Turismul este o activitate multilaterală cu legături în componente economice, sociale și de mediu

sustenabile. În primul rând, acest studiu analizează percepţia localnicilor asupra dezvoltării
turismului şi examinează factorii care influenţează sprijinul pentru dezvoltarea turismului
sustenabil. În al doilea rând, studiul se referă la Turismul

Bazat pe Comunitate (Community Based Tourism ‒ CBT) și la impactul său pozitiv asupra
dezvoltării turismului; CBT este conectat la capacitatea comunităţii de a se proteja de ameninţări şi
de a negocia calitatea dezvoltării turismului. În al treilea rând, dezvoltarea turismului gastronomic
este văzută ca o interacţiune între dezvoltatorii din afară și populaţia locală care realizează, în
ultimă instanţă, un dialog sustenabil pentru dezvoltarea turismului. De obicei, parteneriatele
stabilite între localnici şi dezvoltatorii de turism din afară au început cu rezistenţa iniţială din partea
localnicilor şi au condus la următoarele secvenţe de atitudini: întruniri la primărie, organizaţii
formale de localnici, reclamaţii, demonstraţii publice și acţiuni în justiţie. Prin examinarea
istoricului acţiunilor colective în comunităţile cuprinse în studiu se creează un cadru al dezvoltării
sustenabile a turismului rural pentru a se înţelege relaţia dintre impactul turismului, dezvoltarea
sustenabilă și identitatea populaţiei. Documentarea arată că localnicii consideră turismul ca factor
de dezvoltare. Mediul natural, economic şi social cultural, ca și infrastructura, vârsta, sexul şi
educaţia sunt factori care influenţează dezvoltarea sustenabilă a turismului şi a turismului
gastronomic.

Cuvinte-cheie: turism, comunitate locală, gastronomie, durabilitate, mediu.

Turismul poate aduce unei comunități atat avantaje, cât și dezavantaje. El furnizează oportunitați
pentru întreprinzătorii locali de a înființa firme de turism, care vor contribui la îmbunătățirea
standardelor de viață ale localnicilor. O trecere în revistă a atuurilor turismului în relația sa cu
mediul înconjurător și comunitățile locale identifică următoarele: • veniturile din taxele generate
de turism pot fi folosite pentru îmbunătățirea serviciilor și facilităților comunitare (Manda, 2007); •
stimulează dezvoltarea unor activități economice, cum ar fi agricultura, pescuitul și meșteșugurile
(Negru, 2005); • stimulează dezvoltarea unor facilitați culturale și comerciale noi și îmbunătățite,
ce pot fi folosite atât de localnici, cât și de turiști; • permite colectarea fondurilor necesare în
vederea conservării monumentelor naturale, arheologice și istorice, artei și tradițiilor culturale și,
mai presus de orice, contribuie la îmbunătățirea calității mediului); • stimulează schimbările sociale
care se produc ca urmare a evoluției economice și a lărgirii cadrului de comunicare

1. Planificarea turistică

Planificarea turistică are drept scop stabilirea căilor de realizare a unor beneficii social-economice
pentru societate, urmărinduse realizarea unei dezvoltări durabile a sectorului turistic prin
protejarea mediului înconjurător și a culturii locale. Pentru realizarea planificării, trebuie luate în
considerare toate componentele turismului, cum sunt atracțiile și activitățile turistice, transportul,
elementele de infrastructură și sistemul instituțional. Tocmai de aceea, strategia colectivităților
locale pentru dezvoltarea și afirmarea turismului se bazează pe câteva obiective și măsuri de
realizare a acestora. Printre cele mai importante obiective se află: • Modernizarea infrastructurii de
bază și a tuturor căilor de comunicație, unde colectivitățile locale pot avea în vedere dezvoltarea
infrastructurii și modernizarea transporturilor, perfecționarea căilor de comunicație pe întreaga
zonă, modernizarea și dezvoltarea rețelelor de utilități; • Promovarea imaginii comunității locale și
consolidarea identității culturale, multiculturale și spirituale, direcție care se poate realiza prin
protecția, reabilitarea și valorificarea patrimoniului turistic al comunității locale; susținerea vocației
culturale și promovarea valorilor și tradiților locale ale unei comunități locale la nivel național,
european și internațional; • Îmbunătățirea și diversificarea serviciilor în comunitatea locală, prin
ameliorarea cadrului urban în scopul creșterii calității vieții locuitorilor la standarde europene. Este
o direcție strategică realizabilă prin valorificarea eficientă a resurselor umane implicate în industria
turismului; crearea condițiilor minime pentru ca locuitorii din colectivitatea locală să obțină accesul
la surse de venituri permanente în creștere, premisă esențială a îmbunătățirii condițiilor de viață;
realizarea unei infrastructuri sportive necesare dezvoltării sportului de masă și de performanță;
promovarea unei politici speciale privind reabilitarea și consolidarea fondului de locuințe existent;

• Asigurarea protecției și conservării mediului natural și antropic în concordanță cu cerințele

dezvoltării durabile a turismului presupune următoarele aspecte: îmbunătățirea calității apelor de
suprafață și a apei potabile; îmbunătățirea calității atmosferei și a mediului de viață; conservarea și
extinderea rețelei de arii protejate, parcuri, monumente ale naturii, monumente istorice, spații
verzi în comunitatea locală și în zonele învecinate; implicarea și utilizarea mai eficientă a societății
civile, mass-mediei locale și învățământului de toate gradele în educarea populației în spiritul
protecției mediului• Pe lângă efecte pozitive, turismul are și efecte economice negative. De
exemplu intensificarea cererii pentru produsele agroalimentare ar putea afecta populația locală,
deoarece o cerere prea mare pentru astfel de produse poate duce la penurie (la epuizarea lor, lipsa
pentru populație). Bucătăria tradițională locală ar putea suferi modificări nedorite din cauza
apariției bucătăriei internaționale. În virtutea „necesității“ unor amenajări rapide ar putea fi
folosite și unele terenuri agricole fertile, situate de-a lungul coastelor, în apropierea plajelor și
deltelor fluviale. Creșterea numărului celor care lucrează în turism, într-o anumită zonă, poate
duce la scăderea anumitor producții ale regiunii sau țării de destinație. O altă categorie de efecte
sunt cele sociale. Populația receptoare suferă efecte atât pozitive, cât și negative când au contact
cu persoane necunoscute (turiști), cu o altă mentalitate, cu alte precupări și cu alte perspective de
viață. Printre cele pozitive amintim diferențierea structurii sociale prin: trecerea de la munca în
agricultura la munca în industria serviciilor, modernizarea agriculturii, dezvoltarea producției
artizanale (datorită interesului turiștilor pentru obiceiurile și cultura populației din zona vizitată) și,
nu în ultimul rând, o mai mică diferențiere a veniturilor. Un alt efect pozitiv se referă la
modernizarea familiei prin: apariția unui nou statut al femeii în familiile țărănești tradiționale și
raporturi liberale între părinți și copii. Turismul are ca efect și lărgirea orizontului de gândire a
locuitorilor din zonele receptoare: schimbarea atitudinii etnice și diminuarea prejudecăților cu
caracter național. În general o persoană dintr-o zonă receptoare este încântată de tot ce este nou,
curioasă să încerce lucruri pe care alții le-au încercat. Acest lucru nu are întotdeauna implicații
pozitive în viața sa sau a societății în care trăiește. Din acest punct de vedere efectele sociale ale
turismului nu sunt doar pozitive, ci și negative. Printre acestea se numară: • dezvoltarea
atitudinilor de consum prin fenomene de patologie socială (prostituție, alcool, droguri, delicvență
etc.); • dezintegrarea familiilor prin creșterea numărului de divorțuri și libertatea sexuală abuzivă;
• polarizarea populației prin creșterea disproporțională a veniturilor, îmbogațirea celor care
transformă economia tradițională în servicii turistice și posibilități mai mari de câștig, fără
perfecționarea activității. O ultimă categorie de efecte ale turismului sunt cele culturale. Atracțiile
antropice sunt importante pentru atragerea turiștilor și dezvoltarea acestui sector. De aceea unul
din efectele sociale se referă la dezvoltarea culturii regionale prin dezvoltarea artei populare, a
ansamblurilor artistice, a rețelei de muzee etc. Tot un efect pozitiv este și acela al introducerii unei
arhitecturi moderne în spațiul rural, a construcțiilor cu un grad mare de siguranță în cazul
sistemelor. În aceste construcții este necesară și binevenită totodată, valorificarea arhitecturii
locale și a materialelor de construcție tradiționale. Țările receptoare de turiști au încercat să atragă
cât mai mulți vizitatori prin accentuareaobiectivelor culturale și prin valorificarea cât mai eficientă
a resurselor naturale, dar și antropice. Acest lucru a avut implicații atât pozitive, cât și negative
asupra populației și mediului receptor. Cu fiecare an, industria turismului are tot mai mare
influenţă asupra economiei mondiale. Turismul este un element integrator în comunicarea dintre
oamenii de diferite culturi, de diferite naţionalităţi şi religii. Numărul de turişti creşte anual şi
aceasta conduce la apariţia unor noi forme de turism și de noi direcţii. Aceasta include și turismul
gastronomic. În timpul unei călătorii o persoană intră în contact cu istoria, tradiţiile, cultura,
natura și caractersiticile unei alte ţări. Într-un circuit gastronomic el ajunge să înţeleagă lumea
printr-un mod neconvenţional. Baza unui turism gastronomic este o motivaţie cognitivă a
călătoriei. Cunoscând oraşele, turiştii doresc să cunoască, în acelaşi timp, mai mult despre
trăsăturile bucătăriei naţioanale. Gastronomia este o sursă importantă a identităţii ţării. Legătura
dintre gastronomie şi turism sprijină creşterea numărului de turişti, a duratei de şedere a acestora
şi a profitului. Cateringul face ca turismul să sprijine producătorii locali și promovează ideea
importanţei unei hrane de calitate înaltă. Bucătăria locală contribuie la ideea de loc turistic, de
casă, de confort și siguranţă. Turismul gastronomic devine din ce în ce mai popular. Oamenii
cumpără circuite speciale pentru a experimenta bucătăria unei alte ţări din lume. În plus, faţă de
turismul gastronomic există tipuri speciale ale acestuia cum ar fi turismul culinar sau turismul
pentru mâncare și agriturismul care sunt, de asemenea, de mare interes pentru cercetare.

2. Fenomenul turismului cultural şi al dezvoltării sale

Fenomenul turismului cultural se cunoaşte de mai multe secole, de când negustorii călătoreau în
străinătate pentru a cumpăra diverse condimente, vinuri şi alte băuturi. Totuşi, termenul de
„turism culinar” a fost introdus de Lucie Long, profesor la Universitatea de Stat din Ohio, SUA şi, de
atunci, a fost folosit pe scară largă la crearea produsului turistic din multe ţări. Creşterea
popularităţii acestui tip de turism astăzi permite ideea că turismul culinar va fi unul dintre cele mai
promiţătoare şi de succes forme în câţiva ani. Dar ce face ca turismul culinar să fie atractiv şi
popular pentru turişti? Ce anume îl diferenţiază de alte forme de călătorie? Mai întâi, turismul
culinar dă oportunitatea de a prezenta turiştilor bogăţia tradiţiilor folclorice). Prin cunoaşterea
bucătăriei locale, turiştii vor avea cunoştinţe despre cultura materială a ţării şi despre elementele
de folclor. În timpul degustării, turiştilor li se propune a participa la diverse activităţi, să se bucure
de muzica şi dansul local, să încerce costume populare locale și să viziteze case tradiţionale. În al
doilea rând, turismul culinar asigură oportunitatea turiştilor de a prepara mâncare. Diferite
modalităţi de cursuri locale, de bucătărie naţională, precum și clase profesionale cu participarea
celor mai buni specialişti gastronomi sunt oferite turiştilor în timpul călătoriei lor. Cel mai bun lucru
despre turismul culinar este că nu depinde de sezonalitate. Conform datelor Asociaţiei
Internaţionale a Turismului Culinar, cei care preferă acest tip de călătorie apreciază diferite
evenimente culturale, cum ar fi vizite la diferite festivaluri, la muzee şi teatre. De aceea, firmele de
turism oferă adesea călătorii speciale în care iau în seamă ambii factori, de cultură și gastronomie.
Această combinaţie de hrană şi distracţie atrage mii de turişti la festivaluri gatronomice și
workshopuri în fiecare an ().

Întrucât turismul culinar se dezvoltă ca un mod de recreere, el are nevoie de noi tactici și metode
de management pentru a se extinde pe plan internaţional. Conform prof. dr. Craig Schmantowsky
(2014), există mai multe metode de promovare a turismului culinar: • stabilirea unei destinaţii
speciale, unice și memorabile; • crearea unei versiuni speciale pentru preparatul local de renume;
• încrederea turiştilor că ei nu pot cunoaşte acest produs în nici o altă parte; • participarea la
demonstraţiile specialistului culinar; • înregistrarea localnicilor ca ambasadori culinari. Mai mult
decât atât, Robson (2010) a indicat 10 factori care pot asigura succesul unei industrii de turism
culinar nu numai în zona rurală, ci și în comunităţi și oraşe mari, astfel: • management puternic; •
produse culinare pe piaţă gata preparate sau semipreparate; • strategie integrată; • parteneriat și
colaborare bazată pe comunitate; • sprijin financiar și măsuri de competenţă; • destinaţii cu acces
la pieţele principale; • marketing inteligent; • resurse culinare specifice zonei pentru turism; •
destinaţii cu experienţe turistice culinare multiple; • organizarea unei destinaţii efective de
marketing. Ca orice alt tip de turism, și cel culinar se bazează pe o promovare corespunzătoare prin
agenţiile de turism. De aceea, broşurile atractive și pliantele frumoase sunt cele mai bune
modalităţi pentru a atrage vizitatorii potenţiali.

Se ajunge la concluzia că atât turismul culinar, cât şi factorul său – agriturismul – influenţează
pozitiv dezvoltarea economică a unei regiuni şi ajută şi la creşterea conştiinţei despre importanţa
mediului și problemelor ecologice. Turismul culinar sprijină comunităţile mici rurale și revigorează
tradiţia culturală, oferă unica şansă de a gusta hrana organică şi participă la producţia acesteia şi,
nu în ultimul caz, sprijină cunoaşterea felurilor de mâncare familiale sau conduce la noi reţete.

3. Turismul gastronomic ca produs turistic deosebit

Circuitul gastronomic este un mod de activitate turistică creat în special pentru degustarea
felurilor de mâncare tipice pentru bucătăria locală. În cazul unei călătorii, se stabilesc obiective
bine definite. Obiectivul circuitelor gastronomice este bucuria de a cunoaşte caracteristicile
bucătăriei dintr-o anumită ţară. În acelaşi timp, acest obiectiv nu este de a cunoaşte mâncăruri
rare, exotice sau foarte numeroase. Este important să te bucuri de reţetele locale care absorb, de
secole, tradiţiile și obiceiurile localnicilor, ale culturii acestora privind pregătirea hranei. Călătoria
gastronomică este o paletă cu care turistul poate desena viziunea sa despre o ţară sau alta.
Mâncarea scoate la iveală misterul spiritual al oamenilor şi ajută la înţelegerea mentalităţii
acestora. Astfel, turismul gastronomic este o călătorie prin ţări și continente pentru a explora
caracteristicile bucătăriei locale, tradiţiile culinare, în scopul de a te bucura de un produs sau
preparat unic. Totuşi, un circuit gastronomic, ca serviciu, este mai mult decât doar o călătorie,
deoarece este un set de măsuri bine gândite pentru degustarea unor preparate tradiţionale dintr-o
anumită zonă, ca și a unor ingrediente specifice, cu un gust deosebit, pe care turistul nu le poate
găsi în alte locuri din lume. Acest interes în circuitele gastronomice nu se datorează doar faptului
că oamenii sunt plictisiţi de circuitele obişnuite, ci ei preferă acest tip de vacanţă deoarece sunt
sătui de produsele semipreparate, deoarece ei doresc să se bucure de un fel de mâncare favorit,
original. Este acelaşi lucru cu ascultarea unui disc de jazz toată viaţa şi cu mersul la un concert live
o singură zi. Este clar că, în primul și în cel mai important rând, turismul gastronomic a sporit
interesul pofticioşilor, pentru care mâncarea bună este ceva mai mult decât doar o hrană. În al
doilea rând, turismul gastronomic îi atrage pe cei care sunt într-o afacere în domeniul preparaţiei și
consumului de mâncare ‒ cei din restaurante, somelieri, degustători de vinuri, evaluatori de
restaurante. Aceşti oameni merg în circuite gastronomice pentru a-şi ridica nivelul de cunoştinţe
profesionale, pentru a învăţa ceva nou şi pentru a câştiga experienţă. Mai mult chiar, există multe
programe care asigură pentru turişti multe lecţii de gastronomie ţinute de cei mai buni maeştrii
bucătari care sunt fericiţi să împartă secretele bucătăriei pentru anumite feluri de mâncare. În
sfârşit, tot în scop profesional, reprezentanţii firmelor de turism merg în aceste excursii culinare
deoarece doresc să-şi extindă afacerea şi să înceapă să vândă circuite gastronomice. Circuitele
gastronomice se împart în două tipuri: cel rural (aşa-numitul „circuit verde”) şi cel urban. Diferenţa
principală constă în faptul că un turist care merge la ţară doreşte să guste produse curate din punct
de vedere ecologic, produse fără aditivi. De exemplu, un circuit „verde” promovează culegerea
fructelor din pădure, a fructelor și legumelor de la fermă, a ciupercilor, dar și drumul vinului.
Circuitul gastronomic urban include vizite la fabrici de dulciuri sau la carmangerii, care au și un
restaurant alăturat, unde turiştii au ocazia să guste un produs realizat în fabrică.

4. Abordări strategice privind dezvoltarea durabilă a turismului la nivel local

Studiile de specialitate propun o strategie bazată pe strânsa legatură dintre turism, gradul de
dezvoltare economică și calitatea mediului înconjurător. Astfel, pentru ca strategiile pentru
dezvoltarea turismului, în cazul acesta a celui gastronomic, trebuie să fie riguros proiectate și
implementate pe baza unui „Program de acțiune pentru dezvoltarea turismuluigastronomic”
(Gastronomic Tourism Development Action Program – GTDAP). Un asemenea program poate fi
conceput pentru a îmbunătăți produsele gastronomice oferite turistilor, dar și pentru a înbunătăți
performanțele economice ale afacerilor la nivel local. O trecere în revistă a evoluției turismului
gastronomic sprijină pe deplin aceste argumente
Pentru a implementa eficient un program de acest tip, este necesar a fi luați în considerare doi
factori esențiali : • Cooperarea inter-organizațională între colectivitățile locale și organizațiile
private. Astfel, un program de acțiune pentru dezvoltarea turismului îndeamnă participanții să

Adoptarea de bune practici în CBT contribuie la fiecare dintre cei „trei piloni ai durabilității”:
furnizarea de beneficii sociale, economice și de mediu. Cei trei piloni ai durabilității indică faptul că
durabilitatea este cel mai bine realizată atunci când obiectivele de mediu, economice și sociale
sunt toate îndeplinite prin aceleasi inițiative. Aceasta poate răspunde nevoilor sociale, contribuie la
construirea unui mediu mai durabil și viabil comercial. Turismul bazat pe comunitate a fost popular
ca un mijloc de susținere a biodiversității conservare în special în țările în dezvoltare și legarea
mijloacelor de trai cu conservarea biodiversității, în timp ce reducerea sărăciei rurale și realizarea
ambelor în mod durabil. CBT poate spori durabilitatea socială prin încurajarea comunităților locale
de a-și gestiona resursele proprii, pentru ocuparea forței de muncă și pentru consolidarea
capacităților proprii, precum și conservarea patrimoniului cultural. Beneficiile de mediu includ
generarea de venituri pentru comunități pentru a proteja în mod activ țara de degradare și pentru
a putea spori eforturile de conservare și de a atrage turiștii în special în ceea ce privește inițiativele
de eco-turism. Unde acționează eficient CBT? • sprijină dezvoltarea economică locală prin
diversificarea ocupării forței de muncă; • este viabil financiar; • respectă și încurajează participarea
echitabilă a comunității locale; • este durabilă ecologic și minimizează impactul asupra mediului; •
conservă și promovează patrimoniul cultural; • educă vizitatorii despre cultură și natură; •
demonstrează bune practici de gestionare; • asigură o calitate și experiență în condiții de siguranță
pentru toate persoanele implicate. Cu toate acestea, există o serie de riscuri legate de CBT, în curs
de dezvoltare în special, în cazul în care acesta se introduce pentru a oferi o „soluție rapidă” pentru
comunitățile fără mijloacele de subzistență. Elemente precum conservarea zonelor naturale, a
artei, meșteșugurilor, a zonelor arheologice și istorice, a unor tradiții culturale, sunt puncte de
atracție pentru turiști, iar turismul contribuie la asigurarea surselor de finanțare pentru aceste
elemente, fapt ce justifică dezvoltarea turismului. În general, localnicii sunt mândri când observă că
turiștii sunt atrași de patrimoniul lor, ceea ce adesea duce la o revitalizare a unor aspecte ale
patrimoniului istoric, natural și cultural. Acest lucru presupune o preocupare mai mare din partea
localnicilor în privința mediului.

Dupa cum am spus, turismul generează și probleme comunităților și culturii locale. Pentru început
amintim traficul și aglomerația, precum și un nivel excesiv al zgomotului ce pot rezulta din
dezvoltarea necontrolată a circulației turistice. Cea mai mare problemă este aceea a locurilor de
parcare insuficiente, ceea ce duce la aglomerație, lucru neplăcut atât pentru turiști, cât și pentru
localnicii zonei receptoare O altă problemă care afectează din ce în ce mai mult se referă la
poluarea aerului, generată de vehiculele cu combustie internă folosite de turiști. Acest lucru are
implicații grave asupra populație, și poate duce la apariția anumitor boli. Folosirea și tratarea

necorespunzătoare a apelor menajere și deșeurilor solide este una din cauzele poluarii apelor de
suprafață și de adâncime. Reciclarea improprie a deșeurilor poate duce la răspândirea de paraziți și
de boli. Este posibil ca localnicii să nu mai aibă acces facil la atracțiile turistice importante (muzee,
teatre, parcuri etc.), dacă sunt folosite prea mult de către turiști. Folosirea necontrolată de către
vizitatori a parcurilor și zonelor arheologice și istorice poate conduce la deteriorarea lor. Atitudinea
greșită față de viața sălbatică poate afecta comportamentul normal al animalelor și înmulțirea lor.
Inscripționarea cu graffiti, vandalismul și însușirea ilegală a unor obiecte ca suveniruri pot distruge
obiectivele arheologice și istorice. Se poate degrada patrimoniul cultural local și se poate distruge
identitatea culturală, dacă se practică intens comercializarea și modificarea tradițiilor, artei și
meșteșugurilor locale. Imitarea unor comportamente ale turiștilor de către tinerii localnici poate
duce la pierderea valorilor și tradițiilor culturale locale . Beneficiile economice pe care turismul le
aduce comunității locale se pot diminua daca sunt angajate persoane din exteriorul zonei turistice,
deoarece acestea nu vor cunoaște niciodată zona la fel de bine precum persoanele care au trăit în
acea zonă. Același lucru este valabil și dacă întreprinderile turistice sunt conduse sau au proprietari
persoane străine, din afara zonei. Importarea de produse utilizate în industria turismului duce la
pierderi economice chiar dacă, uneori, acest lucru este necesar pentru zonele cu areal turistic
redus. Experiența umană individuală, trăită în calitate de turist, este de obicei împărtășită altor
oameni. Chiar și atunci cand călătorește singur, turistul va veni în contact cu alți oameni și instituții
sociale. Turiștii pot deveni victimele crimei sau pot comite ei înșiși acte sociale inacceptabile.
Cunoașterea interacțiunii sociale a turiștilor față de ceilalți turiști, față de rezidenții locali și
instituțiile locale, poate contribui la ameliorarea conflictelor care pot lua naștere și poate facilita
înțelegerea noastră privind conduita socială și funcționarea structurii diferitelor societăți sau
comunități. Apariția acestor probleme poate fi evitată dacă în activitățile

de turism se utilizează o planificare, o dezvoltare și conducere corectă și cu simțul răspunderii,

pentru că în caz contrar nu puțini sunt aceia care vor avea de suferit.

Concluzii

În primul rând, hrana și turismul joacă un rol major în economia contemporană. Hrana este esenţa
tuturor culturilor și elementul major de moştenire intangibilă globală, precum și o atracţie
importantă și mereu în creştere pentru turişti. Legătura dintre hrană și turism este o platformă
pentru dezvoltarea locală, economică şi culturală. Experienţa privind hrana ajută la crearea și
vânzarea destinaţiilor, ca și la susţinerea tradiţiilor locale și meşteşugurilor, fiind extrem de
atractivă pentru turişti. Hrana asigură o bază pentru experienţele turistice, prin legătura dintre
cultură şi turism, dezvoltarea experienţei privind asigurarea mesei, prepararea unor mâncăruri
deosebite, dezvoltarea infrastructurii esenţiale pentru producţia de hrană și consum, precum și a
culturii locale. Deşi dezvoltarea economică este obiectivul principal de activitate al colectivităților
locale, turismul este o modalitate pentru realizarea acestui obiectiv. În acest context, legislația
românească furnizează administrațiilor publice teritoriale resursele juridice prin care acestea se pot
implica în dezvoltarea locală durabilă a turismului. În plus, prin formularea unor strategii
corespunzătoare pentru creșterea fenomenului turistic, colectivitățile locale se pot implica în
dezvoltarea economică locală într-un mod organizat și eficient.