Schizofrenia 

( gr. schizein = a despica, a scinda, phren = minte, sufleteste) o afecţiune psihiatrică

majoră, din registrul psihozelor endogene, ce afectează întreaga personalitate,
caracterizându-se prin distorsiuni fundamentale şi specifice ale gândirii, percepţiei şi
ale afectelor, manifestându-se prin dereglări de comportament și disfuncționalitate
socială.
Schizofrenia este o tulburare mentală gravă în care oamenii interpretează realitatea
anormal. Poate duce la o combinație de halucinații, gândire și comportament extrem
de dezordonate, care afectează funcționarea zilnică și pot fi chiar invalidante.

Afecțiunea are urmări grave atât pentru bolnav, cât și pentru aparținători, mai ales că
nu se poate prevedea niciodată care va fi evoluția bolii, în pofida tratamentelor
moderne.

Bărbaţii şi femeile prezintă un risc egal de dezvoltare a schizofreniei. Când ambii

părinţi suferă de schizofrenie, riscul ca descendenţii să o moştenească creşte la 34-
44%.

Vârsta critică de debut a schizofreniei pentru bărbaţi – 15-25 de ani şi 25-30 pentru
femei.

Manifestări de dependență – Semne și simptome

 Deteriorarea proceselor de gândire

 Răspunsuri emoționale inadecvate

 Deliruri paranoide

 Disfuncție socială sau ocupațională semnificativă.

 Aplatizare afectivă

 Scădere a raporturilor interpersonale

 Retragere socială

 Conţinut al gândirii neobişnuit

 Diminuare a atenţiei

 Afectare a judecăţii/capacităţilor de înţelegere

 Perturbare a voinţei (hipo- şi abulia)

 Preocupare de retrăirile sale lăuntrice

 Halucinaţii auditive

 Suspiciune

 Idei delirante de persecuţie

 Idei delirante de influenţă

 Izolare socială

 Inhibiţie psihomotorie

 Eschivare de la conversaţie

 Scădere a interesului pentru distracţii

 Lentoare/agitaţie psihomotorie

 Neglijenţă

 Mişcări neobişnuite

 Afectare marcată de la debutul afecţiunii, pentru o perioadă semnificativă de

timp, a capacităţii de muncă, relaţiilor interpersonale.

 Lipsă a grijii faţă de propria persoană.

Simptomele pot varia ca tip și severitate în timp, cu perioade de agravare și remisie.

Unele simptome pot fi permanente.

Simptomele caracteristice
Suspecţie la schizofrenie – două sau mai multe dintre următoarele simptome
persistente pe parcursul unei luni de zile:
 idei delirante;

 halucinaţii;

 discurs dezorganizat (de exemplu: deraiere sau incoerenţă);

 comportament catatonic sau major dezorganizat;

 simptome negative (aplatizare afectivă, alogie sau avoliţie).

Notă: Prezenţa a doar unui simptom este suficientă pentru a suspecta schizofrenia
dacă delirul este bizar sau halucinaţiile sunt sub forma vocilor comentative sau care
discută între ele.
Cauze și Factori de risc
Nu a fost găsită o cauză organică de sine stătătoare responsabilă pentru apariția
schizofreniei. O combinație de factori genetici și de mediu joacă un rol important în
declanșarea schizofreniei.

Următorii factori sunt considerati predispozanți:

 Ereditatea – rude de gradul I cu tulburări psihotice sau schizofrenie

 Consumul de substanţe psihodisleptice, anemia severă

 Traumatismele obstetricale

 Episoade convulsive febrile.
 Intoxicaţii pe parcursul primului an de viaţă.

 Psihostresul social.

 Incapacitatea de comunicare emoţională

 Expresivitatea emoţională foarte ridicată în familie.

 Mediul social defavorabil.

 Handicapul social şi discriminarea socială.

 Statutul marital (frecvenţă > de 4 ori la persoanele necăsătorite)

Comorbidităţile şi complicaţiile
Psihiatrice
 Depresia, abuzul şi adicţia de substanţe psihoactive (droguri), deteriorarea
cognitivă importantă, comportamentul autolitic şi suicidul.

Non-psihiatrice (ca și consecinţe ale terapiei cu preparate antipsihotice)

 Sindromul neuroleptic malign: temperatură şi tensiune arterială oscilante,
semne extrapiramidale – rigiditate musculară, contractură a unor grupuri de
muşchi – faciali, oculari, protruzia limbii.

 Diskinezia tardivă, fenomenele extrapiramidale, crizele convulsive.

 Maladiile cardiovasculare (miocardiopatia, miocardita, aritmiile, schimbările
tensiunii arteriale, hipertensiunea arterială, tromboembolismul, infarct).
 Sindromul dismetabolic, dislipdemiile, diabetul zaharat tip 2,
scăderea toleranţei la glucoză, disfuncţiile sexuale.
Profilaxia schizofreniei
 Depistarea precoce a maladiei.

 Tratamentul iniţiat care previne progresia, agravarea şi apariţia recidivelor.

 Încadrarea pacientului într-un regim de lucru şi de odihnă, restabilirea relaţiilor

sociale, a cunoştinţelor şi a abilităţilor profesionale.

Profilaxie primară nu există, deoarece nu sunt cunoscute şi dovedite perfect cauzele

bolii. Nu există o modalitate de a preveni schizofrenia, dar respectarea planului de
tratament poate ajuta la prevenirea recidivelor sau agravarea simptomelor.

Screeningul
Evaluarea persoanelor din grupul de risc în vederea identificării comportamentului
caracteristic în Schizofrenie – izolare socială,
agitaţie/inhibiţie psihomotorie, eschivare de la conversaţie, scădere a interesului
pentru activităţile obişnuite, lentoare a gândirii, neglijenţă, comportament neadecvat.
Tratamentul
 medicație antipsihotică

 psihoterapie

 reabilitatea socio-profesională

 consilierea pacientului și familiei acestuia referitor la managementul maladiei

 măsuri de integrare a pacientului în comunitate: stimulare a activităţii sociale a

bolnavilor, implicare a pacienţilor în activităţi de grup, susţinere emoţională,
grupuri de susţinere, etc;

Uneori poate fi necesară spitalizarea.

Criterii de spitalizare:

 Episodul psihotic acut, tratamentul cazurilor complicate.

 Agitaţia psihomotorie (cu exitaţie, hetero- şi autoagresiune, comportament.

Persoanele cu schizofrenie necesită tratament pe tot parcursul vieții. Tratamentul
timpuriu poate ajuta la controlul simptomelor înainte de apariția complicațiilor grave
și poate contribui la îmbunătățirea perspectivelor pe termen lung.