În Ţara Sfântã trãiau doi bãtrâni: preotul Zaharia şi soţia sa , Elisabeta. Ei
erau drepţi în faţa lui Dumnezeu şi împlineau toate poruncile Sale.Cei doi erau trişti deoarece nu aveau copii, deşi se rugaserã mult pentru aceasta. Într-o zi când slujea la templu, I s-a arãtat Îngerul Gavriil şi i-a zis cã soţia sa, va naşte un bãieţel şi-l va chema Ioan. Zaharia nu a crezut vorbele Îngerului şi a rãmas mut pânã în ziua naşterii copilului. Dupã nouã luni s-a nãscut fiul lui şi a sosit momentul punerii numelui, iar Zaharia a cerut o tãbliţã şi a scris pe ea “ Ioan sã-I fie numele ”. În acea clipã Dumnezeu i-a redat vocea şi a început sã vorbeascã şi a proorocit cã Ioan va fi prooroc al Domnului şi va pregãti venirea Lui. La şase luni dupã naşterea sa, împânzindu-se zvonul cã Irod vrea sã ucidã pruncii, Elisabeta rãmasã vãduvã din cauza uciderii lui Zaharia, s-a ascuns cu fiul ei într-o scorbiturã a unui munte. Dar nu dupã mult timp, ea a murit., pruncul rãmânând singurşi a fost luat sub aripa protectoare a unui Înger trimis de Dumnezeu, care a avut grijã de el, pregãtindu-l totodatã pentru misiunea ce o avea de îndeplinit. Rãmas orfan de mic, Sfântul Ioan s-a întors în Pustiul Iudeii unde, prin post şi rugãciune, s-a pregãtit pentru misiunea sa. Era îmbrãcat cu o hainã din pãr de cãmilã prinsã cu o cingãtoare de piele, iar de mâncat se hrãnea doar cu lãcuste şi cu miere sãlbaticã. Odatã ajuns la maturitate, pe la treizeci de ani, Sfântul Ioan a început sã propovãduiascã oamenilor despre venirea lui Mesia. Predica sa, plinã de puterea Duhului Sfânt, atrãgea mulţi oameni şi îi îndemna pe aceştia sã se pocãiascã, sã facã fapte bune, sã fie cinstiţi, milostivi şi morali. Pentru sfinţenia vieţii sale, Dumnezeu i-a acordat marea cinste de a-L boteza pe Fiul Sãu, în râul Iordan. Lui Ioan Proorocul, i se descoperise că Mesia va veni, de aceea chema oamenii zicând: „Pocăiți-vă căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor”. Printre cei veniți să îl asculte pe Ioan în pustie s-a numărat și regele Irod. Cu toate acestea Ioan nu s-a ferit să-l critice de față cu toți oamenii, pentru păcatele sale. Din Evanghelie cunoaștem că Irod, la un ospăț dat de ziua sa de naștere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul. În acea vreme, Sfântul Ioan era închis în castelul lui Irod. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui desfrânat cu Irodiada, care era soția fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului ca răsplată. După moarte ucenicii au ridicat trupul lui Ioan și l-au îngropat în localitatea Sebastia. Sfântul Ioan Botezătorul este cel mai mare dintre Sfinţi (după Maica Domnului), cel mai mare prooroc, Botezătorul Domnului, cel ce a arătat lumii cine este Mielul lui Dumnezeu, Cel ce spală păcatele lumii. De aceea, Sfântul Ioan este cinstit cu mai multe sărbători în an (naşterea sa, soborul, tăierea capului), dar şi cu multe biserici care să îi poarte hramul. De asemenea, mulţi creştini din România şi din lume îi poartă numele şi i se roagă. 1. Încercuiţi varianta corectă de răspuns:
- Părinţii Sfântului Ioan Botezătorul se numeau:
a. Ioachim şi Ana; b. Iosif şi Maria; c. Zaharia şi Elisabeta. - La naştere, Elisabeta a spus că pruncul se va chema: a. Zaharia; b. Ioan; c. Petru. - Sfântul Ioan Botezătorul trăia: a. în post şi rugăciune; b. ca orice om; c. nu respecta postul.
2. Completaţi spaţiile punctate cu enunţurile corecte:
a. Sfântul Ioan Botezãtorul îi boteza pe oameni în râul ........................... .
b. El a vestit venirea .......................................... . c. A fost ucis de ........................ din cauza urii ce i-o purta ...........................