Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
25 Bacterii Anaerobe
25 Bacterii Anaerobe
Clostridium tetani
Habitat: foarte frecvent răspândit la suprafaţa solului, unde poate
supravieţui timp îndelungat sub formă sporulată. Face parte de
asemenea din flora normală a tubului digestiv al unor numeroase
specii animale, fiind eliminat la exterior prin materiile fecale ale
acestora.
Morfologie: bacil gram pozitiv anaerob, sporulat, cu sporul dispus
terminal (are aspect de "măciucă", "rachetă de tenis", etc.).
Semnificaţia clinică. Cl. tetani se găseşte în tractul intestinal al
animalelor (bovine, cabaline, ovine) care elimină bacilul sub formă
vegetativă. Odată eliminat, găseşte condiţii nefavorabile şi sporulează,
putând fi izolat din sol. Sporularea este favorizată de condiţiile de
anaerobioză, precum şi de contaminarea concomitentă cu germeni
piogeni. Sporii pătrund prin poarta de intrare reprezentată de plăgi ale
tegumentelor sau mucoaselor ce pot fi: mici (tăiate sau înţepate)
murdărite cu pământ sau mari cu ţesuturi necrozate, zdrobite ce
conţin corpi străini. Mai rar se infectează bontul ombilical la nou-
născuţi, tratat în unele ţinuturi tropicale cu bălegar de vită (septic).
Boală produsă de Cl. tetani este tetanosul.
Sporii germinează la poarta de intrare unde elaborează toxina tetanică
care difuzează în organism, bacilul rămânând cantonat la poarta de
intrare. Exotoxina prezintă două componente, tetanospasmina ce
acţionează asupra sistemului nervos central la nivelul centrilor motori
unde inhibă elaborarea de acetilcolină şi se fixează de gangliozide, iar
la nivelul sinapsei neuro-musculare blochează elaborarea mediatorilor
chimici rezultând spasme musculare în crize paroxistice la cea mai
mică excitaţie şi tetanolizina cu efect cardiotoxic. Din punct de vedere
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
clinic, după o perioadă de incubaţie de 6-15 zile, timp în care are loc
difuzia toxinei, apare contractura musculară, iniţial localizată
(trismusul), iar apoi generalizată. Moartea se produce prin paralizia
spastică a muşchilor respiratori.
Diagnosticul tetanosului este clinic. Diagnosticul de laborator este un
diagnostic de confirmare care se solicită numai când trebuie stabilită
responsabilitatea medicală pentru un caz de tetanos (postoperator,
postpartum, cu punct de plecare de la bontul ombilical etc.).
Tratament:
-curativ, prin administrare de ser antitetanic şi anatoxină,
-preventiv, prin vaccinare şi toaleta chirurgicală a plăgilor. Vaccinul
DTP (anti diftero-tetano-pertususis) face parte din vaccinările
obligatorii ale copilului şi se administrează la scurt timp după naştere
sub forma unor injecţii subcutanate, la o lună interval, cu rapel la 7
ani.
Clostridium botulinum
Habitat: este o bacterie cu un habitat mixt: suprafaţa solului şi
rareori în intestinul animalelor. Uneori poate contamina legumele şi
fructele conservate.
Morfologie, structură: sunt bacili gram pozitivi anaerobi, mobili, cu
capetele rotunjite, sporulaţi, cu sporul (termorezistent 3-5 ore la
100°C) dispus subterminal. Sintetizează 6 tipuri de toxine, antigenic
distincte (notate de la A-F) şi eliberate prin autoliza celulei. Cel mai
frecvent asociate patologiei umane sunt tipurile: A, B şi F. Sunt toxice
în doză foarte redusă.
Patogenie: Clostridium botulinum, este agentul patogen al
botulismului, o intoxicaţie alimentară fatală, produsă prin ingerarea
de alimente ce conţin toxina botulinică. Foarte sensibil la oxigen,
proliferează în alimente în care există un anumit grad de anaerobioză:
conserve de legume, peşte sau carne (toxina eliberată produce gaz
care bombează capacul conservei), mezeluri, şuncă ( în are loc o
dezvoltare caracteristică “în cuiburi”), cârnaţi afumaţi etc. Intoxicaţia
survine la 18-96 de ore postprandial. Toxina, (termolabilă) ingerată
rezistă la acţiunea sucului gastric, pătrunde în intestin, de unde
ajunge în circulaţia generală pe cale limfatică şi acţionează asupra
sistemului nervos prin blocarea eliberării de acetilcolină la nivelul
sinapsei neuro-musculare. Se produce paralizia flască a musculaturii
buco-faringiene (disfagie, greţuri, vărsături), cu paralizia în final a
muşchilor respiratori.
Diagnosticul de laborator are rolul de a confirma diagnosticul clinic
şi urmăreşte evidenţierea toxinei botulinice în ser, materii fecale,
conţinut gastric, vărsături şi mai rar a bacilului botulinic în materiile
fecale. Tipizarea toxinei botulinice, care are 7 tipuri antigenice (de la A
la F), se poate face prin boală experimentală la şoareci.
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z