Centrul de

Studii ”Ștefan
cel Mare și Intubați
Sfânt Bucovina"
Specializarea: a oro-
Asistent
Medical
traheală
Generalist
Anul: 3

Întocmit de : Îndrumător:

Șebinschi Bogdan-Nicuşor. Szilaghi Elena

Cuprins
Capitolul 1 – Definiție, Avantajele și dezavantajele.....................................................................................3
Capitolul 2 – Indicațiile și contraindicațiile utilizări acestei tehnici..............................................................4
Capitolul 3 – Tehnica utilizată..................................................................................................................5
Capitolul 4 – Îngrijirea pacienților............................................................................................................6
Capitolul 5 – Verificarea Procedurii.....................................................................................................6
Capitolul 6 – Bibliografie......................................................................................................................7

Capitolul 1 – Definiție, Avantajele și dezavantajele

2
Intubația oro-traheală este cea mai sigură metodă de protezare a căii aeriene si realizare a
ventilației mecanice la pacientul aflat in stop cardio-respirator. Intubația înseamnă trecerea unei
sonde printre corzile vocale, în trahee.

Avantajele IOT:

Eliberarea și menținerea patenței căii aeriene ;

Protejează căile aeriene față de aspirația de conținut gastric ;

Permite ventilarea mecanică a pacientului, de durată și administrarea de oxigen 100%;

Permite aspirația traheală .

Dezavantajele IOT:

Necesită instruire speciala și experiență ;

Poate agrava o obstrucție aeriană de tipul epiglotitei ;

Există riscul leziunilor locale: dinți, limbă, palat moale, boltă palatină, epiglotă;

Poate agrava eventualele leziuni ale coloanei cervicale.

Capitolul 2 – Indicațiile și contraindicațiile utilizări acestei tehnici

3
Indicațiile acestei metode sunt utrmătoarele :

Stopul cardio-respirator ;

Pacienți care nu ventileaza în mod eficient: frecvența respiratorie <5/min sau >30/min. Apare în
cazul statusului astmatic sau edemului pulmonar acut.

Hipertensiunea intracraniana

Trauma: GCS<8 sau GCS<12 și în scădere vizibilă, traumatisme cranio-cerebrale, faciale, volete
costale, arsuri la nivelul feței și căilor aeriene superioare, inhalare de fum

În cazul în care există risc de aspirație: pacienți comatosi cu GCS<6, stomac plin, în cazul în care
este necesară spălatura gastrica la pacienții inconștienți.

În intoxicațiile cu gaze și la înecați, la care este necesară furnizarea unei fracții de oxigen
maxime

Aspirația secrețiilor bronșice sau spălătură bronșica

În cazul pneumotoraxului, intubația se realizează dupa efectuarea drenajului pleural.

Tot aici este important să țină cont de și de contraindicațiile acestei tehnici :

Laringita acută, traumatisme laringiene, edem laringian ;

Corpi straini în căile aeriene superioare ;

Infecții ale oro-faringelui, abcese sau complicații locale cu risc hemoragic;

intubatia la pacienții cu leziune de coloană cervicală se face cu menținerea capului în poziție

intermediara de către o altă persoană.

Capitolul 3 – Tehnica utilizată

În cadrul acestui capitol intră mai multe tehnici, în cadrul cărora le voi face o amplă detaliere :
4
Lama se introduce prin partea dreaptă a orofaringelui, cu grija de a evita buzele şi dinţii.

Limba este împinsă către stânga de către lama laringoscopului.

Vârful lamei curbe se aşează în valeculă în timp ce lama dreaptă acoperă epiglota.

Mânerul este ridicat şi astfel se pune în evidenţă orificiul glotic şi corzile vocale.

Balonaşul sondei traheale trebuie să fie poziţionat în traheea superioară, dar sub laringe.

Laringoscopul este retras cu grija de a evita dinţii.

Balonaşul sondei se umflă cât mai rapid. Se fixează sonda traheală.

Sonda ținuta în mâna dreaptă este introdusa cu concavitatea în sus, în vecinătatea comisurii
labiale drepte și se introduce ușor, sub control vizual, în orificiul glotic.

Modul general de folosire :

Se deschide cu blândețe cavitatea bucală a pacientului, se îndepărtează eventualele proteze și

lucrări dentare mobile sau corpii străini. Se aspiră secrețiile, sângele sau lichidul de vărsătura.

După umflarea balonasului se scoate lama laringoscopului din șanțul gloso-epiglotic.

Decompresiunea bruscă a planseului bucal poate declanșa reflexul de vomă înainte de a fi
securizate căile aeriene)

Se verifica poziționarea sondei prin ascultarea celor 2 arii pulmonare (în regiunea axilara) și a
zonei epigastrice. Simetria murmurului vezicular și absența zgomotelor hidro-aerice la nivel
epigastric arată că sonda este poziționată corect.

Capitolul 4 – Îngrijirea pacienților

În cadrul acestui capitol intră următoarele :

5
Sucţiune ;
Frecvenţa ;
Tehnică sterilă pentru evitarea contaminării bacteriene ;
Durata sucţiunii 10-15sec pentru evita hypoxia ;
Presiunea negativă de sucţiune să fie minimă pentru evita traumatizarea mucoasei traheale ;
Administrare de concentraţii crescute de oxigen între sucţiuni ;
Se poate încerca şi aspirare selectivă bronşică prin modificarea poziţiei pacientului;
Urmărirea presiunii balonaşului sondei de intubaţie – cu ajutorul unui manometru- pentru a evita
hiperumflarea şi producerea leziunilor traheale. Ideal presiunea în balonaş a fi sub 15 cm H2O;
Verificarea poziţionării corecte a sondei după fiecare mobilizare a bolnavului(eventual Rx);
Modificarea poziţiei sondei raportată la comisurile bucale pentru prevenirea leziunilor de
decubit;

Capitolul 5 – Verificarea Procedurii

Verificare procedurii constă în :

Ascultarea după intubaţie a epigastrului şi urmărirea expansiunii cutiei toracice, apoi ascultarea
toracelui bilateral.
Urmărirea pe capnograf a curbei CO2 la sfârşitul expirului- dă confirmarea plasării corecte a
tubului.
Localizarea corectă a tubului poate fi reconfirmată prin palparea balonaşului în foseta
suprasternală în timp ce comprimăm balonaşul pilot cu cealaltă mână.
Poziţia tubului se poate confirma şi Rx, dar nu constituie o regulă .
În cursul resuscitării cardio – respiratorii se pot utiliza nişte dispozitive colorimetrice ce se
plasează la capătul distal al sondei şi indică poziţionarea corectă a sondei .
Confirmarea prin fibroscopie a plasării corecte a sondei de intubaţie.
Reconfirmarea treceri sondei de intubaţie printre corzile vocale se va face în caz de dubii.

Capitolul 6 – Bibliografie

6
În final vreau să menționez sursele din care m-am inspirit iar acestea sunt :

https://urgenteprespital.blogspot.com/2015/08/intubatia-oro-traheala.html

http://www.youtube.com/watch?v=Hot2mXhiqSQ&NR=1

http://www.youtube.com/watch?v=Hot2mXhiqSQ&NR=1

http://www.youtube.com/watch?v=Hot2mXhiqSQ&NR=1

http://www.youtube.com/watch?v=uvVRDToyYbQ