Referat

Pneumonia la copii

Daian Alina Nicoleta

Anul 3

1
 Pneumonia la copii
Pneumonia si afectiunile tractului respirator inferior sunt unele din cele mai importante cauze
de mortalitate in intreaga lume. Pneumonia este una din cele mai frecvent diagnosticate afectiuni,
impreuna cu infectiile respiratorii superioare reprezentand peste jumatate din totalitatea
afectiunilor de natura infectioasa diagnosticate la copil. In lume apar anual peste 150 de milioane
de cazuri, la copii cu varsta mai mica de 5 ani. In prezent diagnosticul se pune in functie de
imaginile radiologice, dar si de starea clinica a pacientului precum si de ce se poate ausculta la
examenul fizic. 
Pneumonia la copii poate ridica importante probleme, deoarece cauzele si tabloul clinic
variaza foarte mult si sunt diferite de cele ale adultilor. Ele sunt in functie de varsta copilului dar
si de eventualele stari patologice cu care acesta se confrunta. Specialistii estimeaza ca cele mai
multe cazuri de pneumonie apar in tarile in dezvoltare, si dintre acestea 15% sunt destul de
grave, necesitand spitalizare. Infectiile respiratorii inferioare reprezinta (la nivel international) a
doua cauza de deces la copiii cu varsta sub 5 ani. Mortalitatea este cu atat mai ridicata cu cat
varsta pacientului este mai mica si cu cat starea sa imuna este mai afectata (status
imunodeprimat). Pneumonia apare mai frecvent si are mai multe episoade pe an la copiii mici si
este diagnosticata mai rar in cazul adolescentilor.

Factori de risc
Desi pneumonia este o boala care poate sa apara la orice individ, fiind o afectiune
respiratorie de natura infectioasa, specialistii au identificat anumiti factori care pot influenta
frecventa de aparitie a episoadelor (in sensul cresterii lor /an), sau gravitatea imbolnavirilor. 
Printre acesti factori se numara:
- Varsta: cu cat este mai mica, cu atat riscurile sunt mai mari. Maximul mortalitatii
este la varstele mici (in special sub 6 luni);
-  Anotimpul: pneumonia este una din infectiile respiratorii cu importanta variatie
sezoniera. Majoritatea imbolnavirilor sunt diagnosticate in perioada de iarna, sau in
anotimpul rece si umed (toamna tarzie);

2
 - Afectiuni coexistente: pneumonia poate sa apara mai frecvent la pacientii cu fibroza
chistica (mucoviscidoza), cudrepanocitoza, malformatii congenitale ale cailor aeriene,
malformatii cardiace (mai ales malformatii cu sunt stanga - dreapta, tetralogia Fallot).
Pacientii cu afectiuni congenitale cardiace pot dezvolta forme foarte grave de
pneumonie, a caror evolutie este imprevizibila si se poate agrava foarte rapid,
mortalitatea in aceste situatii fiind relativ ridicata;
- Refluxul gastroesofagian si aspirarea continutului (o problema deosebita la sugari)
care favorizeaza aparitiapneumoniei de aspiratie;
-  Mediul: riscurile de aparitie a pneumoniei sunt mai ridicate in comunitatile in care
igiena nu este foarte stricta (pneumonia este o afectiune infectioasa, foarte
contagioasa), in familiile in care parintii sunt fumatori (expunerea la fumatcreste
semnificativ riscul prin diminuarea reactivitatii arborelui bronsic).

Cauze
Desi in majoritatea cazurilor pneumonia apare mai degraba ca o complicatie a altor
infectii respiratorii inferioare (cum ar fi, de exemplu, bronsiolite sau laringotraheobronsiolite),
contaminarea se face si prin contact direct cu secretiile pacientilor infectati, prin picauri Pfluge,
sau prin extindere hematogena sau aspiratie. Cel mai adesea, inflamatia este determinata de
invazia alveolara a anumitor microorganisme patogene, cu tropism pentru parenchimul
pulmonar. 
Specialistii au grupat cauzele de aparitie a pneumoniilor la copii, in functie de grupa de
varsta, deoarece exista anumite particularitati, astfel: 
1. Nou - nascuti si sugari: pot face pneumonii cu germeni transmisi de la mama (prin
filiera pelvi-genitala, la nastere). Cei mai frecventi astfel de germeni sunt streptococi de
grup B, E. coli sau Chlamydia trachomatis. 
2. Streptococul de grup B este transmis fatului si in utero, ca urmare a colonizarii vaginului
si cervixului mamei. Manifestarile clinice variaza in functie de momentul in care copilul
a fost infectat. Tabloul clinic poate deveni evident la cateva ore dupanastere (daca
infectia a fost realizata in perioada intrauterina) sau mai tarziu (zile, saptamani- daca
infectia a fost contacta la expulzie). 

3
 Nou nascutii se pot infecta foarte usor cu orice agent patogen din mediu (de la rude cu
infectii respiratorii, personal medical, si parinti). In acest sens, cei mai importanti factori
de risc sunt centrele de ingrijire, si lipsa imunizarilor, in special impotriva Bordetellei
pertussis. Sugarii raman susceptibili la aceeasi agenti patogeni care pot afecta si nou
nascutii, dar in cazul lor lista include si Listeria monocytogenes. Totusi, majoritatea
pneumoniilor ce apar la aceasta grupa de varsta sunt pneumonii comunitare, datorate
infectiei cu Streptococul pneumoniae, Stafilococul aureus, Haemophilus influenzae. 
Si sugarii pot fi infectati cu organisme atipice, cum ar fi Ureaplasma
urealyticum, Cytomegalovirus, Pneumocystis carinii(acesta este un protozoar responsabil
de pneumonii la pacientii imunocompromisi). 
3.  Copii mici (pana la varsta de 7-10 ani): la aceasta grupa de varsta cel mai adesea sunt
diagnosticate pneumonii virale. Pneumoniile bacteriene apar si ele frecvent, cel mai
adesea fiind vorba de infectii cu Streptococul pneumoniae (pana la 44% din totalitatea
pneumoniilor bacteriene). Copiii din aceasta categorie au un risc suplimentar de a se
infecta si cu Mycoplasma pneumoniae. 
4. Copii mai mari si adolescenti: una din cele mai frecvente cauze este Mycolasma
pneumoniae (pana la 35% din totalitatea cazurilor spitalizate). Adolescentii mai mari isi
pot pierde in timp imunitatea fata de Bordetella pertusis si astfel devin vulnerabili in fata
acestor infectii. Spre deosebire de tusea convulsiva pe care o determina la copiii mici,
Bordetella are un tablou diferit la adolescenti: determina aparitia unei tuse paroxistice
care persista mai mult de 3 saptamani, pana la 3 luni. Pneumoniile bacteriene sunt
cauzate adesea si de Streptococul pneumoniae. 
5. Cauze rare: desi mai rar, si urmatorii agenti patogeni pot fi incriminati in aparitia
pneumoniilor la copii: Histoplasma capsulatum, Blastomyces dermatitides,
Cryptococcus. 

Simptomatologie
Tabloul clinic al pneumoniei la copil variaza semnificativ in functie de varsta acestuia, de
statusul imun dar si agentul etiologic, precum si de alte afectiuni concomitente. 
Simptomele pneumoniei la nou- nascut pot include:

4
 
- Semne de detresa respiratorie: retractii ale tegumentului din spatiile intercostale,
zbaterea narilor;
- Tahipnee;
- Letargie, refuzul alimentatiei, iritabilitate;
- Hipotermie, temperatura instabila sunt cel mai adesea intalnite, febra aparand mult mai
rar;
- Cianoza. 

Simptomele pneumoniei la sugari: 

- Tuse: este cel mai frecvent intalnit simptom la bebelusii cu varsta de peste 1 luna; 
-Tahipnee, dispnee;
-Respiratiezgomotoasa, wheezing;
- Varsaturi, iritabilitate, refuzul de a se hrani;
- Febra: in cazul pneumoniilor bacteriene. Pneumoniile cu organisme atipice sau cele
virale pot fi insotite de o stare afebrila. 

Simptomatologia copiilor prescolari poate include urmatoarele:  

-Tuse: cel mai intens si persistent simptom;
-Varsaturi post-tuse;
- Durere toracica  (daca inflamatia a ajuns la nivel pleural); 
- Durere sau sensibilitate abdominala, in cazul pneumoniilor ce intereseaza lobii
inferiori; 
- Febra: prezenta si gradul acesteia variaza in functie de microorganismul patogen. 

Tabloul clinic sugestiv pentru penumonie la copiii mai mari si

adolescenti poate include: 
- Dispnee, detresa respiratorie, alterarea starii generale; 
- Cefalee;
- Durere pleuritica;

5
 - Dureri abdominale vagi, varsaturi, diaree;
- Faringita, otite, otalgii. 

Investigatii paraclinice
In vederea diagnosticarii de certitudine a bolii, medicul trebuie sa investigheze amanuntit
starea de sanatate a pacientului. In numeroase situatii este relativ dificil de realizat o anamneza
completa a pacientului, datorita varstei prea mici si slabei colaborari. Parintii pot fi intrebati in
astfel de situatii anumite amanunte referitoare la debutul simptomatologiei, la eventuala existenta
a febrei si frisoanelor (sugestive pentru o pneumonie bacteriana), la antecedentele medicale ale
copilului (existenta unor alte episoade de infectii respiratorii superioare sau chiar inferioare). 
Ascultatia pulmonara este poate cea mai importanta parte a examenului fizic al
pacientului suspectat de pneumonie. Ascultatia este insa dificil de efectuat la nou - nascuti si
sugari sau la copiii foarte mici, din mai multe motive, principalul fiind ca acesti copii plang
foarte mult in timpul examinarii medicale. Uneori se poate folosi suzeta in speranta ca acestia
vor prefera sa suga decat sa planga. Daca se poate examina copilul in timpul somnului, medicul
trebuie sa foloseasca aceasta sansa. Foarte sugestiv (insa nu la toti pacientii) pentru diagnosticul
de pneumonie este descoperirea ralurilor sau cracmentelor auscultatorii. Desi uneori si prezenta
wheezingului este asociata pneumoniei, datele radiologice nu confirma intotdeauna diagnosticul.
Deci wheezingul poate sa apara, insa mai degraba secundar si este mult mai putin specific. 

Totusi, pacientului ii vor fi realizate:

- Hemograma completa;
- Culturi bacteriene: sunt recomandate in special daca starea pacientului este foarte grava,
daca pacientul este imunocompromis sau are simptome persistente;
- Coloratie gram a sputei. 
Investigatiile imagistice sunt considerate ca avand importanta diagnostica. In vederea
stabilirii cu certitudine a diagnosticului se pot face radiografii in doua incidente
(anteroposterioara si laterala). Diagnosticul de pneumonie poate fi stabilit in urma analizarii
acestor radiografii, insa, in ciuda existentei unor caracteristici radiologice pentru pneumoniile
bacteriene si pentru cele virale, numeroase studii au concluzionat ca diagnosticul etiologic nu
poate fi stabilit doar pe baza radiografiilor. In general, radiologic, pneumoniile bacteriene sunt

6
insotite de aparitia unor infiltrate lobare sau/ si unilaterale, in timp ce pneumoniile virale prezinta
4 caracteristici principale: infiltrat peribronsic parahilar, hiperexpansiune pulmonara, atelectazie
lobara sau segmentala si adenopatie hilara. Pneumonia rotunda are de cele mai multe ori
etiologie bacteriana, in special cu Streptococul pneumoniae sau Stafilococul auriu. 

Tratament
Antibioticele recomandate in acest caz trebuie sa aibe un spectru cat mai larg. In
majoritatea cazurilor se recomanda: 
- Amoxicilina: se poate utiliza ca agent terapeutic de prima linie, in
cazul pneumoniilor comunitare necomplicate, acest medicament acoperind cu succes
Streptococul pneumoniae. Amoxicilina este un antibiotic relativ bine suportat de
organism, in afara de reactiile de hipersensibilitate la medicamentele din aceasta clasa
neexistand contraindicatii majore. Se recomanda insa precautie daca este administrat
pacientilor cu functie renala afectata (prin boli cronice sau acute), precum si celor cu
alergie la cefalosporine. In cazul in care apare un rash cutanat ca urmare a folosirii
acestui antibiotic, evaluarea acestuia trebuie facuta cu foarte mare atentie dearece
poate fi semn de alergie sau de hipersensibilitate. Cele mai frecvente reactii adverse
sunt aparitia eruptiilor tegumentare si tulburari gastro-intestinale;
- Penicilina: este o altenativa a tratamentului cu amoxicilina, in cazul pacientilor la
care se suspecteaza infectie cu pneumococ;
- Cefalosporine si macrolide: sunt variante eficiente ale amoxicilinei. Se pot
administra si daca se suspecteaza pneumonie cu Mycoplasma. Cefalosporinele care
pot fi recomandate sunt ceftriaxona, cefotaxim, cefuroxim. 

7
 Complicatii
Complicatiile apar la pacientii cu sistem imun care nu poate face fata infectiei, sau la cei
cu infectii determinate de un agent patogen foarte virulent, care nu raspunde favorabil la
tratament. Majoritatea copiilor trec cu bine peste episoadele infectioase, insa pot sa apara si
complicatii. 

Cele mai importante si frecvente complicatii includ:

- Abces pulmonar;
- Detresa respiratorie;
- Empiem si revarsat pleural permanent (sunt cele mai frecvente complicatii ale
pneumoniei bacteriene); 
-  Sepsis.

Preventie
Prevenirea pneumoniilor se poate face prin imbunatatirea conditiilor de mediu din
comunitate (crese, gradinite), de acasa (evitarea fumatului, aerisirea camerelor), prin evitarea
contactului cu persoane infectate (pneumonia este foarte contagioasa). Se pot face si imunizari
(unele obligatorii, alte facultative) care sa protejeze copilul impotriva contactarii anumitor
infectii.