Abstract

Stresul oxidativ (OS), stare caracterizată printr-un dezechilibru între moleculele

pro-oxidante, inclusiv specii reactive de oxigen și azot, și apărări antioxidante, a
fost identificat pentru a juca un rol cheie în patogeneza subfertilității atât la bărbați,
cât și la femei. Efectele adverse ale OS asupra calității și funcțiilor
spermatozoizilor au fost bine documentate. La femei, pe de altă parte, impactul OS
asupra oocitelor și a funcțiilor de reproducere rămâne neclar. Acest dezechilibru
între pro-oxidanți și antioxidanți poate duce la o serie de boli de reproducere, cum
ar fi endometrioza, sindromul ovarelor polichistice (PCOS) și infertilitatea
inexplicabilă. Complicații ale sarcinii, cum ar fi avortul spontan, pierderea repetată
a sarcinii și preeclampsia, se pot dezvolta, de asemenea, ca răspuns la sistemul de
operare. Studiile au arătat că extremitatea greutății corporale și a factorilor de viață
precum fumatul de țigări, consumul de alcool și consumul de droguri recreative pot
promova excesul de producție de radicali liberi, ceea ce ar putea afecta
fertilitatea. Expunerile la poluanții de mediu sunt de o îngrijorare din ce în ce mai
mare, deoarece s-a descoperit că acestea declanșează și stări oxidative, contribuind
eventual la infertilitatea feminină. Acest articol va trece în revistă literatura de
specialitate disponibilă în prezent despre rolurile speciilor reactive și ale OS în
ambele procese fiziologice de reproducere normale și anormale. Suplimentarea cu
antioxidanți poate fi eficientă în controlul producției de ROS și continuă să fie
explorată ca o strategie potențială pentru a depăși tulburările de reproducere
asociate cu infertilitatea. Cu toate acestea, investigațiile efectuate până în prezent
au fost realizate prin studii la animale sau in vitro, care au obținut rezultate în mare
măsură contradictorii. Impactul sistemului de operare asupra tehnicilor de
reproducere asistată (ART) va fi abordat, pe lângă posibilele beneficii ale
suplimentării cu antioxidanți ai mediilor de cultură ART, pentru a crește
probabilitatea de succes al ART. Viitoarele studii clinice randomizate controlate pe
oameni sunt necesare pentru a elucida mecanismele precise prin care OS-ul
afectează abilitățile de reproducere ale femeilor și va facilita explorarea ulterioară a
posibilelor beneficii ale antioxidanților pentru tratarea infertilității.
Organizaţia Naţiunilor Unite „World Food” la una din conferinţe a declarat spirulina ca „cel mai bun
aliment pentru ziua de mâine” şi, astfel, ea a câştigat popularitate în ultimii ani. Această cianobacterie a
devenit una din sursele cele mai solicitate şi explorate la momentul de faţă în aspectul relevării
principiilor biologic active cu multiple efecte terapeutice. Facilităţi în producere, tehnici de extragere
complexă, lipsa producerii toxinelor, a efectelor şi a substanţelor nocive, valoarea şi performanţele
înalte terapeutice ale spirulinei ca materie primă pentru producerea remediilor medicamentoase – toate
acestea sunt redate de cele circa 50 de substanţe biologic active cu un impact semnificativ în derularea
normală a proceselor vitale în organismul uman şi animal

Introducere”
Stresul oxidativ este o consecință a dereglării echilibrului dintre substanțele prooxidante (radicalii liberi)
şi cele antioxidante. Deşi există o multitudine de radicali liberi, cei derivați din oxigen reprezintă cea mai
importantă clasă de radicali produși în organismele vii. Stresul oxidativ îşi cumulează efectele cu stresul
nitrozativ datorat formării speciilor reactive de azot. Speciile reactive de azot sunt o familie de molecule
derivate din oxid nitric şi superoxid, care amplifi că leziunile celulare în condiții patologice. S-a
demonstrat că multe afecțiuni ale sistemului de reproducere feminin sunt strâns asociate unui stres
oxidativ excesiv. Leziunile celulare și tisulare determinate de stresul oxidativ apar atunci când există o
supraproducere de specii reactive de oxigen (SRO) sau când organismul nu le poate înlătura din cauza
funcționării defectuoase a sistemului antioxidant. Totuși, pe lângă efectele nocive ale SRO, diverse studii
efectuate atât pe animale, cât și pe oameni, au demonstrat că în anumite concentrații radicalii liberi au
efecte fi ziologice, cum ar fi dezvoltarea foliculară, steroidogeneza ovariană, ovulația, formarea corpus
luteum, etc. Echilibrul dintre nivelul speciilor reactive ale oxigenului şi antioxidanţii de la nivelul ovarelor
este important pentru menținerea sănătății reproductive feminine. Nivelul fi ziologic al SRO modulează
funcțiile ovocitului, în timp ce acumularea acestora duce la diferite patologii, inclusiv infertilitate

Dezechilibru între proxidanți și antioxidanți poate fi modificat de nivelurile

crescute de specii de oxigen reactiv (ROS) și / sau specii de azot reactiv (RNS) sau
de o scădere a mecanismelor de apărare antioxidante [ 2 - 4 ]. O anumită cantitate
de ROS este necesară pentru progresia funcțiilor celulare normale, cu condiția ca la
oxidare, fiecare moleculă să revină la starea redusă [ 5 ]. Totuși, producția excesivă
de ROS poate supraîncărca sistemul natural de apărare a antioxidanților din
organism, creând un mediu nepotrivit pentru reacțiile fiziologice normale ale
femeilor [ 1 ] (Figura ( Figura 1).1 ). La rândul său, acest lucru poate duce la o
serie de boli de reproducere, inclusiv endometrioza, sindromul ovarului polichistic
(PCOS) și infertilitatea inexplicabilă. De asemenea, poate provoca complicații în
timpul sarcinii, cum ar fi avortul spontan, pierderea recurentă a sarcinii (RPL),
preeclampsia și restricția de creștere intrauterină (IUGR) [ 6 ]. Acest articol va
analiza literatura actuală cu privire la rolul ROS, RNS și efectele sistemului de
operare în procesele fiziologice normale și perturbate atât la mamă cât și la
făt. Impactul factorilor de viață matern expunerea la poluanții de mediu va fi, de
asemenea, abordat în ceea ce privește subfertilitatea feminină și rezultatele
anormale ale sarcinii. Obezitatea și malnutriția [ 4 ], împreună cu opțiunile de stil
de viață controlabile, cum ar fi fumatul, alcoolul și consumul de droguri recreative
[ 7 ] au fost legate de tulburările oxidative. Expunerile de mediu și profesionale la
ovo-toxici pot modifica, de asemenea, stabilitatea reproducerii [ 8 - 10 ]. Cuplurile
infertile apelează adesea la tehnici de reproducere asistată (ART) pentru a-și
îmbunătăți șansele de concepție. Rolul suplimentării mediilor de cultură ART cu
antioxidanți continuă să fie de interes pentru creșterea probabilității pentru
succesul ART.
 Fig.1 Factorii care contribuie la dezvoltarea stresului oxidativ și
impactul acestora asupra reproducerii feminine.

Infl uenţa SRO asupra sistemului reproducător feminin.

Ovarul este un organ activ din punct de vedere metabolic și servește ca rezervor de
celule germinale pe parcursul perioadei reproductive a femeilor. Conţine
aproximativ 300.000 de foliculi primordiali [31]. SRO în sistemul reproducător
feminin sunt implicate în procese fi ziologice precum: dezvoltarea foliculilor,
steroidogeneză ovariană, ovulaţie, formarea corpus luteum, luteoliză, funcţionarea
celulelor germinale, menţinerea sarcinii [6]. SRO sunt generate în ovar datorită
metabolismului crescut în timpul etapelor fi nale ale foliculogenezei și în timpul
ovulaţiei. Această acumulare, posibil, este datorată activității scăzute a
antioxidanților enzimatici [32-36]. Astfel, un nivel crescut al SRO a fost raportat în
foliculii antrali în timpul etapelor fi nale ale foliculogenezei, stare ce poate fi
asociată cu maturarea fi nală a ovocitelor [37-40]. În foliculul preovulator, SRO
sunt considerate a fi inductori importanţi ai ovulaţiei [41]. Ovulația este esențială
pentru reproducere și începe prin creșterea eliberării de hormon luteinizant, care
determină importante modifi cări fi ziologice ce au ca rezultat eliberarea unui ovul
matur [42]. Surse de SRO în timpul ovulaţiei pot fi leucocitele, care sunt localizate
în jurul foliculului preovulator [43], iar hormonul luteinizant este implicat în
activarea leucocitelor polimorfonucleare, amplifi când producerea ovariană de
SRO [44]. În procesul ovulaţiei anionul superoxid, care este format împreună cu
alte substanţe, determină ruperea pereţilor foliculari [45]. Mai multe studii au
demonstrat intensifi carea procesului de peroxidare a lipidelor în foliculul Graaf
preovulator [46]. Pe lângă funcțiile fi ziologice exercitate de SRO în timpul
ovulaţei, trebuie să se ia în considerare, în mod serios, potențialele efecte negative
ale acestora, în special atunci când concentrațiile SRO ating niveluri ridicate [37].
Dacă are loc o supraproducere de specii reactive de oxigen atunci poate fi inhibată
dezvoltarea ovocitului [47]. Stimularea ovariană repetată cu gonadotropine
exogene induce stres oxidativ în ovare şi ovulaţia unor ovocite necalitative [48].
Pentru a preîntâmpina leziunile oxidative, celulele foliculare ovariene sunt dotate
cu un sistem antioxidant atât enzimatic (constituit în principal din Cu, Zn-SOD și
Mn-SOD), cât și neenzimatic (vitaminele A, C, E şi glutationul) [6]. Studii pe
şoareci sugerează că utilizarea de antioxidanţi este benefi că pentru a depăși
efectele nocive ale stresului oxidativ asupra ovocitelor [49]. După ovulaţie se
formează corpus luteum, care produce progesteron, un hormon esenţial pentru
menţinerea sarcinii [50]. Una din enzimele implicate în procesul de steroidogeneză
ovariană este o monooxigenază, care necesită citocromul P450. Reacţia care
implică activitatea acestei enzime este inevitabil însoţită de producere de SRO ca
produşi secundari. Astfel, celulele implicate în steroidogeneză sunt posibile surse
de SRO, iar acestea, la rândul lor, infl uenţează sinteza de progesteron. In vitro,
concentraţii mici de peroxid de hidrogen stimulează secreţia de progesteron, pe
când concentraţiile crescute au efect inhibitor [6]. Progesteronul, la rândul său, este
de asemenea capabil să moduleze generarea SRO. Există o corelație semnifi cativă
între valorile serice de progesteron, activitatea enzimei SOD și concentrațiile SRO.
Astfel, s-a determinat o creştere a activităţii antioxidante la nivelul ovarelor în faza
luteală, cu scopul de a păstra activitatea corpus luteum [6, 50]. Studii pe animale
au arătat o descreştere a concentraţiei speciilor reactive de oxigen în faza luteală în
comparaţie cu concentraţiile de SRO găsite în faza foliculară [51]. Descreşterea
activităţii enzimei SOD şi creşterea concentraţiei de SRO în corpus luteum are
efect luteolitic [6]. Studii efectuate pe șobolani au demonstrat că şi NO poate
inhiba steroidogeneza ovariană, cu micşorarea cantităţii de progesteron [52].
Creşterea cantităţii de NO inhibă steroidogeneza ovariană şi la oameni [53, 54] şi
bovine [55]. Această inhibiţie poate fi realizată prin fi xarea NO de enzimele
responsabile de steroidogeneză şi anume prin fi xarea de gruparea hem a
citocromului P450 [7, 56] sau prin activarea guanilatciclazei, cu creşterea
concentraţiei de GMPc. Se sugerează că GMPc acționează prin blocarea
evenimentelor iniţiale celulare care conduc la maturarea celulelor granuloase [57].
S-a constatat că şi în timpul unei sarcini normale are loc generarea de specii
reactive de oxigen. Producerea de SRO pe parcursul sarcinii este considerat un
fenomen normal și este susținută de producerea de peroxizi lipidici şi radicali liberi
la nivelul placentei [58]. Radicalii liberi produşi au rolul de a stimula diferenţierea
şi proliferarea celulelor trofoblastice, la fel, aceştia infl uenţează reactivitatea
vasculară, exercitând efecte vasoactive [59]. Totuşi, o supraproducere de SRO
poate determina stres oxidativ [60], cu efecte negative asupra capacităţii de
reproducere, şi anume, cu oprirea în dezvoltare a embrionului [61].
Speciile reactive de oxigen sunt generate în timpul proceselor cruciale de consum
de oxigen (O 2 ) [ 11 ]. Ele constau în intermediari radicali liberi și non-liberi,
primii fiind cei mai reactivi. Această reactivitate apare din unul sau mai mulți
electroni neperecheți în carcasa exterioară a atomului. În plus, procesele biologice
care depind de O2 și azot au câștigat o importanță mai mare, deoarece produsele
lor finale se găsesc, de obicei, în stări cu cerințe metabolice ridicate, cum ar fi
procese patologice sau interacțiuni externe de mediu [ 2 ].
Sistemele biologice conțin o cantitate abundentă de O2. Ca diradical, O2
reacționează rapid cu alți radicali. Radicalii liberi sunt adesea generați din O2 în
sine, iar speciile parțial reduse rezultă din procesele metabolice normale din
organism. Speciile de oxigen reactiv sunt intermediari proeminenți și potențial
toxici, care sunt implicați în mod obișnuit în sistemul de operare [ 12 ].
Reacția Haber-Weiss, prezentată mai jos, este mecanismul major prin care este
generat radicalul hidroxil extrem de reactiv (OH * ) [ 13 ]. Această reacție poate
genera mai mulți radicali toxici prin interacțiunile dintre anionul superoxid (SO) și
peroxidul de hidrogen (H2O2) [ 12 , 13 ].
Reacția Haber-Weiss
Cu toate acestea, s-a constatat că această reacție este nefavorabilă termodinamic în
sistemele biologice.
Reacția Fenton, care constă din două reacții, implică utilizarea unui catalizator de
ioni metalici pentru a genera OH * , așa cum se arată mai jos [ 12 ].
Reacția Fenton
Anumite cationi metalici, cum ar fi cupru (Cu) și fier (Fe 2 + / 3 + ) pot contribui
semnificativ la generarea de ROS. Pe de altă parte, chelatorii de ioni metalici, cum
ar fi acidul tetraacetic etilendiaminic (EDTA) și transferrina pot lega acești cationi
metalici, inhibând astfel reactivitatea lor producătoare de ROS [ 14 ].
Procesele fiziologice care utilizează O 2 ca substrat, cum ar fi reacțiile oxigenazei
și reacțiile de transfer de electroni (ET), creează cantități mari de ROS, dintre care
anionul SO este cel mai frecvent [ 5 ]. Cele mai multe ROS sunt produse atunci
când electronii se scurg din lanțul respirator mitocondrial, denumit și lanțul de
transport al electronilor (ETC) [ 11 ]. Alte surse ale anionului SO includ lanțul de
electroni scurti din reticulul endoplasmatic (ER), citocromul P450 și enzima
nicotinamidă adenină fosfat dinucleotid (NADPH) oxidază, care generează
cantități substanțiale - în special în timpul sarcinii timpurii - și alte oxido-
reductază [ 2 , 11 ].
Mitocondriile sunt centrale pentru activitățile metabolice ale celulelor, astfel încât
orice perturbare a funcțiilor lor poate duce la generarea profund modificată de
adenină trifosfat (ATP). Energia de la ATP este esențială pentru funcțiile
gamete. Deși mitocondriile sunt situri majore ale producției de ROS, ROS-ul
excesiv poate afecta funcțiile mitocondriei în ovocite și embrioni. Această
disfuncție mitocondrială poate duce la oprirea diviziunii celulare, declanșată de OS
[ 15 , 16 ]. O creștere moderată a nivelurilor ROS poate stimula creșterea și
proliferarea celulelor și permite funcțiile fiziologice normale. În schimb, ROS
excesiv va provoca leziuni celulare (de exemplu, deteriorarea ADN-ului,
membranelor lipidice și proteinelor).
Anionul SO este detoxifiat de enzimele superoxid dismutaza (SOD), care îl
transformă în H2O2. Cataza și glutationa peroxidază (GPx) degradează în
continuare produsul final în apă (H2O). Deși H2O2 nu este, din punct de vedere
tehnic, un radical liber, de obicei este menționat ca urmare a implicării sale în
generarea și descompunerea radicalilor liberi. Apărarea antioxidantă trebuie să
contrabalanseze concentrația ROS, deoarece o creștere a anionului SO și a H2O2
poate genera un radical hidroxil mai toxic; OH * modifică purinele și pirimidinele,
provocând ruperea catenelor ADN și deteriorarea ADN-ului [ 17 ].
Prin menținerea homeostazei tisulare și purjarea celulelor deteriorate, apoptoza
joacă un rol cheie în dezvoltarea normală. Apoptoza rezultă din supraproducția de
ROS, inhibarea ETC, scăderea apărărilor antioxidante și proteine care activează
apoptoza, printre altele [ 18 ].