1.

Acţiunile- instrumente de capitaluri proprii

1.1.Definiţie :

Acţiunile reprezintă instrumente financiare care conferă deţinătorilor calitatea de co-

proprietari asupra capitalului social al societăţii emitente.

1.2.Tipologie :

I. În raport cu forma în care sunt emise, acţiunile pot fi :

• emise în forma materializată (spre exemplu, certificatele de acţionar emise în formă

fizică) ;
• emise în formă dematerializată şi evidenţiate prin înscriere în cont, în această
categorie se regăsesc toate acţiunile tranzacţionate pe o piaţă reglementată de capital.

II. Din punct de vedere al modului de identificare a deţinătorului, există :

• acţiuni la purtător (nu oferă informaţii despre deţinătorul acestora, astfel încât orice
persoană aflată în posesia lor, este considerată proprietarul de drept. Această categorie
de acţiuni sunt înstrăinate prin simpla tradiţiune)
• acţiuni nominative (indică proprietarul lor, urmând ca actul de transfer să fie
menţionat ca atare în registrul acţionarilor societăţii emitente, respectiv la Depozitarul
Central în cazul societăţilor deţinute public).

III. În funcţie de natura drepturilor conferite acţionarilor, identificăm:

1. acţiuni comune (obişnuite sau ordinare), asigură deţinătorilor următoarele categorii de

drepturi:

• Dreptul de a participa la distribuirea beneficiilor anuale ale companiei (dreptul la

încasarea de dividende), în condiţiile legii societăţilor comerciale

• Dreptul de a participa la hotărârile luate în AGA, prin exprimarea voturilor fie prin:

- metoda proporţionalităţii – conform căreia o acţiune conferă un drept de vot, dacă actul
constitutiv nu prevede altfel, sau
- metoda votului cumulativ- aplicată în mod obligatoriu la cererea unui acţionar semnificativ
(care deţine cel puţin 10% din drepturile de vot sau din capitalul social al emitentului), atunci
când pe ordinea de zi a AGOA figurează un punct distinct privind numirea administratorilor
unei societăţi deţinute public (minim 5 administratori).
Aceasta metodă de exercitare a dreptului de vot, este menită să apere interesele
acţionarilor minoritari prin faptul că fiecare acţionar are dreptul de a-şi atribui voturile
cumulate (voturile obţinute în urma înmulţirii voturilor deţinute de către orice acţionar,
potrivit participării la capitalul social, cu numărul administratorilor ce urmează să formeze
consiliul de administraţie) uneia sau mai multor persoane propuse pentru a fi alese în consiliul
de administraţie.
 • Dreptul de preemţiune (de subscriere preferenţială) -intervine în cadrul unei
operaţiuni de majorare a capitalului social al unui emitent prin emisiune de noi acţiuni
cu subscriere în numerar şi constă în dreptul conferit acţionarilor (existenţi la data
de înregistrare) de a subscrie cu prioritate acţiuni nou emise, proporţional cu cota de
deţinere (procentul de participare) în capitalul social şi la un preţ de emisiune inferior
valorii de piaţă a acţiunilor.

Dreptul de subscriere preferenţială constituie o categorie aparte a valorilor mobiliare

prin faptul că poate fi tranzacţionat (dacă AGEA hotăreşte astfel) pe o piaţă reglementată de
capital, astfel încât doar deţinătorii drepturilor de subscriere, la finele perioadei de
tranzacţionare, au dreptul să participe la operaţiunea de majorare a capitalului social. (v.
exemplul SSIF Broker SA sau SNP Petrom SA, societăţi cotate pe Bursa de Valori Bucureşti).

• Dreptul de atribuire gratuită- intervine cu ocazia operaţiunilor de majorare a

capitalui social prin încorporarea rezervelor (altele decât rezervele din reevaluarea
activelor care nu au fost realizate, rezervele legale, statutare sau orice altă categorie de
rezerve care nu poate fi capitalizată), a primelor legate de capital şi a altor structuri
ale capitalurilor proprii care pot fi capitalizate.

Un astfel de eveniment corporativ nu presupune un flux de numerar veritabil între

companie şi acţionarii săi, ci mai degrabă o restructurare a elementelor de capitaluri proprii.
Acţiunile nou emise în urma majorării de capital social prin capitalizarea elementelor
menţionate anterior, se distribuie cu titlu gratuit tuturor acţionarilor existenţi la data de
înregistrare, proporţional cu cota de participare la capitalul social. (v. exemplul Banca
Transilvania SA- Cluj Napoca).

• Dreptul de recuperare a capitalului investit- este un drept de natură reziduală,

întrucât acţionarii unei companii participă la distribuirea masei falimentare, pe poziţii
inferioare în raport cu creditorii chirografari (lichidatorul, angajaţii, instituţiile statului,
instituţii de credit, creditori comerciali, etc.)

• Dreptul de valorificare a acţiunile deţinute, se poate exercita fie prin încheierea

unui contract de cesiune (contract de vânzare-cumpărare de acţiuni), cu acordarea
dreptului de preemţiune pentru ceilalţi acţionari, în cazul societăţilor pe acţiuni de tip
închis, fie prin încheierea unei tranzacţii de vânzare pe piaţa secundară de capital
(Bursa de Valori Bucureşti sau un sistem alternativ de tranzacţionare).

• Dreptul de a fi informat asupra poziţiei şi performanţele financiare ale societăţii

emitente: este asigurat în virtutea principiilor codului de guvernanţă corporativă la
care trebuie să adere emitenţii de valori mobiliare şi este transpus în fapt prin
intermediul rapoartelor periodice (anuale, semestriale, trimestriale sau curente) pe care
companiile admise la cota bursei sunt obligate să le întocmească şi să le pună la
dispoziţia reglementatorului pieţei de capital (CNVM), operatorului de piaţă (Bursa de
Valori Bucureşti), în vederea diseminării informaţiilor către publicul investitor

• Dreptul de preluare a pachetelor deţinute de către acţionarii minoritari, printr-o

operaţiune de “squeeze-out” :

Urmare a derulării unei oferte publice de cumpărare adresată tuturor acţionarilor şi

pentru toate deţinerile acestora, ofertantul (acţionarul care a iniţiat oferta publică de
cumpărare) are dreptul să solicite acţionarilor care nu au subscris în cadrul ofertei să-i vândă
respectivele acţiuni, la un preţ echitabil, dacă acesta se află în una din următoarele situaţii:
a) deţine acţiuni reprezentând mai mult de 95% din capitalul social;
b) a achiziţionat, în cadrul ofertei publice de cumpărare adresată tuturor acţionarilor şi pentru
toate deţinerile acestora, acţiuni reprezentând mai mult de 90% din cele vizate în cadrul
ofertei.

• Dreptul acţionarilor minoritari de a se retrage dintr-o societate deţinută public

Urmare a unei oferte publice de cumpărare adresată tuturor deţinătorilor şi pentru toate
deţinerile acestora, un acţionar minoritar are dreptul să solicite ofertantului care deţine mai
mult de 95% din capitalul social să-i cumpere acţiunile la un preţ echitabil.

De asemenea, prin Dispunerea CNVM nr. 8/2006 este garantată acordarea către
acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor privind
retragerea de la tranzacţionare a unei societăţi deţinute public, a dreptului de a se retrage din
societate şi de a obţine contravaloarea acţiunilor deţinute, la un preţ/acţiune determinat de
către un evaluator extern independent, pe baza standardelor internaţionale de evaluare (IVS).

• Dreptul de a participa la adoptarea unor decizii strategice privind operaţiuni

corporative constând în înstrăinări sau achiziţii de active, contractare de datorii
financiare, fuziuni, achiziţii de companii sau divizări.

2. acţiuni preferenţiale

Potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, o societate comercială
pe acţiuni poate emite acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar şi fără drept de vot, ce
conferă titularului:
• dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exerciţiului
financiar, înaintea oricărei alte prelevări;
• drepturile recunoscute acţionarilor cu acţiuni ordinare, inclusiv dreptul de a participa la
Adunarea Generală a Acţionarilor, cu excepţia dreptului de vot.

- De reţinut faprul că acţiunile cu dividend prioritar, fără drept de vot, nu pot depăşi o
pătrime din capitalul social şi vor avea aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile ordinare.
- Administratorii, directorii, respectiv membrii directoratului şi ai consiliului de
supraveghere, precum şi cenzorii societăţii sau auditorii interni nu pot fi titulari de acţiuni
cu dividend prioritar fără drept de vot.
- În caz de întârziere a plăţii dividendelor, acţiunile preferenţiale vor dobândi drept de vot,
începând de la data scadenţei obligaţiei de plată a dividendelor ce urmează a fi distribuite
în cursul anului următor sau, dacă în anul următor Adunarea Generală a Acţionarilor
hotărăşte că nu vor fi distribuite dividende, începând de la data publicării respectivei
hotărâri, până la plata efectivă a dividendelor restante.
- Acţiunile preferenţiale şi acţiunile ordinare vor putea fi convertite dintr-o categorie în
cealaltă prin hotărâre a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor.

Caracteristici ale acţiunilor preferenţiale

a) Cumulativitatea permite ca dividendele neachitate într-unul sau mai multe exerciţii
financiare sa fie încasate cumulat şi în mod prioritar în raport cu dividendele acţiunilor
comune. Este de la sine înţeles faptul că acţiunile comune nu beneficiază de această
caracteristică, pe motiv că o societate comercială nu are o obligaţie legală de a distribui
dividende.

b) Ajustabilitatea se referă la recalcularea periodică a nivelului dividendelor în funcţie de

evoluţia unei rate de referinţă precum: rata dobânzii de referinţă (rata liberă de risc), rata
inflaţiei, rata de rentabilitate a instrumentelor monetare (de economisire pe termen scurt, de
exemplu certificatele de depozit bancar), rata dobânzii pentru obligaţiuni şi titluri de stat sau
rate de rentabilitate (ROE) pentru companii care activeaza in sectoare comparabile.

Menţiune:

ROE = Profit net/Capitaluri proprii * 100

(Return on Equity- rata rentabilităţii financiare)

c) Convertibilitatea -permite transformarea acţiunilor preferenţiale în acţiuni comune, în

funcţie de un raport de conversie specificat în prospectul de emisiune şi în cadrul unei
perioade de timp bine precizată. Această caracteristică este ataşată acţiunilor preferenţiale
pentru a permite deţinătorilor de a beneficia şi de caracteristicile acţiunilor comune.

d) Participativitatea: permite acţionarilor preferenţiali să obţină un dividend suplimentar din

profitul net rămas după achitarea dividendelor aferente acţiunilor preferenţiale şi a celor
aferente acţiunilor comune.

e) Revocabilitatea: această caracteristică este favorabilă emitentului, deoarece prin

prospectul de emisiune se poate prevedea o perioadă de timp după care acţiunile preferenţiale
sunt retrase (revocate) de pe piaţă, de regulă, plătindu-se în schimb o primă de revocare.
Spre exemplu, o societate emitentă ar putea recurge la activarea acestei clauze în momentul
când rata dobânzii de referinţă înregistrează o scădere, astfel încât din punct de vedere al
costurilor de finanţare, pentru societate ar fi mai avantajos să retragă de pe piaţă acţiunile
preferenţiale şi să se refinanţeze la rate ale dobânzii mai scăzute.

O abordare comparativă a celor două clase fundamentale de acţiuni, din punct de

vedere al principalelor drepturi conferite deţinătorilor, precum şi câteva aspecte care fac notă
discordantă, pot fi surprinse în tabelele următoare:
Drepturi conferite Acţiuni obişnuite Acţiuni preferenţiale

conferiteconferite
1. dreptul de recuperare a Da Da - iar recuperarea se face cu
capitalului investit prioritate faţă de deţinătorii de
acţiuni obişnuite.
2. dreptul de vot Da Nu - în mod obişnuit;
Da - în situaţii excepţionale
(preluări, fuziuni, achiziţii)
3. dreptul de preemţiune Da Nu
4. dreptul la dividende Da Da - plata dividendelor se
realizează cu prioritate faţă de
dividendele pentru acţiunile
obişnuite. În cazul în care
compania are emise şi acţiuni
obişnuite şi acţiuni
preferenţiale, atunci este
obligatoriu să plătească în
primul rând dividendele pentru
acţiunile preferenţiale (dacă
prioritatea nu este respectată,
acesta este singurul caz în care
acţionarii preferenţiali - pot
acţiona în justiţie compania
pentru neplata dividendelor)

Acţiuni preferenţiale

Acţiuni obişnuite
1. valoarea nominală, daca există, este mică.
2. dividendele plătite sunt variabile, în funcţie de
mărimea profitului obţinut de companie şi în
funcţie de politica de dividende practicată.
1. valoarea nominală este de cel puţin 5 - 10 ori mai mare
decât cea a acţiunilor obişnuite.
2. dividendele sunt relativ fixe şi sunt stabilite
de obicei - ca procent din valoarea nominală a
acţiunii preferenţiale

3. au o durata de viaţă nelimitată - odată emise
este posibil să rămână pe piaţă până când
societatea comercială emitentă se dizolvă sau
dispare în orice alt mod.
3. se emit pentru perioade limitate de timp şi se
recurge la lansarea lor pe piaţă mai ales atunci
când se consideră că punerea în circulaţie a
acţiunilor obişnuite nu ar avea impact asupra
investitorilor.

4. valoarea de piaţă depinde exclusiv de raportul dintre 4. valoarea de piaţă depinde în primul rând de
cererea şi oferta de astfel de acţiuni (evident, raportul rata de referinţă a dobânzii (din cauza
cerere/ ofertă este influenţat de o multitudine de alţi dividendului relativ fix care este comparat cu
factori). aceasta rată) şi abia apoi de raportul cerere/ ofertă

5. acţiunile obişnuite pot să existe independent de 5. pentru ca o companie să poată emite acţiuni
acţiunile preferenţiale. preferenţiale, este necesar să fi emis în prealabil
cel puţin o categorie de acţiuni obişnuite.

6.se adresează în special investitorilor care preferă să obţină

6. se adresează oricărui tip de investitori. din plasamentele lor un venit relativ stabil, chiar daca acesta
este mai scăzut.

IV. În funcţie de relaţia cu nivelul capitalului social subscris şi vărsat

a) Acţiuni autorizate: reprezintă numărul maxim de acţiuni, din orice clasă, pe care o
societate comercială poate sa le pună în circulaţie, începând de la data înregistrării. De
regulă, o societate comercială nu va pune în circulaţie deodată toate acţiunile autorizate, ci va
emite pentru început numai acţiunile necesare pentru formarea capitalului social minim
necesar, urmând ca pe parcursul vieţii sale să emită noi acţiuni, care au fost în prealabil
autorizate.

b) Acţiuni emise şi aflate în circulaţie: reprezintă acţiunile care au fost deja emise şi se află
în posesia investitorilor care le-au subscris, fiind înregistrate ca atare în registrele acţionarilor.
Numărul acestei categorii de acţiuni poate fi cel mult egal cu numărul total al acţiunilor
autorizate. Ori de câte ori o societate comercială doreşte să emită o nouă serie de acţiuni
autorizate, are nevoie de aprobarea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor.

c) Acţiuni de trezorerie- reprezintă acea categorie de acţiuni pe care o societate emitentă le-
a răscumpărat, retras sau redobândit în orice alt mod legal de pe piaţă. Aceste acţiuni sunt
disponibile pentru a fi repuse în circulaţie şi sunt “tezaurizate” de către emitent.
Important de reţinut faptul că în cazul acţiunilor proprii răscumpărate (de trezorerie)
dreptul de vot este suspendat pe perioada deţinerii şi aceste acţiuni nu generează dreptul
de a încasa dividende.
O societate comercială poate recurge la răscumpărarea acţiunilor proprii din variate
motive, precum:
- pentru a onora plata dividendelor scriptice (adică, pentru a distribui acţiuni cu titlu
gratuit în favoarea acţionarilor existenţi la data de înregistrare, urmare a majorării
capitalului social prin încorporarea rezervelor şi a altor elemente de capitaluri proprii ce
pot fi capitalizate);
- pentru a fi distribuite angajaţilor conform pachetelor de benificii acordate acestora în
cadrul unor scheme de cooptare în structura proprietarilor de capital (cu scopul
îmbunătăţirii gradului de loialitate faţă de filosofia şi valorile companiei) .
- pentru a onora o serie de opţiuni pe care angajaţii sau terţe persoane le deţin asupra
acţinilor comune emise de companie;
- pentru a răspunde solicitărilor de conversie a obligaţiunilor convertibile în acţiuni sau
a acţiunilor preferenţiale, respectiv pentru a răspunde exercitării drepturilor de
subscriere în acţiuni pe care le deţin acţionarii ca urmare a unei operaţiuni de majorare a
capitalului social;
- pentru a face faţă intenţiilor de retragere a acţionarilor dintr-o societate deţinută
public, urmare a hotărârii AGA privind delistarea companiei (este cazul acţionarilor care
nu sunt de acord cu această hotărâre) sau urmare a finalizării unei oferte publice de
cumpărare în care iniţiatorul fie deţine acţiuni reprezentând mai mult de 95% din capitalul
social, fie a achiziţionat acţiuni reprezentând mai mult de 90% din cele vizate în cadrul
ofertei.
- în scopul diminuării capitlului social, prin anularea acţiunilor dobândite
- ca o măsură de “reglare” a cotaţiei propriilor acţiuni (cumpărând acţiuni din piaţă, cursul
se apreciază).

Potrivit legislaţiei în vigoare, unei societăţi comerciale i se permite să dobândească

propriile acţiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar
pe seama societăţii în cauză, cu respectarea următoarelor condiţii:
❑ autorizarea dobândirii propriilor acţiuni este acordată de catre Adunarea Generală
Etraordinară a Acţionarilor, care va stabili condiţiile acestei dobândiri, în special numărul
maxim de acţiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru care este acordată autorizaţia şi
care nu poate depăşi 18 luni de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al
Romaniei şi, în cazul unei dobândiri cu titlu oneros, contravaloarea lor minimă şi maximă;
❑ valoarea nominală a acţiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor aflate deja în
portofoliul său, nu poate depăşi 10% din capitalul social subscris, sub sancţiunea
înstrăinării în termen de 3 ani de la data dobândirii, altfel acestea vor trebui anulate;
❑ tranzacţia poate avea ca obiect doar acţiuni integral liberate;
❑ plata acţiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele
disponibile ale societăţii, înscrise în ultima situaţie financiară anuală aprobată, cu excepţia
rezervelor legale.
❑ dacă acţiunile proprii sunt dobândite pentru a fi distribuite angajaţilor societăţii, acţiunile
astfel dobândite trebuie distribuite în termen de 12 luni de la data dobândirii.

Aceste restricţii nu se aplică însă:

a) acţiunilor dobândite ca urmare a unei decizii a Adunării Generale Extraordinare a
Acţionarilor privind reducerea capitalului social;
b) acţiunilor dobândite ca urmare a unui transfer cu titlu universal;
c) acţiunilor integral liberate, dobândite prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, într-o
procedura de executare silită împotriva unui acţionar, debitor al societăţii;
d) actiunilor integral liberate, dobândite cu titlu gratuit.
Consiliul de administraţie va include în raportul ce însoţeşte situaţiile financiare
anuale informaţii cu privire la dobândirea sau înstrăinarea de către societate a propriilor
acţiuni, respectiv:

✓ motivele dobândirilor efectuate pe durata exerciţiului financiar,

✓ numărul şi valoarea nominală a acţiunilor dobândite şi a celor înstrăinate pe durata
exerciţiului financiar precum şi procentul din capitalul social subscris pe care acestea îl
reprezintă
✓ în cazul dobândirii sau înstrăinarii cu titlu oneros, contravaloarea acţiunilor.

d) Acţiuni autorizate şi neemise : sunt acţiuni pentru care societatea emitentă a primit
autorizaţia de a le emite, dar care nu sunt puse în circulaţie. Aceste acţiuni sunt păstrate sub
forma unei rezerve pentru operaţiunile de majorare a capitalului social sau pentru a realiza
operaţiunile pentru care nu au fost răscumparate acţiuni proprii.

1.3. Elementele de gestiune a unui portofoliu de acţiuni

Reguli pentru investitorul începător
Există câteva reguli de bază pe care un investitor începător ar trebui să le respecte, astfel:
• Să nu investeşti decât banii tăi.
• Să nu investeşti toţi banii pe care îi deţii.
• Să nu crezi că dacă ai câştigat astăzi, vei caştiga şi mâine.
• Să nu plasezi toţi banii într-un singur titlu (diversificarea portofoliului în scopul
diminuării riscului)
• Să alegi cu grijă brokerul în care să poţi avea încredere.
• Să nu te jenezi să întrebi, şi de zece ori, până înţelegi.
• Să nu semnezi ordinele de tranzacţionare până nu le citeşti.
• Să-l asculţi pe brokerul tău, dar să gândeşti cu capul tău.
• Să nu uiţi să te informezi despre companiile ale căror acţiuni le-ai cumpărat.
• Fereşte-te de doi duşmani aprigi: frica şi lăcomia.
 Principii de construire şi administrare a unui portofoliu:

1. Diversificarea riscului şi administrarea prudenţială:-presupune selectarea mai multor

tipuri de acţiuni emise de societăţi comerciale care au un potenţial real de creştere a afacerii şi
care activează în sectoare performante ale economiei naţionale.

Plasamentele de capital în instrumente financiare tranzacţionate sunt expuse unei

game variate de riscuri:
 Riscul de piaţă –se masoară cu ajutorul coeficienţilor de volatilitate (Beta) şi exprimă
probabilitatea înregistrării unor pierderi ca urmare a evoluţiei adverse pe care o
înregistrează preţurile instrumentelor financiare la nivelul întregii pieţe, reflectată pe
seama fluctuaţiilor negative marcate de un indice bursier. Această componentă a riscului
investiţional este una nediversificabilă (se mai numeşte şi risc sistematic), fiind acceptată
ca atare de către un investitor
 Riscul sectorial este un risc operaţional care afectează în mod negativ cotaţiile acţiunilor
emise de către societăţile care activează în acest sector, pe fondul unor evenimente
negative, precum: retragerea investitorilor, interdicţii comerciale impuse de către
autorităţi, pierderea unor segmente importante de piaţă, litigii, convulsii sociale cauzate de
disponibilizări şi restructurări, blocaje financiare, etc.
 Riscul de firmă- reprezintă o componentă diversificabilă a riscului (este un risc
nesistematic) în sensul că acest risc poate fi controlat, şi implicit diminuat, prin selectarea
şi includerea în portofoliu a acţiunilor emise de societăţi care au înregistrat performanţe
financiare şi care deţin un real potenţial de creştere/dezvoltare pe viitor.

2. Maximizarea corelaţiei rentabilitate-risc: potrivit modelului de piaţă elaborat de către H.

Markowitz, investitorii vor căuta în permanenţă să îşi maximizeze câştigurile fie prin
maximizarea rentabilităţii pe unitatea de risc, fie prin minimizarea riscului la un anumit nivel
asumat de rentabilitate.
În acest sens, se cunoaşte faptul că, în general, activele cu un grad ridicat de risc au un
potenţial de a genera rentabilităţi superioare, tocmai datorită faptului că investitorii sunt
dispuşi să le achziţioneze doar în condiţiile în care îşi însuseşc o “primă de risc”.

3. Definirea într-o manieră clară şi consecventă a obiectivelor investiţionale, corelat cu

profilul de risc al investitorului, orizontul de timp pe care doreşte să investească pe piaţa de
capital precum şi poziţia sa financiară.

4. Stabilirea unei strategii de tranzacţionare şi asumarea unui “grad de disciplină” în

aplicarea acesteia.

Spre exemplu, se pot stabili anumite obiective de profit (10-15%) pe o anumită perioadă de
timp şi marcarea acestuia în momentul în care pragul a fost atins. Odată ce randamentul
propus a fost atins, puteţi vinde întreaga deţinere din titlul respectiv sau puteti vinde doar o
parte şi să aşteptaţi un randament mai bun pe restul cantităţii. Dimpotrivă, un investitor
prudent îşi va stabili în permanenţă un prag maxim de pierdere acceptată. Acest sistem, numit
“stop-loss”, se aplică astfel: daca un anumit titlu atinge un anumit nivel procentual de
pierdere, se poate vinde pentru a evita o pierdere şi mai mare.

Aplicarea acestor strategii în activitatea de tranzacţionare se realizează cu ajutorul ordinelor

de tip “stop-loss” sau “take profit”.