II.2.

Teoria învățării
29.01.2021 18:11

Primele teorii:
- I.P. Pavlov
- E. Thorndike
- Watson
-> caută să explice învățarea prin prisma teoriilor asociaționiste ale lui:
- H. Spencer
- H. A. Taine

Pavlov

Învățarea - substituire de stimuli, realizată intern prin formarea temporară a unor legături între
diferiți centri nervoși
- factori principali:
□ Întăririle aplicate subiectului
□ Imitația
□ Curiozitatea lui

Thorndike (1910)

Legea efectului - învățarea = succesiune de încercări și erori, din care subiectul reține încercările
soldate cu succese și respinge căile ce au dus la eșec.

=> Învățarea - substituire de reacții, având la bază formarea de conexiuni în creier => numele de
"conexionism"

Watson

- Adeptul unei psihologii strict obiective, pe baza observației comportamentului - behaviorism

Învățarea - succesiune de reflexe condiționate.

Aceste teorii asociaționiste - infirmate de experiențele ulterioare

-> Învățarea antrenează întreaga viață psihică:
- Procesele de cunoaștere
- Afectivitatea
- Priceperile motorii
- Voința

Teoria psihogenezei operațiilor intelectuale - J. Piaget (1973)

- Demonstrează că acțiunile mintale (operațiile mentale) se nasc prin interiorizarea acțiunilor

reale
- Epistemologia genetică - a influențat pozitiv psihologia contemporană + studiile asupra
învățământului

Teoria genetic-cognitivă - Jerome Bruner (1970) - fondată pe baza operei lui Piaget

- Prezintă posibilitatea cunoașterii astfel:

a. Modalitatea activă - realizată prin manipularea liberă a obiectelor și exersare
- caracteristică primilor ani de viață
b. Modalitatea iconică - se bazează pe imagini (mai ales vizuale) fără manipulare efectivă
- caracteristică vârstei 5-7 ani
c. Modalitatea simbolică - atunci când simbolurile(cuvinte/alte semne convenționale) înlocuiesc
imaginile, permițând apariția conceptelor, a noțiunilor.

În cadrul învățării - preponderența succesivă a proceselor psihice:

- Prima etapă -> cunoașterea dată de senzații + percepții
- A doua etapă -> cunoașterea dată de reprezentări + imaginație
- A treia etapă -> implicat procesul superior al gândirii, abstractizării

- Teoria evidențiază aspectele pozitive:

○ Scoaterea învățământului din contextul "acțiuni imediate"
○ Transformarea învățării - activitate independentă - scop bine determinat
○ Facilitează distingerea esențialului de neesențial
○ Elaborarea de idei complexe
- Negative:
○ Apariția formalismului + ruperii de realitate
=> se pune accent pe o învățare cu scop formativ a elevului

Alte teorii:

Teorii cognitive:
- Teoria formării pe etape ale acțiunilor mintale - P.I. Galperin
- Teoria genetic-cognitivă și structurală - J. Bruner
- Teoria organizatorilor cognitivi și anticipativi de progres - D.P. Ausubel
- Teoria învățării cumulative-ierarhice - R. Gagne
- Teoria holodinamică a învățării - R. Titone

Teorii meta-cognitive:
- Teoria diversificării instrumentelor - R. Feuerstein
- Teoria gândirii critice - C. Temple, J. Steele. K. Meredith