Tema 4.

Evaluarea proiectelor investiționale

• Subiecte la curs
1.Definirea şi clasificarea investiţiilor la nivelul agenţilor economici
2.Criterii de evaluare a proiectelor investiţionale
3.Surse de finanţare a proiectelor investiţionale

• Subiecte la seminar
– Rolul şi clasificarea investiţiilor
– Elementele definitorii ale conceptului de investiţii
– Criterii de evaluare a proiectelor de investiţii: VAN, RIR, termenul
de recuperare, rentabilităţii
– Factorii principali ce determină adoptarea deciziei de investire a
întreprinderi
– Surse de finanţare a investiţiilor
 Investițiile întreprinderii reprezintă:

cheltuieli ce se efectuează pentru obţinerea de active fixe,

adică pentru construirea, reconstruirea, lărgirea,
modernizarea şi achiziţionarea de active fizice de natura
maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, clădirilor, mijloacelor de
transport şi a altor instrumente de muncă.
Din punct de vedere conceptual sau conturat trei dimensiuni a
investiției: contabilă(achiziționarea/crearea de bunuri
economice destinate a rămâne constante și sub aceeași formă
, economică (obținerea de efecte economice în viitor),
financiară ( generarea fluxurilor viitoare).
 Decizia de investire

este o decizie strategică şi este parte integrantă a politicii

generale a întreprinderii, care conduce la o imobilizare de
capital făcută în prezent, în speranţa unei rentabilităţi viitoare
şi care urmează să se realizeze pe mai multe exerciţii
financiare în condiţii de risc.
 Rolul investițiilor la întreprindere:

• Prin investiţii se asigură sporirea capitalului fix,

creşterea randamentului tehnic şi economic al
mijloacelor fixe, crearea de noi locuri de muncă.
• Investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii
economice, al promovării factorilor intensivi,
calitativi şi de eficienţă.
• Investiţiile asigură promovarea progresului tehnic.
Rolul principal al investiţiilor în cadrul întreprinderii
constă în asigurarea reproducţiei simple şi lărgite a
fondurilor fixe.
 Elementele financiare ale investiției:

• 1. Cheltuielile pentru investiţii cuprind costuri de achiziţie a echipamentului, terenurilor,alte

costuri referitoare la investiţie (transport, instalaţii, personal suplimentar etc.), necesarul
suplimentar de capital de lucru şi costuri de oportunitate.
• 2. Durata de viaţă a investiţiei poate avea următoarele exprimări: durata de viaţă tehnică,
determinată de caracteristicile tehnico-funcţionale specifice fiecărui bun de investiţie; durata
contabilă (fiscală) stabilită pentru perioada de recuperare integrală a valorii iniţiale a
investiţiei pe calea amortizării; durata de viaţă economică (comercială) determinată de
durata în care investiţia îl interesează pe investitor prin efectele sale favorabile, şi durata
juridică a investiţiei, respectiv durata protecţiei juridice asupra dreptului de proprietate sau
de concesiune asupra unui anumit bun.Pentru evaluarea eficienţei se ţine seama de durata
de viaţă care interesează cel mai mult gestiunea financiară a firmei.
• 3. Profiturile suplimentare sau economiile (de materiale, manoperă) preconizate a se obţine
prin exploatarea investiţiei sunt fluxuri de numerar marginale determinate de punerea în
funcţiune a obiectivului de investiţii.
• 4. Valoarea reziduală – exprimă valoarea posibilă de realizat după încheierea duratei de viaţă
a investiţiei.
• 5. Riscul investiției – riscul de nerecuperare a capitalului investit
Investițiile se clasifică din punct de vedere al :

Formei
(materiale,
financiare)

Naturii activității
Locului ( inv. sectoarelor în care se
interne/externe) efectuează(productive/
neproductive)

Riscului ( inv. de:

înlocuire, Scopurilor
modernizare, urmărite(inv.
dezvoltare, tehnice, umane,
strategice) sociale,comerciale)
Rolul statului în politica investițională a întreprinderii

În vederea stimulării investitorilor interni statul promovează o

politică de intervenție prin diverse instrumente și tehnici
precum: politici monetare și de credit; politici fiscale; politici
de cheltuieli publice, luând în considerare două criterii-
sectorial și cel al finalității( pentru a menține potențialul
productiv existent decât să-l recupereze de după faliment)
Tehnicile de intervenție a statului în
politica investițională:
Subvenții-transfer nerambursabil din partea statului
întreprinderii în scopul menținerii capacităților de
producție

Subvenții rambursabile-se rambursează atunci când

proiectul finanțat este rentabil

Participațiile statului cu capital la o anumită

operațiune economică ( completarea fondurilor)

Garanția statului acordată băncilor ( pentru a apela

la credite)

Facilități fiscale
 Direcții de manifestare a politicii de intervenție a
statului:

Stimularea investițiilor productive

Încurajarea economiilor populației

Dezvoltarea pieței financiare

Stimularea activității de creditare a sferei

producției

Crearea noilor locuri de muncă

 Previziunea investițiilor presupune efectuarea unui
studiu de fezabilitate ținând cont de necesitatea,
oportunitatea și eficiența investiției

• Studiul de fezabilitate presupune cercetare aspectelor comerciale ,

tehnico-economice, fiscale și financiare( prin aplicarea anumitor metode
financiare) ale proiectului investițional
• Procesul prin care investițiile pe termen lung sunt analizate, evaluate,și
selectate din punct de vedere financiar se numește proces de alocare a
capitalului.
Alocarea capitalul într-un proiect investițional presupune luarea de decizii
investiționale ca rezultat al evaluării financiare a proiectelor.
Evaluarea proiectelor investiționale se face ținând cont
de așa criterii ca:

• Termenul de recuperare
• Metoda Valorii actualizate Nete
• Rata internă de rentabilitate
• Rata de rentabilitate contabilă
• Indicele de profitabilitate
• Criteriul riscului
 Termenul de recuperare

• Termenul de recuperare reprezintă numărul de ani acceptat

(şi aşteptat) de întreprindere pentru recuperarea investiţiei
iniţiale. Recuperarea are loc atunci când fluxul cumulat de
numerar net intrat în întreprindere minus investiţia iniţială
este egală cu zero. Perioada de recuperare este timpul t astfel
încât:

 CFt - Io = 0 ; Rent.=  CFt / I o

 Valoarea actualizată netă (VAN)

• VAN exprimă surplusul de valoare(profitul) care revine

investitorului la sfârșitul duratei de viață a investiției
• Calculul VAN se efectuează conform formulei:
CF1 CF2 CFn VRn
VAN = ____ + ____ +.. ..+ ___ + ___ - Io ;
1+r (1+r)2 (1+r)t (1+r)n

unde : I0 – cheltuieli iniţiale

CF – cash-flow-urile anuale ( = Profit + amortizare)
VR – valoarea reziduală
r – rata de actualizare
n – numărul de ani de funcţionare a investiţiei.
 Rata internă de rentabilitate

este rata de actualizare pentru care se obține VAN = 0.

CF1 CF2 CFn VRn
____ + ____ +.. ..+ ___ + ___ - Io = 0
1+r (1+r)2 (1+r)t (1+r)n
Indică rata dobânzii pentru care suma fluxurilor de numerar pozitive actualizate devine
egală cu valoarea investiției inițiale. RIR = r
RIR = Rmin+( Rmax- Rmin) x VANmax
VANmax+│VANmin│
 Indicele de profitabilitate

Exprimă rentabilitatea relativă pe durata de viață a proiectului

IP=1+ VAN/Io
IP indică mărimea profitului actualizat ce revine la 1 leu capital
investit de către investitor
 Criteriul riscului

Riscul este generat de nesiguranța încasării veniturilor

viitoare așteptate de investitor, de aceea se aplică
formula speranței matematice
Măsurarea riscului poate fi efectuată prin deviația
standard.
 Surse de finanțare a investițiilor

Surse proprii
• Fondul de investiții,fondul de amortizare, sume din vînzarea
ATL,aporturi noi de capital, sume din înlesniri fiscale,

Surse împrumutate
• Credite bancare pe termen lung, creditul obligatar, leasingul,
creșterea capitalului propriu prin atragerea de noi acționari