ISTORIA COLINDELOR

Ce înseamnă cuvântul „colind” şi când a apărut colindatul?

● Termenul "colinda" este de origine latina si

provine de la cuvantul latin "calendae",
derivat din verbul "calare" ("a vesti").
Astfel, a colinda inseamna a vesti
● Colindele au fost cantate pentru prima oara
in Europa cu mii de ani in urma, dar ele
aveau o insemnatate diferita de cea pe care
o imbraca astazi.
● Erau cantece pagane, evocate in perioada
serbarilor Solstitiului de iarna,si au avut
initial un scop ritualic, acela de urare
pentru fertilitate si belsug.
● Colindătorii erau consideraţi a fi purtătorii
unor puteri magice, care aveau efect doar în
acest timp sacru,de sarbatoare, cei colindaţi
crezând în forţa magică a cuvântului.

● În comunităţile săteşti erau colindate toate

casele, indiferent de puterea financiară a
gazdelor, întrucât toţi trebuiau să se bucure
în această zi sfântă de mesajul
colindătorilor.

● Toti satenii primeau colindatorii.

● Celor care ar fi îndrăznit să nu primească pe

colindători, li se rupeau scânduri din gard
sau li se scrijeleau pereţii caselor şi erau
cunoscuti în tot satul.
 Câte tipuri de colinde există?
● Tipologia generala este de „colinde
precreştine” şi „colinde creştine” si au o
tema comuna. Exista si o categorie
distincta a colindelor „protocolare”, prin
care gazdele erau anunţate şi li se cerea
permisiunea de colinda: Ia, sculaţi voi,
gazde mari, Bună sara la fereastră etc.
● O arie foarte largă o deţin colindele
dedicate profesiunilor din satul românesc:
cioban, plugar, pescar, vânător. Exista si
colindele cu teme cosmogonice (despre
„facerea lumii”) sau moralizatoare (atitudini
umane), sau cu teme biblice .
● In secolele XVII şi XVIII, apar în Muntenia şi
Moldova aşa-numitele „cântece de stea”,
practicate de copii care purtau în mâini şi o stea
confecţionată din diverse materiale. Melodia şi
textele, aparţineau preoţilor , dascălilor ori unor
învăţători din sate.
 Exemple de colinde

● „Trei crai de la Răsărit”, „Nouă azi

ne-a răsărit”, „La Bethleem”. Despre
binecunoscutul „O, ce veste
minunată”, Sabin Drăgoi, cel care-l
menţionează în culegerea sa din 1925,
spune clar că este un cântec de stea
care, după melodie şi ritm, aparţine
saşilor transilvăneni.

● „Pluguşorul”, „Capra”, „Ursul”, fac

parte din tezaurul folcloric românesc!
● În primii ani de după 1990, a fost o adevărată
invazie de colinde. Mulţi, mai ales dintre
tinerii din mediul urban, le auzeau pentru
prima oară. Odată cu acest imens val de
simpatie pe care au fost „readuse” colindele,
s-a instaurat, treptat, o confuzie generală a
ceea ce înseamnă „colind”.

● „Jingle bells”, considerat, ca fiind un colind

„internaţional” este de fapt un „echivalent” al
românescului „Sanie cu zurgălăi”, si
reprezinta doar un simplu cântec de iarnă.