Carpaţii Orientali

- cea mai întinsă unitate montană din România

A. Limite şi caracteristici generale
- limite: - în N. Ucraina
- în E. Podişul Moldovei şi Subcarp. Moldovei
- în S. Subcarpaţii de curbură şi Valea Prahovei
- în V. Depr. Colinară a Transilvaniei, Dealurile şi Câmpia de Vest
- caracteristici ale reliefului: - culmi paralele, orientate NV-SE (in nord şi centru) sau
,,curbate'’ (în sud);
- s-au format în orogeneza alpină iar pe latura vestică au fost afectaţi de erupţii vulcanice
- formaţi din trei fâşii paralele care reflectă alcătuirea geologică a substratului:
- în V. – munţi vulcanici – alcătuiţi din roci vulcanice
- în centru – munţi alcătuiţi din roci dure predominant (şisturi cristaline)
- în E şi S– munţi alcătuiţi din roci sedimentare cutate (fliş)
- fragmentati de depresiuni numeroase - depresiunea Braşovului (cea mai întinsă depresiune
intramontană) si Maramureşului, văi si trecatori;
- au altitudini mijlocii – înălţimi de peste 2000 m – în M-ţii Rodnei (vf. Pietrosu Rodnei 2303
m – cel mai înalt vf din Carpaţii Orientali) şi în M-ţii Căliman (vf. Pietrosu Călimanului –
2100m)
- înălţimile scad de la N la S şi de la V spre E
- forme variate de relief - vulcanic (cratere, conuri, platouri) – M-ţii Călimani,
Ghurghiului, Marghitei
- glaciar – M-ţii Rodnei
- relief specific datorat rocilor – M-ţii Ceahlău, Ciucaş
- sunt intens populaţi (indeosebi pe vai si deprsiuni)
B. Subdiviziunile transversale ale Carpaţilor Orientali
- se impart în trei grupe (subdiviziuni):- în N - grupa nordică (Carp. Maram. şi ai Bucovinei)
-în centru-grupa centrala (Carp Moldo-Transilvani)
- în S - grupa sudică (Carpatii Curburii)