Divorț și separare legală

Motivele pentru care puteți introduce cererea de divorț sau de separare legală și procedurile
aferente sunt stabilite în legislațiile naționale ale țărilor din UE. Normele sunt foarte diferite de la
o țară la alta.

Totuși, există o serie de norme europene care se aplică în situațiile în care sunt implicate
două sau mai multe țări– de exemplu, dacă soții locuiesc în țări diferite.

Unde se poate solicita divorțul/separarea legală?

Partenerii pot solicita divorțul sau separarea legală de comun acord sau individual.

Cererea de divorț poate fi adresată instanțelor din:

 țara în care locuiesc partenerii

 țara în care aceștia au locuit împreună ultima dată – dacă unul dintre parteneri mai
locuiește acolo

 țara în care locuiește unul dintre parteneri – dacă cererea se înaintează de comun
acord

 țara în care locuiește partenerul dumneavoastră

 țara în care locuiți dumneavoastră:

 dacă ați locuit acolo cel puțin 6 luni înainte de a depune cererea de divorț

 dacă sunteți cetățean al acestei țări.

Dacă nu sunteți cetățean al țării respective, trebuie să fi locuit acolo timp de cel puțin 1
an înainte de a solicita divorțul.

 țara de origine a ambilor parteneri.

Prima instanță judecătorească la care s-a depus cererea și care îndeplinește aceste condiții
are competența de a se pronunța în privința divorțului.
Instanța care poate să transforme o separare legală în hotărâre de divorț este instanța din țara UE
care s-a pronunțat în privința separării legale - atât timp cât acest lucru este în conformitate cu
normele țării respective.

Instanța care se pronunță asupra divorțului va lua decizii și în ceea ce privește autoritatea

părintească, atâta timp cât copilul locuiește în țara respectivă.

Ce norme se aplică în cazul dumneavoastră (divorț sau separare)?

Sunt implicate două sau mai multe țări - de exemplu, pentru că atât dumneavoastră, cât și
partenerul, aveți cetățenii diferite sau pentru că locuiți în altă țară din UE decât cea de origine?

Dacă sunt implicate mai multe țări, legislația aplicabilă în cazul divorțului dumneavoastră nu este
neapărat legislația țării în care ați înaintat cererea de divorț.

17 state membre ale UE au adoptat un set unic de norme pentru a stabili ce lege ar trebui să se
aplice în cazul divorțurilor transfrontaliere. Țările respective sunt: Austria, Belgia, Bulgaria,
Estonia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia,
România, Slovenia, Spania și Ungaria.

În oricare dintre aceste 17 țări, partenerii pot, de comun acord, să solicite aplicarea legislației în
materie de divorț din

 țara în care locuiesc partenerii

 țara în care partenerii au locuit împreună ultima dată – dacă unul dintre ei mai locuiește
acolo

 țara a cărei cetățenie este deținută de unul dintre parteneri

 țara în care s-a înaintat cererea de divorț.

Dacă partenerii nu cad de acord, instanțele din aceste 17 țări vor aplica legislația din:

 țara în care locuiesc partenerii

 dacă nu este posibil, țara în care partenerii au locuit împreună ultima dată - doar dacă mai
locuiau acolo cu 1 an înainte de a ajunge în instanță
  dacă nu este posibil, țara ai cărei cetățeni sunt

 dacă nu este posibil, țara în care s-a înaintat cererea de divorț.

În cazul în care depuneți cererea de divorț în altă țară din UE, consultați un avocat pentru a afla
ce legislație se va aplica în cazul dumneavoastră și cu ce consecințe.

Recunoașterea în străinătate a divorțurilor și separărilor legale

Hotărârile de divorț sau de separare legală pronunțate într-o țară din UE sunt recunoscute în
celelalte state membre. Nu este nevoie de proceduri suplimentare.