FACTORII MORAL - RELIGIOŞI ŞI PSIHOSOCIALI IMPLICAŢI ÎN

FENOMENUL DE VICII SOCIALE ÎN RM

Mariana ZUBENSCHI, ULIM.

Summary:
The article presents a way to inform about some major aspects that tuch the social develop of
moldavian society. The social flaws have an impact of social degradation. The recent statistical
dates inform us about a correlation betwin social flaws and moral facts, religious and socio-
cultural facts. In present article was developed some opinion why this theme are so impportant
in novadays, in Republic of Moldova.

Populaţia noastră şi-a menţinut, la nivel de cutume şi creaţie populară, valorile strămoşeşti,
congenitale şi produse, însă anihilate de ocupaţia rusească, care a influenţat-o metodic să se
conformeze la valorile sociale şi politice sovietice, instalate prin dictat de către regimul de
ocupaţie. Vorbind la acest capitol, vom face referire la cele trei nivele existente, care se află în
coraport direct unele de altele: individ – familie – societate.
Denaturarea axiologică a societăţii s-a făcut prin:
 nimicirea factorului economic autohton, care, se ştie, totdeauna a constituit sursa
generatoare de acte culturale majore în sânul unui popor: foametea organizată din
1949, deportarea şi/sau nimicirea proprietarilor înstăriţi;
 decapitarea intelectualităţii din ţinut: deportarea sau nimicirea fizică a învăţătorilor
şi preoţilor;
 distrugerea sistemului naţional de învăţământ, interzicerea valorilor promovate de
acesta;
 distrugerea bisericii – ca institut social naţional românesc, şi a bisericilor - edificii
de cult creştin ortodox.;
 excluderea limbii române din sferele de importanţă vitală pentru funcţionarea unei
limbi naţionale – din învăţământ, cultură şi culte, din ştiinţă şi administraţie;
 implantarea prin dictat, prin fals şi uz de fals, prin izolare culturală şi socială, a
etnonimelor popor sovietic, popor moldovenesc şi a glotonimului limbă
moldovenească;
 substituirea tuturor instituţiilor naţionale de cultură şi cult, de învăţământ,
ştiinţifice, politice, sociale, administrative prin instituţii ruso-sovietice.
Aceste denaturări au afectat nociv toate minorităţile din ţinut, ca şi din URSS, suportând
consecinţele negative ale implanturilor sociale iresponsabile: cei de la periferiile imperiului au
realizat un nou tip de cultură, denumit cultură marginalizată sau subcultură, refractară culturilor
naţionale din teritoriu, dar şi de-esenţializată de cultura rusă autentică. Se constată astfel o
diminuare substanţială a identităţii tuturor indivizilor şi păturilor sociale care alcătuiesc populaţia
R. Moldova. Populaţiile copiilor aflaţi „în situaţii de risc”, creşte rapid. În special proporţia
copiilor abandonaţi. Calitatea genofondului populaţiei din Republica Moldova este în diminuare,
crescând indicele copiilor aflaţi în situaţii de risc social:
 copiii născuţi în condiţii familiale neclare. Cel mai mulţi copii abandonaţi se
datorează unor astfel de situaţii;
 copiii născuţi în familii a căror situaţie familială se înrăutăţeşte rapid;
 copiii handicapaţi. Lipsa mijloacelor de asistenţă specială, dificultăţile vieţii fac ca
unele familii cu copii handicapaţi să recurgă la instituţiile speciale, cu iluzia că
acestea vor avea grijă de ei.
 copiii care provin din familii nerealizate economic şi social sau din instituţii de
ocrotire, care au completat rândurile copiilor „străzii”.
 În acelaşi timp degradarea morală, spirituală şi socială a generaţiilor cu risc social, în
ultimele 3 decenii, a sporit şi proporţia tinerilor părinţi analfabeţi, studiile cărora s-au oprit la
nivelul ciclului primar de învăţământ. Părinţii multor copii din aceste familii citesc şi scriu cu
mari dificultăţi. Învăţământul gimnazial, îndeosebi cel liceal şi post liceal este mai degrabă o
excepţie pentru copiii familiilor din populaţia dată. Tânăra generaţie din aceste familii v-a
prezenta în viitorul apropiat un grad de analfabetism aproape triplu faţă de generaţia matură
actuală. (Cu părere de rău estimările statistice din Republica Moldova sunt foarte superficiale şi
nu denotă o realitate veridică în acest domeniu).
Există o mulţime de cauze, care explică ne participarea şcolară a copiilor din familiile cu
risc social:
 tendinţa familiilor cu risc social de a face faţă dificultăţilor tranziţiei în care şcoala
nu joacă nici un rol;
 abandonarea de către soţi a copiilor şi soţiilor într-o totală nesiguranţă economică şi
socială;
 ignorarea voită sau nevoită a îndatoririlor părinteşti impusă „de lupta pentru
existenţă” în condiţiile de înăsprire socio-economică;
 tendinţa de dezagregare socială a familiei cu risc social supusă stresurilor
economice şi sociale extrem de ridicate;
 gradul ridicat de sărăcie: lipsa îmbrăcămintei, încălţămintei adecvate, a rechizitelor
şcolare necesare, lipsa condiţiilor necesare de a învăţa acasă (locuinţe
supraaglomerate), subnutriţia cronică etc;
 neâmplicarea părinţilor în cunoaşterea preocupărilor şcolare ale propriilor copii;
 schimbarea frecventă a profilului şcolii;
 atitudinea indiferentă, chiar negativă a colegilor şi învăţătorilor faţă de categoriile
de copii cu risc social;
 modificările frecvente ale programelor şcolare;
 deontologia profesională a învăţătorilor de a asigura o participare şcolară normală a
categoriilor date de copii;
 superficialitatea în pregătirea şi activitatea şcolară a elevilor;
 suprapopularea claselor în detrimentul individualizării procesului de învăţământ şi
al cunoaşterii situaţiei şcolare şi sociale a fiecărui elev în parte;
 absenteismul şcolar şi lipsa de sprijin acasă pentru promovarea succesului şcolar;
 alienarea progresivă a copiilor faţă de şcoală, antagonizarea relaţiilor dintre copil-
şcoală-părinte.
În viziunea literaturii de specialitate, stimularea procesului de învăţare, în şcoala pentru
diversitate, presupune utilizarea unui sistem complex de modalităţi de acţiune socio-educaţional,
care să realizeze în contextul educaţiei generale metodologii interdisciplinare, centrate pe fiecare
copil în parte, astfel încât să se ţină cont de factorii socio-culturali, biologici, psihologici şi
pedagogici, care influenţează procesul educativ, între învăţare şi instruire, între învăţare-predare-
evaluare pe fondul structurii de acţiune a procesului de învăţământ.
După opinia noastră, caracterul relaţional în societate incită valorificarea unui ansamblu de
relaţii comunicaţionale, dezvoltate la nivelul corelaţiei subiect-obiect (profesor-elev, şef-angajat,
părinte-copil), mijlocite prin intermediul disciplinelor de cunoaştere (prevăzute în cadrul planului
de specializare, perfecţionare, învăţământ), organizate taxonomic prin sarcini sociodidactice
progresive (realizabile de la simplu la complex, de la neesenţial la esenţial, de la intruitiv la
abstract etc). Procesul dezvoltării sociale trebuie să-i asigure fiecărui subiect o reuşită socială
maximă, în dependenţă de posibilităţi, capacităţi, interese, ţinându-se cont de aria problemelor
cu care se confruntă acesta, sub acţiunea factorilor care îi influenţează reuşita socială (tabela 1).
Toate acestea vor permite copiilor şi tinerilor să trăiască diferenţele dintre persoane ca ceva
natural, mediind dezvoltarea atitudinilor de solidaritate şi de apărare a drepturilor umane în cadru
aceluaşi grup social (clasă, şcoală, comunitate etc). Astfel, prin aceste strategii bazate pe
 Factorii sociali /
cooperare, profesorul poate favoriza unele procese culturali:de interacţiune socială în clasele eterogene
ale şcolii pentru diversitate, diferenţele dintre elevi putând fi percepute de către profesori, colegi
1. Statul:
şi părinţi, ca fiind normale şi nu neobişnuite” (A. Gherguţ,2.2001).
Familia:
Educaţia morală este o componentă a educaţiei prin care se realizează formarea şi
dezvoltarea conştiinţei şi a conduitei morale, 4. Şcoala:formarea 7. profilului moral al personalităţii,
Mediul informaţional
elaborarea comportamentului social-moral.
nonformal
Formarea morală şi religioasă a personalităţii trebuie privită din punct de vedere a unităţii
dintre conştiinţă şi conduita individului înPolitică
societate.
Tabela 1: Factorii Afectivitate
calitativi care determină– reuşita socială
Comunicare Politici
Management
Bussines

Management
Bunăstare - Condiţii
Condiţii
Afectivitate Mas-
media
Drepturi Poziţii,
5. Factorii pedagogici
3. Interese, Relaţii
Factorii Profesionalism (la nivel de cadru didactic):
biologici: Măiestrie Prieteni
(afectivitate, interese)
Starea Bunăstare Psihosociali Profesionali
Rezistenţa Educaţie – nivel - calitateCaracteriali
generală Climatpersonalitate-structură
socio- Intelegenţă,
subiectului educaţional Activism
Stradă
6. Factorii
a sănătăţii (timp, ocupaţii) conştienciozitate Competenţă,
Autoorganizare
la oboseală
psihologici: voinţă, perseverenţă Creativitate,
Intelectuali SUBIECT Autopromovare
Afectiv- afectivitate, atitudine, Management
(gândire, Autoreglare
motivaţionali receptivitate,
motive, Profesionalism Sociabilitate
sentimente
intilegenţă..) Imidj-comportamental Disponibilitate
interese...
Caracteriali
(de orientare şi
Orice autoreglare)
moralitate constă într-un sistem de reguli, iar esenţa moralităţii constă în a respecta o
serie de norme (de la gr. nomos - lege sau regulă). Raportul faţă de normă poate lua mai multe
chipuri enunţate în termeni ca anomie (fără lege, în afara legii), eteronomie (legea impusă de alţii),
socionomie (legea derivând din societate), autonomie (legea impusă din sine). Etcronomia este o
moralitate externă. Finalitatea ei este libertatea, moralitatea ca responsabilitate individuală.
Socionomia apare când judecăţile simt formate şi modelate prin relaţionarea cu alţii, la nivel social.
In general, moralitatea are nevoie de o serie de precondiţii:
 sentimentul identităţii proprii şi al conştiinţei de sine („cine sunt eu? ");
 acceptarea de sine („Ce îmi place cu adevărat ? ");
 conştiinţa unor modele morale („Cum trebuie ( să mă comport?");
 acţiunea unei conştiinţe mature („Care este cel mai bun lucru pentru mine?");
 (valorizarea conduitelor şi succesului („Cum am acţionat'.'").
 în procesul formării valorilor morale, de pildă, se va respecta o anumită gradaţie, cerută
de particularităţile de vârstă.
Politica socio-educativă se axează pe următoarele obiective generale:
 Dezvoltarea personalităţii a aptitudinilor şi a capacităţilor sale mintale şi fizice, la
nivelul potenţialului maxim;
  Cultivarea respectului pentru drepturile şi libertăţile omului, indiferent de
apartenenţa lui etnică, de provenienţa socială şi atitudinea faţă de religie, a
respectării principiilor consemnate în Carta Naţiunilor unnite;
 Educarea stimei faţă de părinţi, faţă de identitatea limba şi valorile culturale
naţionale ale ţării în care trăieşte, ale ţării din care poate fi originar şi ale
civilizaţiilor diferite de a sa;
 Pregătirea individuală pentru a-şi asuma responsabilităţile vieţii într-o societate
liberă, în spiritul înţelegerii, păcii, toleranţei, egalităţii între sexe şi prieteniei între
toate popoarele şi grupurile etnice, naţionale şi religioasei;
 Implantarea responsabilităţii şi respectului faţă de mediul ambiant;
 Cultivarea sentimentului necesităţii de a munci pentru binele propriu şi al societăţii,
al stimei faţă de cei care produc bunuri materiale şi spirituale;
 Asigurarea unei pregătiri fizice multilaterale- cu caracter profesional aplicativ
pentru tineretul studios, formarea convingerii necesităţii de practicare a culturii
fizice şi sportului pe parcursul întregii vieţi.
Realizarea obiectivului major al societăţii îi revine în formarea personalităţii multilateral
dezvoltate, utile societăţii şi va porni de la formarea conştiinţei morale şi a convingerii morale,
formarea de deprinderilor de conduită corespunzătoare, educaţia sentimentelor, formarea
trăsăturilor de voinţă şi caracter prin:
 educaţia spiritului de disciplină;
 educaţia dragostei pentru activitate, a atitudinii corespunzătoare faţă de muncă;
 educaţia deprinderilor de conduită civilizată;
 educaţia simţului de dreptate şi sinceritate;
 educaţia cinstei, curajului, voinţei;
 educaţia în spiritul colegialităţii;
 educaţia sentimentelor patriotice.
În realizarea acestor sarcini accentul principal se pune pe gradul lor de logică, ţinând cont
de particularităţile individuale şi de vârstă ale oamenilor.
Pentru formarea trăsăturilor morale se va parcurge următoarea cale:
 explicarea noţiunilor pe baza unor exemple concrete, la nivelul de înţelegere (chiar
demonstraţii concrete şi cât mai multe exemplificări);
 efectuarea de exerciţii pentru formarea de deprinderi;
 întărirea şi consolidarea deprinderilor de formare sub supravegherea şi îndrumarea
continuă;
 formarea de convingeri şi sentimente morale;
 formarea de trăsături de voinţă şi caracter.
 Formarea conştiinţei morale include două componente: cognitivă şi afectivă.
Dimensiunea cognitivă a conştiinţei care se referă la informarea persoanelor cu conţinutul
şi cerinţele valorilor, normelor şi regulilor morale, care se concretizează în:
 formarea reprezentărilor morale reflectate pe baza unui complex de situaţii şi fapte
morale concrete pe care copilul le trăieşte în familie, microgrupuri colective, şcoală;
 însuşirea noţiunilor morale prin manifestări morale comportamentale pe care o
normă sau regulă morală le cuprinde, exprimându-le apoi în judecăţi morale
apreciative de generalizare şi abstractizare.
 formarea convingerilor morale însoţite de trăiri afective (emoţii, sentimente etc)
prin fuziunea altruistă a efortului volitiv intern în depăşirea obstacolele interne ale
dorinţelor şi intereselor proprii pentru a răspunde nevoilor sociale.
Formarea judecăţilor morale, descurcarea independentă a elevului în variate situaţii şi fapte
morale prin aplicarea normelor morale însuşite pentru luarea unei atitudini morale.
 Dimensiunea formării conduitei morale se realizează în valori de răspunsuri ale
deprinderilor şi obişnuinţelor morale la situaţii concrete. Formarea deprinderilor de comportare
în acord cu normele morale este partea cea mai importantă a educaţiei morale.
Educaţia morală depinde de un set de metode şi procedee de formare a trăsăturilor morale
ale personalităţii.
Marea majoritate a populaţiei (peste 3/4) continuă să fie nemulţumită de activitatea
conducerii ţării în domeniile principale ale vieţii sociale: locuri de
muncă(82%),salarii (81%), nivel de trai (80%), agricultură (76%). Majoritatea populaţiei nu
este mulţumită de calitatea guvernării nici în domeniul industriei (76%),combaterii
corupţiei (73%),  asistenţei medicale (68%), pensiilor (64%). Menţionând factorii moral-
spirituali şi psihosociali urmează să ne axăm pe viciile sociale cu care se confruntă societatatea
noastră. Astfel vom menţiona că în dependenţă de gravitatea lor până la cele mai legere sunt
următoarele vicii: narcomania, alcoolismul, prostituarea, criminalitatea, abuzul, lipsa de
responsabilitate, consmul de droguri legale, corupţia. Indirect se implică cu precădere şi
fenomenele care stă la baza acestor vicii sociale: sărăcia.
Una dintre cele mai ingrijorătoare şi sensibil fenomen social cu care se confruntă societatea
noastră o constituie persoanele dependente de alcool şi stupefiante. Acest lucru necesită o mare
atenţie pentru asistenţa socială intrucât aceste persoane beneficiază de asistenţă socială şi
calitatea acestei asistenţe în mare măsură depinde de atâmarea societăţii în ansamblu către aceste
persoane. Numai cu suportul întregii societăţi mijloace poate fi ameliorată situaţia. Narcomania
este o deprindere, pasiune bolnăvicioasă bine pronunţată, pentru unele toxice care acţionează
asupra sistemului nervos central, provocând grave tulburări psihice şi fizice. Se manifestă prin
necesitatea organică de a consuma noi cantităţi de narcotice şi tendinţa de a le obţine cu orice
preţ. Definiţia narcomaniei elaborată de Organizaţia Intemaţională de Ocrotire a Sănătăţii
(O.ŞI.O.S), sună în felul următor: “Narcomania este o stare de intoxicaţie periodică sau cronică,
nocivă pentru om şi societate, provocată de consumul repetat al narcoticului (natural sau
artificial) “. Această maladie se caracterizează prin dorinţa irezistibilă sau necesitatea de a
consuma narcoticul şi de-al obţine cu orice preţ, tendinţă de a spori dozele de consumare,
dependenţa individului de influenţa narcoticului.
În literatura juridică şi medicală pot fi intâlnite opinii destul de opoziţionale şi contrapuse
ale noţiunii de “narcomanie “, ce determină anumite greutăţi în practica şi confuzie în teorie.
Insuşi specificul obiectului de studiu presupune în calitate de condiţie nemijlocită - operarea cu
noţiuni concrete.
Alcoolismul afectează zeci de mii de familii în Republica Moldova. Potrivit medicului şef
al Secţiei narcologice a Spitalului de psihiatrie din Chişinău, Anatol Marandici, în 2008 au fost
spitalizaţi cu 800 de persoane mai mult decît în anul precedent. Familiile care s-au destrămat,
deseori, nu mai au şanse la reintregire, iar 27 % din cei care beau suferă de psihoze alcoolice,
potrivit medicilor.
Spre finele anului 2008, numărul estimat al persoanelor dependente de alcool şi droguri în
toată lumea a atins randamentul de o pătrime din populaţia globului. Potrivit datelor oferite de
medicul-şef adjunct al IMSP „Dispensarul Republican de Narcologie”, dl Mihai Oprea, în
Republica Moldova sunt inregistrate aproximativ 48 000 persoane afectate de alcoolism cronic,
dintre care 8153 numai în mun. Chişinău. Ponderea femeilor din numărul total de persoane
inregistrate cu alcoolism cronic constituie aproximativ 15-16 %.
Prevalenţa morbidităţii prin alcoolism cronic (cazuri atestate într-un anumit moment)
constituia, anul trecut, 1276,1 cazuri la 100 000 de locuitori şi 1292,0 în 2005. Prevalenţa
psihozelor alcoolice constituie 25,6 de cazuri la 100 000 de locuitori, în 2006, şi 19,5 de cazuri,
în 2005.
Incidenţa de alcoolism cronic (cazurile noi de îmbolnăvire) a constituit în 2008 tocmai
112,8 cazuri la 100 000 de locuitori, faţă de doar 89,5 de cazuri inregistrate în 2007. Incidenţa
prin psihoze alcoolice a constituit anul trecut 19,6 cazuri şi 14,1 – în 2008.
 Republica Moldova este printre cele mai sărace ţări din Europa, dar populaţia să
beneficiază de 65 de sărbatori marcate în calendar ca fiind oficiale, profesionale şi religioase,
alături de cele bisericeşti specifice localităţilor. Presa şi analiştii moldoveni denotă că o astfel de
situaţie prejudiciază economia şi aşa slabă, în timp ce statisticile arată că în zilele de sărbătoare
cetăţenii consumă de şase ori mai mult alcool decît în zilele obişnuite. În condiţiile în care
numărul alcoolicilor practic s-a dublat în ultimii doi ani în Republica Moldova, semnalul de
alarmă tras de societatea civilă este demn de luat în seamă. Alcoolismul s-a dezvoltat însa pe
fonul sărăciei, fiecare al doilea locuitor suferind în prezent din cauza paupertăţii. Şomerii
formează cel mai mare grup de săraci consumatori de alcool. În zonele rurale doi din zece copii
sub vîrsta de zece cunosc ce reprezintă alcoolul şi drogurile pe experienţa proprie, părinţii cărora
nici nu cunosc cu ce se confruntă copii lor. Din cauza neglijenţei familiei şi al imaginii celor
dependenţi de alcool şi stupefiante, persoanele grav afectate refuză intrnarea, numarul bolnavilor
care au decedat la domiciliu crescind cu 15 la suta faţă de anul 2007.
În legătură cu legea nr. 713, din 14.03.2002, articolul 208, care stabileşte politica statului
privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumul ilicit de droguri şi alte
substanţe psihotrope, statul se obligă să: reducă şi eradicideze aceste consumuri, educarea
populaţiei în spiritul abstinenţei şi al unui mod de viaţă sănătos, precum şi inlăturarea
consecinţelor dependenţei de alcool şi stupefiante fizice şi sau psihice faţă de acestea. În
conformitate cu Legea şi Planul de măsuri privind implementarea Legii menţionate Ministerul
Sănătăţii al Republicii Moldova a elaborat şi a aprobat o serie de ordine, regulamente şi acte
instructiv-metodice.
Republica Moldova beneficiază de granturile Fondului Global de combatere a consumului
de alcool şi stupefiante, Tuberculozei şi Malariei şi Băncii Mondiale, care permit de a efectua
măsuri educaţionale, profilactice, de acordare a asistenţei medicale şi sociale, tratament şi
ingrijire persoanelor dependente. Pentru anii 2008-2012 Republica Moldova va beneficia de
finanţare în valoare de 15,94 mil. dolari SUA din partea Fondului Global pentru runda a VI.
În conformitate cu ordinul Ministerului Sănătăţii, în republică au fost amenajate şi deschise
cabinete de consiliere şi testare, ce va permite creşterea calităţii informării şi asistenţei. A sporit
accesul populaţiei la consiliere şi tratament.
Monitorizarea eficacităţii tratamentului se face în baza investigaţiilor lunare. Cazurile sunt
luate la evidenţa şi introduse în baza de date a persoanelor cu risc, deoarece consumarea de
stupefiante invocă un risc de infectare a maladiilor sanguin transmisibile cum ar fi: Hepatita
virală şi HIV, cu acest scop în cadrul IMSP Dispensarului Narcologic Republican a fost renovată
secţia pentru consultanţă şi consiliere. Continuănd astfel supravegherea inclusiv în rândul
grupurilor cu risc sporit de infectare. În ţară este creat sistemul de monitorizare şi evaluare a
Programului care permite a efectuarea analizei permanente a situaţiei, a utilizarea surselor
financiare şi tehnice, corectarea unor măsuri şi activităţi în funcţie de tendinţele procesului
epidemic şi efectuarea măsurilor epidemiologice intervenţionale.
Se realizează proiecte profilactice în rândul: utilizatorilor de droguri, persoanelor care
practică sex comercial, minorităţilor sexuale, şoferilor de cursă lungă, grănicerilor, persoanelor
care trăiesc cu HIV/SIDA, migranţilor, ostaşilor, copiilor străzii. Departamentul instituţiilor
penitenciare în comun cu organizaţiile non-guvemamentale realizează strategii de reducere a
cazurilor în rândul condamnaţilor în 6 penitenciare. În sistemul penitenciar au foste efectuate
activităţi educaţionale şi profilactice în rândul deţinuţilor, efectivului cu implicarea voluntarilor
şi distribuirea materialelor informaţionale, programe de reducere, activităţi psihologice pentru
reintegrarea socială a persoanelor dependente.
Au fost petrecute seminare de lucru privind implementarea programului, instrucţiunilor,
efectuarea supravegherii, consilierii şi testării benevole şi confidenţiale pentru conducătorii
instituţiilor medico-sanitare publice, centrelor de medicină preventivă şi specialiştii în domeniu.
Prin constituirea Consiliul Naţional de Coordonare al programelor naţionale de profilaxie şi
control al acestor persoane, în componenţa căruia activează reprezentanţii organelor statale,
organizaţiilor intemaţionale, ONG în domeniu, inclusiv persoane dependente de alcool sau
droguri, se reuşeşte coordonarea şi fortificarea eforturilor depuse de către diferite instituţii şi
organizaţii din ţară pentru stoparea consumului, precum susţinerea şi asistenţa persoanelor
dependente. În realizarea activităţilor de prevenţie a consumului de alcool şi droguri cît şi a
infecţiilor cu transmitere sexuala (ITS) se conlucrează cu ONG-uri implicate (40 de ONG-uri) şi
organizaţiile intemaţionale (UNDP, UNAIDS, OMS, UNICEF, Fundaţia SIDA Est-Vest,
Fundaţia Soros-Moldova, etc.).
Dependenţa de alcool sau drog, cît şi ambele, nu este o problemă pur medicală, dar mai
degrabă socială şi pentru rezolvarea ei este importantă implicarea tuturor partenerilor din
societate: de la conducerea ţării până la fiecare cetăţean de rând. Aceasta impune diverse metode
de intervenţie.
Intervenţia mediului de origine care este ca factor social asupra mediului social insuşi.
Este vorba în acest caz de o colectivizare a cererii de ajutor, pomind de la ideea că alte persoane
trăiesc aceeaşi problemă şi vor trăi în continuare şi alţii, dacă nu se va elabora un plan de
intervenţie. Reţeaua socială refuză uneori să la în calcul şi să sprijine nevoile exprimate. Mediul
insăşi trebuie să descopere în interior resurse de rezolvare a problemelor şi de recâştigare a
independenţei de vicii persoanelor în cazul de faţă pe cât posibil sau de inlăturare a apariţiei
acestui fenomen social nedorit cît şi a toleranţei societăţii. Un tip de intervenţie pentru rezolvarea
problemei ar putea fi intervenţia structurală care conduce spre o perspectivă integrală de tipul
ecologiei umane în spiritul căreia pătura socială (toxicodependenţii) ai serviciilor de asistenţă
socială au o serie intreagă de factori cauzali de un context familial, afectiv, fizic, medical cât şi
economic iar o altă serie de această dată de actori sociali, condiţii de mediu şi context favorabile
unor terapii, vindecări, recuperări şi ameliorări dar în final unei reinserţii sociale şi unei reveniri
la statutul persoanei independente, egale în drepturi cu celelalte persoane.
Intervenţia de identificare şi organizare a resurselor materiale. În această perspectivă
trebuie să ne referim la ansamblul instituţiilor, asociaţiilor, resurselor inregistrate şi regrupate
pentru a oferi servicii în funcţie de problemele specifice cum ar fi:
 inserţia socială a persoanelor toxicodependente;
 accesul la un program didactic şi profesional;
 oferirea unui sprijin economic, emoţional şi medical dar şi a altor servicii de care
binevoiesc.
Intervenţia voluntariatului în munca socială este considerată o altă formă de ajutor mai
mult sau mai puţin organizată sau ataşată la o structură oficială, situându-se, putem spune, într-o
structură formală şi una informală. Este important ca intervenţia în ajutorul lor să parcurgă
experimental mai multe etape, cu o eficienţă semnificativ mai mare. Orice intervenţie este
centrată pe persoană problemă toxicodependentă, acţiunea acum vizează persoana sau clientul şi
familia să, urmată apoi tot de client şi familia să în comunitatea din care fac parte.
Profilaxia viciului a persoanelor care au un istoric familial de consum excesiv, trebuie să
evite pe cît posibil accesul la acest viciu, chiar şi ocazional. Această metodă este cea mai
eficientă în prevenirea apariţiei alcoolismului şi a complicaţiilor secundare acestuia. Multe
persoane consumă alcool pentru a atenua diferite simptome legate de unele afecţiuni, precum
depresia sau tulburarile anxios-depresive. În acest caz, este important să se efectueze um
tratament psihiatric corespunzator.
O tehnică specifică de intervenţie socială este de fapt şi grupul de sprijin alcătuit din o
echipă interdisciplinară de profesionişti asistenţi sociali, sociologi, psihologi, medici de
specialitate sau medici sociali, jurişti şi ecologi care se reunesc potrivit unui program de muncă
pentru a analiza cazurile specifice pe care le au în atenţie şi pentru a reflecta în comun asupra
muncii lor în perspectiva intervenţiei în reţea. Beneficiarii serviciilor sociale, sunt invitaţi a se
manifesta ca actori, capabili să-şi la în propriile mâini destinul sau cel puţin să-şi asume anumite
responsabilităţi în virtutea unor valori esenţiale mai vechi sau mai noi, aşa ca solidaritatea şi
intrajutorarea, cooperarea şi reciprocitatea, activismul şi valorizarea. Şeful de orchestră al acestui
grup de intervenţie, este în mod legitim actorul direct responsabil de reuşita activităţilor propuse
şi realizate în acelaşi timp persoană cea mai competentă din punct de vedere profesional adică:
asistentul social, intrucât e vorba de protecţie, ajutor sau asistenţă socială sau reprezentantul
instituţiei şi agenţiei sociale în grija căreia se află clientul.
Este foarte dificil pentru membrii unei familii unde există o persoană care are probleme
legate de un viciu social, în sensul că deseori aceste persoane devin violente, nu se mai implică
în viaţa de familie sau alte activităţi cotidiene.
Membrii familiei nu trenbuie să găsească vre-o scuză pentru comportamentul inadecvat al
persoanelor vicioase şi nu trebuie să evite să ceară ajutor medical corespunzător. Trebuie de
asemenea să incurajeze persoanele în cauză să apeleze la tratament de specialitate.
În multe cazuri, din diferite motive, persoanele care suferă de un viciu grav, nu primesc
sprijinul necesar din partea familiei, în acest caz ei trebuie să apeleze cu incredere la ajutorul
oferit de centrele specializate în tratament al cauzei vciului, prin:
 evaluarea impactului acestui fenomen social asupra societăţii;
 identificarea categoriilor de risc;
 analiza cadrului legislativ existent la etapa actuală;
 analiza serviciilor existente la etapa actuală în ţara noastră;
 identificarea serviciilor noi implementate;
 elaborarea sugestiilor şi recomandărilor privind perfecţionarea serviciilor sociale a
persoanelor toxicodependente.
Viciile grave cum ar fi fumatul sau alcoolismul, sunt manifestări generate la nivel
individual, al căror actori devin în special păturile vulnerabile. Riscul dependenţei la un individ,
rezultă întotdeauna din acţiunea conjugată a trei factori:
 particularităţile personale ale subiecţilor;
 natura mediului socio-cultural general si imediat;
 proprietăţile farmacologice ale substanţei in cauză, in corelaţie cu cantitatea
consumată, frecvenţa. utilizării si modul de utilizare (ingerare, inhalare, fumare,
injectare sub cutanată sau intravenoasă).
Astfel, calculele statistice estimează că în fiecare an aproximativ 18000 de elevi, care
absolvesc şcoala medie, nu-şi continuă studiile. Incidenţa alcoolismului cronic în anul 2007
constituia circa 113 cazuri la 100 mii locuitori, iar din 46.553 de alcoolici oficial inregistraţi – o
treime incă nu a atins vârsta de 30 de ani. Totodată 80% din narcomanii puşi la evidenţă (în
primul simestru al anului 2007 la evidenţa organelor de resort se aflau 9336 narcomani) – sunt
persoane cu vârsta de 30 de ani. Ponderea narcomanilor tineri de până la 18 ani se dublează la
fiecare doi ani. Persoanele afectate de narcomanie rămân potenţiali infractori: circa 40% din
consumatorii de droguri sunt cu antecedente penale. Starea alcoolică, ca factor criminogen, este
influenţată în mod direct de temperamentul psihotic sau nevrotic.
În această direcţie e necesar de evaluat rezultatele politicelor de combatere a viciilo sociale
prin organizarea instituţională:
1. Orientarea activă şi imediată spre eliminarea cauzelor care determină Persoana să
devină un potenţial consumator. Implicarea directă a autorităţilor locale prin:
 luarea unor măsuri de protecţie socială a familiilor vulnerabile;
 desfăşurarea unor activităţi de consolidare a rolului familiei, şcolii şi comunităţii în
socializarea tinerilor;
 minimalizarea problemelor cu care se confruntă tinerii prin susţinerea şi asigurarea
accesului la educaţie, informaţie şi diverse servicii bazate pe necesităţile reale,
valorile acceptate şi importante pentru tineri;
 sporirea şanselor de angajare a lor în câmpul muncii la locul de trai (de exemplu, în
mediul rural prin crearea de microintreprinderi de prelucrare a materiei prime
agricole nemijlocit în sate);
 facilitarea accesului tinerilor la diferite forme de proprietate (pământ, afaceri)
prîntr-un sistem de credite accesibile ce ar promova antreprenoriatul etc.
 2. Dezvoltarea unor servicii cu caracter colectiv care să vizeze reducerea posibilităţilor
prevenire inclusiv prin:
 implicarea cetăţenilor, consolidarea colaborării cu societatea civilă şi cu asociaţiile
de tineret;
 abordarea sistematică în securităţii în şcoli şi centre de divertisment pentru limitarea
răspândirii şi vânzării alcoolului şi drogurilor;
 sporirea numărului de agenţii de ordine, în special în regiunile, cartierile cu
potenţial delincvent ridicat;
 publicitatea unor măsuri de prevenţie şi a mesajelor privind riscurile consumului;
promovarea serviciilor şi modelelor de implicare a specialiştilor (în special a celor
ce cunosc provienenţa consumatorilor din familii dezorganizate, social-vulnerabile
şi a căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate) în activităţi utile;
implementarea programelor de asistenţă psihologică şi socială a familiilor şi
copiilor aflaţi în grupul de risc.
3. Reorientarea şi eficientizarea procesului de resocializare:
 dezvoltarea unui sistem instituţional de reabilitare şi reinserţie a consumatorilor ce
prezintă pericol social, structurile sistemului fiind dispersate pe zone teritoriale şi
aflânduse în relaţie directă cu instituţiile de sănătate publică;
 înfiinţarea unor servicii social-psihologice şi de asistenţă acordate în special
segmentului tânăr şi realizarea unui control post-executoriu;
 promovarea unor norme de conduită în comunitate, consolidarea şi implementarea
unor activităţi de comunicare care ar duce la schimbarea atitudinilor în privinţa
consumatorilor şi ar promova acceptarea iniţiativelor de prevenire şi reabilitare la
nivel comunitar. Orientarea spre administrarea unei echităţi restaurative prîntr-un
parteneriat interdisciplinar cu sectorul neguvemamental.
4. Cultivarea spiritului civic şi a percepţiei publice corecte a problematicii dependenţei
de alcool şi stupefiante generaţiei în creştere
Efectuarea periodică a investigaţiilor sociologice ale publicului, specific diferitor surse
mass-media, cu scopul delimitării necesităţilor şi intereselor informaţionale ale acestuia. Aceste
şi alte propuneri, vor contribui la relevarea resurselor care, fiind valorificate mai eficient, vor
favoriza prevenirea şi ameliorarea problematicii dependenţei viciu social în general în Republica
Moldova.
Dintre măsurile care vizează întreaga societate pot fi menţionate: elaborarea unor legi
destinate să reglementeze comercializarea de băuturi alcoolice cât şi controlul de vânzare a
stupefiantelor, tigărilor. Astfel, în trecut au fost elaborate norme care au interzis vânzarea
alcoolului nerafinat şi a altor băuturi alcoolice vătămătoare sănătăţii. Legi sanitare au
reglementat cantitatea maximă de alcool care poată fi conţinută de băuturile care existau în
circuitul comercial. O altă măsură menită să ducă la reducerea consumului de băuturi
alcoolice/drog/ţigări constă în avertizare a populaţiei, în special a tinerilor asupra consecinţelor
negative ale alcoolismului. Acest proces se poate desfăşura prin intermediul şcolilor, emisiunilor
de radio şi televiziune, al publicaţiilor accesibile oricărui individ. Măsurile de dezvoltare
economică de asemenea, ducând la îmbunătăţirea nivelului de trai pot diminua consumul de
băuturi alcoolice în special în rândul indivizilor care apelează la alcool/drog datorită condiţiilor
precare de trai. Aceste măsuri de ordin legislativ, economic, social şi cultural, numai coroborate
şi aplicate de specialişti pot constitui un factor important în efortul de prevenire şi control al
alcoolismului. Măsurile care vizează individul sunt cele referitoare la tratamentul, asistenţa şi
recuperarea persoanelor alcoolice/narcomane. De asemenea măsurile de depistare a persoanelor
predispuse la alcoolism/consum de drog (prin implicarea asistenţei psihiatrice în practica
medicinii generale) pot contribui într-o mare măsură la prevenirea alcoolismului/narcomaniei.
Proporţia dimensională şi diversitatea populaţiilor cu risc social sunt specifice societăţilor
contemporane, fiind determinate de calitatea politicilor sociale raportate la calitatea bunăstării
vieţii sociale ale statelor respective. Viciile devin o modă de a fi recunoscut în societate. De la
viciile sociale clasice cum ar fi alcoolul, cafeaua şi tutunul, contemporan se observă o trecere la
experimentarea noilor tehnologii, shoping excesiv şi bârfe. Astfel observăm noi obiceiuri de
indentitate adaptate la ideologiile contemporane de viaţă. Cauzele cele mai legere ar fi
vulnerabilitatea sau, pur şi simplu, moda, plictiseala, teribilismul sau exemplele pe care alegem
să le urmăm. Ele deasemeni se prezintă ca principalele cauze care permit “insinuarea” unei
dependenţe în viaţa cuiva. Iar dintre toate, tehnologia este, de departe, cea care şi-a pus cel mai
mult amprenta asupra vieţii cotidiene a oamenilor. O modă care a fascinat, transformându-se
încet încet într-un viciu greu de combătut. Viaţa multora se regăseşte în memoria telefonului
mobil, instrument fără de care nu ar putea trăi, iar mulţi alţii nu s-ar vedea fără un calculator şi
internet, prin care să aibă acces la reţelele de socializare virtuale. Nici televizorul nu se lasă mai
prejos. Fiind un mijloc aflat la îndemâna oricui, utilizarea sa poate deveni cu uşurinţă o
dependenţă, înainte să apuci sa îţi dai seama. În strânsă legătură cu acesta, relatările despre
vedete şi ştirile mondene reuşesc să captiveze multe persoane, care ajung să simtă nevoia zilnică
de a se hrăni cu un astfel de divertisment.  Nu în cele din urmă, dependenţa de cumpărături face
cele mai multe ravagii în rândul oamenilor. Nu numai din punct de vedere psihologic, dar şi
financiar. Viciu specific secolului 21 şi, în acelaşi timp, o adevărată modă, shoppingul face multe
victime. De ce? Pentru că este o metodă perfectă de relaxare, exerciţiu fizic şi terapie emoţională,
în acelaşi timp. Şi ce alt viciu mai are atâtea efecte benefice la un loc?
Orice am spune, un lucru este cert: lumea modernă a adus cu sine o listă cu totul nouă de vicii la
modă. Iar cele clasice au rămas la coada acesteia, în ciuda părerilor contrare care ar putea
exista. Totuşi, noi sau nu, moderne sau clasice, medicii lansează o avertizare: starea de sănătate
psihică ar putea fi serios afectată de aceste dependenţe: stările de anxietate sau problemele de
concentrare sunt doar câteva dintre acestea. Relaţiile interpersonale au, poate, cel mai mult de
suferit de pe urma viciilor. Se poate ajunge chiar la izolare şi pierderea contactelor sociale.

BIBLIOGRAFIE:
1. Albu, A., Albu, Ca. Asistenţa psihopedagogică şi medicală a persoanelor
dependente, Iaşi: Ed.Polirom, 1991. 480 p.;
2. Besliu, N. Rolul asistentului social în promovarea integrării sociale a persoanelor
dependente. Bon: Ed. Master Theis, 2003. 166 p.;
3. Costică, V., Ungureanu G. Introducere în criminologia aplicată. Buucureşti: Editura
Universul Juridic, 2004, 260 p.;
4. Croitoru D. Studiu comparativ privind tratamentul juridico-penal al drogurilor în
legislaţia ţărilor Uniunii Europene, României şi Republicii Moldova. Chişinău: Ed.
Ştiinţa, 2006. 27 p.;
5. Croitoru, C. Copilul meu, drogurile şi eu. Bucureşti: Ed. Ministerului de Interne,
2002. 354 p.;
6. Danii, A., Racu, S. Ghid de termeni şi noţiuni. Psihopedagogie specială, asistenţă
socială, terminologie medicală, legislaţie şi reglementări specifice. Chişinău: Ed.
Pontos, 2006, 168 p.;
7. Grunewald Karl Curs de pregătire „ pentru specialiştii şi părinţii care au în grijă
persoane dependente de vicii sociale, Chişinău: Ed.Pontos, 2002. 189 p.;
8. Luana, M. Dicţionar de Politici Sociale, Bucureşti: Ed.Univers, 2006. 610 p.;
9. Malcoci, L. Experienţa FISM in crearea serviciilor sociale de alternativă bazate pe
comunitate: Copiii în situaţii de risc: crearea serviciilor sociale comunitare, Chişinău:
Ed. Ştiinţa, 2004. 38 p.;
10. Popovici., D., V. 2000, Dezvoltarea comunicării cu persoanele dependente de vicii
sociale. Ed. Pro-Humanitate, Bucureşti, 198p.;