WORKSHOP 1 ”COMUNICARE EFICIENTĂ”

Handout 1

TIPURI DE COMUNICARE

Comunicarea poate fi împărțită în funcţie de limbajul folosit în 3 tipuri complementare:

comunicarea verbală (cuvinte), comunicarea nonverbală (gesturi, postură etc),
paracomunicare (intonaţie, inflexiuni ale vocii, ritm)

De regulă oamenii folosesc tipurile de comunicare în următoarele proporţii:

Comunicare verbală Comunicare non-verbală Paracomunicare

7% 55% 38%

Comunicarea verbala

Comunicarea verbală foloseşte drept cod cuvintele limbii, care este cel mai sofisticat
sistem de semnificaţii folosit de membrii unei societăţi. Cuvintele (lexicul) şi regulile de
operare cu aceste semnificaţii (gramatica) fac posibilă nu numai comunicarea, ci şi
dezvoltarea intelectului uman. Comunicarea verbală poate fi orală (se adresează analizatorului
vizual) sau scrisă (se adresează analizatorului vizual). Limbajul trebuie să fie unul care să
respecte câteva cerințe:
• Claritate (mesajul trebuie sistematizat cât mai bine, astfel încât structura sa să
fie clară, ușor de reținut de către toți);
• Corectitudine (conținutul efectiv al mesajului trebuie să fie corect, să conțină
adevăruri, dar și forma mesajului să fie corectă din punct de vedere al
corectitudinii limbii - gramatical și lexical);
• Adecvare (folosirea celor mai potrivite cuvinte raportat la context și intențiile
vorbitorului, respectiv așteptările audienței);
• Puritate (mesajul va fi ponderat cu privire la tipul cuvintelor folosite –
neologisme, regionalisme, arhaisme – atenție la folosirea englezismelor);
• Concizie (mesajul trebuie să fie concret, lipsit de divagații sau abateri sau
informații redundante care ar îngreuna înțelegerea efectivă a mesajului de
bază);
• Precizie (mesajul se poate folosi de mijloace sau instrumente suplimentare care
pot facilita înțelegerea – comparații, analogii, suporturi scrise, materiale
auxiliare care pot conduce audiența spre direcția dorită).

Proiect co-finanţat din Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020

Comunicarea paraverbală
Comunicarea paraverbală face referire la tot ceea ce ține de vocea utilizată în
momentul transmiterii mesajului – tonalitate, volum, ritm, intonație și poate chiar și accent.
Comunicarea paraverbală este de obicei cea care transmite în mod inconștient
sentimentele și intenția vorbitorului. Prin vocea acestuia, ne putem da seama care este starea
vorbitorului în funcție de: tonalitatea mai sobră sau mai destinsă, ritmul mai alert sau mai lent
în vorbire, volumul ridicat sau jos, intonații care pot trăda bună-dispoziție, tristețe,
dezamăgire sau încântare, entuziasm. Cu atât mai mult, un accent ne poate transmite
informații concrete privind proveniența persoanei respective.
VOLUMUL VOCII: Influenţează puterea de înţelegere a interlocutorului şi facilitează
o comunicare eficientă
DICŢIA ŞI ACCENTUL: Se referă la articularea şi enunţarea sunetelor ( articularea-
consoane şi enunţarea –vocale)
VITEZA: Influenţează modul în care este perceput mesajul
FOLOSIREA PAUZEI: Influenţează interesul şi prezenţa interlocutorului
TIMBRUL VOCII: Influenţează modul în care este recepţionat mesajul şi trădează
sentimentele şi emoţiile emiţătorului

Comunicarea non-verbala

Fie că vrem sau nu, fie constientizăm sau nu, totul din noi comunică: trupul, gesturile,
distanţa, ochii, tensiunea musculară, culoarea obrajilor, mirosul, ritmul respiraţiei sau pulsul
inimii.

Diferenţe între comunicarea verbală şi cea non-verbală

Comunicarea verbală Comunicarea non-verbală

- canal simplu (auditiv) - canale multiple (vizual, auditiv, kinestezic)
- discretă (punctuală) - continuă
- mai clară - mai ambiguă
- impact mai redus (30%) - impact mai puternic (70%)
- deliberată - inconstientă

Elementele comunicării non-verbale:

• Distanța (diluează comunicarea, în timp ce apropierea o intensifică);
• Orientarea corpului (persoanele stau cu spatele la cei pe care doresc sa îi evite);
• Postura (semnalele posturale care arată relaxare sau tensiune sunt corelate cu statutul
persoanei, statutul înalt corelează cu o postură relaxată, statutul scăzut cu rigiditate şi
tensiune, persoanele uşor victimizate par în conflict cu ele însele, fac mişcările în cel
mai dificil mod posibil etc.);

Proiect co-finanţat din Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020

• Gesturile (frecvenţa crescută a anumitor gesturi arată o stare de tensiune şi disconfort
sau lipsa onestităţii, de exemplu gesturile prin care se masează, freacă, strange, culege,
înţeapă o parte a corpului – aceste gesturi sunt descurajate in public);
• Faţa şi privirea (o figura cu comisurile buzelor lăsate poate indica tristeţe marcată,
privirea evitantă poate transmite nesiguranţă, lipsa încrederii în sine etc.),
• Intensitatea vocii (o voce foarte puternică poate indica hotărâre sau dorinţă de a masca
o timiditate accentuată).

Exemple și semnificații:

• Privirea:

Privirea directă: onestitate, intimitate, ameninţare

Privirea într-o parte: lipsa de interes şi răceală
Evitarea privirii: ascunderea sentimentelor, lipsă de confort sau vinovăţie
Mişcarea ochilor în sus: încercarea de a ne aminti ceva
Miscarea ochilor în jos: tristeţe, modestie, timiditate, ascunderea unor emoţii

• Zâmbetul – poate exprima o complexitate de informaţii (plăcere, bucurie, satisfacţie,

promisiune, cinism, jenă)

• Mimica:
Fruntea încruntată: preocupare, mânie, frustrare
Sprâncene ridicate: mirare, surpriză
Nas increţit: neplăcere
Buze strânse: nesiguranţă, ezitare, ascunderea unor informaţii

• Postura corpului:
Ţinuta capului: în sus-persoane dominante, în jos- persoane supuse
Aplecarea corpului:
în faţă – interes pentru interlocutor, nelinişte preocupare
relaxată – detaşare, plictiseală, autoîncredere excesivă

• Gestica:

Ridicatul din umeri: neînţelegere

Gestul acoperirii gurii: demască situaţii de nesinceritate
Gesturi făcute cu palma
- strangerea de mână : dominare (cu palma in jos),
supunere (cu palma in sus),
egalitatea (cu palma perpendiculară)
frecarea palmelor: aşteptări pozitive
încleştarea mâinilor: frustrare, reprimare a atitudinii negative

Proiect co-finanţat din Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020

 Atingerea nasului: nesinceritate
Mâna ca suport pentru cap: plictiseală
Bătaia în masă cu degetul şi tropăitul: nerăbdare
Mângâierea bărbiei: decizie
Încrucișarea braţelor: atitudine defensivă sau negativă
Încrucișarea picioarelor:
- picior aruncat elegant peste celălalt: atitudini nervoase, rezervate
sau defensive
- picior aşezat peste genunchi şi prins cu mâna: atitudine rigida în
discuţii sau negocieri
- încrucişarea picioarelor în poziţia în picioare: nesiguranţă
- incrucişarea gleznelor: atitudine negativă sau defensivă
Incălecarea scaunului: dominantă

Funcţii ale comunicării non-verbale

1. Repetă mesajul verbal prin intermediul anumitor posturi care transmit mesaje clare:
„Nu te aud”, „Buna!”, „La revedere.”
2. Substituie mesajul verbal (posturile descrise mai sus pot inlocui mesajele verbale),
accentueaza mesajele verbale.
3. Reglează mesajele verbale (reglează fluxul comunicării, de exemplu regula nescrisă
este: când iei cuvantul ridici un pic tonul, apoi cand termini vocea devine mai ștearsă,
cu intensitate mai scăzută),
4. Contrazice mesajele verbale (în acest mod apar mesajele duble). Minciuna este un tip
de mesaj dublu foarte interesant. Semnalele minciunii pot apărea în orice tip de
comportament non-verbal. Unele canale non-verbale sunt mai revelatoare decât altele
– fața este mai controlată, dar mai puțin controlate sunt mișcările corpului și mai puțin
controlată este vocea, pot să apară erori de vorbire. Cei care ascund adevărul au
tendința să vorbească mai tare și răspund mai repede la întrebări fiindcă răspunsurile
sunt pregatite și nu mai au nevoie de timp de gândire. Dacă răspunsul nu a fost
pregătit, timpul de gândire este cel mai lung și răspund mai greu decât oricine
altcineva.

Mesajele non – verbale sunt ambigue. Oamenii care pot transmite cel mai bine mesajele non-
verbale pot să le și interpreteze cel mai bine. Abilitatea decodării crește cu vârsta și
experiența, dar se păstrează diferențe datorate personalității și ocupației (extraverții și femeile
decodifică mai bine aceste mesaje, dar nimeni in proportie de 100%).

Proiect co-finanţat din Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020