În urma unor discuții cu bunicii și părinții, cu privire la subiectul

„COMUNISM-NICOLAE CEAUȘESCU-, am ajuns la unele cocluzii.

Din amintirile bunicilor mei, aceștia spun că era mai bine pe „vremea
lui Ceaușescu”, și am ajun la o idee asemănătoare, deoarece aceștia
spun că, deși era puțin mai greu, nu vedeai atât de mulți români
plecați în străinătate, departe de familii; majoritatea aveau un loc de
muncă în țară. Bunicul meu spunea chiar, că nimeni nu stătea degeaba:
„Eu eram încă tânăr, îmi plăcea să mă plimb aiurea pe drumuri și nu
prea trăgeam spre muncă, până m-au găsit într-o zi cei de la
Securitate și m-au pus la muncă...și ar trebui să le mulțumesc, pentru
că, așa am devenit inginer zootehnic la vulpărie”. Bunica își amintește
și acum, cum lucrau la complex sau CAP-uri, unde ”normele” erau de
fapt, ce numim astăzi, ani de muncă. Pe lângă aceste norme, primeau
cupoane, cu care cumpărau pâine ”când trecea mașina de pâine pe
drum”. De asemenea, spun ei, era organizare, regulă, respect și
seriozitate. Aceștia spun că, nu a fost doar bine. Dacă creșteai
animale, trebuia să dai cotă la stat sau eventual, la magazinele din
zonă. Bunicii mei spun că, dacă nu era o așa mare strictețe la
alimente, dacă oamenii aveau mâncare, totul ar fii mers spre foarte
bine; Ceaușescu nu trebuia ucis. Nicolae Ceaușescu putea fi dat jos
de la conducere, lăsat ca un simplu cetățean român, cu pensie, să își
trăiască restul anilor de viață în pace.