Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari
(secolele XVIII-XX)
proiectul politic de formare a statului modern a început să se contureze în secolul al
XVIII-lea devenind o realitate odată cu unirea din 1859 procesul de naştere a statului român a cunoscut mai multe etape, reprezentate de: Proiecte politice boiereşti (1711-1821) elaborate de boierimea pământeană mică şi mijlocie au apărut în condiţiile existenţei regimului fanariot în Principate cereau îndepărtarea regimului fanariot şi revenirea la domniile pământene şi unirea Principatelor într-un stat, sub garanţia Marilor Puteri europene Proiectul politic de la 1821 a aparţinut lui Tudor Vladimirescu şi Comitetului de Oblăduire a urmărit: - înlăturarea regimului fanariot, revizuirea statutului juridic internaţional al Principatelor şi autonomia în raport cu Imperiului Otoman principalul program „Cererile norodului românesc” - conţinea o serie de prevederi privind organizarea internă a Principatelor şi revenirea la autonomie deşi mişcarea a fost înfrântă, principala sa urmare a fost înlăturarea regimului fanariot şi restaurarea, în 1822, a domniilor pământene Începuturile unui stat modern (1821-1848) în Moldova - Ionică Tăutu a elaborat în 1822 Constituţia Cărvunarilor aceasta prevedea: - drepturi cetăţeneşti, respectul pentru proprietate, libertatea comerţulului şi a presei, egalitatea în faţa legii etc în Muntenia - „Partida Naţională” condusă de Ion Câmpineanu - a elaborat două documente „Act de Unire şi Independenţă” şi „Osăbitul act de numire a suveranilor români” care cereau: - înlăturarea suzeranităţii otomane şi a protectoratului rus instaurat în 1829, Unirea Principatelor într-un Regat al Daciei, alegerea unui domn ereditar Proiectul politic paşoptist (1848) obiectivele proiectului s-au regăsit în conţinutul programelor revoluţionare (Petiţia Proclamaţie - în Moldova, Petiţia Naţională - în Transilvania şi Proclamaţia de la Islaz - în Ţara Românească) aceste programe cereau: - autonomia şi independenţa - unirea românilor într-un singur stat - reforma agrară - modernizarea instituţiilor Unirea din 1859 şi domnia lui Al.I. Cuza realizată într-o situaţie - externă favorabilă (Războiul din Crimeea 1853-1856) - internă dificilă (îngrădirea autonomiei interne prin semnarea, între Rusia şi Poartă, a Convenţiei de la Balta-Liman, 1849) la sfârşitul Războiului Crimeii - la Congresul de pace de la Paris (1856) se discută şi problema românească hotărâri ce priveau Principatele: - acestea erau scoase de sub protectorat rusesc şi puse sub garanţia colectivă a Marilor Puteri - sudul Basarabiei revenea Moldovei - Convocarea unor Adunări ad-hoc 1857 reprezentative care să-şi exprime poziţia cu privire la unire adunările ad-hoc, convocate în 1857, erau formate din reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale şi au adoptat proiecte politice importante, care cereau: o unirea Principatelor într-un stat numit România o aducerea unui prinţ străin dintr-o familie domnitoare a Europei o autonomia statului român la Convenţia de la Paris (1858), Marile Puteri au stabilit: unirea formală Principate sub numele de „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei” cele două ţări să fie conduse separat de doi domni, două guverne, două adunări reprezentative erau înfiinţate la Focşani două instituţii comune celor două ţări: Comisia Centrală (cu rol legislativ) şi Curtea de Casaţie la 5 ianuarie 1859 - Adunarea Electivă a Moldovei l-a ales domn pe Al.I Cuza la 24 ianuarie 1859 - Adunarea Electivă a Ţării Româneşti l-a ales domn tot pe Al.I Cuza - Unirea Principatelor Române - „Mica Unire” Domnia lui Al. I. Cuza (1859-1866) la 24 ianuarie 1862 la Bucureşti, devenită capitala unică a statutului, s-a întrunit primul parlament unic al României. numele de România - folosit în mod oficial, în documente de stat (1862-1866) reforme: o legea secularizării averilor mănăstireşti (1863): trecerea în proprietatea statului a averilor mănăstirilor o legea rurală (1864): împroprietărirea ţăranilor cu pământ în funcţie de numărul de vite o legea electorală (1864): 2 categorii de alegători – delegaţi şi direcţi o legea instrucţiunii publice (1864): învăţământul primar devenea gratuit şi obligatoriu; o legea pentru organizarea armatei (1864): toţi bărbaţii între 20-50 de ani mobilizaţi în caz de război o înfiinţarea Universităţilor din Iaşi (1860) şi Bucureşti (1864).- o 2 mai 1864 - lovitura de stat - Cuza - dizolvă Adunarea, pentru că a refuzat să adopte legea rurală o politica autoritară a lui Cuza a stârnit nemulţumiri; “monstruoasa coaliţie” l-a obligat pe Cuza să abdice îla 11 februarie 1866 Aducerea prinţului strain la 10 mai 1866 - Carol I ajunge la Bucureşti şi depune jurământul de credinţă la 1 iulie 1866 – adoptată prima constituţie a României 9 mai 1877 - în Parlamentul României - Mihail Kogălniceanu a citit Declaraţia de independenţă a României 10 mai 1877 - Carol I a proclamat Independenţa României la 14 martie 1881 – România devine regat în 1883 România aderă la Tripala Alianţă (Puterile Centrale) – formată din Germania, Austro-Ungaria și Italia Realizarea României Mari favorizată de victoriile Antatntei şi dispariţia Imperiului Rus şi a Imperiului Austro- Ungar la 27 martie 1918, Sfatul Ţării – hotărăşte unirea Basarabiei cu România la 28 noiembrie 1918, Congresul general al Bucovinei – hotărăşte unirea Bucovinei cu România la 1 decembrie 1918, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia- hotărăşte unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului și Sătmarului cu Regatul României.