Terapia cu carbune de lemn

Autor: Camelia ONCIU

Data publicarii: 23/11/2006

De mii de ani, medicina populara trateaza anumite boli cu carbune de lemn. Si astazi, pe la sate, femeile
il folosesc in descintece de deochi. Carbunele are insa si virtuti terapeutice reale. Stiau ei, stramosii
nostri, ce stiau, cind luau din vatra un taciune si-l dadeau bolnavului, fie om sau animal, sa-l inghita.
Durerea de burta trecea pe loc. Si in farmacii, se gaseau, pina nu demult, niste pastile negre pe care le
luam in caz de balonare. Si care se numeau chiar „carbune". Ele contineau, de fapt, carbune activ, un
remediu natural valoros in terapia bolilor, recunoscut si de medicii alopati. Astazi, carbunele vegetal nu
mai e folosit ca atare, fiind inlocuit de medicamente sofisticate si extrem de scumpe. Dar studii recente
au aratat ca tot carbunele de lemn este mai eficient.

Un carbune medicinal

In descintecul pentru deochi, babele arunca intr-o cana cu apa un carbune aprins si-i dau
bolnavului sa bea. Ceea ce-l vindeca pe suferind nu este chiar descintecul, cit extractul hidric
obtinut in urma stingerii carbunelui in apa. Ce este carbunele activ? Este cunoscut si sub
denumirea de carbo activatus, carbo medicinalis, carbune adsorbant sau carbune medicinal. Are
ca principala caracteristica puterea crescuta de fixare si acumulare asupra sa a moleculelor unui
gaz, a toxinelor bacteriene si a substantelor toxice ingerate sau rezultate in urma metabolismului.
Carbonatii din carbune au efect calmant si vindeca boli. O dovedesc sutele de studii stiintifice.
Cura cu carbune vegetal este un tratament simplu de pregatit si foarte ieftin. De aceea, n-ar trebui
sa lipseasca din farmacia naturista a fiecaruia.

Inamicul toxinelor

Cel mai bun carbune pentru terapie este cel obtinut din lemn de tei. Mai exista si alte forme de
carbune utilizate in fitoterapie, preparate prin arderea la foc mocnit a unor parti din plante:
simburi de struguri, seminte de in, ramuri de vita-de-vie, cu efect benefic asupra tubului digestiv
si de protectie hepatica. Carbunele de lemn este in primul rind un remediu de prim ajutor, in caz
de otraviri si toxiinfectii, cind se recomanda administrarea a trei linguri de carbune cu putina apa.
Dar e eficient si pe termen lung, pentru combaterea gastritei si ulcerului, care s-ar agrava la
administrarea aspirinei si a anumitor antiinflamatoare. Macinat sub forma de pulbere fina si
administrat in cura interna, carbunele vegetal dezintoxica organismul, actionind ca un veritabil
absorbant al toxinelor. Sub forma de cataplasme, vindeca articulatiile inflamate. Carbunele
vegetal combate balonarea si infectia cu microorganisme, elimina aciditatea excesiva. Ajuta in
enterite, colite de fermentatie si putrefactie, diaree si toxiinfectii alimentare. Carbunele este
recomandat si pentru animale.

Pulbere si cataplasme

Substantele active continute de carbune se numesc carbonati (de mangan, magneziu, potasiu si
sodiu), dar mai contine si unele minerale, indeosebi siliciu si seleniu. Actiunea terapeutica a
remediului se bazeaza pe insusirile sale antitoxice, adsorbante, calmante, cicatrizante,
antispastice, antiazotemice si antiinfectioase. Carbunele este recomandat in cazuri de balonare,
dureri abdominale pricinuite de indigestie, arsuri gastrice, dureri de cap, somnolenta, regurgitatii,
otraviri cu ciuperci, plante otravitoare, pesticide, insecticide. Carbunele reduce colesterolul si
actioneaza ca pansament gastric. Este indicat intern si in diaree, dizenterie, colite, balonari,
afectiuni cardiace (hipertensiune arteriala, arterite, palpitatii), astm bronsic, alergie si azotemie
(cresterea ureei si acidului uric in singe), guta, hipercolesterolemie. Extern, se foloseste pentru
tratarea eczemelor, ranilor vechi, gangrenelor si urticariei.

Cum se arde carbunele?

Prepararea carbunelui medicinal se bazeaza pe principiul carbonizarii materialului lemnos intr-un

mediu lipsit de oxigen. Se introduc intr-un cilindru metalic sau teava metalica de 10-15 cm
lungime, de preferinta de bronz, alama sau otel inoxidabil, ramuri uscate de tei, curatate de coaja.
Golul dintre ele se umple cu nisip. Recipientul se acopera etans la capete cu capace infiletate sau
dopuri de argila si se tine pe flacara aragazului timp de 1-2 ore, rasucindu-se din cind in cind,
pentru a fi cuprins uniform de foc. Se scot apoi ramurile carbonizate, se transforma in pulbere cu
ajutorul risnitei de cafea si se pastreaza in pungi de hirtie, la loc uscat. Poate fi folosit si
carbunele obtinut in vetre de foc mocnit. Pentru prep arare, se pun ramuri de tei uscate si taiate
scurt, intr-o adincitura facuta in sol intr-un loc dezinfectat in prealabil cu apa de var si li se da
foc. Se acopera apoi totul cu un strat subtire de argila sau pamint curat, pentru ca focul sa arda in
prezenta a cit putin oxigen.

Atentie la contraindicatii!

Atunci cind inghitim pulbere de carbune, trebuie sa tinem cont de anumite sfaturi. Se ia doar o
jumatate de lingurita de pulbere la 100 ml de apa, de 2-3 ori/zi, intre mese, cu exceptia
intoxicatiilor, cind se iau 2-3 lingurite de pulbere o data. In uz extern, se pudreaza cu pulbere
zonele afectate. Este contraindicat in constipatie. Se recomada pastrarea unui interval de doua
ore intre administrarea de carbune activ si alte tipuri de medicamente. Pentru bolnavii care sufera
leziuni ale tractului gastro-intestinal, nu este recomandat tratamentul cu carbune. Principala
reactie adversa este mai
scaunul negru, dar mai pot aparea si ameteala, innegrirea cerului gurii si a limbii, disconfort la
nivel abdominal. Pentru ca gustul si consistenta il fac greu de ingerat, e bine sa luati carbunele
activ cu multa apa.

Filtru de aer si apa

In industrie, carbunele vegetal e folosit pentru decolorare. De exemplu, pentru producerea

zaharului alb rafinat, la ultima prelucrare se foloseste carbune. Majoritatea filtrele de aer si de
apa au in componenta carbune activ. Pentru filtrarea apei din acvariul cu pesti, o metoda ieftina
si eficienta spune sa punem o lingura de carbune la 20 l de apa intr-un saculet de pinza.

E bine sa-ti pui cenusa-n cap

Cenusa vegetala este si ea leac folosit la tara, dar complet uitat la oras. Acest remediu stravechi
contine calciu si magneziu, zinc, seleniu, sodiu si potasiu. Se obtine din arderea de coceni de
porumb, paie de cereale, frunze uscate, coada-calului, urzica moarta, papadie, teci de fasole
uscata. Cenusa vegetala este indicata intern, in afectiuni digestive (varsaturi, diaree cronica,
balonari, paraziti intestinali), in boli cardiace (bradicardie, palpitatii, insuficienta cardiaca,
hipertensiune arteriala), afectiuni neuropsihice (iritabilitate, neurastenie, agitatie psihomotorie),
alcoolism, hipoglicemie, paralizii, slabiciune musculara, astm bronsic. Extern, vindeca
psoriazisul, micozele si scabia. Cenusa vegetala este contraindicata in tahicardie si constipatie.
Se recomanda cite o jumatate de lingurita de cenusa in 50 ml apa, de trei ori pe zi, cu 30 de
minute inaintea meselor. Extern, se fac spalaturi cu suspensie din aceasta cenusa. Cea mai
cunoscuta si eficienta intrebuintare a cenusii vegetale este ca leac pentru caderea parului si
intarirea unghiilor. Ramurile verzi de mesteacan se pun cu un capat in foc, iar prin capatul opus
iese seva care se foloseste pentru ungerea scalpului. Din coaja subtire, prin ardere, se obtine
dohat (cenusa vegetala), cu care se unge chelia.