontinenţa sfincterului
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- purgaţia, calmarea durerii, atenuarea tranzitului, scăderea febrei exprimate prin creşterea gradului
de confort
- supozitorul nu a fost eliminat.
- pacientul demonstrează că a inţeles informaţiile
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- Rezultatul aşteptat nu apare
- liniştiţi pacientul/clientul, anunţaţi medicul
- Supozitorul este eliminat, efectul nu se poate instala
- rămaneţi langă pacient/client, incurajaţi-l şi menţineţi fesele stranse cel putin 15 min
4.Tehnica administrarii unguentelor pe cale rectala
- Medicamentele, prescrise
- Mănuşi de cauciuc
- Comprese, tampoane
- Pense porttampon, spatulă
- Material pentru protecţia patului
- Tavă sau carucior pentru medicamente
a) PSIHICĂ:
- Informaţi pacientul asupra efectului medicamentului
- Explicaţi pacientului metodele de administrare a medicamentelor:
- Informaţi pacientul asupra senzaţiilor pe care le poatle simţi
- Informaţi asupra eventualelor alergii
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi intimitatea
- Asiguraţi poziţia adecvată in funcţie de zona pe care urmează să se aplice medicamentul
- Sfătuiţi pacientul să stea relaxat
- Pregatiţi materialele pe o tavă sau un cărucior
- Verificaţi recomandarea medicală
- Identificaţi pacientul; identificaţi eventualele leziuni care contraindică administrarea
- Asiguraţi intimitatea
- Aşezaţi pacientul in poziţie adecvată
- Spălaţi mainile
- Imbrăcaţi mănuşi de cauciuc
a) Aplicarea unguentelor şi alifiilor
- Scoateţi medicamentul din tub prin apăsare sau din cutie cu ajutorul spatulei
1,Unguentul rectal se aplică de preferinţă după defecaţie si in urma unei atente toalete locale. .
În general durata tratamentului este de câteva zile. Pentru aplicarea profundă se utilizează canula
înşurubată la extremitatea tubului. Se introduce canula cât mai adânc în anus şi se presează tubul
retrăgând lent canula
2,Se aplica pe deget o cantitate mica de unguent (similara unei boabe de mazare), se
intinde pe zona anala si se trece de sfincterul anal prin apasare cu varful degetului
pentru invingerea rezistentei musculare. Inaintea aplicarii in rect, canula existenta ar
trebui rasucita in tub. In cazul proceselor inflamatorii severe si deci foarte dureroase, se
recomanda totusi ca la inceput si pentru utilizarea interna a unguentului sa se faca tot cu
ajutorul degetului.
INGRIJIREA PACIENTULUI
- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă
- Observaţi eventualele reacţii locale
- Instruiţi pacientul/familia dacă este nevoie de continuarea tratamentului la
domiciliu
- Puneţi medicamentele in locul de păstrare şi asiguraţi-vă că există condiţii adecvate
- Indepărtaţi compresele, tampoanele folosite
- Spălaţi măinile
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Data, ora, medicamentul, modul de administrare, numele nursei
- Orice observaţie legală de starea pacientului, aspectul local al tegumentelor
- Reacţia pacientului la procedură
- Ce a invăţat pacientul din informaţiile furnizate
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
- Medicamentele au fost administrate fără incidente
- Pacientul exprimă stare de confort, nu acuză reacţii neplăcute
- Pacientul este cooperant şi demonstrează inţelegerea informaţiilor primite
Rezultate nedorite /Ce faceţi ?
- Pacientul acuză efectuarea cu brutalitate a manevrelor
- Liniştiţi pacientul (vă cereţi scuze şi explicaţi, dacă este cazul, că manevra in sine poate fi
dureroasă)
- Pacientul acuza senzatii nepl cute: usturime, inţepături
5.Tehnica dministrarii medicamentelor prin microclisma

Microclisma este folosita cand se doreste o actiune locala asupra mucoasei, cand calea orala nu este
practicata sau cand se doreste ocolirea caii portale. Se pot administra digitala, clorura de calciu,
tinctura de opiu, chinina, de preferat dupa o clisma evacuatorie
Substanta medicamentoasa se dizolva in 10-15 ml de apa sterila sau ser fiziologic sau solutie
izotona de glucoza si se introduce cuajutorul unei seringi adaptatae la canula rectala
Se verifica temperatura solutiei
- Masă de tratament sau tavă
- Canulă rectală
- Tăviţă renală
- Muşuama, traversă
- Invelitoare de flanelă sau cearşeaf
- Substanţă lubrefiantă
- Casoleta cu comprese sterile
- Material pentru toaleta perineală
- Ploscă (bazinet)
a) PSIHICĂ:
- Explicaţi pacientului procedura, solicitandu-i colaborarea
- Explicaţi scopul procedurii, efectele aşteptate dar şi eventualele efecte nedorite
- Obţineţi consimţămantul informat
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi intimitatea pacientului (paravan)
- Dezbrăcaţi partea inferioară a corpului pacientului
- Poziţionaţi pacientul in decubit lateral stang cu membrul inferior stang intins
şi membrul inferior drept flectat (in poziţie SIMS), cu anusul expus sau in
decubil dorsal cu membrele inferioare flectate (in funcţie de starea şi confortul pacientului)
- Aşezaţi muşamaua şi aleza sub bazinul pacientului
- Aşezaţi bazinetul sub regiunea sacrală şi acoperiţi pacientul cu o invelitoare
- Verificaţi prescripţia
- Spălaţi-vă pe maini cu apă şi săpun
- Imbrăcaţi mănuşile de unică folosinţă
Lubrifiaţi canula rectală pe o lungime de 5-7 cm (setul de unică folosinţă
pentru clismă poate avea canula prelubrifiată)
- Indepărtaţi fesele pacientului cu mana stangă iar cu mana dreaptă introduceţi
canula 7-10 cm prin anus in rect, perpendicular pe suprafaţa subadiacentă, cu
varful indreptat inainte, in direcţia vezicii urinare, prin mişcări de rotaţie,
pană invingeţi rezistenţa sfincterului anal
Îndepartati învelisul canulei. Lubrifiati canula cu o picatura din aceasi solutie.
Introduceti canula în rect si apasati bulbul. Extrageti tinând apasat si aruncati.
- Indep rta i paravanul ă ţ şi aerisiţi salonul
- Indepărtaţi materialele utilizate iar pe cele refolosibile curăţaţi-le şi aşezaţi-le in locul obişnuit de
depozitare
- Asiguraţi-vă că plosca a fost golită şi curăţată
- Spălaţi-vă pe maini cu apă şi săpun
NOTAREA PROCEDURII
6.Tehnica dministrarii medicamentelor prin clisma picatura cu picatura
Clisme picătură cu picătură – administrată în 24 ore – 1000.2000 ml soluţie medicamentoasă.

→Indicaţii de administrare:
~Pacienţi cu tulburări de deglutiţie.
Evitarea mucoasei digestive.
~Pacienţi operaţi pe tub digestiv.
~Intoleranţă digestivă.
~Evitarea circulaţiei portale.
→Scop:Purgativ.(evacuator)
~Terapeutic.
→Efecte locale:
~Golirea rectului.
~Calmarea durerilor.
~Atenuarea peristaltismului intestinal.
~Efect antiinflamator
Cu efect local se administrează microclisme sau clismă picătură cu picătură cu ritm de 60 picături
pe minut
~Sunt precedate cu 60 de minute înainte de clismă evacuatoare.
Definiţie:
~Introducerea unei cantităţi de lichid prin intermediul unei canule, prin anus în rect, cu scopul
evacuării materiilor fecale sau efectuarea unor tratamente.
→Scop
~Terapeutic → clisma medicamentoasă.
~Alimentar, hidratare → clisma picătură cu picătură, microclisma.
Pregătirea materialelor
~Materiale de protecţie – paravan, muşama, aleză, învelitoare.
~Materiale sterile – canulă rectală, casoletă cu comprese, pară de cauciuc pentru copii.
~Materiale nesterile – stativ pentru irigator, irigatorul şi tubul de cauciuc.
~Tăviţa renală, bazinet.
Pregătirea pacientului
~Pregătirea psihică
~Se anunţă şi se explică tehnica.
~Se respectă pudoarea pacientului.
~Se izolează patul cu paravan şi se protejează cu uşa şi aleză.
~Se aşează pacientul în funcţie de starea generală în poziţie:
~Decubit dorsal cu membrele inferioare uşor flectate.
~Decubit lateral cu membrul inferior stâng uşor flectat.
~Genupectoral.
~Se aşează bazinetul sub bolnav şi se înveleşte cu învelitoarea.
Execuţie
~Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.
~Se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul.
~Se verifică temperatura lichidului.
~Se umple irigatorul.
~Se evacuează aerul şi prima coloană de apă.
~Se lubrefiază canula cu o compresă de tifon cu vaselină.
~Se fixează irigatorul pe stativ.
~Se îmbracă mănuşi de protecţie.
~Asistenta îndepărtează fesele bolnavului cu mâna stângă, iar cu cea dreaptă introduce canula
lubrefiată prin anus în rect10-12 cm, insistând pătrunderea prin mişcări de rotaţie împrejurul axului
longitudinal al canulei, până ce se învinge rezistenţa sfincterului anal. În momentul pătrunderii prin
sfincter, canula trebuie să fie perpendiculară pe suprafaţa subiacentă, ceea ce necesită ca vârful să
fie îndreptat puţin înainte, în direcţia vezicii urinare.
~Imediat ce vârful canulei a trecut prin sfincter se loveşte de peretele anterior al rectului, din care
motiv extremitatea externă a canulei trebuie ridicată, îndreptând astfel vârful canulei în axa ampulei
rectale.
~CLISMA MEDICAMENTOASĂ → se procedează ca la clisma simplă. Se introduc soluţii
medicamentoase introduse în vase izoterme (digitală, clorură de calciu, clorhidrat, tinctură de opiu,
chinină etc.) şi care se absorb la nivelul mucoasei rectale. Se fac microclisme sau clisme picătură cu
picătură cu ritm de 60 picături pe minut, (precedate de clismă evacuatoare cu 1 ½ ore înainte).
→Îngrijirea bolnavului după tehnică:
~Se închide robinetul şi se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală.
~Pacientul este adus în poziţie de decubit lateral drept, apoi decubit dorsal.
~Se face toaleta locală după eliminarea scaunului sau după terminarea clismei cu alt scop.
~Se aeriseşte salonul.
~Se îndepărtează materialul folosit, se spală şi se sterilizează.
~Se notează tehnica în foaia bolnavului.
→Accidente:
~Dureri.
~Crampe intestinale → se opreşte pe moment curentul lichidului, se reia după câteva minute.
Observaţii:
~Se va avea grijă să nu pătrundă aer în rect,
~Nu se foloseşte vată → irită mucoasa rectală.
7.Tehnica administrarii medicamentelor prin inhalatie

Reprezintă introducerea unor substanţe medicamentoase – esenţe aromatice, antiseptice, săruri etc.
în organism prininhalare pe cale respiratorie.
~
Pot fi inhalate substanţe în stare pulverizată sau vaporizate.
~Indicaţii : rinite, rinofaringite, bronşite, astm bronşic.
~Contraindicaţii : pacienţi inconştienţi, astenici, adinamici, copii.
~Materiale necesare :
oInhalator.
oSubstanţa medicamentoasă prescrisă.
oVaselină.
oCort sau pelerină. Prosop.
~Pregătirea pacientului :
oSe explică tehnica şi inofensivitatea ei.
oSe aşează confortabil pe scaun.
oSe cere suflarea nasului.
oSe aşează prosop în jurul gâtului.
oSe ung buzele şi tegumentele periorale cu vaselină.
oSe explică pacientului să inspire pe gură şi să expire pe nas.
~Tehnica:
oSe spală şi se dezinfectează mâinile.
oSe toarnă apă în recipientul inhalatorului şi se umple pe jumătate.
oS e i n t r o d u c e r e c i p i e n t u l c u m e d i c a m e n t . C â n d a p a f i e r b e , v a p o r i i f o r m a ţ i
a n t r e n e a z ă m e d i c a m e n t u l pulverizându-l
oSe aduce inhalatorul în faţa pacientului care aşează cu capul aplecat deasupra inhalatorului (la
distanţă de 30-80cm) şi se acoperă cu pelerina.
~Îngrijirea bolnavului după tehnică :
oPacientul este şters şi uscat.
oSe asigură repaus la pat 2-3 ore.
~Observaţii:
oInhalaţia vaporilor amestecaţi cu medicamente volatile are o durată de maxim 5-20 minute.
oPentru a evita inspirarea valorilor în stare puse se utilizează esenţe aromate, antiseptice sau
substanţe minerale,alcoolice.
o Nu se inhalează primi vapori produşi deoarece antrenează şi picături de apă fierbinte.
Sint contraindicate pentru copiii foarte mici sau persoanele in virsta care nu pot fi capabile sa
reactioneze la temperatura inalta.
8.Tehnica administrarii de medicamente prin aerosoli

Nebulizatoarele sunt aparate electrice (cu compresor sau cu ultrasunete) care permit administrarea
medicamentelor lichide pe cale respiratorie cu ajutorul unei masti sau piese bucale. Substanta
lichida exact masurata si introdusa in recipientul corespunzator este dispersata in particule foarte
fine (aerosoli) care pot fi usor aspirate in caile respiratorii. Curatarea si dezinfectarea pieselor
nebulizatorului sunt obligatorii dupa fiecare folosire pentru a se indeparta pericolul unor
contaminari microbiene a acestora.
Nebulizatorul poate fi folosit de catre pacienti de toate varstele (inclusiv de copii mici) aflati in stari
clinice diferite, iar dozele de o medicament pot fi usor individualizate. Cu ajutorul nebulizatorului
se pot administra chiar si combinatii de mai multe substante active.
Principalele dezavantaje (comparativ cu inhalerele) sunt timpul mai lung necesar utilizarii si
dimensiunile care il fac mai greu portabil.Indiferent de tipul de dispozitiv indicat pentru
administrarea medicatiei pe cale respiratorie, pacientul trebuie sa cunoasca exact modul de utilizare
a acestuia.
Tinand cont ca aceeasi substanta activa poate fi conditionata pentru tipuri diverse de dispositive (ex.
salbutamol - inhaler presurizat, salbutamol - solutie pentru nebulizator) la eliberarea prescriptiei
bolnavul trebuie sa primeasca toate informatiile privind tehnica de administrare.
→Utilizarea inhalatoarelor cu capsule:

~Se cere bolnavului să tuşească şi să expectoreze.
~Fixarea capsulei în inhalator. Expiraţie lentă pentru golirea plămânilor.
~Inhalarea substanţei prin inspir profund.
~Oprirea respiraţiei 10-15 secunde şi expiraţie pe nas.
~Expiraţie pe nas şi clătirea gurii cu apă caldă.
→Observaţii:
~Suprafaţa întinsă a alveolelor intens vascularizate favorizează absorbţia gazelor sau
substanţelor gazeificate, fin pulverizate sau instilate.
~Distribuirea cantităţii de aerosoli:
o40% în alveolele pulmonare.
o35% în căi respiratorii superioare şi mijlocii.
o25% se elimină prin expiraţie.
~Inhalarea de aerosoli asigură depunerea pe suprafaţa căilor respiratorii de
antibiotice, bronhodilatatoare, anestezice, antialergice, fluidizante, expectorante – cu acţiune
locală şi generală
9.Tehnica administrarii de medicamente prin

pulverizare/atomizor
Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin dispersii fine ale substantelor
terapeutic active conditionate in flacoane speciale, presurizate, care permit eliberarea unei cantitati
determinate (doza) la actionarea declansatorului.
Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate, tranziteaza caile arborelui bronsic si
se fixeaza la nivelul epiteliului bronho-alveolar de unde sunt absorbite.
Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronsic este important un inspir
profund in timpul declansarii dispozitivului, apoi oprirea respiratiei pentru 10-15 secunde,
permitand astfel fixarea particulelor aerosolului la nivelul mucoasei.
Este necesara, de asemenea, adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care sa mareasca timpul
de tranzit si de retentie al substantei active inhalate. Tehnica in sine nu este complicata, dar impune
sincronizarea precisa a momentului inspirului cu declansarea dispozitivului.
Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu necesita o coordonare speciala in timpul
administrarii. Spacer-ul este practic o camera de retentie a substantei active din care sa poata fi
aspirata lent, in timp, pe gura sau pe nas (spacer-ul este prevazut cu o piesa bucala si cu o masca).
Pentru a exclude posibilitatea de aparitie a unor efecte secundare locale, precum candidozele orale
in cazul administrarii corticosteroizilor, dupa administrare, gura se clateste bine cu apa.
Daca pentru preparatele orale (solutii, comprimate s.a.) modul de administrare este relativ
simplu si binecunoscut, exista si cazuri in care pacientul trebuie sa primeasca o informare
prealabila si, uneori, chiar o demonstratie practica pentru a deprinde administrarea corecta a
produsului prescris.
Preparatele farmaceutice inhalatorii, larg folosite pentru tratarea simptomelor acute sau
cronice ale bolilor respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice) sunt un exemplu sugestiv in
acest sens.
Utilizarea flacoanelor presurizate:Cum folosim inhalerele MDI (spray-uri, "puff"-uri):
 Se cere bolnavului să tuşească şi să expectoreze.
 se agita flaconul si se detaseaza capacul protector;
 se expira complet si se apleaca capul putin spre spate;
 se fixeaza flaconul la nivelul gurii, cu buzele strans lipite in jurul piesei bucale a
inhalatorului;
 Se înclină capul uşor posterior.Expiraţie lentă, profundă.
 Inspir profund cu activarea flaconului cu aerosoli păstrând limba apăsată.
 flaconul trebuie pozitionat vertical (rasturnat, daca instructiunile din prospect indica astfel);
 se apasa dispozitivul in timp ce se inspira profund;
 se mentine flaconul la nivelul gurii 10-15 sec., timp in care se stopeaza respiratia;
 se indeparteaza flaconul si se respira usor;daca sunt prescrise mai multe doze se asteapta 30-
60 sec. pana la urmatorul "puff";
 se clateste gura cu apa
10.Tehnica administrarii O2
Definiţie:
~Corectarea deficitului de oxigen din organism.
~Cantitatea de oxigen utilizată în ţesuturi → 0,3 ml O2 % ml sânge.
→Scop:
~Terapeutic:
oAsigurarea aportului de oxigen necesar.
oCorectarea hipoxiei şi hipercapniei.
oSusţinerea funcţiei respiratorii.
→Indicaţii
:~Anestezie generală.
~Hipoxii:
oHipoxie anemică – prin lipsa hemoglobinei.
oHipoxie hipoxică – prin insuficienţă ventilatorie.
oHipoxie histotoxică – prin blocarea fermenţilor respiratori la nivel celular.
oHipoxie circulatorie – prin tulburări de circulaţie.
~Complicaţii postoperatorii.
~Lăuze.
~ Nou născuţi cu suferinţe respiratorii şi circulatorii.
→Surse de oxigen:
~Staţie centrală de oxigen.
~Microstaţie.
~Bombă de oxigen de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm.
→Materiale necesare:
~Sursă de oxigen.
~Reductor de presiune.
~Manometru.
~Barbotor – umidificator (cu apă sau apă cu alcool 1/1).
~Sondă, ochelari, mască, cort de oxigen.
→Norme de protecţie:
~Fără grăsimi, cârpe grase, mâini unsuroase – pericol de explozie.
~Fără foc deschis în apropierea sursei de oxigen.
~Tubulatura şi aparatura folosită pentru oxigenoterapie – de culoare albastră.
~Se evită lovirea sau bruscarea sursei de oxigen.
→Metode de oxigenoterapie:
~Sondă nazală.
~Cateter nazal.
~Ochelari.
~Mască pentru oxigenoterapie.
~Cort de oxigen.
→Oxigenoterapie prin sondă, cateter nazal sau ochelari:25-45%
nu poate fi utilizat la P cu afectiuni ale mucoasei nazale
este obligatoie dezobstruarea cailor respiratorii
~Se măsoară distanţa de la tragus (lobul urechii) la nară.
~Se introduce sonda sau cateterul (cu orificii laterale) până în faringe, paralele cu
palatul osos şi perpendicular pe buzasuperioară., se umecteaza
~Cateterul nazal se introduce pe nară sau prin pipă Guedel.
~Se fixează sonda cu leucoplast.
~Ochelarii se fixează după urechi şi au două sonde de plastic care pătrund pe nări. Sunt
recomandate la copii şi bolnavi agitaţi.
~Se administrează cu debit de 12 l pe minut
→Oxigenoterapia prin mască: 40-65%
nu se administreaza la P cu arsuri la nivelul fetei
~Masca pentru oxigenoterapie poate fi cu sau fără inhalarea aerului inspirat.
~Se fixează pe faţa pacientului acoperind gura şi nasul.
~Este greu de suportat de către pacient datorită hamului de etanşare.
~Se verifică scurgerea de oxigen şi se fixează debitul la 10-12 l pe minut.
~Se aşează masca pe faţa bolnavului şi se fixează cu curea în jurul capului.
→Oxigenoterapie prin cort:
~Bolnavul respiră într-un spaţiu limitat.
~Concentraţia de oxigen nu trebuie să depăşească 50%.
~Circulaţia aerului este deficitară, ducând la încălzirea bolnavului – necesită răcire cu gheaţă sau
aparate răcitoare.
→Incidente şi accidente:
~Distensie abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag.
~Emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului
 asfixie daca se rastoarna recipientul de barbotare si lichidul este impins in caile respiratorii
 congestie alveolara
 hemoragie intraalveolara
 atelectazie-lipsa gazului din alveole datorita colapsului alveolar sauconsolidarii lichidelor
11.Tehnica badijonajului bucal
Badijonarea reprezinta intinderea unei solutii medicamentoase pe suprafata mucoasei bucale, total
sau partial, cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon sau a unei spatule linguale sterile
Materiale necesare:
 medicaţia
 mănuşi
 apăsător de limbă steril
 comprese sterile
 pansamente transparente semipermeabile
 leucoplast
Administrarea:
se verifică, ca medicaţia să corespundă cu prescripţia medicului
se verifică data expirării medicamentului
se verifică identitatea pacientului
se explică procedura de aplicare deoarece majoritatea pacienţilor, după externare, vor continua
să–şi administreze singuri medicamentul.
se asigură intimitatea pacientului
se spală mâinile
se pun mănuşi
pacientul este aşezat într-o poziţie confortabilă care să permită accesul la zona care trebuie tratată
se descoperă zona care trebuie tratată. Se verifică, ca mucoasa sau pielea să fie intacte (mai puţin
în cazurile când sunt tratate leziunile pielii, cum ar fii ulcerele) deoarece aplicarea pe pielea cu leziuni
poate determina absorbţia medicamentuoasă sistemică şi iritaţii
dacă este necesar se curăţă pielea de secreţii, cruste, celule moarte sau urmele vechilor aplicaţii
medicamentuoase, apoi se schimbă mănuşile
-Pacientul este informat asupra necesitatii tehnicii
-Se aseaza in pozitie sezand cu capul in hiperextensie
-Se protejeaza lenjeria cu un prosop in jurul gatului
-imbiba tamponul fixat pe pensa sau porttampon in solutia medicamentoasa
-Badijoneaza suprafata care prezinta leziuni sau intreaga mucoasa bucala daca este cazul, in ordinea
inspectarii-fata dorsala a limbii, palatul dur, valul palatin, pilierii anteriori, mucoasa
obrajilor,arcadele dentare,fata interna a buzelor
-solutia medicamentoasa se incalzeste la temperatura corplui
-se evita folosirea aceluiasi tampon pt badijonarea mai multor zone
12.Tehnica administrarii med lichide pe suprafata tegumentelor

Definiţie:
~Administrarea medicamentelor pe cale percutanată reprezintă introducerea medicamentelor prin
suprafaţa tegumentelor cu absorbţie la nivelul pielii
Materiale necesare:
~Muşama şi aleză pentru protecţia patului.
~Mănuşi de protecţie.
~Comprese, tampoane sterile.
~Pense, porttampon, spatule chirurgicale.
~Pudriere, pulverizator.
~Săpun.
~Prosop.
~Tăviţă renală.
Medicul prescrie:orarul, frecvenţa, durata, cantitatea şi suprafaţa.
Comprese medicinale:
~Se aplică comprese (din material textil) îmbibate în substanţă medicamentoasă la temperatura
corpului.
~Se pot aplica: substanţe dezinfectante, antiinflamatoare, decongestionante, astringente
– Rivanol, Burow etc.
~Se aplică reci sau calde – temperatura va fi menţinută constantă pe toată durata aplicării.
→Badijonarea:
~Soluţiile medicamentoase îmbibate pe tampoane fixate pe porttampon se aplică pe tegumente prin
ştergere sau pensulare.
~ Nu se introduce pensula sau tamponul în flaconul cu soluţie.
~Tampoanele folosite se ard.
~Soluţii folosite:tinctura de iod, violet de genţiana, albastru de metil, mercurocrom, betadine etc.
Linimentele:
~Sunt preparate lichide sau semisolide, cu aspect limpede sau lăptos.
~Se aplică cu mâna sau cu tampoane.
→Mixturile:
~Sunt amestecuri de lichide şi solide (pudre) nemiscibile.
~Se agită înaintea folosirii.
~Se întind în strat subţire cu tampoane.Se lasă să se usuce.
Atentionari
 compresele medicamentoase vor fi stoarse pentru a preveni macerarea pielii
 tampoanele se imbiba prin turnarea solutiei si nuprin introducerea lor in borcanul cu solutie
 mixturile se agita inainte de utilizare
 se evita folosirea aceluiasi tampon pentru badijonarea mai multor regiuni bolnave
13.Tehnica administrarii medicamentelor prin pudraj

Definiţie:
suprafaţa tegumentelor cu absorbţie la nivelul pielii.
Pudrajul:
~Constă în pudrarea pielii cu pudre medicamentoase.
~Efect:
absorbţia excesului de grăsimi, uscarea şi răcorirea pielii.
Materiale necesare:
~Pudriere, pulverizator.
~Săpun.
~Prosop.
~Tăviţă renală.
~Se aplică:
talc, oxid de zinc, caolin făină de grâu în care s-a înglobat substanţa medicamentoasă
– antibiotic,chimioterapic etc.
~Se aplică cu:
pudriere, tampoane, comprese
-P se informeaza cu privire la efectul medicamentelor
-P se aseaza intr-opozitie care sa permita aplicarea medicamentelor
Aplicarea pudrei:
pentru a aplica pudră se usucă suprafaţa pielii după ce a fost curăţată de reziduuri, colecţii
se aplică un strat subţire de pudră pe zona care trebuie tratată
Consideraţii speciale:
pentru a păstra medicamentul pe zona tratată şi pentru a nu se împrăştia pe hainele pacientului se
poate acoperii zona cu o compresă sau cu un pansament semipermeabil transparent
dacă se aplică medicaţia pe mână sau piciorul pacientului, se poate acoperi apoi zona tratată cu
mănuşa de bumbac respectiv şosetă de bumbac
se va verifica frecvent zona tratată pentru depistarea precoce a eventualelor iritaţii, reacţii alergice
nu se va aplica nicioadata medicamentul fără a curaţa zona tratată de vechea aplicare pentru a
preveni astfel iritaţia pielii prin acumulare de reziduuri medicamentuoase vechi
purtarea mănuşilor este obligatorie şi pentru a preveni absorbţia medicamentului prin pielea
mâinilor asistentei
pansamentele şi mănuşile folosite vor fi aruncate la deşeuri contaminate
aplicarea unguentelor pe mucoase se va face în cantităti mult mai mici decât pe piele deoarece
mucoasele sunt de obicei umede şi absorb unguentul mult mai repede decât pielea
14.Tehnica administrarii unguentelor si pastelor pe suprafata

tegumentelor
Definiţie:
suprafaţa tegumentelor cu absorbţie la nivelul pielii.
~Efect:local
Materiale necesare:
~Aplicator
~Săpun.
~Prosop.
~Tăviţă renală.
Unguentele:
~Sunt preparate farmaceutice semisolide.
~Substanţa activă este înglobată în vaselină sau grăsimi animale sau vegetale.
~Se păstrează la rece.
~Se aplică prin întindere cu spatula chirurgicală, prin fricţiune sau direct din tub pe suprafaţa
mucoaselor.
Aplicarea cremelor sau unguentelor:
se deschide recipientul punându-se capacul cu faţa exterioara în jos pentru a se evita
contamonarea suprafeţei interioare a capacului
se desface apăsătorul de limbă steril şi se ia cu ajutorul lui cremă sau unguent şi se pune în mâna
cu mănuşă
se aplică apoi crema sau unguentul pe suprafaţa afectată prin mişcări lente, uşoare, în sensul
creşterii firelor de păr
pentru a evita contaminarea medicamentului se va folosi de fiecare dată altă spatulă pentru a lua
cremă din recipient
→Pastele:
~Sunt preparate din grăsimi şi pudre, mai consistente decât unguentele.
~Se aplică cu spatula.
15.Tehnica instilatiei nazale

Majoritatea medicamentelor administrate în acest fel produc mai degrabă efecte locale decât
sistemice. Multe medicamente cu cale de administrare nazală sunt vasoconstrictoare, folosite pentru
ameliorarea congestiei nazale.
Alte tipuri de medicamente folosite pe această cale sunt antisepticele, anestezicele şi corticosteroizii.
Anestezicele locale pot fi administrate pentru asigurarea confortului pacientului în timpul unei
examinări rinolaringeale, laringoscopii, bronhoscopii sau intubaţii endotraheale. Corticosteroizii reduc
inflamaţia în sindroamele alergice sau inflamatorii sau atunci când pacientul are polipi nazali.
Materiale necesare:
 medicaţia prescrisă
 mănuşi
 tăviţă renală
Administrarea:
se verifică medicaţia prescrisă de medic cu cea ridicată de la farmacie, data expirării
medicamentului, concentraţia
se confirmă identitatea pacientului
se explică procedura pacientului pentru a ne asigura de colaborarea sa şi pentru a-i reduce
anxietatea
se asigură intimitate pacientului
se spală mâinile şi se pun mănuşi
se poziţionează pacientul corect, în funcţie de manevra pe care vrem să o efectuăm.
Administrarea de picături nazale:
pentru a i se administra picături, pacientul trebuie poziţionat culcat cu capul uşor înclinat spre zona
afectată.
se fixează o nară ridicând-o uşor şi aşezând picurătorul exact la orificiul de intrare. Picurătorul se va
îndrepta în sus şi spre linia mediană a nasului, mai degrabă decât în jos pentru ca medicamentul să se
ducă înspre spatele cavităţii nazale nu în gât.
se introduce apoi picurătorul aproximativ 1 cm în nară fără a o atinge şi se adminstrează doza
prescrisă de medicament.
pentru a evita ca medicamentul să curgă afară din nară se indică pacientului să-şi menţină poziţia
încă 5 minute de la administrare şi să respire pe gură, permiţând astfel medicamentului să efectueze
constricţia mucoasei şi să diminueze congestia nazală.
pacientul poate expectora în tăviţă dacă medicamentul a ajuns în gură sau gât.
se va şterge cu o compresă curată excesul de medicament de pe faţa pacientului, dacă este cazul
se va spăla picurătorul cu apă caldă şi va fii lăsat să se usuce, fiind indicat să se folosească doar la
acelaşi pacient.
16.Tehnica instlatiei oculare

Medicaţia oculară (picături, unguente) are scop atât diagnostic cât şi terapeutic. Picăturile de ochi pot fi
folosite în timpul examenului oftalmologic pentru a anestezia ochiul, a dilata pupila facilitând
examinarea, a evidenţia corneea pentru examinare. Medicaţia oculară poate de asemenea să fie
folosită pentru lubrefierea ochiului, tratament (glaucom, infecţii oculare), protecţia vederii la nou-
născut, lubrefierea orbitelor pentru introducerea protezelor oculare.
Înţelegerea efectelor oculare a medicaţiei administrate pe această cale este foarte importantă
deoarece anumite medicamente pot cauza afecţiuni sau serioase efecte negative. De exemplu,
acetilcolinergicele, care sunt frecvent folosite în timpul examinării ochiului, pot grăbi apariţia
glaucomului la pacienţi cu predispoziţie pentru această boală.
Materiale necesare:
 mănuşi
 apă caldă sau soluţie normală salină
 pansamente oculare
Pregătirea materialelor:
 se va verifica dacă medicaţia este pentru administrare oculară şi data expirării

 se notează data primei folosiri a flaconului (după deschidere se va folosi cel mult 2 saptămâni pentru
a evita contaminarea)
 se verifică ca soluţia medicamentoasă oftalmică să nu fie decolorată, precipitată etc (se va avea în
vedere că majoritatea soluţiilor oftalmice sunt suspensii şi au un aspect tulbure). Nu se vor folosi
soluţiile care par anormale ca aspect
 dacă capătul tubului cu unguent oftalmic a făcut crustă, aceasta se va elimina într-o compresă sterilă
Administrarea:
compară medicaţia prescrisă de medic cu cea primită de la farmacie
ne asigurăm că stim exact care ochi trebuie tratat deoarece medicul poate prescrie medicamente şi
doze diferite pentru cei doi ochi
se va explica procedura pacientului şi i se va asigura intimitatea
se pun manuşile
se îndepărteaza cu blândeţe pansamentele dacă există
se vor curăţa secreţiile întâi în jurul ochiului cu comprese sterile şi apă caldă sau soluţie normal
salină. Apoi, i se cere pacientului să închidă ochiul şi se va curăţa din interior spre exterior cu comprese
sterile diferite pentru fiecare orbită
pentru a îndepărta crustele din jurul ochiului se pot menţine pe ochi comprese umede sterile timp
de 1,2 minute. Se va repeta procedeul până când crustele vor putea fi îndepărtate cu uşurinţă.
pacientul va sta culcat sau şezând, cu capul dat pe spate şi înclinat pe partea cu ochiul afectat
Administrarea medicamentelor prin instilaţii oculare;
 se detaşează capacul picurătorului dacă este necesar şi se trage soluţie în pipetă. Se va avea în vedere
să nu se contamineze capătul picurătorului
 înaintea administrării se va învăţa pacientul să privească în sus şi în depărtare. Astfel corneea va fi
într-o poziţie care să minimalizeze riscul de a fi atinsă dacă pacientul clipeşte involuntar în timpul
administrării
 se poate sprijini mâna cu picurătorul pe fruntea pacientului fără a atinge capătul acestuia, iar cu
cealaltă mână se va trage în jos cu blândeţe pleoapa inferioară şi se va instila medicamentul în sacul
conjunctival
 se va evita să se aplice picăturile direct pe globul ocular pentru a nu provoca disconfort pacientului.
 dacă se vor adminstra mai multe medicamente , se va astepta cel putin 5 minute între instilări
 se vor număra cu atenţie picăturile administrate pentru a nu greşi doza indicată
 după administrare se dă drumul cu blândeţe pleoapei inferioare şi se cere pacientului să clipească
pentru distribuirea uniformă a medicamentului administrat
 dacă se adminstrează un unguent oftalmic se aplică un strat subţire de-a lungul sacului conjunctival
dinspre interior spre exterior. Se roteşte tubul cu unguent pentru a finaliza aplicarea
 după administrare şi eliberarea pleoapei inferioare se cere pacientului să închidă ochii şi să-şi
rotească globii oculari pentru o distributie uniformă a medicamentului
 dacă se aplică mai multe unguente oftalmice se va astepta cel putin 10 minute între administrări
17.Tehnica instilatiei auriculare

Instilaţiile auriculare se folosesc pentru tratamentul infecţiilor şi inflamaţiilor urechilor, îndepărtarea
cerumenului, anestezie locală, sau îndepărtarea insectelor ajunse accidental în ureche.
Instilaţiile auriculare sunt în principiu contraindicate pacienţilor cu perforaţie de timpan, dar se pot
totuşi efectua anumite manevre sterile.
De asemenea, instilaţiile cu hidrocortizon sunt contraindicate pacienţilor cu herpes, alte infecţii virale,
fungi etc.
Materiale necesare :
 picăturile prescrise
 sursa de lumină
 aplicator cu capătul de bumbac
 bol cu apă calduţă
 dopuri urechi din bumbac
Pregătirea medicamentelor:
 pentru a preveni efectele adverse ce pot apărea la administrarea de instilaţii auriculare prea reci
(vertij, greaţă, durere) se vor pregăti instilaţiile la temperatura camerei fie tinându-le într-un bol cu apă
caldă fie încălzind flaconul în mână, şi se vor testa pe încheietura mâinii înainte de aplicare
 dacă se va folosi picurător de sticlă se va verifica integritatea acestuia pentru a nu răni canalul auditiv
Administrarea :

se va verifica medicamentul care trebuie administrat, dozajul şi ne asigurăm că ştim exact care este
urechea afectată
se aşează pacientul culcat pe partea opusă urechei afectate
se poziţionează canalul auditiv (la adult se trage ureche în spate şi în sus, la copil în spate şi în jos)
pentru o mai bună pătrundere a medicamentului
se va şterge orice secreţie observată cu aplicatorul cu capăt de bumbac, deoarece orice colecţie
poate reduce efectul medicamentului
se verifică medicamentul care trebuie adminstrat ca dată de expirare şi se compară încă o dată cu
indicaţia medicului
cu urechea corect poziţionată se aplică numărul indicat de picături ţinând în aşa fel picurătorul
încât picăturile să fie aplicate nu direct pe timpan ci pe peretele canalului auditiv, pentru a dimuna
disconfortul pacientului
se menţine urechea în acceaşi poziţie până când medicamentul dispare cu totul în interiorul
canalului auditiv, apoi este eliberată în poziţia obişnuită.
se cere pacientului să rămână culcat încă 5-10 minute pentru a lăsa medicamentul să fie absorbit şi
se poate pune un dop de bumbac pentru a împiedica scurgerea medicamentului, având grijă să nu fie
introdus prea adânc pentru a nu crea presiune în canalul auditiv
se curăţă şi usucă urechea externă
dacă este indicat se va repeta aceeaşi procedură în cealaltă ureche după cel puţin 10 minute
Canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are anumite afecţiuni, această
sensibilitate creşte, de aceea se recomandă o blândeţe deosebită în efectuarea manevrelor
Se vor spăla mâinile înainte şi după efectuarea instilaţiilor cât şi între aplicaţii dacă se indică
adminstrarea la ambele urechi
Pentru a preveni rănirea timpanului, nu se va introduce niciodata aplicatorul cu capăt de bumbac
dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber
Dacă se indică administrare de picături şi unguent, se vor aplica întâi picăturile
Dacă necesită continuarea tratamentului acasă, pacientul trebuie învăţat cu atenţie metoda
corectă de adminstrare
Dacă pacientul prezintă vertij, se vor ridica barele de protecţie ale patului în timpul adminstrării şi
se va evita ridicarea bruscă sau grăbită după terminarea procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul.
Pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reacţii adverse ca: vertij, greaţă,
colecţii, durere etc.
18.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa
conjunctivala
Medicaţia oculară (picături, unguente) are scop atât diagnostic cât şi terapeutic. Picăturile de ochi pot fi
folosite în timpul examenului oftalmologic pentru a anestezia ochiul, a dilata pupila facilitând
examinarea, a evidenţia corneea pentru examinare. Medicaţia oculară poate de asemenea să fie
folosită pentru lubrefierea ochiului, tratament (glaucom, infecţii oculare), protecţia vederii la nou-
născut, lubrefierea orbitelor pentru introducerea protezelor oculare.
Materiale necesare:
 mănuşi
 apă caldă sau soluţie normală salină
 pansamente oculare
 se va verifica dacă medicaţia este pentru administrare oculară şi data expirării

 se notează data primei folosiri a flaconului (după deschidere se va folosi cel mult 2 saptămâni pentru
a evita contaminarea)
 dacă capătul tubului cu unguent oftalmic a făcut crustă, aceasta se va elimina într-o compresă sterilă
Administrarea:
compară medicaţia prescrisă de medic cu cea primită de la farmacie

ne asigurăm că stim exact care ochi trebuie tratat deoarece medicul poate prescrie medicamente şi
doze diferite pentru cei doi ochi
se va explica procedura pacientului şi i se va asigura intimitatea
se pun manuşile
se îndepărteaza cu blândeţe pansamentele dacă există
se vor curăţa secreţiile întâi în jurul ochiului cu comprese sterile şi apă caldă sau soluţie normal
salină. Apoi, i se cere pacientului să închidă ochiul şi se va curăţa din interior spre exterior cu comprese
sterile diferite pentru fiecare orbită
pentru a îndepărta crustele din jurul ochiului se pot menţine pe ochi comprese umede sterile timp
de 1,2 minute. Se va repeta procedeul până când crustele vor putea fi îndepărtate cu uşurinţă.
pacientul va sta culcat sau şezând, cu capul dat pe spate şi înclinat pe partea cu ochiul afectat
-in sacul conjunctival, unguentul se pune cu bagheta de sticla acoperita cu un tampon sau cu ajutorul
prelungirii tubului in care se afla unguentul, prin apasare pe partea plina a tubului
-dupa aplicarea unguentului in sacul conjunctival, P esterugat sa inchida si sa descida ochiul pentru a
antrena medicamentul pe toata suprafata globului ocular
-dacă medicamentul are pipetă separat se va descărca orice rest de medicament din aceasta în flacon
evitându-se să se atingă de ceva
pentru a evita contaminarea, este indicat ca un medicament să nu fie folosit la mai multi pacienti
dacă se indică adminstrarea de picături şi unguent la acelaşi pacient, picăturile se vor adminstra
primele
19.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa auriculara
 unguentul prescris
 sursa de lumină
 aplicator cu capătul de bumbac sau tubul cu prelungitor
 bol cu apă calduţă
 dopuri urechi din bumbac
Pregătirea medicamentelor:
medicamentul prescris
Administrarea :

se va verifica medicamentul care trebuie administrat, dozajul şi ne asigurăm că ştim exact care este
urechea afectată
se aşează pacientul culcat pe partea opusă urechei afectate
se poziţionează canalul auditiv (la adult se trage ureche în spate şi în sus, la copil în spate şi în jos)
pentru o mai bună pătrundere a medicamentului
se va şterge orice secreţie observată cu aplicatorul cu capăt de bumbac, deoarece orice colecţie
poate reduce efectul medicamentului
se verifică medicamentul care trebuie adminstrat ca dată de expirare şi se compară încă o dată cu
indicaţia medicului
cu urechea corect poziţionată se aplică cantitateal indicata aşa fel l încât să fie aplicat nu direct
pe timpan ci pe peretele canalului auditiv, pentru a dimuna disconfortul pacientului
se cere pacientului să rămână culcat încă 5-10 minute pentru a lăsa medicamentul să fie absorbit
şi se poate pune un dop de bumbac pentru a împiedica scurgerea medicamentului, având grijă să nu fie
introdus prea adânc pentru a nu crea presiune în canalul auditiv
se curăţă şi usucă urechea externă
dacă este indicat se va repeta aceeaşi procedură în cealaltă ureche după cel puţin 10 minute
Canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are anumite afecţiuni, această
sensibilitate creşte, de aceea se recomandă o blândeţe deosebită în efectuarea manevrelor
Se vor spăla mâinile înainte şi după efectuarea instilaţiilor cât şi între aplicaţii dacă se indică
adminstrarea la ambele urechi
Pentru a preveni rănirea timpanului, nu se va introduce niciodata aplicatorul cu capăt de bumbac
dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber
Dacă se indică administrare de picături şi unguent, se vor aplica întâi picăturile
Dacă necesită continuarea tratamentului acasă, pacientul trebuie învăţat cu atenţie metoda
corectă de adminstrare
Dacă pacientul prezintă vertij, se vor ridica barele de protecţie ale patului în timpul adminstrării şi
se va evita ridicarea bruscă sau grăbită după terminarea procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul.
Pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reacţii adverse ca: vertij, greaţă,
colecţii, durere etc.
20.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa nazala

Se pot aplica unguente in vestibulul nazal
Materiale
 bagheta de sticla latita,a coperita cu un tampon de vata
 tampon montat pe o sonda butonata, comprese sterile
 P se pregateste psihic, fizic, ca sipentru instilatie
 In fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonata
 poate fi aplicat si cu ajutorul prelungirii tubului in care se gaseste, prin apasare pe partea plina
a tubului
 cantitatea de unguent aplicata nu trebuie sa depaseasca marimea unui bob de grau
 se folosesc tampoane separate pentru fiecare vestibul nazal in parte
se deschide recipientul punându-se capacul cu faţa exterioara în jos pentru a se evita
contaminarea suprafeţei interioare a capacului
se aplică apoi crema sau unguentul pe suprafaţa afectată prin mişcări lente,
pentru a evita contaminarea medicamentului se va folosi de fiecare dată altă spatulă pentru a lua
cremă din recipient
21.Tehnica aplicarii tampoanelor vaginale

Medicaţia care se adminstrează pe cale vaginală poate fi însoţită de un aplicator care uşurează plasarea
medicamentului. Medicaţia adminstrată pe această cale este eficientă dacă pacienta va sta culcată
după adminstrare pentru a evita pierderile de medicamente prin scurgere.
Materiale necesare:
-musama, aleza
-valve vaginale
 medicaţia prescrisă -tamponul+solutia medicamentoasa
 lubrifiant
 mănuşi sterile
 pensă sau aplicator dacă este necesar
Administrare:
P se instruieste psihic si fizic
este indicată administrarea medicaţiei pe cale vaginală, înainte de culcare, pentru ca pacienta să
rămână astfel cât mai mult timp întinsă
se verifică medicaţia prescrisă de medic cu cea ridicată de la farmacie
se confirmă identitatea pacientei
se explică procedura pacientei şi i se asigură intimitate
se cere pacientei să mictioneze înainte de administrare
pacienta poate fi întrebată dacă doreşte să-şi administreze singură medicamentul. Dacă da, va fi
instruită corespunzător.
pacienta va fi aşezată în poziţie ginecologică dar i se va expune doar perineul
-se introduc valvele vaginale
-preia pensa porttampon in mana dreapta mentinand cu stanga valva vaginala
-preia tamponul in pensa porttampon, apoi toarna solutia medicamentoasa
-introduce tamponul prin lumenul fomat de valvep pana in fundul de sac posterior al vaginului, lasand
sa atarne capetele tifonului, apoi indeparteaza valvele vaginale
-ajuta P sa coboare de pe masa ginecologica si sa mearga la pat
tamponul este confectionat din vata presata, acoperit de tifon, care se prelungeste 20-25cm cu tifon
22.Tehnica aplicarii globulelor vaginale

Globulele sunt preparate solide, ovoide sau sferice, produsul medicamentos fiind inglobat in substate
care se topesc la temperatura corpului
Pregatirea ginecopatei pentru administrarea globulelor consta in efectuarea unei spalaturi vaginale
inaintea administrarii
-se scoate globulull din înveliş şi, dacă este necesar, se lubrefiază cu un lubrefiant pe bază de apă
- mănuşi sterile
se pun mănuşi şi se evidenţiază vaginul
cu un aplicator sau cu ajutorul indexului se introduce apoximativ 5 cm în interiorul vaginului
mişcările de introducere ale medicamentelor intravaginale trebuie să fie iniţial în jos, spre coloana
vertebrală şi apoi în sus şi în spate, spre cervix
23.Tehnica administrarii medicamentelor prin sonda

nazogastrica
Pe lângă faptul că oferă o alternativă în alimentaţia pacientului, montarea sondei nazogastrice, cât şi
gastrostomia permit şi adminstrarea medicamentelor pe această cale.
Înaintea adminstrării medicamentelor pe această cale, trebuie verificată cu atenţie poziţia şi
permeabilitatea sondei.
Adminstrarea medicamentlor uleioase este contraindicată pe această cale, deoarece ele se lipesc de
pereţii sondei şi mixează cu alte lichide administrate, obstruând-o, astfel.
Materiale necesare:
 aleza
 seringă specială cu piston de 50-60 ml
 comprese
 recipient pentru mixarea medicamentelor, dacă este necesar
 apă
 leucoplast
 pensă pentru clampat
 tub pentru gastrostomă şi pâlnie, dacă este necesar
 lichidele care se administrează trebuie să fie la temperatura camerei. Administrarea de lichide reci pe
sonda nazogastrică poate da crampe abdominale
Administrare:
se verifică medicaţia
dacă medicaţia prescrisă este sub formă de tablete aceasta trebuie sfărâmată pentru a putea fi
dizolvată într-un lichid. De preferat să se ceară medicaţie sub formă de lichide de la farmacie pentru a fi
administrată pe această cale
se explică procedura pacientului şi i se asigură intimitate
se protejează pacientul cu un prosop pus pe piept
se ridică patul, astfel încât pacientul să stea cu capul uşor ridicat
se clampează sonda şi se ataşează seringa
se declampează sonda şi se aspiră pentru a verifica poziţia sondei
dacă apare lichid gastric, sonda este bine poziţionată (se pot pune câteva picături pe o bandă de
măsurare a pH-ului pentru a fi siguri că este lichid gastric- pH-ul trebuie să fie mai mic de 5)
dacă nu apare lichid gastric, cel mai probabil, sonda este în esofag şi trebuie repoziţionată
dacă se întâlneşte rezistenţă la aspirare se va opri procedura. Rezistenţa la aspirare poate fi cauzată
de o sondă nefuncţională (obstruată, de exemplu) sau de o proastă poziţionare a sondei. De asemenea,
trebuie ştiut că sondele de calibru mic se pot colaba la aspirare
după verificarea poziţiei sondei şi repoziţionarea ei dacă este necesar, se clampează şi se lasă
capătul liber pe comprese
se amestecă medicamentul cu apă sau alt lichid de administrare. Dacă este tabletă, se va verifica că
este suficient de sfărâmat, astfel încât să poată trece fără să obstrueze sonda; dacă este capsulă se va
scoate învelişul şi se va dizolva conţinutul
se amestecă bine medicamentul cu lichidul în care se dizolvă, pentru omogenizare
se reataşează seringa, de data aceasta fără piston şi se declampează sonda
medicamentul preparat se pune în seringă câte puţin şi se controlează rata de curgere, prin
ridicarea sondei lent
dacă medicaţia curge fără probleme, se va adăuga puţin câte puţin, până la terminarea întregii
doze
dacă medicaţia curge greu se va mai dilua, vâscozitatea putând fi unul din motive sau se va opri
procedura, pentru a reverifica poziţia sondei. Nu se va forţa introducerea medicaţiei
se va supraveghea pacientul în timpul administrării. Dacă se observă semne de disconfort se va
opri procedura imediat
după administrarea întregii doze, se va spăla sonda cu 30-50 ml apă pentru a preveni obstruarea
acesteia cu resturile de medicament. La copii se va spăla doar cu 15-20 ml apă
după spălarea sondei se clampează rapid sonda şi se detaşează seringa montându-se un căpăcel în
capătul sondei şi fixând-o într-o poziţie cât mai comodă pentru pacient
se îndepărtează aleza
pacientul este poziţionat pe partea dreaptă, cu capul uşor ridicat, pentru încă 30 de minute de la
administrare. Această poziţie permite buna pătrundere a medicaţiei în stomac şi previne refluxul
gastro-esofagian

pentru a preveni administrarea unei cantităţi prea mari de lichide odată (mai mult de 400 ml la
adulţi), se va evita să se adminstreze medicaţia la ora mesei
dacă totuşi trebuie administrată şi medicaţia şi hrana în acelaşi timp, se va administra întâi
medicaţia
dacă sonda nazogastrică este ataşată la o pungă colectoare sau sistem de aspirare, acesta trebuie
oprit şi sonda clampată, cel puţin 30 de minute după administrare
dacă pacientul necesită tratament administrat pe această cale timp îndelungat, va fi învăţat să-şi
adminstreze singur acasă, în mod corect.
24.Tehnica administrarii medicamentelor prin stoma gastrica

Administrarea medicaţiei pe gastrostomă necesită pregătirea pacientului şi a materialelor necesare ca
la administrarea pe sonda nazogastrică
gastrostomia permit şi adminstrarea medicamentelor pe această cale.
Înaintea adminstrării medicamentelor pe această cale, trebuie verificată cu atenţie poziţia şi
permeabilitatea sondei.
Adminstrarea medicamentlor uleioase este contraindicată pe această cale, deoarece ele se lipesc de
pereţii sondei şi mixează cu alte lichide administrate, obstruând-o, astfel.
Materiale necesare:
 aleza
 seringă specială cu piston de 50-60 ml
 comprese
 recipient pentru mixarea medicamentelor, dacă este necesar
 apă
 leucoplast
 pensă pentru clampat
 tub pentru gastrostomă şi pâlnie, dacă este necesar
 lichidele care se administrează trebuie să fie la temperatura camerei. Administrarea de lichide reci
poate da crampe abdominale
Administrare:
se verifică medicaţia

dacă medicaţia prescrisă este sub formă de tablete aceasta trebuie sfărâmată pentru a putea fi
dizolvată într-un lichid. De preferat să se ceară medicaţie sub formă de lichide de la farmacie pentru a fi
administrată pe această cale
se explică procedura pacientului şi i se asigură intimitate
se protejează pacientul cu un prosop
se verifică pielea din jurul stomei pentru a observa eventualele iritaţii. Dacă acestea există, va fi
anunţat medicul
se îndepărtează compresele de pe capătul tubului, se ataşează seringa şi se declampează tubul
se introduc aproximativ 10 ml apă pentru a verifica permeabilitatea stomei
dacă apa curge greu sau deloc se va anunţa medicul
se adminstrează medicaţia având grijă să nu se golească seringa de tot, pentru a evita pătrunderea
aerului
după administrare se va spăla cu 50 ml apă
se clampează din nou, se acoperă cu comprese şi se fixează bine cu leucoplast
se poziţionează pacientul pe partea dreaptă, cu capul uşor ridicat pentru încă 30 de minute de la
adminstrare. Această poziţie permite buna pătrundere a medicaţiei în stomac şi previne refluxul gastro-
esofagian
pentru a preveni administrarea unei cantităţi prea mari de lichide odată (mai mult de 400 ml la
adulţi), se va evita să se adminstreze medicaţia la ora mesei
dacă totuşi trebuie administrată şi medicaţia şi hrana în acelaşi timp, se va administra întâi
medicaţia
dacă pacientul necesită tratament administrat pe această cale timp îndelungat, va fi învăţat să-şi
adminstreze singur acasă, în mod corect.
25.Tehnica aspirarii medicamentelor din fiola

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Administrarea medicatiei injectabile în mod steril;
- Administrarea unei singure doze din medicatia injectabila
APRECIERE
a) Date obiective
- Revedeti prescriptia medicala
- Obtineti orice informatie despre medicament pentru a vedea daca este eligibila, periculos sau
nesigur
- Stabiliti daca con tinutul fiolei nu este expirat
- Observati fiola pentru claritatea solutiei
b) Date subiective
- Întrebati pacientul despre posibile alergii la medicamente
- Determinati cunoştintele pacientului şi experienta sa în primirea medicatiei injectabile
PREGATIREA MATERIALELOR
- Tava medicala /carucior
- Fiola cu medicamentul prescris
- Prescriptia medicala , prospectul
- Seringa şi acele sterile adecvate medicat iei şi clientului
- Comprese sau tampoane cu alcool
- Recipiente pentru colectarea deşeurilor
- Spa lati-va mâinile
- Bateti uşor gâtul fiolei sau efectuat i o rasucire rapida din articulat ia mâinii în timp ce tineti fiola
vertical
- Luati o mica compresa de tifon cu alcool pentru ruperea gâtului fiolei de-a lungul liniei pretaiate
- Îndepartati capacul de la ac prin tractiune
- Introduceti acul în fiola , cu atentie pentru a nu atinge marginea fiolei
- Aspirati solutia medicamentoasa în cantitatea prescrisa , înclinând uşor fiola
- Eliminati bulele de aer care se formeaz în seringa : recapsulati acul
- Aruncati fiola în containerul special dupa ce mai cititi odata inscriptia
- Spalati-va mâinile
EVALUAREA EFICACITATII PROCEDURII
- Gâtul fiolei se rupe fara sa se sparga
- Nu se produc leziuni ale mâinilor la deschiderea fiolei
- Pacientul nu are istoric de alergie medicamentoasă
Rezultate nedorite /Ce faceti ?
- Solutia este precipitata , decolorata sau expirata
- Folositi alta fiola
- Cioburile de sticla cad în fiola când gâtul fiolei se sparge la deschidere
- Aruncat fiola
- Folositi alta fiola
- Nursa sufera ta ieturi ale degetelor când încearca sa rupa gâtul fiolei
- Protejati-va înainte
- Pansati-va steril
- Pacientul are istoric de alergie la medicament şi trebuie testat
- Efectuati testul la indicatia şi în prezenta medicului
- Pacientul dezvolta reactii de sensibilizare la testare
- Interveniti conform prescriptiei medicale
26.Tehnica aspirarii continutului flaconului inchis cu dop de

cauciuc
 Aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc:

 se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului
 se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirată
 se introduce acul prin dopul de cauciuc n flacon, până la nivelul dopului şi se introduce aerul
 se retrage pistonul sau se lasă să se golească singur conţinutul flaconului în seringă sub
presiunea din flacon
 acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimbă cu acul pentru injecţie
Incidente şi accidente
� paralizia prin lezarea nervului sciatic:
- durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale
- hematom prin lezarea unui vas
-ruperea acului
-supuratie aseptica
-embolie, prin introducerea unor substante uleioase intr-un vas de sange
27.Tehnica dizolvarii pulberilor

Dizolvarea pulberilor:
- se aplică solventul în seringă
- se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului, se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă
evaporarea alcoolului
- se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă
- se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare
28.Tehnica efectuarii IDR la Tuberculina
Injecţiile intradermale sunt folosite în special pentru efecte locale, ca în testele alergenice sau la
tuberculină. Se administrează în cantităţi foarte mici (0,5 ml sau mai puţin).
Partea ventrală a antebraţului este locul cel mai indicat de administrare, deoarece este uşor de accesat,
de observat şi, de obicei, lipsită de păr. Foarte rar se mai foloseşte şi zona de pe spate, interscapulară.
 medicaţia prescrisă de medic comparată cu cea ridicată de la farmacie

 mănuşi
 paduri alcoolizate
 seringă şi ac
Pregătirea echipamentului:
 se verifică data de expirare a medicaţiei
 se spală mâinile
 se alege zona de injectare
 se verifică medicaţia să nu fie tulbure sau să nu prezinte alte anomalii
 se prepară substanţa dacă aceasta nu vine deja preparată de la farmacie (de exemplu, în testele
alergenice trebuie făcută o diluţie corespunzătoare la indicaţia medicului, pentru a testa sensibilitatea
pacientului la medicamentul respectiv)
Administrare:

se comunică pacientului zona aleasă pentru injectare
se indică pacientului să stea aşezat şi să-şi sprijine antebraţul, cu partea ventrală expusă
se pun mănuşile
se curăţă locul ales cu un pad alcoolizat şi se verifică să nu aibă păr, leziuni, edeme, echimoze
se lasă să se usuce alcoolul pe piele înainte de injectare
se apucă antebraţul pacientului cu o mână şi se întinde pielea de pe el
cu cealaltă mână, se ia seringa cu acul ataşat şi se indreaptă sub un unghi de 10-15 grade faţă de
antebraţ
se introduce acul imediat sub piele şi se injectează lent
se va simţi o mică rezistenţă la administrare şi va apărea o mică umflătură. Dacă aceasta nu apare,
înseamnă că acul este prea adânc introdus; se va retrage şi se va relua tehnica de la început
după injectare se va retrage acul sub acelaşi unghi sub care a fost introdus. Nu se masează locul
injectării deoarece poate irita ţesuturile şi poate afecta rezultatul testului
se încercuieşte locul administrării cu un marker pentru a se şti, apoi, cât de mult se modifică
marginile semnului care trebuie citit
pacientul este atenţionat să nu se spele în zona respectivă până când testul nu va fi citit
testul se va citi după 24 sau 48 de ore, în funcţie de substanţa injectată
materialele utilizate se aruncă în recipientele colectoare specifice
pacienţii hiperalegenici necesită atenţie sporită, deoarece pot face şoc anafilactic la administrare
de antigeni
nu se recapează acul pentru a evita înţeparea
Testarea tuberculinică este metoda prin care se poate recunoaşte
dacă organismul a suferit sau nu infecţia tuberculoasă. Această metodă se
utilizează în:
 diagnosticul tuberculozei în cabinetele de pneumologie, boli

interne, medicină generală.
 investigaţii epidemiologice asupra populaţiei (mai ales copii şi

tineri sub 24 ani).
Metoda utilizată pentru testarea tuberculinică este intradermoreacţia

după metoda MANTOUX.
Produsul de referinţă folosit la noi în ţară din 1965 este PPD IC 65
(tuberculoproteină purificată) produsă de Institutul Cantacuzino, dozată astfel

încât 0,1 ml din soluţia livrată să fie echivalentă biologic cu o unitate de PPD
RT23 (produs de referinţă internaţională).
Tehnica:
Pe faţa anterioară a antebraţului stg., după o dezinfecţie prealabilă a

tegumentului cu alcool, se introduc intradermic 0,1 ml din soluţia de PPD
IC65 conţinând două unităţi. Injecţia se face cu seringi speciale şi cu ace
pentru injecţii intradermice. La locul injectării apare imediat o papulă

albicioasă de 5-6 mm diam. cu aspect de „coajă de portocală”. Este
recomandat ca o seringă şi un ac să fie folosite pentru o singură persoană.
Citirea reacţiei:
Se face la 72 de ore, luând în consideraţie numai papula dermică

palpabilă şi cu denivelare faţă de tegumentele înconjurătoare, excluzând
reacţiile eritematoase simple. Se măsoară în mm, cel mai mare diam.
transversal al reacţiei.
După 4-7 zile reacţia dispare, lăsând o uşoară pigmentare şi

descuamare furfuracee locală.
Introducerea incorectă a produsului subcutan îngreunează

interpretarea, în măsurarea reacţiilor, deoarece determină într-o măsură mai
mare apariţia edemului inflamator în detrimentul induraţiei specifice.
Reacţia la tuberculină este considerată negativă când la locul injecţiei

nu se produce nici o induraţie sau când diam. transversal al acesteia este de
max. 9 mm.
Reacţia este considerată pozitivă când diam. este de 10 mm sau mai

mare.
29.Tehnica testarii la penicilina(antibiotic)
Testarea la penicilina
Se prepara in modul urmator:1.0 u.i. / 1 ml

1. 400.000 u.i. dizolvate in 4 ml ser =100.000 u.i /ml
2. 1 ml (100.000 u.i / ml + 9 ml ser =10.000 u.i / ml
3. 1 ml 10.000 u.i /ml + 9 ml ser = 100 u.i / ml
4. 1 ml 1.000 u.i / ml + 9 ml ser = 100 u.i / ml
= din care se face test cu 0.1 ml intradermic
Definiţie:
~Introducerea de substanţe medicamentoase - soluţii izotone în organism, prin intermediul unui ac
ataşat la o seringă , în stratul dermic.
→Scop:
~Explorator – intradermoreacţia.
→Locul de elecţie:
~Faţa anterioară a antebraţului.
~Faţa externă a braţului şi a coapsei.
~Seringă cu ac scurt, sterile.
~Material general pentru executarea unei injecţii.
~Soluţia medicamentoasă. Penicilina se dizolva in raport de 1ml NaCl/100.000 ui
Se trage o diviziune de solutie-care se dizolva in 10 ml de NaCl
Se respecta paritatea de 1/100
Se citeste la 20-30 min
→Pregătirea bolnavului:
~Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
~Se aşează bolnavul în repaus comod – în decubit dorsal.
~Se dezveleşte locul ales.
→Tehnica:
~Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~Se montează seringa şi se aspiră medicamentul (0,1 ml) şi se schimbă acul.
~Se elimină aerul.
~Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi se aşteaptă evaporarea.
~Se introduce vârful acului în grosimea pielii, tangenţial pe suprafaţa pielii, cu bizoul în sus, până
dispare orificiul acului complet.
~Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă.
~Se injectează lent.
~Se formează o papulă albă de aspectul cojii de portocală de 5-6 mm diametru, o înălţime de 1-2
mm la 0,1 soluţie injectată.
~Se retrage acul fără a aplica tampon la locul puncţiei.
~Se ordonează materialele folosite.
~Revărsat lichidian – când acul a intrat parţial în derm.
~Tumefacţia stratului subcutanat, fără apariţia papulei cu aspect de coajă de portocală când acul a
pătruns prea profund.
~Lipotimie.
~Stare de şoc – în caz de testare a unor alergeni.
~Reacţie intensă la necroza unor porţiuni de tegument din cauza distensiei puternice prin injectarea
de soluţii hipotone.
→Observaţii:
~Nu se face dezinfecţia cu alcool a locului injecţiei dacă se face testare la tuberculină – alcoolul
inactivează tuberculina.
~Pentru anestezie locală injecţie se poate face pe orice suprafaţă a corpului.
~În cazul efectuării testelor alergologice, se pregătesc: Adrenalină, Efedrină, Hemisuccinat de
Hidrocortizon, cardiotonice.
30.Tehnica administrarii insulinei prin injectie sc
Reguli de administrare:
~Preparatul şi doza sunt stabilite de medic.
~Orice schimbare se va face cu multă prudenţă – strict supravegheat.
~Doza şi preparatul se schimbă doar la indicaţia medicului.
~Dozele de insulină se măsoară în unităţi.
~Există două tipuri de concentraţii pentru fiecare tip de insulină:
o Insulină cu 40 unităţi / mililitru insulină.
o Insulină cu 100 unităţi / mililitru insulină.
~Administrarea se face cu seringi de insulină cu gradaţii pentru 40 , respectiv 100 unităţi de insulină
pe mililitru.
~Seringile se aruncă după utilizare – nu se refolosesc.
~Injecţie se face cu cca. 15 minute înainte de servirea mesei (funcţie de preparatul de insulină
folosit).
→Caracteristicile insulinei, păstrare şi depozitare.
~Insulina cristalină este limpede, clară, transparentă.
~Insulina în suspensie este tulbure şi trebuie rulată înaintea folosirii până la uniformizarea
lichidului.
~Păstrarea se face la frigider la 40C, ferită de căldură şi lumină.
~Se încălzeşte la temperatura corpului în momentul folosirii.
~Nu se utilizează după expirarea termenului de valabilitate.
→Stabilirea dozei necesare:
~Se fixează o doză individualizată funcţie de:
o Tipul de insulină folosit.
o Numărul de injecţii pe zi.
o Intervalul dintre doze.
o Modificările din alimentaţie.
o Schimbarea programului de activitate.
o Medicaţie complementară.
o Exerciţii fizice, gimnastică.
o Conduită terapeutică postnatală.
→Pregătirea dozei:
~Se spală şi se dezinfectează mâinile.
~Se observă flaconul de insulină – aspect, valabilitate, concentraţie, preparat, cale de administrare.
~Se aspiră în seringă o cantitate de aer egală cu doza de insulină ce trebuie administrată.
~Se puncţionează dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul.
~Se introduce aerul sub presiune şi se lasă să curgă liber insulina în seringă până se obţine doza
necesară.
~Se scoate aerul şi se schimbă acul.
~Dacă se folosesc amestecuri de insulină SE RESPECTĂ ORDINEA DE ÎNCĂRCARE ÎN
SERINGĂ RECOMANDATĂ DE MEDIC.
~Amestecul se face înaintea injectării.
~Pentru injectare se pot folosi şi pompe de insulină sau minispike.
→Injectarea insulinei:
~Se dezinfectează locul şi zona înconjurătoare.
~Se lasă să se evapore alcoolul → alcoolul inactivează insulina.
~Se execută pliul cutanat şi se injectează insulina subcutanat.
~Nu se freacă şi nu se masează locul puncţiei
~Se păstrează o distanţă de minim 4 cm de injecţia precedentă.
→Reacţii la insulină:
~Hipoglicemie → nivel scăzut de insulină prin:
o Doză prea mare de insulină.
o Absenţa sau întârzierea meselor.
o Exerciţii fizice şi activitate în exces.
o Boală infecţioasă.
o Tulburări de tranzit.
o Schimbarea necesarului de insulină a pacientului.
o Boli endocrine.
o Interacţiuni cu alte medicamente hipoglicemiante.
o Consum de alcool.
~ Semnele hipoglicemiei:
o apar brusc.
o Transpiraţii, tulburări de somn.
o Ameţeală.
o Anxitate.
o Palpitaţii.
o Vedere neclară – în ceaţă.
o Tremurături.
o Vorbire neclară.
o Foame.
o Stare depresivă.
o Agitaţie, iritabilitate.
o Senzaţie de furnicături în mâini.
o Mişcări nesigure.
o Delir.
o Cefalee.
o Modificări comportamentale.
o Diabeticul trebuie să aibă asupra sa cuburi de zahăr sau bomboane sau tablete de glucoză.
o Pacienţii inconştienţi vor primi glucoză pe cale intravenoasă.
31.Tehnica administrarii de heparina prin injectie sc
Definiţie:
~Anticoagulante sunt substanţele care prin administrare măresc timpul de coagulare a sângelui.
→Scop:
~Profilactic.
o Când pericolul trombozelor este evident → în profilaxia trombozelor venoase, emboliilor
postoperatorii, intervenţii chirurgicale abdominale sau pelvine.
~Terapeutic.
o Împiedică coagularea sângelui intravascular.
oSe face tratament anticoagulant în tromboflebite, flebotromboze, infarct de miocard, şoc endotoxic
unde apare coagulopatia de consum.
→Forma de prezentare:
~Heparină → cu acţiune promptă, dar de scurtă durată. Fiole, flacoane cu Heparină calcică sau
sodică (absorbţie mai lentă). Heparină lipocalcică cu administrare orală.
→Heparina:
~Se dezinfectează locul injecţiei.
~Se execută injecţie subcutanată sau intravenoasă.
~Efectul dispare în câteva ore.
Reguli de administrare:
~Doza şi ritmul de administrare este stabilit de medic.
~Pentru Heparină controlul tratamentului se face cu TC sau timp Howell.
~Pentru controlul tratamentului cuTrombostop se determină , la început zilnic, timpul Quick
(indicele de protrombină).
~Hemoragii diverse.
~Epistaxis.
~Hematom sau nodul mic la locul injecţiei.
~Reacţii alergice locale.
~Alergie generală.
→Observaţii:
~Numai Heparina nu traversează bariera placentară.
~În timpul tratamentului anticoagulant se evită traumatizarea bolnavului.
~Începerea, continuarea sau întreruperea tratamentului anticoagulant este hotărâtă de medic.
~Nu se asociază tratamentul anticoagulant cu administrarea de aspirină, antitermice,
antiinflamatoare.
32.Tehnica administrarii parenterale a solutiilor
uleioase(algocalminul)
Fiole de 2 ml continand metamizol sodic 1 g (50%).
Actiune terapeutica
Analgezic de 2 ori mai intens decat aminofenazona si antipiretic cu actiune intensa la
administrare intravenoasa.
Slab antiinflamator.
Antispastic,puternic miotrop.
Indicatii
Algii de diverse cauze: nevralgii, dureri dentare si de sfera O.R.L., dureri artrozice, artritice, din
poliartrita cronica evolutiva, mialgii. Sindrom febril.
Mod de administrare
Adulti: 1-2 fiole in injectie i.m. profunda sau per os; 1 fiola la nevoie.
In caz de febra mare, in mediul spitalicesc se poate administra 1 fiola i.v., in cazul in care nu
exista antecedente de alergie la Algocalmin.
Contraindicatii
Alergie la derivati pirazolonici, leucopenie, granulocitopenie, afectiuni hepatice, afectiuni renale,
porfirie, deficit de glucoza-6 fosfat dehidrogenaza.
Precautii
Produsul poate determina granulocitoza indiferent de doza administrata.
Intoleranta poate sa apara fie dupa prima administrare, fie dupa mai multe administrari si poate fi
de tip reactie incrucisata cu aspirina.
Reguli generale de pregătire a injecţiilor:

~Se verifică:
o medicamentul prescris.
oDoza – concentraţia – modul de administrare.
o Volum soluţiei de injectat pentru adaptarea seringii.
o Integritatea fiolei, a ambalajului.
o Valabilitatea.
o Modul de păstrare şi depozitare.
~Se verifică materialul şi instrumentarul necesar administrării.
~Se verifică soluţia injectabilă.
~Se dezinfectează locul ales pentru injecţie.
~Se încarcă corect seringa.
~Injectarea se face imediat după încărcarea în seringă.
~Seringă cu ac adaptate injecţiei.
~Soluţie de injectat verificată.
~Tampoane cu alcool pentru dezinfecţia tegumentelor.
~Garou, leucoplast.
~Pile pentru tăierea gâtului fiolelor.
~Mănuşi de protecţie, mască de tifon.
~Material pentru protecţia patului.
~Tăviţă renală.
~Trusă cu medicaţie de urgenţă pentru eventualele accidente.
→Pregătirea pacientului:
~ Se anunţă şi explică tehnica şi necesitatea ei.
~Se informează pacientul asupra durerii resimţite.
~Se aşează pacientul în poziţie comodă, atât pentru el, cât şi pentru asistenta care execută tehnica.
~La nevoie se rade pilozitatea de pe locul ales.
~Se dezinfectează locul şi se lasă să se usuce.
→Montarea şi încărcarea seringii:
~Se verifică integritatea ambalajului şi termenul de valabilitate.
~Se desface ambalajul de sus în jos.
~Se înşurubează acul de amboul seringii.
~Se îndepărtează protecţia acului.
~Se dezinfectează (cu tampon cu alcool) gâtul fiolei şi se deschide fiola (după ce lichidul din gâtul
fiolei revine în fiolă prin mişcări de rotaţie).
~Se aspiră soluţia în seringă, înclinând treptat fiola.
~Nu se ating pereţii fiolei cu acul.
~Este obligatorie spălarea şi dezinfectarea înainte şi după executarea fiecărei injecţii.
~Este obligatorie purtarea mănuşilor de protecţie în timpul executării tratamentelor parenterale.
~Se recomandă evitarea folosirii flacoanelor multidoză.
~Este obligatorie schimbarea acului după încărcarea seringii din flacon cu dop de cauciuc.
→Tehnica generală a injecţiilor:
~Injectarea este întotdeauna lentă – pentru a preveni apariţia durerilor.
~Injectarea lentă sau foarte lentă la administrarea intravenoasă previne apariţia complicaţiilor.
~Locul puncţiei se acoperă cu tampon, iar acul se retrage brusc.
~După injectare se comprimă uşor locul.
~Se desface garoul înaintea injectării soluţiei.
→Observaţii:
~Fiola tăiată se administrează imediat.
~Fiolele neetichetate se aruncă.
~În cazul tratamentelor de lungă durată este obligatorie alternarea locului injecţiei.
~Culoarea soluţiei injectabile diferă funcţie de concentraţie, diluant sau condiţii de păstrare.
~Pentru fiecare injecţie se foloseşte seringă cu ac individual.
~Soluţiile uleioase ce se încarcă greu în seringă se încălzesc în apă caldă pentru a le fluidifica.
~Substanţele precipitate se agită bine până dispare orice depozit de pe fundul fiolelor.
~Unele medicamente pot flocula în fiole (fapt specificat pe ambalaj). Se administrează după
încălzire în apă caldă.
~Fiola în care cad cioburi de sticlă la deschidere se aruncă
33.Tehnica administrarii solutiilor coloidale(peniciline retard)
Definiţie:
~Introducerea de substanţe medicamentoase - soluţii izotone, uleioase sau a unei substanţe
coloidale, prin intermediul
unui ac ataşat la o seringă , în stratul muscular.
→Scop:
~Terapeutic – injectarea soluţiilor cristaline.
→Locul de elecţie:
~Regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter – (pătratul supero-extern fesier).
~Muşchii externi şi anteriori ai coapsei.
~Muşchiul deltoid.
~La sugari – regiunea mijlocie a coapsei.
~Seringă cu ac lung, sterile.
~Material general pentru executarea unei injecţii.
~Soluţia medicamentoasă.
→Pregătirea bolnavului:
~Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
~Se aşează bolnavul în repaus – în decubit ventral, lateral, şezând sau în picioare.
~Se dezveleşte locul ales.
→Tehnica:
~Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~Se montează seringa şi se aspiră medicamentul şi se schimbă acul.
~Se elimină aerul.
~Obişnuit se injectează la nivelul regiunii supero-externe fesiere.
~Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool.
~Se cere bolnavului să-şi menţină musculatura cât mai relaxată – muşchiul să fie moale.
~Se puncţionează perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă.
~Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă.
~Se injectează lent.
~Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona pentru accelerarea resorbţiei.
~Se aşează bolnavul comod, în repaus 5-10 minute.
~Se ordonează materialele folosite.
~Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminaţii nervoase – se retrage acul şi
se schimbă locul injecţiei.
~Paralizie (totală sau parţială)– prin lezarea nervului sciatic.
~Ruperea acului – extragerea se va face manual sau chirurgical
~Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare.
~Hematom.
~Supuraţie septică, abces, infecţie gravă.
~Flegmon – supuraţie septică prin nerespectarea normelor de asepsie şi antisepsie.
~Embolie uleioasă – prin introducerea accidentală a suspensiei uleioase într-un vas de sânge.
~Iritaţie periostală – injectarea medicamentului în apropierea osului.
~Transmiterea de boli infecto-contagioase sau infecţii generale – prin refolosirea seringilor şi
acelor.
→Observaţii:
~Nu se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc.
~Se evită injectarea repetată în acelaşi loc – se schimbă periodic locul.
~Poziţia acului pentru soluţiile colorate se face prin detaşarea acului de la seringă.
*PENICILINE RETARD
*RETARPEN
Compoziţie:
Retarpen 0,6: 1 flacon conţine: Benzatin Benzipenicilină: 600.000 UI, 1 fiolă de solvent: 5 ml;
Retarpen 1,2: 1 flacon conţine: Benzatin Benzipenicilină: 1.200.000 UI, 1 fiolă de solvent: 5 ml;
Retarpen 2,4: 1 flacon conţine: Benzatin Benzipenicilină: 2.400.000 UI, 1 fiolă de solvent: 5 ml.
Proprietăţi şi acţiune: Benzipenicilina are o acţiune bactericidă asupra microorganismelor

sensibile la penicilină, în faza lor de multiplicare După aplicarea i.m. de Retarpen, benzipenicilina
trece foarte încet în circulaţia sanguină.
Retarpenul este penicilina retard cu cea mai lungă durată de acţiune. Următorii germeni sunt, foarte
sensibili la penicilină: treponeme, streptococi şi stafilococi
Indicaţii: Retarpenul este folosit la tratamentul sifilisului şi altor treponematoze În terapia

formelor acute de amigdalită, scarlatină, erizipel, a rănilor infectate, Se foloseşte Retarpen şi în
profilaxia febrei reumatoide, scarlatinei, erizipelului (Erizipelul este o afectiune infectioasa a pielii,
determinata de o bacterie, streptococul de grup A ).
Efecte secundare: Reacţii anafilactice, urticarie, febră, dureri în articulaţii, edem angioneurotic,
eriteme multiforme, dermatite exfoliative. La nou-născuţi pot apărea reacţii locale.
Retarpenul se injectează numai pe cale intramusculară
Se va păstra la loc întunecat şi uscat la o temperatură sub 25 grade Celsius.
*MOLDAMIN
1 flacon de Moldamin conţine 1.200.000 UI .. dibenzil etilen diamin-dipenicillinum G.
Acţiune farmacoterapeutică: Moldaminul este o penicilină cu acţiune prelungită, pentru

administrare parenterală. Spectrul său de acţiune este asemănător cu al penicilinei G potasice
cristalizate. Datorită solubilităţii sale scăzute, Moldamin se resoarbe lent, asigurând o penicilinemie
prelungită, dar cu valori joase. De aceea, preparatul este eficient mai ales în infecţiile cu germeni
foarte sensibili şi constant sensibili la penicilină; ca streptococul beta-hemolitic şi Treponema
Pallidum. Cantitatea dintr-un flacon de Moldamin de 1200000 UI, asigură un nivel sanguin eficace,
în funcţie de indicaţii şi de bolnav.
Indicaţii: Infecţii streptococice (scarlatină, angine, faringite), forme uşoare. Profilaxia
reumatismului Bouillaud. Sifilis recent şi tardiv. Profilaxia sifilisului.
Contraindicaţii: Toţi indivizii sensibili la penicilină; infecţiile cu germeni
penicilino-sensibili, care necesită niveluri sanguine ridicate şi în care se va
folosi o penicilină "acută"; Copii sub 3 ani.
Posologie(indicatii) şi mod de administrare: Infecţii streptococice:
 La copii între 7 şi 15 ani se administrează 1 flacon de 1200000 UI
 La adulţi se vor utiliza 1-2 flacoane de 1200000 UI la 7-14 zile.
Profilaxia reumatismului
 La copii între 7 şi 15 ani - 1 flacon de 1200000 UI la 14-21 zile, în funcţie de greutate şi
bolnav.
 La adulţi se recomandă să se administreze 1 flacon de 1200000 UI la 10-12 zile,
 Moldamin se injectează profund intramuscular.
Efecte secundare: Incidente: Durerea la locul injectării Febra însoţind obişnuit reacţiile
dureroase prelungite; . erupţii de intensitate mică, urticarie,
Accidente: Extrem de rare. Hemoragii şi necroze loco-regionale, îndeosebi la copii între 3 şi 7
generate uneori de injectarea intravasculară.
Şoc anafilactic brutal, tulburări de ritm cardiac, semne de ischemie - leziune coronariană - la copiii
şi adolescenţii cu cardiopatii reumatice grave şi în cursul profilaxiei reumatismului
Precauţii: Administrarea Moldaminului de 1200000 UI nu se recomandă la copii între 3 şi 7 ani,
masa musculară a acestora fiind mică. La această grupă de vârstă se va prefera Moldamin de
600000 UI La copiii şi adolescenţii cu cardiopatii reumatisme grave se va prefera Moldamin de
600000 UI sau Penicilina V.
Modul de preparare a suspensiei apoase: Se agită flaconul pentru a dispersa bine pulberea. Se
şterge cu alcool dopul flaconului şi se perforează foarte încet cu un ac de seringă sterilizat, lăsând
aerul să pătrundă în flacon. Cu un alt ac, de asemenea sterilizat, adaptat la o seringă sterilizată, se
extrag 5 ml dintr-o fiolă de apă distilată şi se introduc în flacon. Se desface apoi seringa de ac,
ambele ace rămânând în dop. Se agită puternic flaconul, pentru omogenizarea suspensiei. Se
adaptează seringa la acul (10x10 mm) cu care se face injecţia, se introduc 6 cm3. de aer, se
răstoarnă flaconul şi se aspiră suspensia.
Prezentare farmaceutică: Flaconul de 10 ml a 1200000 UI.
Condiţii de păstrare: În ambalaj original, Moldamin se păstrează la adăpost de
căldură şi umiditate
34.Tenica administrarii antibioticelor im

INJECTIA INTRAMUSCULARA+testarea la antibiotic
* Antibioticele se administreaza imediat dupa dizolvare sau dupa deschiderea fiolelor
Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii izotonice, uleioase sau a unei substante
coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac atasat la seringa.
Scop: introducerea in organism a unor substante medicamentoase.
Locuri de electie: Regiunea superoexterna fesiera, deasupra marelui trochanter; fata externa a
coapsei, in treimea mijlocie; fata externa a bratului in muschiul deltoid.
Materiale necesare
Tava medicala cu: musama si aleza, tavita renala, casoleta cu tampoane sterile de vata sau comprese
din tifon; lampa de spirt, seringi sterilizate si uscate de marime corespunzatoare cantitatii substantei
de administrat; medicamentul de injectat (solutii apoase, uleioase, pulberi uscate solubile in apa
distilata sau ser fiziologic) in flacoane inchise; alcool, eter, benzina iodata sau tinctura de iod, pile
pentru deschiderea fiolelor; cel putin trei ace de marimi diferite, medicamente pentru eventualele
accidente: adrenalina, efedrina, cardiotonice, calciu, Romergan, etc.
Tehnica executarii injectiei intramusculare
- Se pregatesc materialele si instrumentele necesare si se transsporta langa bolnav (cu tava sau
masuta).
Pregatirea psihica si fizica a bolnavului; stabilirea locului injectiei
- Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;
- Se aseaza bolavul in decubit ventral, lateral, pozitie sezand sau in picioare
- Se descopera locul de electie;
Pentru injectie in regiunea fesiera, se repereaza urmatoarele puncte:
- punctul Smarnov, la un lat de deget deasupra marelui trochanter si inapoia lui.
- punctul Bertlhelemey, la unirea treimii externe cu cele doua treimi interne ale liniei care uneste
splina iliaca antero-posterioara cu extremitatea superioara a santului interfesier.
- zona situata deasupara liniei care uneste splina iliaca posterioara cu marele trochanter. Pentru
pozitia sezand, injectia se efectueaza in toata regiunea fesiera, deasupra punctului de sprijin.
Efectuarea injectiei
- spalare pe maini cu apa curenta si sapun;
- Dezinfectarea mainilor cu alcool;
- Se monteaza seringa in conditii de asepsie perfecta.
- Se verifica fiola, se incarca seringa cu substanta de injectat, se elimina bulele de aer
- Se schimba acul, indepartandu-l pe cel cu care a fost aspirata substanta si se adapteaza un ac
potrivit pentru injectie
- Se degreseaza locul injectiei cu un tampon de vata cu eter si se dezinfecteaza cu alt tampon cu
alcool
- Se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit.
- Se intinde pielea intre policele si indexul sau mediul mainii stangi.
- Se inteapa perpendicular pielea, patrunzand (4 - 7 cm) cu rapiditate si siguranta cu acul montata la
seringa.
- Se verifica pozitia acului prin aspirare.
- Se injecteaza lent lichidul.
- Dupa injectare se scoate acul cu seringa, acoperind locul cu un tampon cu alcool.
- Se maseaza locul cu tamponul cu alcool, pentru a disocia planurile tesuturilor strapunse, activand
circulatia pentru a favoriza absorbtia.
- Se aseaza bolnavul in pozitie comoda unde va sta in repaus fizic timp de 5 - 10 minute.
- Spalarea pe maini cu apa curenta si sapun.
Reorganizarea locului de munca
- se arunca la cos desurile de injectie (fiole golite, tampoane de vata).
- se spala imediat seringa, acele folosite, cu apa si detergenti;
- se dezinfecteaza dupa o clatire abundenta si se pregateste pentru sterilizare
Accidente si incidente
- durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia. Se impune retragerea acului
si efectuarea injectiei in alta regiune.
- paralizie prin lezarea nervului sciatic
- hematom prin inteparea unui vas.
- supuratie asptica datorata unor substante care nu sunt resorbite.
- ruperea acului - se extrage pe cale chirurgicala;
- embolie prin introducerea accidentala intr-un vas de sange a unei substante uleioase sau in
suspensie.
35.Tehnica administrarii cortizonului pe cale iv

Definiţie:
~Cortizonul este un hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale sub acţiunea
stimulatoare a glandei hipofize → prin hormonul corticotrop sau adenocorticotrop (ACTH).
~ACTH-ul sau hormonul corticotrop sau adrenocorticotrop hipofizar este secretat de hipofiză şi
stimulează secreţia cortizonului şi a altor hormoni suprarenali.
→Prezentare:
~Cortizon acetat.
~Superprednol.
~Prednison.
~Hemisuccinat de Hidrocortizon.
~Hidrocortizon.
~Supercortisol.
~Acetat de dezoxicorticosteron.
~ACTH → pulbere albă, în flacoane închise.
→Forma de administrare:
~Tablete.
~Forme injectabile: fiole, flacoane cu dop de cauciuc
~Formele injectabile sunt soluţii sau suspensii ce trebuie bine agitate înaintea folosirii.
→Mod de administrare:
o Cortizonul se administrează la început cu doza maximă care scade treptat la doza minimă – de
întreţinere → doză stabilită de medic.
o Tratamentul cu cortizon se termină prin administrare de ACTH – pentru activarea funcţiei
glandelor suprarenale.
o Intravenos.
~Administrarea ACTH-ului:
o
Se testează sensibilitatea organismului prin IDR.
o Se dizolvă pulberea cu ser fiziologic sau apă distilată în cantitate egală cu numărul dozelor →
calculul se face ca şi în cazul antibioticelor. Dizolvat se poate păstra la gheaţă câteva săptămâni.
o Se administrează pe cale intramusculară, intravenoasă, eventual subcutanată.
o Se poate administra în perfuzii lente în ser glucozat 5% → ritm de administrare 6-8 picături pe
minut.
o Cea mai bună metodă de administrare → perfuzia continuă sau perfuzia de 5-6 ore.
o Dozele administrate prin perfuzie pot fi mai mici decât cele injectate.
o Se pot face şi perfuzii subcutanate asociind soluţia cu hialuronidază.
o Doza se administrează progresiv crescută pentru ca stimularea suprarenalei să nu se facă brusc.
o Administrarea sub protecţie de antibiotic.
→Reguli de administrare a cortizonului:
~Tratamentul se face numai în spital
~Bolnavii necesită dietă specială:
o Dietă hiposodată. → 1-3 g clorură de potasiu pe zi.
o Dietă hipoglucidică.
o Dietă cu conţinut bogat în proteine.
~Se acordă îngrijiri speciale:
o Igienă perfectă a tegumentelor şi mucoaselor. Schimbarea zilnică a lenjeriei de pat şi de corp.
o Asepsie perfectă în administrarea parenterală.
o Tratarea imediată şi corectă a infecţiilor de orice fel
o Administrarea sub protecţie de antibiotic.
o Cântărirea zilnică. Observarea apariţiei edemelor.
o Supravegherea funcţiilor vitale, a somnului. Măsurarea diurezei
Observaţii:
~Preparatele de cortizon sunt metabolizate la nivelul ficatului în cortizol şi prednisolon. În caz de
insuficienţă hepatică
tratamentul se face cu Prednisolon care nu mai necesită metabolizare hepatică.
~Nu se administrează antibioticele şi hormonii cu aceiaşi seringă.
36.Tehnica administrarii nitroglicerinei(sublingual)
Comprimate conţinând 0,65 mg nitroglicerină.

Acţiune farmacoterapeutică: Nitroglicerina acţionează prin venodilataţie determinând scăderea
umplerii ventriculare.
Doze si mod de administrare
Perlingual cate 1/2-1 comprimat in timpul crizelor de angina pectorala sau imediat inaintea efortului
provocator. Doza se poate repeta dupa 15 minute. Daca dupa administrarea a 3 doze sub forma de
comprimate de Nitroglicerina, criza de angina nu cedeaza, se recomanda prezentarea la medic pentru
suspiciune de infarct miocardic.
Anumite medicamente sunt administrate bucal, sublingual sau translingual pentru a evita
transformarea sau distrugerea lor în stomac sau intestinul subţire. Aceste medicamente administrate
pe aceste căi, acţionează rapid, deoarece mucoasa orală este bogat vascularizată şi permite trecerea
medicamentelor direct în circulaţia sistemică.
Medicamentele administrate pe cale bucală includ nitroglicerina şi metiltestosteronul.Sublingual se
administrează isosorbid dinitratul, nitroglicerină, ergotamină.
Materiale necesare:
 recipient pentru medicamente
Administrare:
se verifică medicaţia prescrisă şi se compară cu cea ridicată de la farmacie

se spală mainile
se explică pacientului modul de administrare
se verifică data de expirare a medicamentelor
Administrarea medicamentelor pe cale bucală şi sublinguală:
în administrarea pe cale bucală, medicamentul se plasează între obraz şi gingie

pentru administrarea sublinguală, medicamentul se plasează sub limba pacientului
se instruieşte pacientul sa ţină tableta la locul plasat până când se dizolvă în totalitate, pentru a fi
absorbită în întregime
nu trebuie atinsă tableta cu vârful limbii sau mestecată pentru a nu fi înghiţită
pacientul nu trebuie sa fumeze până când medicamentul nu s-a dizolvat complet, deoarece
nicotina are efecte vasoconstrictoare care încetinesc absorbţia
37.Tehnica administrarii medicamentelor pe cale

bucala(faringosept)
Anumite medicamente sunt administrate bucal, sublingual sau translingual pentru a evita
transformarea sau distrugerea lor în stomac sau intestinul subţire. Aceste medicamente administrate
pe aceste căi, acţionează rapid, deoarece mucoasa orală este bogat vascularizată şi permite trecerea
medicamentelor direct în circulaţia sistemică.
Materiale necesare:
 recipient pentru medicamente
43Administrare:
se verifică medicaţia prescrisă şi se compară cu cea ridicată de la farmacie
se spală mainile
se explică pacientului modul de administrare
se verifică data de expirare a medicamentelor
Administrarea medicamentelor pe cale bucală şi sublinguală:
în administrarea pe cale bucală, medicamentul se plasează între obraz şi gingie
se instruieşte pacientul sa ţină tableta la locul plasat până când se dizolvă în totalitate, pentru a fi
absorbită în întregime
nu trebuie atinsă tableta cu vârful limbii sau mestecată pentru a nu fi înghiţită
pacientul nu trebuie sa fumeze până când medicamentul nu s-a dizolvat complet, deoarece
nicotina are efecte vasoconstrictoare care încetinesc absorbţia
Compozitie
1 comprimat contine 10 mg ambazona.
Actiune terapeutica
Antiseptic activ in special fata de streptococi
Mod de administrare
3-5 comprimate pe zi, timp de 3-4 zile. Comprimatele se lasa sa se dizolvelent in gura, imediat dupa
masa, dupa care pacientul nu trebuie sa consume nimic timp de 2-3 ore.
Contraindicatii
Nu se administreaza la copiii sub 2 ani si la persoanele cu alergie la ambazona.
Precautii
Comprimatele nu se administreaza pe cale generala, adica nu se inghit, ci se lasa sa se dizolve lent
in gura.
Reactii adverse
Iritatie usoara a mucoasei bucale (in cazul administrarii prea frecvente).
38.tehnica administrarii antibioticelor pe cale iv(branula)

Antibioticele intravenoase sunt medicamente antibiotice proiectate pentru a fi livrate direct in fluxul
sangvin. Ele sunt o alternativa la antibioticele luate pe cale orala sau topice, aplicate direct pe locul
unde se afla o infectie. Ex: penicilina, ampicilina, augmentin, metronidaol,cefort-in general
cefalosporine
Antibioticele i.v. pot fi administrate atat prin injectii intravenoase, cat si prin perfuzii intermitente. Nu
se administreaza i.m. Antibioticele intravenoase trebuie administraet prin injectare intravenoasa
lenta timp de 3-4 minute si utilizat in primele 20 de minute de la reconstituire. Se poate injecta direct in
vena sau prin tubul de perfuzie. Solutia reconstituita in perfuzie (de exemplu, intr-o minipunga). Se
perfuzeaza timp de 30-40 de minute, pana la maximum 4 ore de la reconstituire. Orice solutie de
antibiotic ramasa dupa utilizare trebuie aruncata.
Inserţia unui cateter de venă periferică presupune selectarea unui cateter adecvat, a unui loc de
puncţionare şi a unei vene potrivite, aplicarea de garou, dezinfectarea locului ales, puncţionarea venei
şi introducerea cateterului. Selectarea cateterului şi a locului de inserţie se va face în funcţie de tipul,
durata şi frecvenţa tratamentului pe care pacientul le are prescrise, accesibilitatea patului venos al
pacientului, vârsta şi constituţia fizică a pacientului.
Dacă este posibil, se va alege o venă la braţul sau mâna nondominantă. Locurile preferate de
puncţionare venoasă sunt vena cefalică şi basilică a braţului şi cele de pe partea dorsală a mâinii. Se pot
aborda şi venele de la nivelul piciorului, dar creşte riscul de tromboflebită.
Un cateter periferic permite adminstrarea de soluţii lichide, sânge şi derivate din sânge, şi menţine
accesul venos permanent. Inserţia unui cateter periferic este contraindicată la braţul sau mâna care
prezintă leziuni, edeme, arsuri, la braţul sau mâna corespunzătoare plăgii operatorii la pacientele
mastectomizate.
De obicei, dacă o venă este lezată (hematom , echimoza etc) se va alege un nou loc de puncţionare
întotdeauna deasupra zonei lezate, niciodată sub zona lezată.
Materiale necesare:
 paduri alcoolizate
 mănuşi
 garou
 cateter pentru vena periferică
 soluţiile de administrat
 seringă cu soluţie normal salină
 perfuzor
 stativ
 fixator transparent pentru cateter
 comprese
Pregătirea echipamentului:
 se verifică medicaţia prescrisă, data de expirare, aspectul soluţiilor de administrat

 se ataşează perfuzorul la flaconul cu soluţie în mod steril şi se scoate aerul
Inserţia cateterului:
se poziţionează stativul cu soluţia perfuzabilă şi perfuzorul ataşat cât mai aproape de patul
pacientului
se explică procedura pacientului pentru a-i reduce anxietatea (care poate produce vasoconstricţie
şi implicit, un abord mai dificil al venelor) şi a ne asigura de cooperarea sa
se spală pe mâini

se selectează locul puncţionării. Dacă se prevede o terapie intravenoasă de lungă durată se va
începe cu venele din porţiunea distală pentru a schimba, cu timpul, locul puncţionării din ce în ce mai
proximal. Dacă trebuie administrată o substanţă iritantă sau un volum mai mare de lichide, se va alege
o venă mare
se poziţionează pacientul într-o poziţie confortabilă, cu braţul sprijinit şi poziţionat în jos pentru a
permite umplerea venelor braţului şi mâinii
se aplică garoul la aproximativ 15 cm mai sus de locul de puncţionare, pentru a dilata venele.
se palpează o venă cu ajutorul indexului şi al degetului mijlociu al mâinii nondominante
se trage de piele pentru a fixa vena
dacă este palpabilă dar nu suficient de palpabilă se cere pacientului să îşi închidă şi să-şi deschidă
pumnul de câteva ori sau se tapotează cu degetele de-a lungul venei
garoul nu se va menţine mai mult de 3 minute. Dacă în tot acest timp nu s-a reuşit inserarea
cateterului se va desface garoul pentru câteva minute şi se va relua tehnica
se pun mănuşile
se dezinfectează locul ales pentru puncţionare cu paduri alcoolizate dinspre interior spre exterior şi
se lasă să se usuce pielea (uneori, va fi necesar ca în prealabil să fie indepărtat părul din zona
respectivă la pacienţii cu pilozitate accentuată)
se va lua branula în mâna dominantă şi se va ţine între police şi index (dacă are aripioare branula
se va ţine de acestea) iar cu policele mâinii nondominate se va trage piele de sub venă pentru a o fixa şi
a o exprima (ea va apare angorjată)
se va avertiza pacientul va simţi o înţepătură
se va introduce cateterul cu amboul acului în sus, sub un unghi de aproximativ 15 grade, direct prin
piele până în venă printr-o singură mişcare, verificând dacă apare sânge în capătul cateterului care
confirmă că acesta este în venă
din momentul în care apare sângele există mai multe metode de a introduce cateterul în venă. Se
desface garoul apoi fie se continuă împingerea cu grijă (pentru a nu perfora vena prin celalalt perete) a
cateterului până la jumătatea sa şi apoi se scoate acul în acelaşi timp cu împingerea totală a canulei de
plastic , ataşându-se imediat fie perfuzorul fie seringa, presând uşor pe venă pentru împiedicarea
sângerării;
fie se scoate acul imediat după puncţionarea venei şi apariţia sângelui şi se ataşează rapid şi steril
perfuzorul soluţiei de administrat. Se porneşte perfuzia în timp ce cu o mână se fixează vena şi cu
cealaltă se împinge canula de plastic. Este o metodă care nu prezintă riscul perforării venei deoarece
cateterul este introdus fără a mai avea acul în el şi deoarece soluţia perfuzată dilată vena făcând mai
uşoară avansarea cateterului
după introducerea cateterului se curăţă locul cu paduri alcoolizate, se aruncă acul cateterului în
recipientul de înţepătoare
se reglează ritmul de administrare a perfuziei
se fixează cateterul cu un fixator transparent şi semipermeabil după ce se usucă dezinfectantul pe

piele
fixatorul se desface în mod steril şi se aplică pe locul de inserţie lipind bine marginile pentru a
preveni ieşirea accidentală a cateterului
se fixează şi tubul perfuzorului de măna pacientului având grijă însă să lase libertate de mişcare şi
să nu fie fixat în extensie deoarece poate trage cateterul afară din venă la o mişcare mai bruscă
îndepărtarea cateterului se va face la terminarea terapiei intravenoase sau atunci când vechiul
cateter nu mai este funcţional şi pacientul necesită în continuare tratament intravenos. Se opreşte
perfuzia şi se clampează perfuzorul, îndepărtându-se apoi cu blândeţe fixatorul de pe branula. Folosind
o tehnică sterilă se va deschide o compresă sterilă. Se vor pune mănuşi şi se plasa compresa sterilă cu o
mână peste locul de inserţie a cateterului, iar cu cealaltă mână se va scoate branula printr-o mişcare
paralelă cu pielea
se va inspecta branula scoasă pentru ca să nu lipsească din ea porţiuni care să se fi rupt accidental
şi să intre în circulaţia sangvină a pacientului
se face compresie pe locul puncţionării timp de 1-2 minute, se curăţă zona şi apoi se aplică un
bandaj adeziv
se va indica pacientului să-şi restângă pentru 10 minute activitatea membrului care a avut
cateterul şi să păstreze bandajul adeziv timp de 1 oră de la îndepărtarea branulei
Consideraţi speciale:
se vor schimba fixatoarele branulei la pacienţii cu terapie intravenoasă îndelungată la fiecare 48 de
ore sau ori de câte ori acestea se dezlipesc sau se murdăresc
se va schimba cateterul la fiecare 72 de ore la pacienţii care necesită aceasta şi se va alterna locul
de inserţie a acestuia
pacienţii care vor fi externaţi cu catetere periferice vor trebui învăţaţi să-l îngrijească şi protejeze şi
cum să identifice eventualele complicaţii şi disfuncţionalităţi
pacientul va trebui să-şi inspecteze periodic acasă locul de inserţie şi să anunţe echipa de îngrijiri
dacă apar edeme , roşeaţă , durere
Complicaţii:
flebitele (roşeaţa la locul de inserţie şi de-a lungul venei, durere, edem, scleroza venei, uneori
febră) datorate fie păstrării timp îndelungat a unui cateter în venă, medicamente sau soluţii
administrate care au pH prea mare sau prea mic sau osmolaritate crescută, deplasarea branulei în venă
prin fricţionare. Se va îndepărta cateterul, se vor aplica comprese cu apă călduţă, se anunţă medicul
dacă pacientul are febră. Flebitele pot fi prevenite prin schimbarea la timp a cateterelor şi securizarea
lor printr-o fixare atentă, impiedicând mişcare în venă
extravazarea soluţiilor (va apare o umflătură la locul de inserţie şi în jurul său, descreşterea
temperaturii pielii din zonă, durere, senzaţie de arsură) prin perforarea venei sau dislocarea
cateterului din venă. Se va opri perfuzia imediat, se va aplica gheaţă imediat după şi apoi comprese
calduţe mai tarziu.
impermeabilitatea cateterului - Permeabilitatea cateterului se poate menţine prin heparinizare sau

adminstrare de soluţie normal salină după fiecare folosire şi învăţarea pacientului să ţină mâna cu
branula ridicată în dreptul cotului atunci când se plimbă
hematom tromboze
Prevenirea infecţilor sistemice se poate face folosind cu stricteţe o tehnică sterilă atât la inserţia
cateterlui cât şi la cuplarea perfuzoarelor la soluţiile de perfuzat şi la branulă, la întreruperea perfuziilor
sau la îndepărtarea cateterului
reacţii alergice Reacţiile alergice se previn printr-o completă anamneză a pacientului care să
conţină istoricul alergenic al acestuia, efectuarea testării la medicamente (în special antibiotice)
înaintea primei administrări cu monitorizare atentă timp de 15 minute de la testare sau de la
adminstrarea unui nou medicament fără testare
39.Tehnica administrarii medicamentelor prin spray-uri nazale

Medicaţia pe cale nazală poate fi sub formă de picături, spray sau aerosoli (folosind un nebulizator).
Majoritatea medicamentelor administrate în acest fel produc mai degrabă efecte locale decât
sistemice. Multe medicamente cu cale de administrare nazală sunt vasoconstrictoare, folosite pentru
ameliorarea congestiei nazale.
Alte tipuri de medicamente folosite pe această cale sunt antisepticele, anestezicele şi corticosteroizii.
Anestezicele locale pot fi administrate pentru asigurarea confortului pacientului în timpul unei
examinări rinolaringeale, laringoscopii, bronhoscopii sau intubaţii endotraheale. Corticosteroizii reduc
inflamaţia în sindroamele alergice sau inflamatorii sau atunci când pacientul are polipi nazali.
Materiale necesare:
 mănuşi
 tăviţă renală
Administrarea:
se verifică medicaţia prescrisă de medic cu cea ridicată de la farmacie, data expirării
medicamentului, concentraţia
se explică procedura pacientului pentru a ne asigura de colaborarea sa şi pentru a-i reduce
anxietatea

se spală mâinile şi se pun mănuşi
se poziţionează pacientul corect, în funcţie de manevra pe care vrem să o efectuăm.
Administrarea de spray-uri nazale:
pacientul este poziţionat fie ridicat cu capul dat pe spate, fie culcat, cu umerii ridicaţi, capul dincolo
de marginea patului, în hiperextensie. Se va sprijini capul pacientului astfel poziţionat.
se înlătură capacul spray-ului
se astupă o nară a pacientului şi se introduce capătul flaconului în cealaltă nară
pacientul este instruit să inhaleze eliberând concomitent un o doză de medicament repede şi ferm,
după care pacientul va expira pe gură.
dacă este necesar se va repeta manevra în aceeaşi nară sau în cealaltă
pacientul este instruit să îşi menţină poziţia încă câteva minute după administrare, să inspire blând
pe nas şi să expire pe gură, să evite să îşi sufle nasul câteva minute.
40.Particularitati in tehnica administrarii medicamentelor pe

cale orala la copii
deoarece un copil răspunde la tratament mult mai rapid şi într-un mod mai imprevizibil decât un adult,
administrarea de medicamente în pediatrie necesită o grijă specială
 factori ca vârstă, greutatea, tipul medicamentului şi calea de administrare pot să afecteze dramatic
răspunsul copilului la un medicament. De exemplu, din cauza epiteliilor sale subţiri, un nou-născut sau
un copil mic are o capacitate de absorbţie a medicamentelor mult mai mare decât copiii mai mari
 anumite afecţiuni pot afecta, de asemenea, răspunsul copilului la medicaţie. De exemplu,

gastroenterita creşte motilitatea gastrică, ceea ce îngreunează absorbţia anumitor medicamente luate
pe cale orală. Tulburările hepatice sau renale pot îngreuna metabolizarea anumitor medicamente
 tehnicile uzuale de administrare a medicaţiei pot necesita o adaptare în cazul copiilor, în funcţie de
vârstă, dimensiunile, şi nivelul de dezvoltare. O tabletă pentru un copil mic de exemplu, poate fi nevoie
să fie pisată şi amestecată cu un lichid pentru o administrare orală. Pe lângă aceasta, zona de injectare
şi dimensiunea acului va varia în funcţie de vârsta copilului şi de dezvoltarea lui fizică
Pentru medicaţia pe cale orală :
 seringă din plastic de unică folosinţă
 picurător medicinal din plastic sau o linguriţă

 ceşcuţă de medicamente
 apă, sirop
 opţional: suc de fructe.
Pregătirea echipamentului :
 se vor verifica instrucţiunile medicului referitoare la medicaţia prescrisă, dozaj, şi calea de

administrare
 se va compara medicaţia prescrisă cu cea primită de la farmacie
 se va verifica data de expirare a medicaţiei
 se va revede istoricul alergic al pacientului
Implementare :
se va evalua starea copilului pentru a determina de ce medicamente are nevoie şi eficienţa terapiei
anterioare
se va observa cu atenţie dacă apar iritaţii, mâncărimi, tuse, sau alte semne specifice reacţiilor
adverse la o administrare anterioară de medicamente
se va identifica pacientul comparând numele de pe braţara de la încheietura mâinii cu cel de pe

actele medicale. Dacă copilul poate vorbi sau răspunde la întrebări, va fi întrebat cum se numeşte
se va explica procedura copilului şi familiei sale folosind termeni pe care să-i înţeleagă şi copilul
(dacă nu este prea mic)
se va asigura intimitate (mai ales dacă este vorba de un copil mai mare)
Administrarea medicaţiei pe cale orală :
se va utiliza fie o seringă de plastic fără ac sau o pipetă medicinală specială pentru a măsura doza.
Dacă medicaţia este sub forma tabletelor se va întâi pisa tableta dacă este posibil şi dacă se pretează la
asta, şi se va amesteca cu apă sau sirop. Apoi se va aspira amestecul în seringă sau pipetă
se va lua copilul şi i se vor ridica capul şi umerii, sau i se va întoarce capul într-o parte pentru a
preveni aspirarea. Copilul va fi ţinut aproape pentru a-i limia mişcările
se va folosi policele pentru a-i apăsa în jos bărbia şi a-i deschide gura. Se va strecura seringa în gura
copilului de-a lungul uneia din părţile laterale ale limbii, se va elibera medicamentul încet, pentru a lăsa
copilul să înghită şi pentru a preveni înecarea sa
dacă nu este contraindicat i se poate administra suc de fructe după adminstrarea medicaţiei
după administrare, mai ales în cazul unui copil foarte mic, care nu se mişcă, va trebui poziţionat în
decubit lateral pentru a scădea riscul sindromului morţii subite. Unui copil activ i se va permite să stea
într-o poziţie confortabilă pentru el. Se va evita să fie forţat să stea într-o anumită poziţie, pentru a
preveni agitarea sa
Administrarea medicaţiei pe cale orală unui copil care abia începe să umble :
se va utiliza o seringă de plastic, de unică folosinţă. sau o pipetă medicinală pentru a măsura
dozajul medicaţiei sub formă lichidă. Apoi se va pune lichidul într-o ceşcuţă
se va ridica capul copilaşului şi umerii pentru a preveni aspirarea
dacă e posibil, va fi rugat să ţină ceşcuţa, pentru a-i stimula cooperarea
se va verifica dacă copilul a înghiţit toată doza
dacă medicaţia este sub formă de tablete, se va pisa întâi tableta, dacă se poate, şi se va amesteca
cu apă, sirop sau substanţă gelatinoasă. Se va folosi o seringă, pipetă sau linguriţă pentru a administra
medicaţia
Administrarea medicaţiei pe cale orală unui copil mai mare :
dacă este posibil copilul va fi lăsat să aleagă atât bautura cu care se va amesteca medicaţia cât şi
bâutura pe care o va bea după administrarea medicaţiei
dacă este adecvat situaţiei i se va permite să aleagă locul unde vrea să i se adminstreze medicaţia
(de exemplu, stând în pat sau în braţele părintelui)
dacă medicaţia este sub formă de tablete sau capsule, şi dacă copilul este suficient de mare (între 4
şi 6 ani) va fi învăţat cum să înghită medicaţia solidă. Dacă stie deja să o facă, se va recapitula totuşi
pentru siguranţa lui. I se va spune să pună pastila în spatele limbii şi s-o înghită imediat bând apă sau
suc. Marea partea a instrucţiunilor va face referire la suc pentru a distrage atenţia copilului de la pastilă
se va verifica dacă copilul bea suficentă apă sau suc pentru ca pastila să alunece pe esofag
se va verifica gura copilului pentru a vedea dacă a înghiţit pastila
dacă copilul nu poate înghiţi întreaga pastilă, se poate pisa şi amesteca cu apă sau sirop sau subst
gelatinoasă. Sau, după ce se verifică prescripţia medicului, se va solicita medicamentul în formă lichidă
*tehnica spalarii mainilor

Pregătirea mâinilor:
~ În toate tipurile de spălare:
▪Se îndepărtează bijuteriile – inelele, brăţările.
▪Unghiile vor fi tăiate scurt, bine îngrijite.
~ Ştergerea şi uscarea este obligatorie – cu hârtie prosop sau prosop de unică întrebuinţare.
→Tipuri de spălare:
~ Spălarea simplă – risc redus de infecţie – 1 minut.
Spălare cu apă şi săpun, dezinfecţie cu alcool.
~ Spălare antiseptică – risc mediu de infecţie – 3-5 minute.
~ Spălarea chirurgicală – cu risc crescut de infecţie – 15 minute.
~ Apă potabilă.
~ Săpun neutru.
~ Perii.
~ Trusă de unghii.
~ Alcool,
~ Cremă protectoare.
→Tehnica spălării:
~ Se deschide robinetul şi se umezesc mâinile.
~ Se săpunesc şi se freacă cu grijă cel puţin 30 secunde pe toată suprafaţa, până deasupra articulaţiei
pumnului, se freacă palmele între ele, extremităţile degetelor, spaţiile interdigitale.
~ Se clăteşte abundent cu apă de la vârful degetelor la coate.
~ Se usucă prin tamponare cu prosop de hârtie sau prosop de unică folosinţă.
~ Se închide robinetul acoperit cu prosopul
*OXACILINA
Compozitie
oxacilina 250 mg;
oxacilina Forte 500 mg - capsule continand cantitatea echivalenta de oxacilina sodica monohidrat
Oxacilina 1 g - pulbere pentru solutie injectabila continand oxacilina sodica corespunzatoare la 500
mg, respectiv 1 g oxacilina
cutie cu 2 blistere a 10 capsule
oxacilina este o penicilină semisintetică penicilinazo- şi acido-rezistentă, ceea ce permite şi

administrarea lui perorală în cadrul tratamentului general. Spectrul său antimicrobian este
asemănător cu al celorlalte peniciline, caracteristica fiind activitatea împotriva stafilococului
rezistent la benzilpenicilină (Penicilina G)
Actiune terapeutica
Oxacilina face parte din grupa penicilinelor de semisinteza antistafilococice. fiind eficient asupra
majoritatii tulpinilor de stafilococi Prezinta o absorbtie suficient de buna dupa administrare orala
(30%), care asigura concentratii terapeutice dupa o ora de la administrarea unei doze unice de 250
mg. Se distribuie in tot organismul, inclusiv la nivelul oaselor si in lichidele pleural, pericardic si
peritoneal. Metabolizarea este rapida, 45% trecand in forme inactive terapeutic. Eliminarea se
realizeaza preponderent renal, prin filtrare glomerulara si secretie tubulara. Datorita metabolizarii
rapide oxacilina nu se acumuleaza in organism la pacientii cu insuficienta renala.
Indicatii
Este antibioticul de electie in infectiile stafilococice localizate la diferite nivele: tesut cutanat,
tesut osos, tract respirator, urechea medie, tract urinar, organe urogenitale. Este recomandat in
infectii stomatologice cu stafilococ, infectii mixte cu streptococ si stafilococi penicilinazo-
rezistenti. Calea parenterala se utilizeaza de regula pentru septicemii si endocardite. Se poate
folosi ca tratament preventiv de scurta durata in interventiile chirurgicale, cu risc inalt (interventii
ortopedice, cardiovasculare).
oxacilina traversează placenta şi trece în laptele matern.
Doze si mod de administrare

Adulti:
 oral 500 mg la fiecare 6 ore, minim 5 zile, cu o ora inainte sau doua ore dupa mese.
 Doza maxima este de 6 g in 24 de ore.
 Parenteral 1 g la 12 ore. Maxim 12 g/zi.
 Copii: 50 mg/kg corp/zi fractionat in 4 prize. i.m. 50 mg/kg corp/zi.
 in infectii grave se poate creste pana la 300 mg/kg corp/zi.
Contraindicatii
Alergie la peniciline. Precautii la nou-nascuti si la bolnavii cu insuficienta hepatica. Prudenta la
alergici si bolnavi bronsici. Nu este indicata pe cale orala in infectii grave.
Reactii adverse
Incidenta reactiilor adverse este scazuta: manifestari alergice: urticarie, eozinofilie, rar soc
anafilactic; manifestari gastrice: greata, voma, diaree; suprainfectii cu Pseudomonas, Proteus,
Candida, foarte rar enterocolita pseudomembranoasa; rareori cresteri moderate ale
transaminazelor, hepatita; reactii hematologice reversibile: anemie, trombocitopenie, leucopenie.
*ALGOCALMINUL
Compozitie pentru Algocalmin:
 2 mililitri solutie injectabila (o fiola de Algocalmin) contin metamizol sodic anhidru 1 g sub
forma de metamizol sodic monohidrat 1,05 g si excipient, apa pentru preparate injectabile.
 Solutie injectabila 50%,
 Comprimate a 0,50 g
 Supozitoare pentru adulti: 1g
 Supozitoare pentru copii: 0,30 g
Actiune terapeutica
algocalminul este un analgezic puternic, inlocuind intr-o larga masura opiaceele,fara a determina
efectele secundare obisnuite dupa administrarea acestora. Fiind un derivat pirazolonic,
algocalminul are si o actiune antipiretica.
Indicatii
Stari dureroase de diverse etiologii: colica renala, dureri post-operatorii.
Mialgii, nevralgii, lumbago, sciatica, cefalee, gripa, stari febrile.
Mod de administrare
Pentru adulti: 1-2 comprimate de 1-2 ori pe zi sau 2-5 ml de 1-2 ori pe zi, in injectii
intramusculare profunde sau 1-3 supozitoare pentru adulti pe zi.
Pentru copii: 1/4-1 1/2 comprimat, dupa varsta sau 1-3 supozitoare pentru copii pe zi. Pentru
comprimate, se recomanda desfacerea acestora in putina apa inainte de administrare.
Reactii adverse
Ca toti derivatii pirazolonici, algocalminul poate determina in cazuri foarte rare si la tratament
prelungit reactii alergice si modificari ale formulei leucocitare: daca in cursul unui tratament
prelungit cu algocalmin apare leucocitopenie sau granulocitopenie se va intrerupe tratamentul.
*FRAXIPARINA
Fraxiparine nu este destinat administrarii pe cale intramusculara. În profilaxia si tratamentul
tulburarilor tromboembolice, Fraxiparine trebuie administrat pe cale subcutanata
La administrarea subcutanata , locul uzual de injectare este peretele abdominal antero-lateral,

alternativ în partea dreapta si partea stânga.
Se inspecteaza regiunea, se dezinfecteaza tegumentele si se formeaza pliul cutanat.
Acul trebuie introdus în întregime, perpendicular si nu tangential, într-un pliu cutanat realizat
între police si index, care trebuie mentinut pâna la terminarea injectarii. Se verifica pozitia acului
si apoi se injecteaza. Seringile gradate sunt destinate administrarii de doze ajustate.
Accidente-durerea in timpul injectarii impune tragerea imediata a acului si injectarea in alta zona.
Bula din seringile preumplute nu se elimina inainte de injectare
Calciparina: seringi preumplute, 5000 U/0,2 mlSAU 25.000 U/1 ml

Fraxiparina: solutie 9500 u/ml
se r i n g i p r e u m p l u t e n e g r a d a t e ( 0 , 3 - 0,4 ml)
sau gradate (0,6 -0,8 ml)
*CORTIZONUL
Cortizon acetat, fiole
Prospect
Compozitie
Fiole a 5 ml suspensie apoasa injectabila continand cortizon acetat 25 mg
-1 fiola bruna cu 1 ml substanta de baza
-1 fiola alba cu 4 ml solvent
Actiune terapeutica
Hormon glucocorticoid, asigura homeostazia glucidica, protejeaza organismul in
conditii de stres, are actiune antiinflamatorie si antialergica; favorizeaza catabolismul
proteic si mareste glicemia, creste secretia gastrica, stimuleaza sistemul nervos central;
favorizeaza retentia hidrosalica. Durata efectului unei doze este de 8-12 ore.
Hidrocortizon hemisuccinat fiole
Prezentare farmaceutica: Fiole a 5 ml solutie continand hidrocortizon hemisuccinat

25 mg, dizolvat intr-un ml glicerinformol [cutii cu 1 fiola hidrocortizon si 1 fiola
solvent continand solutie apoasa de bicarbonat de sodiu].
Actiune terapeutica: Ester solubil al hidrocortizonului, cu actiuni antiinflamatoarie

si decongestiva, antihipotensiva, bronhodilatatoare, protectoare hepatica si
antitoxica, intense si relativ rapide [efectul se dezvolta dupa 2 ore de la injectare si
se mentine 8-12 ore].
II Compozitie
O fiola de 5 ml (sticla transparenta) contine 0,025 g hidrocortizon hemisuccinat intr-un ml
polietilenglicol 400 (solutia A)
insotita de o fiola de solvent (solutia B) continand solutie apoasa de hidrogenocarbonat de sodiu, in
concentratie de 0,225%.
In urma reactiei dintre solutia de hidrocortizon hemisuccinat si solvent rezulta hidrocortizon
hemisuccinat de sodiu.
Forma de prezentare
Cutii cu 100 fiole de 5 ml: 50 fiole (sticla transparenta) cu principiul activ (solutia A) si 50 fiole
(sticla bruna) cu solvent (solutia B).
II Hidrocortizon hemisuccinat, solutie injectabila
Prospect
Forma de prezentare:
Pulbere pentru solutie inj. 100 mg hidrocortizon succinat sodic;
ct. x 1 fl. pulb. + 1 f. solv. x 2 ml
Indicatii:
Insuficienta acuta corticosuprarenaliana; adrenalectomie bilaterala; soc anafilactic si alte reactii
alergice grave; infectii generalizate cu toxicitate ridicata; les; pneumonie prin aspiratie.
Doze si recomandari:
Inj. i.m. intravenos sau perf. intravenos 100-500 mg, repetat la intervale de 1, 3, 6 sau 10 ore, in
functie de reactia pacientului.
*ASEPSIA SI ANTISEPSIA
Antisepsia =Ansamblu de masuri predominant chimice pentru distrugerea agentilor microbieni

patogeni din campul operator, plagi, de pe mainile chirurgului si de pe obiectele care vin in
contact cu regiunea operatorie
Asepsia = Ansamblu de masuri predominant fizice prin care se previne contactul germenilor cu
plaga operatorie, Sterilizarea a tot ceea ce vine in contact cu plaga operatorie
Asepsia( gr. a = fără şi sepsis = putreziciune)
 ansamblu de măsuri prin care seîmpiedică contactul dintre germeni şi plaga operatorie.
Este o metodă profilactică
Asepsia şi antisepsia se completează reciproc
Asepsia se realizează prin:
- sterilizare;
- spălarea chirurgicală a mâinilor membrilor echipei operatorii;
- purtarea echipamentului steril de către membrii echipei (halat, mască,mănuşi);
-pregătireacâmpuluioperator;
- dezinfectarea aeruluişi suprafeţelordin sala de operaţie
Sterilizarea în spital se efectuează pentru instrumentarul şi materialele refolosibile. Acestea pot fi

instrumente metalice, din sticlă, plastic sau material textil. Ele se pregătesc în vederea sterilizării.
Pregătirea pentru sterilizare presupune o predezinfec ţie sau decontaminare chimică iniţială, realizată prin
imersie în soluţii de detergenţi sau substanţe dezinfectante
Antisepsia( gr. anti = împotriva şi sepsis = putreziciune)– mijloacele prin care se urmăreşte
distrugerea germenilor prezenţi într-o plagă, pe tegumente sau în mediu. Este o metodă curativă.

Admin Medicamentelor

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Admin Medicamentelor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A

1.Administrarea medicamentelor lichide pe cale orală / siropul

Ampicilina este inactiva pe:

3.Tehnica administrarii supozitoarelor

5.Tehnica dministrarii medicamentelor prin microclisma

6.Tehnica dministrarii medicamentelor prin clisma picatura cu picatura

Clisme picătură cu picătură – administrată în 24 ore – 1000.2000 ml soluţie medicamentoasă.

7.Tehnica administrarii medicamentelor prin inhalatie

8.Tehnica administrarii de medicamente prin aerosoli

→Utilizarea inhalatoarelor cu capsule:

9.Tehnica administrarii de medicamente prin

 apăsător de limbă steril

 pansamente transparente semipermeabile

se verifică, ca medicaţia să corespundă cu prescripţia medicului

se verifică data expirării medicamentului

se verifică identitatea pacientului

se asigură intimitatea pacientului

se spală mâinile

se pun mănuşi

12.Tehnica administrarii med lichide pe suprafata tegumentelor

13.Tehnica administrarii medicamentelor prin pudraj

14.Tehnica administrarii unguentelor si pastelor pe suprafata

15.Tehnica instilatiei nazale

16.Tehnica instlatiei oculare

 se va verifica dacă medicaţia este pentru administrare oculară şi data expirării

17.Tehnica instilatiei auriculare

se spală mâinile

 se va verifica dacă medicaţia este pentru administrare oculară şi data expirării

compară medicaţia prescrisă de medic cu cea primită de la farmacie

se spală mâinile

20.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa nazala

21.Tehnica aplicarii tampoanelor vaginale

22.Tehnica aplicarii globulelor vaginale

cu un aplicator sau cu ajutorul indexului se introduce apoximativ 5 cm în interiorul vaginului

23.Tehnica administrarii medicamentelor prin sonda

24.Tehnica administrarii medicamentelor prin stoma gastrica

se verifică medicaţia

25.Tehnica aspirarii medicamentelor din fiola

26.Tehnica aspirarii continutului flaconului inchis cu dop de

 Aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc:

27.Tehnica dizolvarii pulberilor

 medicaţia prescrisă de medic comparată cu cea ridicată de la farmacie

se confirmă identitatea pacientului

 diagnosticul tuberculozei în cabinetele de pneumologie, boli

 investigaţii epidemiologice asupra populaţiei (mai ales copii şi

Metoda utilizată pentru testarea tuberculinică este intradermoreacţia

Produsul de referinţă folosit la noi în ţară din 1965 este PPD IC 65

(tuberculoproteină purificată) produsă de Institutul Cantacuzino, dozată astfel

Pe faţa anterioară a antebraţului stg., după o dezinfecţie prealabilă a

pentru injecţii intradermice. La locul injectării apare imediat o papulă

Se face la 72 de ore, luând în consideraţie numai papula dermică

După 4-7 zile reacţia dispare, lăsând o uşoară pigmentare şi

Introducerea incorectă a produsului subcutan îngreunează

Reacţia la tuberculină este considerată negativă când la locul injecţiei

Reacţia este considerată pozitivă când diam. este de 10 mm sau mai

29.Tehnica testarii la penicilina(antibiotic)

Se prepara in modul urmator:1.0 u.i. / 1 ml

30.Tehnica administrarii insulinei prin injectie sc

31.Tehnica administrarii de heparina prin injectie sc

Fiole de 2 ml continand metamizol sodic 1 g (50%).

Reguli generale de pregătire a injecţiilor:

33.Tehnica administrarii solutiilor coloidale(peniciline retard)

Proprietăţi şi acţiune: Benzipenicilina are o acţiune bactericidă asupra microorganismelor

Indicaţii: Retarpenul este folosit la tratamentul sifilisului şi altor treponematoze În terapia