Partea I Un bdietel numit AkumCaprrowut 1 O zi de sarbatoare O (D Vantul. Aud vntul. Face frunzele sé fosneascd. Frunzele cdinta, Stau la fereastré i ascult. Muzica frunzelor. imi place. Inchid ochii. E frumos. Mé ridic. les din camera. Inchid usa. In fata mea sunt scdrile. Ure o treapta. inet una. Si-ned una. Deschid usa. O cameréi mica. Mecanisme de ceas. Mecanisme uriage. E praf. E linigte. Imi place. Ating roata cu zimfi. Apis. Ma doare. Privesc palma. E sdinge. Sangele e rosu. Aud pasi, Cineva urea in goand searile, Usa se deschide. O femeie. Are par lung, violet. Se apropie de mine. Mé ia in brafe. Imi place cum miroase. O ating cu mana. Séngele meu ti murdéreste rochia. Mé priveste speriata. fi zambese. E frumoasé. Plange. ,Te-ai rénit", zice. ,Of fi-am spus sa nu ‘mai vii sus in camera ceasurilor. Ce ma fac cu tine?" ,.Mi-e foame’, fi spun. O intreb cine e. Ma priveste ciudat. Pare obosita. intind mana cdtre ea. Séngele meu ti murdareste rochia. »Tu esti mama", ti spun. ,Esti mama mea!" Ziua in care s-a nascut Akum a fost o zi de sarbitoare. ‘Toti locuitorii din Regatul Timpului gi-au pus ceasurile si sune la ora exact care fusese anuntata pentru nasterea celui mai nou membru al familiei lui Tempus Intaiul. Mai ales ci de milenii intregi in aceasta familie nu se mai 9Apna Roser nascuse nimeni... Din Oragul Etern pana in Extremul Vii- tor gin Negura Vremurilor au rasunat chiote de bucurie, alarme melodioase de ceas electronic i dangate prelungi de orologii. Pana si stravechile ceasuri cu cuc au fost puse din nou in funetiune, iar cucii cu pricina si-au ficut datoria si-au cdntat cu glasurile lor metalice, nifel ruginite. Piata Prezentului s-a umplut de o multime care iegise s& se vese- leasca gi si-i ureze ,,timp nemuritor* nou-nascutului, pe care sperau cA aveau sa-| vada in curand. Oare are parul violet ca mama lui sau a mostenit ure- chile alungite ale tatalui sau?“ intrebarea asta era pe buze- Je tuturor gi, in grupuri ceva mai dubioase, chiar se faiceau pariuri,,,Poate ci se va naste direct cu barba alba a stréun- chiului“, glumeau unii mai lipsifi de respect fafa de figura legendard a lui Tempus Intaiul. in final, rabdarea tuturor celor prezenti a fost rasplatita, desi nu acelasi lucru s-ar putea spune si despre curiozitatea lor. Cu putin inainte de miezul noptii, Domnigoara Poimaine si Vreodata au iesit in micul balcon din varful turnului. Parul lung gi violet al lui Poimaine era prins intr-o impletitura complicata, din care scipau eAteva guvite rebele. Purta o rochie cu umarul gol, pe care ise vedea tatuajul in forma de fluture, acum cu ari- pile larg deschise. Chipul ii stralucea de fericire. Bebelugul din brafele ei era infiigat intr-un scutec simplu, alb, brodat cu motive temporale. Curiosii nu si-au putut da seama daca avea sau nu parul violet ca al mamei sale, urechile alungite ale tatdlui sau barba albi a stréunchiului, pentru simplul ‘motiv ci Domnisoara Poimaine nu s-a desprins de el si nu a catadicsit si-l arate multimii stranse special pentru acest moment. S-a multumit doar sa faca de cateva ori cu mana, cu un aer princiar, apoi s-a rasucit pe calcdie gia intrat inapoi in apartament, lisandu-si soful incurcat si spuna céteva cuvinte mulfimii care fremita de nerabdare. 10Apna Roser — Dragi locuitori ai Regatului, a inceput Vreodata, extrem de emotionat. Dupa cum stifi, de milenii intregi in familia regald nu sa mai ndscut nimeni, asa cd astizi este ‘un moment fericit pentru noi tofi. Mai cu seam pentru mine: este 2 Vreodata gi simti cA i se umezese ochii de lacrimi. Cuvintele-mi vin ind trebuie s& le agez in versurile unui cAntec, dar greu cand trebuie sa fin discursuri de la baleonul turnului, de care ma leagé atétea amintiri. Turnul, acest simbol al regatului nostru, locul de unde a ineeput totul, locul in care ia nastere prezentul, locul care adaposteste marele ceas, ale cdrui limbi Maria Sa Tempus intaiul a avut grijé sd le {ntoarca intotdeauna exact la fel: nici prea repede, nici prea ineet, nici prea devreme, nici prea tarziu... Usa din spatele siu se deschise si in cadrul ei aparu silueta impunatoare a lui Tempus; la vederea lui, multimea stransi in piaf& izbueni in urale entuziaste. Tempus profit de ocazie si-] tragi de mAnecd pe Vreodata gi si-i goptease’: — Treci la subiect! —Poftim? — Treci la subieet, nu te mai mosmondi atétal — Pai, — Mii de clipe gi secunde, facu Tempus intaiul, exas- perat. Fapturile astea s-au adunat aici bebelugul. Nepoata mea e destul de c&ipoasa ineat s& nu- prezinte asa cum se cuvine ~ martor mi-e Sfintul Moment ci am incereat sa-i explie uzantele si protocolul, dar pur si sim- plu nu-i pasa. Stii ci aga a fost de mica, mai rebel! Trag nAdejde ca tu sa fii mai cu capul pe umeri gi eu ceasul la fix, Fa-ti datoria! — Dar. ce trebuie si fac? intreb& Vreodata, ndue. Mi s-a spus ci trebuie si fin un discurs... jua in care am devenit tatal z win cautarea lui Akum —Un discurs nu inseamna si bafi cdmpii cu bazaconii despre turn si timp. Trebuie s anunti numele copilului! —Ce mai e? —..dar nu lam ales ined! —Sfinte Moment! Aga ceva nu poate fi adevarat. Spu- ne-mi ed glumesti! Vreodata plecd privirea, rusinat. Adevarul era e Dom- nigoara Poimaine gi cu el nu reusiserd sa ajunga la un compromis in privinfa numelui copilului. Ea fusese aga de sigura ca va fi fetif, incét nici nu dorise sa discute posibi- litatea de a alege gi un nume de baiat, — Se va numi Mademoiselle Aprés-Domain, spusese ea in timp ce pregitea rochite si botosei de culoare violet. Cand va fi mare, igi va desena un fluturas pe umér. Va asculta muzica rock si va fi o rebi Dragostea mea, minutarul ceasului meu, incercase el ‘© convingii, nu o poate chema la fel ca pe tine! In plus e un nume cam lung! Si gandeste-te micar o clipa: d: nu va fi fetita? Drept raspuns, ea il sgetase eu o privire atat de catego- ried, ined nu mai cutezase si spun nimic. Aga se face c& problema numelui rimasese nelamurita si nedecisa pand in momentul aparitiei copilului; Domnisoara Poimaine nu accepta sfaturi de la nimeni, nici macar de la Doamna A Fost Odata, care avea totugi atta experienta. O enerva oricine se bga in treburile ei de viitoare mami, adic mai mult dejumatate din regat. Manca aproape numai dulciuri si inghefaté, spre disperarea mamei lui Vreodata, care cre- dea cao viitoare mama trebuie s mandnce mai variat, con- sistent si, mai ales, ,cit pentru doi. Domnigoara Poimaine considera aceast conceptie ,invechit“ si nu se atingea de ce i se aducea, De nenumarate ori, Vreodata fusese nevoit 3BApna Roser si dea fuga in miez de noapte la cofetairia O, Clip’, Dulee Clipa si sa trezeascd din somn eofetarii pentru a-i ruga si facd cine stie ce prajiturd trasnita la care poftea sotia lui — Te rog si ai grija sa fie cu glazura de Timp Pur origi: nal gi 100% natural, fi ordona ea inainte de plecare. Tar el, ca un sof iubitor, ii cea intotdeauna pe plac, fara sf crécneased, desi in sinea lui se ruga ca timpul sA treacd mai repede gi copilul sa vind odata pe lume. Fetita sau baietel, orice l-ar fi cut la fel de fericit; dar, daca ar fi fost baiefel, tare i-ar fi phicut si-1 numeascd Clockwork, dupa cpetenia piratilor cu care se imprietenise la catarama. ins& nici nu indraznea s4 fi propund asa cova sotiei: pe mésurd ce i se apropia sorocul, devenea tot mai aprigi... Vocea lui Tempus {ntaiul il trezi din visare. Multimea adunata in piata astepta nerabdatoare. Dragul meu, te rog si rezolvi problema numelui cu ma ocup eu de discurs. In timp ce Vreodat abatut in turn, Tempus cu- prinse cu privirea tabloul care i se deschidea in fata. In afara acestui moment neprevazut, se simtea destul de mulfumit: luerurile mergeau mai bine ca niciodata in regat, dupa ce o trimisese pe Niciodat departe, pe insula din Viitorul indepartat. Vestile despre ea veneau rar, dar erau linistitoare: igi vedea de treburile ei cu constiineiozitate, se intelegea bine eu zevzecii aia de Devreme si Tarziu gi habar nu avea eA pe vremuri fusese o vrajitoare rea care urzise planuri ingrozitoare, asuprise regatul si provocase atdtea necazuri, Spera ca vraja pe care o facuse si fie atat de puternicd, incat Niciodata s4 nu-si recapete memoria... niciodata. Ar fi trebuit totusi si 0 viziteze gi sa aiba o discutie ~ pan’ la urma, trebuia si fi spuna ci este si ca fica lui -, ins mereu i se prea c& nu e momentul potri- vit. $i iat cd nu se ingela, acum chiar nu era momentul nepoata mea! Pana atunci, o s intra “in cautarea lui Akum potrivit: i se ndscuse in sfairsit un strdnepot, iar parintii lui ined se mai certau in privinfa numelui, pundndu-l in situatia delicata de a salva un discurs compromis. Toti asteptau cu sufletul la gurd vesti despre micutul ce avea s& condued regatul intr-o bund zi, iar astia doi se sfadeau din pricina unui nume! — Ah, tineretea asta, igi spuse Tempus intdiul gi se apropie de marginea baleonului, facdnd cu mana multimii. Dragii mei, ineepu el eu glasul ca un tunet. Astizi este o ai mare pentru noi toti! Jurnalul Domnigoarei Poimaine (1) ‘Nu stiu de unde si-ncep povestea asta... Lucrurile s-au schimbat atat de mult, ineat nici nu-mi mai recunose viata. Au trecut secole de cand eram doar o fetita cu rochita si acadele, dar, totodati, parca toate astea au fost ieri, Tre- cerea timpului e ceva care continua si ma deruteze. Cum de uneori pare s zboare precum cea mai rapid pasire in vazduh, iar alteori pare sa se tarased precum un mele neputincios? $i cine sunt eu in toata aceasta trecere? Sunt aceeagi sau sunt mereu alta? Sunt fetita cdreia fi placea s& pun la cale pozne, sunt adolescenta prizoniera pe o insula indepartata care visa la concerte gi libertate sau sunt tand- ra adormita agteptind Sarutul Dragostei Adevarate care s& o trezeasca? Sunt sofia lui Vreodata? Noua conducitoare a Regatului Timpului? Sau mama unui baiefel care deocam- data nu are nume? Dar s& ne intoareem in noaptea de Anul Nou, cdnd tim- pul mi-era suspendat si gata si fie oprit de tot, iar viitorul meu sof m-a trezit din somn cu un sirut de indragostit. Sau si fi fost oare puterea vrajii ficute de Tempus, care-a 15Apna Roser ficut-o s& dispar pe Vrajitoarea Niciodata? Nu am si stiu vreodatd ce anume m-a trezit din somnul acela greu, dar prefer si-mi imaginez 4 dragostea m-a readus inapoi. Dupa ce srbatoarea de Anul Nou s-a incheiat, unchiul meu m-a chemat in camera lui din varfului turnului, unde am avut o conversatie uimitoare. in zorii diminetii am urcat scdirile cu inima strans&: ma asteptam sa fiu certat pentru ultima mea boacana. Daca in copilarie fl adormisem pentru o scurta vreme pentru a-mi satisface un capriciu de fetita rasfatata, de data asta stiam ca ficusem ceva cu adevarat grav - sabotasem nunta fiicei sale, oprisem tim- pul in loc, il impietrisem gi-l trimisesem pe o insula pus- tie, impreuna cu doi filfizoni nesuferiti, Devreme si Tarziu. Faptul cd NeverNever ajunsese la putere era numai vina mea. Atdfia locuitori ai regatului avuseser‘i de suferit din icina nesibuinfei mele! Ma asteptam, agadar, si fiu cer- pedepsita ~ in cel mai bun caz, cu izgonire definitiva din regat. Am intrat in camerd gi, la un semn al lui Tempus, m-am agezat pe fotoliul albastru. El se invartea de colo colo, miturand podeaua cu barba lui fabuloasa. S-a oprit in faja mea, mi-a pus mana pe umar, m-a privit in ochi ~ dar nu cu ménie, ci cu blandete — gi a soptit: —Draga mea nepoata... Te rog s& ma iertil Am impietrit de uimire. Sfinte Moment, oare o luase razna? — Eu si te iert? am goptit la randul meu. Dar, unchiule, cea care ar trebui si-si ceard iertare sunt eu! Am provocat toate nenorocirile care s-au abéitut asupra noastra de ceva vreme... —Nu, nu, cel care a gregit sunt eu, a spus Tempus intaiul clatinand din cap. Am fost orb! Orb si orgolios! Ar fi trebuit si-fi dau o sansa. imi pare rau ed te-am pedepsit 16in cautarea lui Akum aga aspru pe cind erai doar o copili, Am fost invergunat, am fost neindurator, am fost... complet lipsit de empatie! —Empatie? — Draga mea, am gregit. Erai doar un copil curios gi poznas. N-ar fi trebuit sd te alung fara nicio explicatie, fara si te las s-ti iei macar la revedere. Jar atunci cand ai venit la mine, inainte de nunta verigoarei tale, implorandu-ma s& te primese inapoi, am gresit din nou. Nici macar nu te-am ascultat, desi ma gandeam doar la binele tau... $tii, speram ca tu si Vreodati sa va indraigostiti unul de altul... — Dar, unchiule... am soptit ruginata, cu obrajii arzén- dumi, — Stiu, stiu, a zambit el mulfumit, netezindu-si bar- ba. Se pare ci micar planul asta mi-a reusit, chiar daci luerurile nu au decurs deloc cum le pkinuisem eu. Ce-a fost a fost, copila mea. Tot raul a rdmas in trecut. Timpul inte, exact cum trebuie. Nici prea repede, nici prea incet. Iar eu am o propunere pentru voi doi. Ma simt batran, mult prea batran ca si ma pot ocu- pa cum trebuie de regat... Acum multe milenii, pe cand eram in floarea varstei, cutreieram regatul de la un capat Ja altul, din Extremul Viitor pand-n Negura Vremurilor. Voiam sa cunose viata tuturor locuitorilor, sa iau pulsul tuturor problemelor. Negociam cu piratii, domoleam varte- jurile de timp, stateam la taclale cu umbrele, Acum, de-abia ‘ma mai pot migca. Am devenit un conductor care motaie intr-un fotoliu cam decolorat gi sta cu nasul in carfi vechi. Adevarul este cdi ma simt obosit, Poimaine... Am nevoie de ajutor, Regatul are nevoie de un suflu nou. De aceea vreau si-ti propun ca tu si Vreodata si vii mutati aici, in turn, gi si-mi preluati treburile, Cat despre mine, ma voi retrage in fosta ta cdsut si ma voi indeletnici cu lucruri mai linistite si mai potrivite varstei mele. Vreau si aprofundez 0 nous WwApna Roser tehnicd de meditatie trans-temporali, Si-mi vad de studiile si de carfile mele. $i - cine stie? — si-mi crese strdnepotii si sd ma bucur de ei. Pentru prima oard in viata mea am ramas faré cuvinte. L-am imbratigat pe unchiul meu si am rdmas aga céte- va clipe lungi, simfind cum tot zbuciumul in care traisem pana atunci incepe sa se risipeased. Viitorul mi se deschi- dea in fat, in toata marefia lui... Aga a inceput Noul An, cel care mi-a adus cele mai surprinzatoare intamplari de pana acum! Tempus {ntaiul intra inapoi in turn. Desi locuitorii adunati in Piafa Prezentului erau destul de dezamagiti ~ se asteptaserd si vad copilul si si-i afle numele -, pand la urma salvase momentul, insuflefindu-i pe toti cu un discurs inspirat, aga cum reusea intotdeauna Inchise usa balco- nului gi aruncd o privire in camera. Fostul ag de studiu semina acum cu un depozit de biberoane si suzete, de hainute gi scutece ce asteptau si fie cdlcate, de borednage si recipiente cu tot felul de creme gi licori fermecate cu care era hrénit copilul. Bebelusul dormea linistit intr-un leagin agatat in cupola turnului, in timp ce parinfii lui stdteau imbufnati, pe fotolii, fata in fata. Observa din nou cd fotoliilor Je fusese schimbata tapiteria, albastrul traditional fiind inlocuit cu un mov violent, culoarea pre- feraté a Domnisoarei Poimaine. in vechea sa biblioteca, ale cdrei rafturi fusesera reconditionate, se odihneau acum ‘volume noi cu teorii revolufionare despre timp. Tomurile, pastrate cu sfinfenie din vremuri imemoriale, erau inghe- suite pe rafturile cole mai de sus, unde se umpleau de praf side uitare. Masufa pe care ii plicea atat de mult si-si find ochelarii, ceagca de ceai si bolul cu prajiturele trimise de 18in cautarea lui Akum Doamnele Trecutului disparuse, iar in locul ei aparuse un bar cu un design futurist, plin cu sticlute cu licori necunos- cute gi etichete fanteziste. Nimic nu mai semana cu ce-gi amintea el... $i, colac peste pupaza, scirile intortochea- te care urcau in turn fusesera daramate, iar in locul lor Poimdine si Vreodata instalasera... un lift! Nu protestase deloc la toate celelalte schimbari, de vreme ce chiar el le cedase tinerilor apartamentul — de fapt, le cedase domnia intregului regat. insa, in ziua in care fusese poftit in vizita si trebuise sa urce cu liftul, nu mai rezistase gi incepuse si bombane dezaprobator cu privire la gusturile si preferingele bizare ale tinerei generatii. in ciuda atitudinii sale imbuf- nate, Domnigoara Poimaine si soful ei se ardtasera foarte rabdatori. fl luasera fiecare de cate un brat, fi explicasera cum funetioneazii dricovenia de lift (avea afigaj electronic, dozator de parfum si comanda vocala!), ii reamintise scara era gata 88 se pi fi fost in pericol sa-si rupa gatul, viitorului care trebuie primit cu bratele deschise. Aga avusese incotro gi se obignuise gi cu aceast& excentricitate, ba chiar ajunsese si se amuze dand comenzi vocale lipsite de sens, doar pentru a pune liftul in incureatura.. — Ei, dragii mei, le spuse el celor doi, ati reugit si ajungeti la un acord in privinta numelui? ‘Niciun raspuns. Poimaine gi Vreodata igi aruncau priviri incruntate gi nu pareau dispugi si facd vreun compromis. — Pi, si vedem, facu Tempus, aranjandu-si barba cu gesturi moleome. Ar putea si-l cheme... Azi, ca pe Dommul Azi. Sau Deodata, ca pe bunicul siu... Devreme sau Tarziu mi-e teama c& sunt nigte nume compromise. Ar mai fi nume- Je noului solist al formatiei The Leprechauns, addugi el, dar fu nevoit sii se opreascé, stigetat de privirile nemulfumite ale lui Vreodata, juseascd, ci oricine ar fi urcat ar A liftul este un simbol al 19Apna Roser igi turnd o ceased de ceai parfumat gi se afunda intr-unul dintre fotoliile reconditionate, incerednd sA ignore violetul strident al acestuia, care-i dadea o stare de anxietate. Dragii mei, stiu foarte bine prin ce treceti... Cand eram tndr, aveam atdtea de facut cu timpul, inedt niei nu-mi imaginam cum e sa fii parinte! ins a venit un moment in care mi-am dat seama cd puterile mele vor slabi, c& nu voi putea stpani regatul asta singur, cd trebuie si las euiva toa munca mea — Vrei sf spui cd ai hotarat s& ai copii doar pentru cA aveai nevoie de ajutor? intreb Domnigoara Poimaine, ironica — Mi rog, ma rog, facu Tempus intaiul, a fost ceva mai compl — Intotdeauna am sperat ci ai fost indragostit in tinerefe, glumi Poimaine gi observa cum unchiul ei se intu- nec la faté. —Haideti si lasiim asta, ficu el. Ce vreau si spun e cd, atunci ednd am devenit tata, m-am pomenit gi eu, la fel ca voi, in fafa complicatei situatii de a hotiiri numele copiilor. $i génditi-va ed era vorba despre patru copii, nu de unul singur! Zile intregi m-am perpelit din pricina acestei alegeri dificile, iar pand la urma am hotdrat cd este mai bine si astept pana cand copiii mei vor implini paisprezece ani. in tot acest timp, le-am observat inclinatiile si aptitudinile si i-am indrumat discret pe fiecare catre rolul care li se potrivea cel mai bine. La implinirea varstei de paisprezece ani urma ceremonia prin care aveam si le dau numele si si impart regatul intre ei. inca din primele zile, micutii aveau talente clare. Domnul Azi poseda insusirea de fi prezent in mai multe locuri in acclasi timp ~ pur gi simplu prezen- tul i se potrivea ca o manus, era clar ed va face o treabi grozava. Doamna eri a imbatranit extrem de rapid, iar principala ei indeletnicire era arhivarea amintirilor, Era 20in cautarea lui Akum absolut firese cd avea si devina pastratoarea trecutului Domnisoara Maine, in schimb, facea o mulfime de planuri de viitor gi avea o imaginatie bogata. Cat despre cea de-a patra fiicd a mea, era... hmm, s spunem... mai diferita — Stim cu tofii cit era de diferit, murmura Vreodata, care inca se mai cutremura cdnd venea vorba despre Vra- jitoarea Niciodata. — Mult timp nu mi-am dat seama deloc care sunt pasi- unile ei gi ce-si doreste si facd. A fost un copil retras gi cil, care nu se infelegea cu surorile gi cu fratele ei intr-o zi, eénd am descoperit cé ii placea sa fac experimen- te vrdjitoresti. Se inchidea intr-un iatac gi combina felurite substanfe magice, incercdnd si dea timpul fie inainte, fie inapoi. Desigur, era doar un copil si nu avea cunostintele necesare nici pentru a-i reusi o astfel de vraja, nici pentru a intelege eat de periculos ar fi si aibé asemenea puteri. Dar perseverenta ei m-a uimit, aga cd am inceput s-o antrenez. ‘Mi-am dat seama cd abilitatile ei speciale ne-ar putea fi de folos in regat, daca si-ar folosi puterile in slujba binelui, vegheati de mine... Dar, din pacate, lucrurile au scdpat de sub control, aga cd am fost nevoit, in cele din urma, si-i dau numele nu ca pe o binecuvantare, asa cum mi-ag fi dorit, ci ca pe o pedeapsa. ,Fie ca Niciodata si fie numele tau, i-am spus inainte de a o alunga in mlastina mocirloasa in care si-a dus zilele pandi la momentul nefericit cdnd a ajuns sf condued regatul... — Chiar, ce s-a intdmplat cu ea, unde-a disparut Vraji toarea Niciodati in noaptea de Anul Nou? intreba Domni- soara Poimine. —Si nu mai vorbim despre asta, zise Tempus vag. Sa ne ‘intoarcem mai bine la ale noastre. Trebuie si va hotarati eft mai curdnd in privinta numelui. Chiar daca decideti sii dafi copilului un nume dnd va implini paisprezece ani, chiar dacé i-] dafi pe data, trebuie si respectati tradifia gi si 21Apna Roser anuntafi locuitorii regatului! Toat’ lumea asteaptd decizia voastra... Anuntul trebuie féicut acum! — Acum, strigaré Domnigoara Poimaine si Vreodata cupringi de entuziasm. Da i decideti cum veti proceda. —Nu, unchiule, n-ai infeles, exelama Poimaine, batand din palme. Acesta este numele copilului —Care anume? Acum! Sau, mai bine zis, Akum! — Hmm, facu Tempus intdiul, cu bine-cunoscutul lui gest sfiitos de a-si netezi barba. Vrefi si-1 numiti pe copilul vostru Akum? — Pai, se pare ca suntem de acord in privinfa asta, rais- punse Vreodat emotionat. —E un nume frumos. Dar trebuie si stifi ed numele are mare insemnatate in Regatul Timpului. Uneori, intr-un nume sti intreaga viaf’i a unei persoane gi, odatit hotiirat, numele nu mai poate fi schimbat... Akum este un nume din prezentul imediat. Asta inseamna ci micuful nu va fi o fapturd a viitorului ca tine, drag nepoatd. —Mai da-l incolo de viitor, facu Domnisoara Poimaine. Cand eram micd, mi se pirea atat de plicticos si fiu fetita de peste doua zile. imi doream cu disperare sa ajung in prezent gi-as fi facut orice pentru asta ~ de fapt, am gi feut! Aga cf nu ma deranjeazii deloc daca fiul meu o sa fie o faptura a prezentul . Se apropie de leagénul in care dormea copilasul, il privi cu duiosie gi incopu si-] legene ugurel. Bebelusul dormea senin gi linistit, aga cum fac bebelusii cand parintii ii pri- vese cu dragoste. —Bine ai venit, dragul nostru Akum! soptird Poimaine si Vreodati, imbratisandu-se. chiar acum trebui 22,in cautarea lui Akum Fara si-si mai ia la revedere, Tempus iegi discret din camer, pentru a nu tulbura fericitul moment. Cobori cu liftul, cu care incepuse s& se obignuiased, gi o porni citre cAsufa unde locuia acum, nu departe de turn. Multimea incepuse sa se risipeased; toti se intorceau la casele lor, comentand fericitul eveniment, dar si dezamagirea cA nu vazuser prea bine copilul gi nici nu aflasera numele sau. Toate la timpul lor“, igi spuse in gaind vorba lui preferata, toate la timpul lor! — Pentru examenul de sférgit de semestru, avofi de ter- minat escul despre familie, cu accent pe explorarea radiici- nilor din trecut, spuse profesorul Van Vremenski, in timp ce studentii se ridicaserti deja de la pupitre. Ceasul mare cu cuc, de deasupra intrarii in sala de semi- nar, arta deja ora pranzului, semn cd urma pauza de mas Domnigoara Maine rimase nedumerita, in timp ce colegii ei iegeau valvartej, indreptandu-se cdtre bufetul din curtea Academiei. fn scurt timp, zgomotele pagilor si glasurilor vesele se diluard gi in sala de curs se lasé o liniste intrerup- tA doar de tieditul marelui ceasornie de deasupra eatedrei. Cursul dsta nu era deloc ceea ce-si imaginase ea atunei cfnd se inserisese la Academia Timpului. ,Cum si-i dezvolfi creativitatea gi sa ai idei mai bune pentru viitor“ incepuse, in mod ciudat, cu o mulfime de discutii gi teme despre... trecut. Profesorul Van Vremenski piirea s& aibi o preferinfa inexplicabila pentru acest capitol temporal, in timp ce ea era nerabdaitoare sa treaca la subiect, sd studieze viitorul gi sa invefe tehnicile de dezvoltare a creativitaiii. Adevéirul era ci mersul la cursuri si temele fi ocupau aproa- pe intreaga zi si de-abia seara, cu chi, cu vai isi gsea putin timp pentru a se ocupa de inventatul intamplarilor pentru 23,Apna Roser viitor. De multe ori, mai ales in timpul saptmanii, repeta aceleagi idei pe care le mai folosise si alteori gi le trimitea in grab, pe e-mail, cdtre prezent, apoi se reintorcea la cdte un referat pentru facultate sau la studiul vreunei e&rti din bibliografie. in weekenduri, cAnd era ceva mai liber, se trezea mai tarziu dimineata si, dupa ce se résfaita cu un ceai aromat si o prajiturd la celebra cofetdrie Temps d’ Amour, fcea 0 plimbare pe dealul de la marginea Oragului Etern si lansa de acolo céteva baloane de spun in care punea idei ceva mai fanteziste pentru viitor. Noile reguli ale Regatului Timpului, create de Domnigoara Poimaine gi de Vreodata, prevedeau respectarea tradifiilor in egal masura cu promovarea progresului. Domnul Azi avea citeva ajutoare, niste clone reusite in proportie de 90%, care 4l ajutau in chestiunile uzuale, Bra la fel de actiy, ins acum nu mai suferea de epuizare cronicd, pentru ca se ocupa doar de treburile cu adevarat importante, Doamnele Trecutu- lui, deprinse cu lucrul la computer de pe vremea dictaturii Vrajitoarei Niciodat, continuau sa introduca amintirile in Marele Server, ins evenimentele speciale si de mare insemnatate le pastrau in borcane agezate frumos intr-un dulap ce mirosea a lavanda. Tempus intdiul se retrasese din activitate gi ramasese conductor onorific al regatu- ui, isdn totul in mainile Domnigoarei Poimaine si ale sofului ei, Marele ceas din varful turnului function acum electronic, avand funetie GPS incorporat, agadar nu mai era nevoie ca limbile sale sa fie intoarse zilnie. Lucrurile mergeau bine si toat lumea prea mulfumita. Cat despre Domnigoara Maine, trebuia si recunoasca: se simfea un pic singura gi fi lipseau distractiile. Verisoara ei era ocupata pani peste cap cu conducerea regatului, iar acum, de cand devenise si mama, chiar nu-si mai gisea deloc timp sa stea la taclale, si se amuze sau si inventeze 24An céutarea lui Akum noi farse. Incercaserd si mearga impreund la un concert, dar Domnigoara Poimaine fusese nevoita si plece de aco- lo dupa primele piese, pentru cd bebelugul nu putea sa adoarma fara si-i simta prezenta. intr-o frumoasa zi de sdmbdta pusesera la cale un picnic, ins Poimaine anulase totul in ultimul moment, refinuti de noile ei atributii de conducatoare a regatului. Da, lucrurile mergeau bine, dar ce se intampla oare cu timpul? De ce pairea si treaca aga de repede? Verificase gi nu era nicio indoiala ca timpul trecea, de fapt, exact aga cum trebuie, nici prea repede, nici prea incet. Dar, cu toate astea, parea ca nu le mai ajunge... O voce nazal i intrerupse sirul gandurilor: —Domnigoara, dacd nu ati observat, este pauza. Ridica privirea gi-l vaizu in fata ei pe profesorul Van Vre- menski, Era un tip marunfel si ciudat, cu mustai verzi, risucite, si un costum demodat, din catifea, cu broderii 25Apna Roser temporale care nu se mai purtau de milenii intregi. in buzunarul de la redingotd se zrea infipt un lornion cu un model asemdnaitor celui pe eare il folosea Doamna A Fost Odata — Aveti vreo nelimurire? o intreba profesorul cu un aer binevoitor. in acest caz, trebuie sA facefi o programare. Am consultafii cu studentii doar miercurea, dis-de-dimineata. — A, nu, fécu Domnigoara Maine, zapacindu-se. De fapt... ag avea o intrebare. Profesorul igi netezi parul valvoi, isi potrivi lornionul la ochiul stang, apoi o fix cu privirea. — Va ascult, domnisoara studentii! Avofi la dispozitie exact... (Arunc’ o privire citre ceasul de buzunar) ...dou- zeci si gase de secunde. Pai, si vedeti... Eu sunt o fapturd a viitorului gi am ales cursul & ata atea gi sa am scolar nu am vorbit decat despre trecut, Iar acum va mi turisese cdi nu inteleg deloc ce e cu tema asta. De ce sii ne pierdem timpul intoredndu-ne in trecut? De ce si tot sco- tocim prin intmplari care s-au petrecut demult? $i, nu va supirati, da’ tare ag vrea si stiu... eare-i faza cu familia? — Douazeci si gapte, spuse Van Vremenski, care ero- nometrase micul discurs al Domnigoarei Maine cu ceasul su de buzunar. Desi ardta ca gi cand ar fi fost Iuat dintr-un muzeu al orologeriei, ceasul avea afigaj electronic, conexiune la Marele Server gi o multime de aplicafii complexe de monitorizare a caloriilor, sentimentelor gi timpului pierdut, — Ati depasit timpul cu o secunda, domnisoara! Cu toa- te astea, 0 s va raspund la intrebare. ‘Van Vremenski zaibovi céteva clipe, rasucindu-si mustifile vverzi. Apoi igi scoase lornionul, il sterse tacticos cu o batist ceputul anului 26in cautarea lui Akum siil baga inapoi in buzunarul de la piept al redingotei. Ali- nie pe birou niste foi serise mdrunt, le impaturi cu migedri lente gi le introduse intr-o serviet. Fata il privea cu sufletul Ja gurd, asteptnd un raspuns, dar profesorul nu parea s& se grabeascd deloc. in sférsit, igi aranja cravata, igi rasuci fined o data varfurile mustatilor gi se Indrepta catre iegire. Acolo se intoarse bruse, o privi drept in ochi gi-i spuse: — Nu putem privi spre viitor daca nu ne cunoastem trecutul! Apoi iegi din sala de curs, lésand in urma lui un vag parfum de cerneala si o domnigoara studenta cat se poate de nedumerita Cobor sedrile, Alerg. Scirile sunt abrupte. Ma impiedic. Cad. Ma doare. Ma doare réu, dar mé ridic. Ies din turn schiopatnd. Afaré sunt culori, afard e soare, afaré e vant. ‘Simt cé 2bor. Sunt o pasére, Privesc in jos. Am pantofi violet Sunt fericit. Fericirea e ca zborul. Sunt intr-o piaté mare. in spatele meu e un turn. In vérful turnului e un ceas urias. ‘Nu stiu edt e ora. Nu-mi pasa cét e ora. Vantul tmi mangdie obrajii. Alerg prin piafa. Oamenii ma privese ciudat. Nu-i cunose. Un domn tnalt, subfire, cu costum fistichiu. Ma ia de mand. Cine esti?" il intreb. ,Domnul Azi*, raspunde. Ce nume amuzant", zie. ,Trebuie sé te due inapoi aca- sG, zice. Ma trage dupé el. Pare foarte grabit. Nu vreau sa merg cu el. Ma smucese. Mana mea se desprinde de ména lui. Alerg prin piafa. Vid un baiefel. Ma opresc. E imbra- cat cu totul in violet. Are si pantofi violet. imi place de el. Ma apropii. intind mana. intinde si el mana. Ne atingem degetele. Ale lui sunt reci. Are degete de sticla. fi ating fata. Are fafa de sticld. B rece. un baiefel rece, de sticlé. Cine esti?“ il intreb. Nu-mi raispunde. [si mised buzele, dar 27Apna Roser nu-i aud réspunsul, ,-Hei, cine esti?" il intreb. ,Vrei sé ne juciim?" Vine un domn. Un domn inalt, subfire, cu costum fistichiu, Ma ia de mand. Cine esti?" il intreb, ,Domnul Azi, fi-am mai zis. Trebuie sd vii cu mine. Trebuie si te duc acasé, la mama ta." ,Mama, cee mama?" intreb. ,Of Sfinte Moment*, zice domnul. ,Cum te cheamé?* il intreb, Nu-mi rdspunde. Ma trage dupé el de méné. Traversim piaja. Domnul e foarte grabit. Ajungem in fafa unui turn. In varfe un ceas urias. Din turn iese o femeie. Are par lung, par violet. Fuge spre mine. Ma ia in braje. Ma mangdie. »Unde-ai fost, de ce-ai fugit?" intreabei ea. ,.Am crezut céte-ai pierdut", zice. li dau lacrimile. Ma strange tare in brafe. Miroase frumos. ,Cine esti?" o intreb. Ma priveste. Din ochi fi curg lacrimi. ,Mama', imi spune. ,Sunt mama ta."