ARN-UL

Acidul ribonucleic (ARN) este, ca și ADN-ul, un polinucleotid format

prin copolimerizarea ribonucleotidelor. Un ribonucleotid este format dintr-o bază
azotată (adenină A, guanină G, uracil U și citozină C), o pentoză (D-2-dezoxiriboză) și un rest fosfat.
În molecula de ARN uracilul înlocuiește timina.

Structura ARN-ului

Molecula de ARN este monocatenară (este alcătuită dintr-un singur lanț polinucleotidic). Este un
complex macromolecular similar, structural și funcțional, în multe privințe ADN-ului. ARN-ul rezultă
din copolimerizarea ribonucleotidelor, care determină formarea unor lanțuri lungi, monocatenare.
Un ribonucleotid este format dintr-o bază azotată (adenină A, guanină G, uracil U și citozină C), o
pentoză (D-2-dezoxiriboză) și un fosfat. În molecula de ARN uracilul înlocuiește timina.
Polimerizarea ribonucleotidelor se realizează prin legături fosfodiesterice în pozițiile 3’- 5’.
Compoziția nucleotidică (sau secvența, ordinea nucleotidelor în moleculă) definește structura
primară a moleculei de ARN. Datorită complementarității bazelor în unele regiuni mai mari sau mai
mici ale moleculei de ARN, în soluție și în funcție de temperatură, prin pliere și aparierea regiunilor
complementare, molecula poate capăta, formând o buclă, o structură parțial bicatenară.
Această structură” secundară este deosebit de importantă în funcția unor tipuri de ARN, ca, de
exemplu, ARN-ul de transfer. Molecula de ARN poate adopta o structură tridimensională
numită structură terțiară ce rezultă din aparieri între bazele azotate diferite de aparierile clasice A-T
și C-G.