Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Închisoarea - Categorie de Pedeapsa Penală
Închisoarea - Categorie de Pedeapsa Penală
Închisoarea - Categorie de Pedeapsa Penală
REFERAT Disciplina:
Tema:
“Închisoarea - categorie de pedeapsa penală “
Student:
Coordonator:
2020
Cuprins:
Pedeapsa penală....................................................................................................................................3
Sancțiunile comunitare.......................................................................................................................10
Concluzie............................................................................................................................................11
2
Pedeapsa penală
Se aplică persoanelor care au săvârşit infracțiuni numai în baza unei sentințe pronunțate de
către o instanță judecătorească în cadrul unui proces penal. Adoptarea hotărârii privind aplicarea
pedepsei penale este un proces complex şi depinde de soluționarea prealabilă de către instanța de
judecată a chestiunilor de fapt şi de drept.
În conținutul prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 1)-9) CPP, legiuitorul a instituit o programă
pe care trebuie să o realizeze instanța de judecată la soluționarea chestiunii privind aplicarea
pedepsei penale
La soluționarea chestiunilor prevăzute în art. 385 alin. (1) pct. 1)-4) CPP, instanța de
judecată trebuie să răspundă la întrebările:
3) dacă fapta întruneşte elementele infracțiunii şi de care lege penală anume este prevăzută
ea;
• persoana este supusă răspunderii penale şi pedepsei penale numai pentru fapte săvârşite cu
vinovăție (art. 6, art. 17-19, art. 51 alin. (2) CP);
• componența de infracțiune definită în art. 52 alin. (1) CP reprezintă baza juridică pentru
calificarea infracțiunilor potrivit unui articol concret din CP (art. 52 alin. (2) CP);
Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale şi soluționând chestiunile prevăzute de art.
385 alin. (1) pct. 1)-4) CPP, de jure şi de facto, instanța de judecată constată dacă s-au confirmat sau
nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat răspunderii penale şi decide
asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului de săvârşirea infracțiunii pentru care el a fost pus
sub învinuire.
Chestiunile indicate în art. 385 alin. (1) pct. 5)-9) CPP se referă la soluționarea de către
instanța de judecată a problemei privind aplicarea pedepsei inculpatului pentru infracțiunea
săvârşită de el.
4
Aparitia si evoluția sancțiunilor penale alternative la pedeapsa închisorii
Aparitia si evolutia sanctiunilor penale alternative la pedeapsa inchisorii sunt legate organic
de aparitia si evolutia sistemului probatiunii si a serviciilor de probatiune, deoarece, oricare ar fi
sanctiunile penale alternative la pedeapsa inchisorii, acestea nu pot functiona si nu-si pot atinge
scopul decat sub supravegherea, asistenta si controlul personalului specializat din cadrul serviciilor
de probatiune.
Teza este o monografie care abordeaza o tema care nu a mai fost tratata in literatura noastra
de specialitate si care si-a propus sa contribuie la elaborarea legislatiei penale din tara noastra.
Raportat la lucrarile stiintifice consultate, publicate in Europa si SUA, teza abordeaza intr-o
perspectiva noua, unitara, atat sanctiunile penale alternative la pedeapsa inchisorii cat si serviciile de
probatiune, argumentata de legatura organica dintre acestea.
5
penale alternative la pedeapsa inchisorii, prezentand caracteristicile acestora si am analizat regulile
din Recomandarea R(92)16 a Comitetului de Ministrii al Consiliului Europei referitoare la
Regulamentul European privind sanctiunile si masurile comunitare.
Dintr-o perspectiva noua, conturata in urma cercetarii efectuate, am combatut teoriile care au
sustinut ca aplicarea combinata a sanctiunilor penale alternative contravine flagrant principiului „ne
bis in idem”, sustinand ca este posibila o asociere a sanctiunilor privative de libertate, acest aspect
fiind un exercitiu de vointa politica a legislativului.
In sprijinul tezei invoc Regulile de la Tokyo, Reguli si Standarde Minime ale natiunilor unite
cu privire la masurile neprivative de libertate adoptate de catre al VIII -lea Congres al Natiunilor
Unite, care a reprezentat cadrul normativ juridic international al reglementarii sanctiunilor si
masurilor neprivative de libertate, precum si Recomandarea R92(16) a Comitetului de Ministrii a
statelor membre ale Consiliului Europei, care constituie Regulamentul European privind sanctiunile
si masurile comunitare.
6
moartea si desfiintarea torturii, pledand pentru certitudinea, personalizarea, imblanzirea, egalitatea si
proportionalitatea pedepselor, precum si criticile aduse scolii clasice a dreptului penal de Cezare
Lambroso, Erico Ferri si Raffaele Garofalo, care au sustinut introducerea substituentilor penali
(condamnarea conditionata sau suspendarea executarii sentintei), reusind sa impuna noi tipuri de
sanctiuni.
O alta faza analizata este cea a aparitiei probatiunii in sistemul anglo-saxon, prin actiunea
unui cizmar filantrop din Boston, Jhon Augustus, care in perioada 1841-1859 a fost garantul bunei
conduite a 1800 de delincventi, mai ales vagabonzi si betivi, si suspendarea franco-belgiana a
executarii pedepsei.
Sub influenta noilor curente criminologice si juridico-penale, in special sub teoria apararii
sociale, a fost perfectionat procesul de individualizare a pedepsei, iar incepand cu 1980-1990 in SUA
si-au facut aparitia pedepsele intermediare, dintre care pot fi evidentiate supravegherea intensiva,
arestul la domiciliu, serviciul in folosul comunitatii, detentia pe timp de noapte sau zi.
O sectiune distincta este critica regimurilor de detentie, examinand fenomenele umane din
penitenciare si starea penitenciarelor, concluzionand ca eliminarea omului din societate impune
costuri mari, (de ex. în România în 2005 o luna de detentie costand peste 10 milioane ROL), precum
si traume greu de remediat.
7
temei savarsirea unei infractiuni, functioneaza ca mijloc de restabilire a ordinii de drept incalcate,
sunt prevazute de legea penala si reprezinta o alternativa la detentia in penitenciar ( p.65).
Sub ambele sale forme, probatiunea apare ca o pedeapsa de sine statatoare, prin care se
urmareste controlul asupra fenomenului infractional, reabilitarea infractorilor si reintegrarea lor in
comunitate. Sub diferite forme sau variante, probatiunea este astazi una dintre cele mai raspandite si
mai utile sanctiuni penale alternative la pedeapsa inchisorii, iar extinderea ei in toate sistemele de
drept penal, in special dupa 1980 a generat, cum era de asteptat, variatii semnificative, atat la
8
nivelul reglementarilor juridice, cat si al practicii efective a reintegrarii si supravegherii comunitare,
ca urmare in special a conditiilor socio-culturale si politico-juridice diferite, la nivelul carora s-a
implementat aceasta sanctiune comunitara. In ciuda acestor diferentieri, probatiunea pastreaza cel
putin doua trasaturi care tradeaza originea ei comunitara: a) probatiunea ca activitate constructiva
de reintegrare a infractorului in comunitate si b) probatiunea ca atitudine de iertare simbolica din
partea comunitatii. In esenta, probatiune oriunde ar functiona, este considerata ca fiind, in acelasi
timp, o forma de interventie si de sprijin, avand originea in common low, si o modalitate de
protejare a drepturilor si libertatilor civile ale infractorilor (p.78). Pentru mai buna cunoastere si
intelegere a existentei probatiunii, in teza sunt examinate, in continuare, perspectiva istorica si
conditiile de acordare a probatiunii in Marea Britanie si in S.U.A.
Aceeași concluzie este desprinsa si din analiza documentelor O.N.U. si ale altor organisme
internationale cu privire la sanctiunile penale alternative la pedeapsa inchisorii si cu privire la
masurile comunitare.
Sancțiunile comunitare
10
Dupa o privire de ansamblu asupra Regulamentului, se face o prezentare a celor 90 de reguli
pe care acesta le contine si care se refera la cadrul juridic al sanctiunilor si masurilor comunitare, la
garantiile judiciare si la caile de atac, la respectarea drepturilor omului si a liberalitatilor
fundamentale, la cooperarea si consimtamantul infractorului in implementarea sanctiunilor si
masurile comunitare, la implicarea si participarea comunitatii, la conditiile de executare a
sanctiunilor si a masurilor si altele. Fiecare regula este insotita de un comentariu in care se explica
esenta acesteia si problemele pe care le ridica. Pe langa acestea, se fac referiri la continutul
Recomandarii nr. 22 din 2000 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei privind
imbunatatirea implementarii regulilor europene ale sanctiunilor si masurilor comunitare.
S-a reliefat ca intr-o perioada in care asistam in Europa la libera circulatie a bunurilor si
persoanelor se impune mai mult ca oricand folosirea unor reguli juridice omogene, iar executarea
sanctiunilor si masurilor comunitare trebuie sa contribuie la consolidarea cooperarii internationale
din sfera penalului.
11
Concluzie
Avantajele de natura economica si sociala ale sanctiunilor penale alternative explica in mare
masura necesitatea aplicarii lor, concomitent cu diversificarea acestor sanctiuni pentru a raspunde
mai eficient individualizarii in functie de persoana infractorului, precum si necesitatii apararii
societatii.
Din evolutia sanctiunilor penale alternative din ultimul secol rezulta ca acestea au debutat ca
masuri comunitare, iar ulterior au devenit sanctiuni penale autonome si independente. Remarcam
faptul ca pentru a le afirma ca adevarate sanctiuni penale si pentru a le da o mai mare eficienta
legislatiile existente in Europa si in SUA au permis combinarea acestor sanctiuni, derogandu-se de
la principiul “non bis in idem”. De asemenea sanctiunile penale alternative la pedeapsa inchisorii
permit imbinarea mentinerii infractorului in comunitate cu plasarea temporala a acestuia in detentie,
urmarindu-se ca acesta sa desfasoare o activitate sociala utila si sa existe o represiune din partea
societatii pentru fapta penala comisa. Mentionam ca aceste sanctiuni care combina mentinerea
infractorului in comunitate cu executarea partiala a pedepsei in detentie, nu se confunda cu
regimurile de detentie deschise care au ca scop readaptarea persoanei condamnate la integrarea in
societate, ele fiind sanctiuni penale autonome aplicate de instanta in procesul individualizarii
pedepsei si nu ulterior in procesul individualizarii executionale.
12
facultatilor de psihologie, sociologie, drept sau asistenta sociala, de masterate in domeniile enuntate
anterior, si supusi, ulterior, unor forme de pregatire specifica.
Referitor la sanctiunile penale alternative existente in dreptul penal roman, acestea sunt
limitate la amenda, suspendarea conditionata a executarii pedepsei si suspendarea conditionata a
executarii pedepsei sub supraveghere, iar in noul cod penal au fost introduse ca sanctiuni penale
alternative munca in folosul comunitatii, suspendarea conditionata a executarii pedepsei sub
supraveghere cu obligatia condamnatului de a efectua o munca in folosul comunitatii.
13
Bibliografie:
Tipa, I. (2008). Similitudini şi delimitări ale liberării de pedeapsa penală datorită schimbării
situaţiei cu alte instituţii penale similare. Studia Universitatis (Seria Ştiinţe Sociale), 14(4),
171-174
Martin, D., & Carapunarlî, A. (2007). Unele probleme privind aplicarea şi executarea
pedepsei penale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii. Studia
Universitatis (Seria Ştiinţe Sociale), (3), 161-166.
Codul penal al Republicii Moldova, Legea nr.985-XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. - 2002. - Nr.128-129/1012.
Cuşnir V., Zosim A. Principalele alternative ale detenţiei penitenciare în dreptul penal
contemporan: Studiu monografic. - Chişinău: Totex-Lux, 2007, p.107.
United Nations Secretariat: „Alternatives to Imprisonment” International // Review of
Criminal Policy. - 1980. - No36. - P.9.
14