Nicolae Vogoride
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicolae Vogoride
Nicolae Vogoride, caricatură din presa vremii
Nicolae Vogoride sau Vogoridis sau Bogoridi,
(n. 1820, Iași, Principatul Moldovei - d. 12
aprilie 1863,[1] București, Principatele Unite ale
Moldovei și Țării Românești), caimacam (locțiitor,
regent) la conducerea Moldovei între 1857 - 1858. A
fost fiul lui Ștefan Vogoride. Soția sa provenea din
familia Conachi.
Sub căimăcămia lui Teodor Balș, a fost Ministru de
Finanțe al Moldovei: 18 decembrie 1856 - 7
martie 1857. Când a fost numit caimacam, a
combătut din toate puterile realizarea unirii
Principatelor Române.
Sprijinit de Austria și Turcia, care-i promiteau lui
Vogoride domnia, acesta a falsificat listele electorale
de reprezentare în Divanul Ad-hoc.
După Compromisul de la Osborne Napoleon al III-lea,
susținut de regina Victoria a Angliei, precum și de
regii Prusiei, Rusiei și Sardiniei, a anulat primele
alegeri. Au avut loc noi alegeri, astfel încât la 22
septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al
Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30
septembrie cel al Valahiei și prin documentele
redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două
principate.
rintul Nicolae Vogoride sau Vogoridis sau Bogoridi,
(nascut in 1820 la Iasi – mort la 23 aprilie 1863,
Bucuresti), fiul lui Stefan Vogoride a fost caimacam
vogoride Page 1
(loctiitor, regent) la conducerea Moldovei intre anii
1857 - 1858. Sub caimacamia lui Teodor Bals, a fost
Ministru de Finante al Moldovei in perioada 18
decembrie 1856 - 7 martie 1857.
Cand a fost numit caimacam, a combatut din toate
puterile realizarea unirii Principatelor Romane.
Vogoride a fost casatorit cu Ecaterina Conachi si a avut
trei copii. Ecaterina era fiica unica a marelui logofat si
poet al Moldovei, sora vitrega, dupa mama, a lui
Costache Negri si a Zulniei, sotia viitorului caimacam
unionist Vasile Sturdza.
Ecaterina (Cocuta) Conachi apartinea unei familii care
"se distingea printr-o mare si insufletita iubire de neam
si prin inflacaratele-i convingeri unioniste", conform
memorialistului Radu Rosetti.
Printul Vogoride a fost numit caimacam de catre
sultanul turc in 1857si ii fusese promisa domnia
Moldovei in cazul in care reusea sa impiedice Unirea cu
Muntenia.
Sotia sa, Ecaterina a jucat un rol foarte important in
aceasta lupta pentru Unire. Cautand prin
corespondenta secreta schimbata de sotul ei cu rudele
acestuia din Fanar, Ecaterina a gasit scrisorile care
dovedeau amestecul Portii in falsificarea listelor
electorale de reprezentare in Divanul Ad-hoc.
Prin intermediul lui Costache Negri, scrisorile au ajuns in
mainile partidei unioniste care le-a comunicat ziarului
L’Etoile d’Orient, editat la Bruxelles,
creand un scandal diplomatic de proportii europene.
Aceste corespondente au fost traduse si in limba
romana si au fost raspandite in Moldova, sub titlul
"Estract de scrisori secrete trimise caimacamului
Moldovei de deosebite fete politice".
In acel moment istoric Franta, Rusia, Prusia si Sardinia
au rupt relatiile diplomatice cu Poarta Otomana,
obligandu-l pe sultan sa-l destituie pe marele vizir Resid
Pasa. De cealalta parte, Austria si Anglia, care sustineau
Poarta, ameninta cu razboi.
Intrevederea de la Osborne dintre Napoleon al III-lea si
regina Victoria s-a incheiat cu consimtamantul reginei
de a se anula alegerile facute sub controlul lui Vogoride
si de a se organiza altele.
Astfel in data de 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul
Ad- Hoc al Moldovei care era favorabil Unirii, iar la 30
septembrie cel al Valahiei, si prin documentele
redactate, au fost puse bazele fuzionarii celor doua
principate.
Rezultatul acestor noi alegeri a fost proclamarea, ca
domn al Moldovei, a lui Alexandru Ioan Cuza (var de al
doilea cu Vogoride prin strabunicul lor Scanavi).
Din acel moment, Ecaterina Conachi a trait mai mult
despartita de sotul ei, care a murit in 1862, singur, intr-
un hotel din Bucuresti, dupa ce cheltuise cu politica si
placerile personale o parte din averea dotala a sotiei
sale, "avere uriasa", dupa memorialistul Radu Rosetti,
"avere de foarte mari proportii", dupa biograful unuia
din fiii italieni ai Ecaterinei.
Dupa "linistirea apelor", libera si bogata, printesa
EcaterinaVogoride, nascuta Conachi, calatoreste prin
Europa.
La Paris il viziteaza pe ambasadorul Rusiei, contele Pavel
Kiseleff, pe care il cunoscuse cand era foarte tanara, in
vremea cand contele fusese reprezentantul tarului in
Principate si schimbase scrisori cu logofatul Costache
Conachi. In casa ministrului Rusiei, Ecaterina Vogoride l-
a cunoscut pe cumnatul acestuia, principele Emmanuele
Ruspoli.
Acompaniata de faima averii ei dotale si ajutata desigur
de deosebita inteligenta mostenita de la tatal ei,
Cocuta, desi lipsita de frumusete, a fost cerua in
casatorie de printul roman.
Suveranul pontif a aprobat mariajul cu conditia ca
printesa Vogoride, de religie greaca, sa treaca la
catolicism, ceea ce s-a si intamplat.
De acum inainte, amintindu-si poate cateodata de
conacul de la Tiganesti, unde isi petrecuse copilaria,
noua principesa Ruspoli va trai in palatul sotului ei, palat
asemanator cu atatea altele construite in Roma
Renasterii, unde saloane si sali imense se succedau pe
doua etaje, reunite de scari monumentale de marmura,
incarcate cu zeci de statui antice, cu duzini de tablouri
ale marilor maestri ai picturii italiene si cu nenumarate
mobile incrustate si tapiserii de pret, tavanele si peretii
fiind impodobiti cu fresce.
In monografia comunei Viziru scrisa de invatatoarea
Vasilica Mantea se aminteste evenimentul casatoriei
sale cu contele Petru de Roma care era proprietar al
marii mosii din localitate. La ceremonia nuntii celor doi
au participat Costache Negri, unchiul sau si bunul sau
prieten, poetul Vasile Alecsandri.
Ecaterina Vogoride moare de malarie la 40 de ani
La 22 februarie 1870, Cocuta Conachi cade victima
molimei. Plecata in graba sa consulte un medic reputat
din Genova, a sosit prea tarziu pentru a mai putea fi
salvata si a murit de malarie, la cateva zile dupa ce
daduse nastere unei fetite, fiind in varsta de nici
patruzeci de ani.
Averea ei din Romania, restabilita de Ruspoli dupa
abuzurile comise de Vogoride, trecu celor doua grupuri
vogoride Page 2
ale copiilor ei, fara ca mostenirea sa fi fost reglementata
prin vreun testament.
Procesele au inceput aproape imediat dupa
inmormantarea de la Tiganesti a Ecaterinei, care ceruse
cu limba de moarte sa-si poata dormi somnul vesnic
langa ramasitele parintilor ei, in pamant romanesc.
Oricum, datorita inamicitiei dintre Emanoil Vogoride
(fiul Ecaterinei) si tatal sau vitreg Ruspoli, copiii
Ecaterinei Conachi au ramas certati dupa moartea ei,
nevizitandu-se niciodata.
Mosia Tiganesti, conacul logofatului Conachi si palatul
construit de Vogoride au fost vandute arendasului
Tache Anastasiu, care la randul sau le-a lasat prin
testament Academiei Romane, cu conditia sa infiinteze
acolo o scoala de agronomie.
Anuntul de deces (faire-part) al imbogatitului arendas
Tache Anastasiu nu mentioneaza nici una din rudele
sale "plebe", oferind in schimb o lunga lista a rudelor
boieresti ale familiei Conachi, ca si cum acestea ar fi fost
neamurile lui Anastasiu.
Dintre cei sapte copii ai Ecaterinei Conachi, nascuti in
decurs de 23 ani, primii trei, ai caimacamului Vogoride,
crescuti in pensionate straine, au luat numele Vogoride-
Conachi. Ceilalti patru, ai principelui Ruspoli, minori
fiind la moartea mamei lor, si-au vazut interesele din
Romania incredintate unor mari avocati bucuresteni.
In afara de Mario, ei nu au venit niciodata in Romania si
nu si-au frecventat vreodata fratele si surorile vitrege.
Mosia familiei Ipsilanti de la Viziru
Cei trei copii din casatoria cu Nicolae Vogoride sunt
Emanoil Vogoride-Conachi (1847-1935), Maria (1851-
1931) si Lucia(1855-1938).
Baiatul familiei a fost casatori cu Olga, fiica Beizadelei
Grigore Sturdza dar casnicia lor a esuat. Apoi s-a
casatorit frantuzoaica Sophie de Puységur, vaduva
contelui german von Loë, care, fiind adversar politic
al cancelarului Bismarck, fusese silit de acesta sa
paraseasca Germania.
In anii 1878 si 1887 a candidat fara succes la tronul
Bulgariei, in virtutea originii bulgare a Vogorizilor,
grecizati in Fanar. Emanoil Vogoride-Conachi a murit la
Paris in casa din Rue d’Artois, nu departe de
Champs Elysèes,singur, fara urmasi si fara rude
apropiate langa el.
In casa sa se aflau portrete ale familiei Conachi, risipite
ulterior de rudele franceze ale sotiei sale.
Cea de-a doua fiica a sotilor Vogoridi- Conachi a fost
Maria care a fost casatorita intre anii 1831- 1914 cu
contele de origine greaca Petre de Roma (Romas). Sotul
ei era proprietar al mosiei Viziru din judetul Braila,
mostenita de la prima sa sotie, nascuta Ipsilanti.
Al treilea copil a fost Lucia care, si ea s-a casatorit mai
intai in 1842 cu Nicolae Rosetti-Roznoveanu , candidatul
separatist din 1866 la tronul Moldovei, iar dupa
moartea acestuia a fost casatorita cu fruntasul
conservator Dimitrie Greceanu (1860-1920), care a fost,
printre altele, ministru al Justitiei in guvernul
generalului Averescu.
Greceanu a fost ucis in timpul atentatului cu bomba
plasata la Senat de agentul comunist Max Goldstein in
ziua de 4 decembrie 1920.
Mormantul printului Vogoride se afla in Cimitirul "Sf.
Constantin" din Braila
Printul Nicolae Vogoride este inmormantat in Cimitirul
"Sf. Constantin" din Braila. Pe placa funerara scrie:
"Supt aceasta piatra zace printulu Nicolae Conachi
Vogoridi, savarsind din viata la 1863, aprilie 12 in al
patruzeci si septe ani al vietii sale".
De asemenea mormantul este insotit de o placuta pe
care scrie ca monumental funerar face parte din
patrimonial cultural national "si nu poate fi instrainat,
mutat sau executat lucrari care sa afecteze integritatea
sau starea actuala. Contravenientii vor fi sanctionati
conform legii nr. 63/1974.Cu privire la acest lucru,
directorul Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu
National Braila, prof. Ana Harapescu ne-a declarat ca
legea nr. 422 din 2001 privind protejarea
monumentelor istorice are un capitol intreg care
prevede atributiile autoritatilor administratiei publice
locale in aces domeniu.
„Autoritatile locale ar trebui sa faca bine si sa
citeasca aceste atributii si sa descopere acolo ca
dumnealor sunt aceia care ne trag pe noi de maneca ori
de cate ori se fac interventii ilegale neautorizate asupra
monumentelor, ori de cate ori acestea sunt neprotejate,
atributie ce le revine lor.e
Ar trebui sa ia masuri tehnice si administrative in
vederea prevenirii degradarii monumentelor istorice. La
art. 47 se precizeaza ca cei din consiliul local trebuie sa
colaboreze cu noi si sa ne furnizeze informatii
actualizate din domeniul protejarii monumentelor
istorice ceea ce nu se intampla nici la cererea noastra
daramite initiativa sa vina din partea lor. Articolul 48
spune ca primarul are atributii specifice.
De acest mormant trebuie sa se ocupe Primaria prin
directiile subordonate. Ei trebuie sa ne semnaleze
cazurile de incalcare a legii...Aruncarea pisicii in curtea
altora nu rezolva problema"
Şi-a sacrificat căsnicia şi mărirea, pentru împlinirea
idealului unionist. N-a pregetat să sustragă
corespondenţa caimacamului Nicolae Vogoride, tatăl
copiilor săi, pentru a-i da în vileag uneltirile. ŞTIRI PE
vogoride Page 3
ACEEAŞI TEMĂ Cum au schimbat soarta ţării femeile din
spatele celor mai puternici b... VIDEO Cea mai tare
lovitură din istoria tenisului de masă. Până şi cel...
Sergio Ramos, cel mai eliminat jucător din toate
timpurile al lui Real... Ecaterina Conachi Vogoride s-a
născut în 1828 şi a fost singurul copil al logofătului
Costache Conachi şi Smaranda Negri, mama marelui
om politic Costache Negri. După cinci ani de căsnicie,
Smaranda a decedat, Costache Conachi având să
rămână singur şi să se preocupe de educaţia şi creşterea
Cocuţei, cum era alintată fiica sa Ecaterina, dar şi de ale
celorlalţi copii pe Smaranda îi avea dintr-o căsătorie
anterioară. La 17 ani, Ecaterina Conachi s-a măritat
Nicolae Vogoride, în biserica de la Ţigăneşti, unde
Costache Conachi îşi avea moşia şi conacul. La cununie a
asistat şi domnitorul Mihai Sturdza. În loc de dragoste,
avere şi mărire Căsătoria era mai mult rezultatul unei
socoteli părinteşti, atât din partea lui Costache Conachi
- interesat să-i asigure fiicei sale, pe lângă avere, şi un
rang social înalt - cât şi a lui Ştefan Vogoride, tatăl lui
Nicolae Vogoride, care nutrea pentru fiul său visuri de
mărire. „Înalta societate din Moldova a fost scandalizată
de acest mariaj. Printre cei care s-au opus căsătoriei
dintre Ecaterina Conachi şi Nicolae Vogoride s-a
numărat şi Vasile Alecsandri care, în semn de protest, a
compus poezia „Tzélébiade” ale cărei versuri îl
ridiculizau pe aspirantul la mâna fiicei lui Conachi”,
afirmă Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei
Judeţene pentru Cultură Culte şi Patrimoniu Galaţi.
Noua familie şi-a luat şi numele de Conachi, după
dorinţa marelui logofăt, care neavând un moştenitor, a
dorit ca astfel să-i fie perpetuat numele. Ecaterina
Conachi şi Nicolae Vogoride au avut trei copii, un băiat
şi două fete. Firea plăpândă şi romantică a Cocuţei nu s-
a potrivit cu ginerele grosolan şi pus pe risipă al lui
Costache Conachi. După moartea logofătului, Ecaterina
îi va da o „plenipotenţă” (împuternicire) soţului ei
Nicolae Conachi Vogoride, pentru toată averea pe care
ea o moştenise. A fost o greşeală care o va costa scump
căci Vogoride va vinde aproape toată averea lui
Conachi. „Ecaterina a devenit, în perioada de mare
frământare unionistă, soţie de caimacam (locţiitor al
domnitorului, însărcinat cu administrarea Moldovei) şi,
la începuturile căsniciei sale, puţini erau cei care se
îndoiau că va deveni primă doamnă a ţării. Vogoride
primise toate asigurările că, în cazul în care Marea Unire
nu se va înfăptui, caftanul de domnitor al Moldovei va fi
al său”, explică Marius Mitrof. A pus mai presus Unirea
şi ţara „Între postura de doamnă a ţării şi simţămintele
patriotice unioniste ale tuturor românilor, Ecaterina
Conachi Vogoride n-a ezitat să opteze pentru Unire.
Pusă în situaţia de a alege între soţ şi opţiunea
naţională, Ecaterina s-a retras la moşia de la Ţăgăneşti,
unde a transformat conacul lăsat de tatăl ei într-un
avanpost al luptei împotriva nelegiuirilor caimacamul
Nicolae Conachi Vogoride”, susţine consilierul Direcţiei
Judeţene pentru Cultură. S-a integrat în mod
natural în tabăra unioniştilor, alături de fratele ei vitreg
Costache Negri, de viitorul domnitor Alexandru Ioan
Cuza, de Mihail Kogălniceanu, Alecsandri şi Alexandru
Moruzi. Când soţul ei şi-a impus prin fals voinţa
antiunionistă, Ecaterina Conachi n-a ezitat să sustragă
corespondenţa lui secretă cu Înalta Poartă şi Imperiul
Habsburgic şi să-i divulge uneltirile separatiste în faţa
opiniei publice internaţionale,. Scrisorile lui Vogoride au
fost trimise în Franţa prin intermediul ambasadorului
acestei ţări şi publicate în „”L’etoile du Danube”. Drept
consecinţă, Nicolae Vogoride a fost înlocuit prin înalt
hatişerif al sultanului din postul de caimacam, în
octombrie 1858. După împlinirea actului Unirii,
Ecaterina Conachi l-a părăsit pe Nicolae Vogoride şi a
călătorit prin Europa. În 1864 s-a recăsătorit la Torino cu
Emmanuele Ruspoli, principe de Paggia-Suaza, senator
şi sinodic al Romei apropiat al regelui Vittorio Emanuele
al II-lea. Cu cel de-al doilea soţ, Ecaterina Conachi a avut
cinci copii. A murit la Genova în februarie 1870, dar
rămăşiţele sale pământeşti au fost inhumate în biserica
familiei din Ţigăneşti (actualmente comună din judeţul
Galaţi).
Citeste mai mult: adev.ro/mikz1a
Convenția de la Paris din 7 sv /19 augustsn 1858 a
fost actul care a pus bazele unirii Principatelor
Dunărene, în conformitate cu hotărârile Congresului
de la Paris din 1856.
Contextul general[modificare | modificare
sursă]
Datorită unor împrejurări interne și externe
nefavorabile, Revoluția de la 1848 din Principatele
Române nu a reușit să transpună în viața politică și
de stat ideile și principiile constituționale stipulate în
programele lor. Tările Române au fost nevoite să
accepte hotărârile marilor puteri europene,
concretizate sub forma Convenției de la Paris din
1858. Astfel, printr-un act internațional, prin care s-a
luat numai parțial în considerare voința poporului
vogoride Page 4
român manifestată prin revoluțiile Divanurilor ad-hoc,
s-au stabilit norme fundamentale referitoare la situația
politico-juridică a Principatelor și reorganizarea lor. Pe
baza Convenției de la Paris, care reprezintă de fapt
o Constituție venită din afară, se transpunea pentru
prima dată în practica noastră constituțională
principiul separației puterilor, ele urmând să fie
exercitate, în fiecare Principat, de către domn și
Adunarea electivă, ambele lucrând și cu participarea
unui organ comun, Comisia centrală
Prevederile principale[modificare | modificare
sursă]
 Articolul 1 prevedea unirea parțială a
principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea
„Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care
rămâneau sub suzeranitatea „Maiestății Sale
Sultanul”.
 Articolul 2 garanta autonomia Principatelor.
 Articolul 3 prevedea alegerea unor domni
(hospodari) separați în cele două principate.
 Articolele 4, 5 și 6 explicau modalitatea de
exercitare a puterii executive de către hospodar și
cooperarea lor cu adunările elective separate și
cu Comisia Centrală de la Focșani.
 Articolul 8 stabilea valoarea tributului
datorat Porții și anume 1.500.000
de piaștri pentru Moldova și 2.500.000 de piaștri
pentru Valahia.
 Articolele 10 - 14 stipulau modalitatea de
alegere a hospodarilor și drepturile și obligațiile
lor.
 Articolul 27 stabilea formarea unei „Comisii
centrale” la Focșani, formată din câte 8 membri
pentru fiecare Principat.
 Articolul 38 stabilea înființarea unei Înalte
Curți de Justiție și Casație, comună ambelor
Principate, cu sediul la Focșani.
 Articolele 42 – 44 stabileau formarea unei
miliții (armate)comune, al cărei comandant urma
 să fie numit alternativ de către domnitorii celor
două Principate.
Anul 1858 (MDCCCLVIII) a fost un an al calendarului
gregorian.
Evenimente[modificare | modificare sursă]
Exploratorul britanic John Speke descoperă Lacul Victoria.
 ianuarie: Wilhelm I al Prusiei devine regent
pentru fratele său.
 14 ianuarie: Felice Orsini și complicii săi au
eșuat în încercarea de asasinat a lui Napoleon al
III-lea la Paris însă bomba lor a ucis 8 oameni și a
rănit alți 142 de oameni. Orsini a fost executat
prin ghilotinare două luni mai târziu, la 13 martie.
 29 aprilie: Portugalia abolește sclavia.
 septembrie: În fosta grădină Bellu și pe o
parte a moșiei Văcărești începe să funcționeze, în
marginea de sud a Bucureștiului, Cimitirul Bellu.
 18 octombrie: După instituirea "Căimăcămiei
de trei", în Țara Românească sunt numiți:
Emanoil Băleanu, Ioan Manu și Ioan Al. Filipescu,
care vor fi în funcție până pe 24 ianuarie 1859.
 23 octombrie: Eforia Școalelor din Țara
Românească stabilește printr-o hotărâre să se
folosească integral alfabetul latin(după ce cu doi
ani mai înainte făcuse această recomandare, dar
mai păstrase pe ă chirilic - Ъ)
 11 septembrie: Prima ascensiune a muntelui
Dom, al treilea vârf ca înălțime din Alpi.
vogoride Page 5
Nedatate[modificare | modificare sursă]
 Exploratorul britanic John Speke a
descoperit Lacul Victoria.
 David Livingstone începe să exploreze fluviul
Zambeze (sfârșește în 1864)
Arte, științe, literatură și
filozofie[modificare | modificare sursă]
 25 ianuarie: Marșul nupțial de Felix
Mendelssohn devine o piesă populară
pentru nunți după ce este cântat la Palatul St.
James din Londra în ziua căsătorieiPrințesei
„Vicky” (fiica reginei Victoria) cu Prințul Frederic al
Prusiei.
 Pictorul francez Jean-François
Millet pictează L'Angelus
 30 martie: Hyman
Lipman patentează creionul la care a atașat
o gumă de șters.
Nașteri[modificare | modificare sursă]
 5 ianuarie: Sándor Adorján, scriitor, jurnalist și
traducător maghiar (d. ?)
 18 martie: Rudolf Diesel, inventator german
(d. 1913)
 11 aprilie: Barbu Delavrancea (d. 1918)
 23 aprilie: Max Planck, fizician german,
laureat al Premiului Nobel (d. 1947)
 16 iunie: Regele Gustav al V-lea al
Suediei (d. 1950)
 21 iulie: Maria Cristina de Austria, a doua
soție a regelui Alfonso al XII-lea al
Spaniei (d. 1929)
 24 iulie: Jenő Ábel, scriitor, filolog și profesor
universitar maghiar (d. 1889)
 5 septembrie: Alexandru Vlahuță (d. 1919)
 22 octombrie: Augusta Viktoria de Schleswig-
Holstein, prima soție a împăratului Wilhelm al II-
lea al Germaniei (d. 1921)
 27 octombrie: Theodore Roosevelt, al 26-lea
președinte al SUA (d. 1919)
 30 octombrie: Duiliu Zamfirescu (d. 1922)
 10 noiembrie: Heinrich al XXVII-lea, Prinț
Reuss (d. 1928)
 20 noiembrie: Selma Lagerlöf, scriitoare
suedeză (d. 1940)
 22 decembrie: Giacomo Puccini, compozitor
italian (d. 1924)
Decese[modificare | modificare sursă]
 5 ianuarie: Josef Radetzky, nobil boemian,
feldmareșal imperial austriac (n. 1766)
 9 aprilie: Joseph Karl Stieler, pictor german,
pictor de curte al regilor bavarezi (n. 1781)
 11 mai: Aimé Bonpland, botanist francez
(n. 1773)
 17 mai: Ducesa Helen de Mecklenburg-
Schwerin, ducesă de Orléans (n. 1814)
 10 iunie: Robert Brown, botanist britanic
(n. 1773)
 12 iunie: Niccolò Livaditti, pictor italian
(n. 1804)
 15 septembrie: Prințesa Margareta de
Saxonia, Arhiducesă de Austria (n. 1840)
 12 octombrie: Hiroshige, pictor japonez
(n. 1797)
 8 noiembrie: George Peacock, matematician
englez (n. 1791)
 12 noiembrie: Aloys al II-lea, Prinț de
Liechtenstein (n. 1796)
vogoride Page 6
Suverani, conducători[modificare | modificare
sursă]
Europa[modificare | modificare sursă]
 Anglia: Victoria (regină din dinastia de
Hanovra, 1837-1901)
 Austria: Francisc Iosif (împărat din dinastia de
Habsburg-Lorena, 1848-1916; totodată, rege al
Cehiei, 1848-1916; totodată, rege al
Ungariei, 1848/1867-1916)
 Bavaria: Maximilian al II-lea Josef (rege din
dinastia de Wittelsbach, 1848-1864)
 Belgia: Leopold I (rege din dinastia de Saxa-
Coburg, 1831-1865)
 Cehia: Francisc Iosif (rege din dinastia de
Habsburg-Lorena, 1848-1916; totodată, împărat
al Austriei, 1848-1916; totodată, rege al
Ungariei, 1848/1867-1916)
 Danemarca: Frederik al VII-lea (rege din
dinastia de Oldenburg, 1848-1863)
 Elveția: Jonas Furrer (președinte, 1848-
1849, 1855, 1858)
 Franța: Ludovic Napoleon Bonaparte
(Napoleon al III-lea) (președinte, 1848-1870;
împărat, din 1852)
 Grecia: Otto (Friedrich Ludwig) (rege din
dinastia de Bavaria, 1833-1862)
 Imperiul otoman: Abdul-Medjid I (sultan din
dinastia Osmană, 1839-1861)
 Liechtenstein: Alois al II-lea (principe, 1836-
1858) și Johannes al II-lea cel Bun (principe,
1858-1929)
 Luxemburg: Wilhelm al III-lea (mare duce din
dinastia de Orania-Nassau, 1849-1890; totodată,
rege al Olandei, 1849-1890)
 Modena: Francesco al V-lea (duce din
dinastia de Habsburg-Lorena, 1846-1859)
 Moldova: Nicolae Vogoride (caimacam, 1857-
1858)
 Monaco: Carol al III-lea (principe, 1856-1889)
 Muntenegru: Danilo al II-lea (vlădică din
dinastia Petrovic-Njegos, 1851-1860; principe,
din 1852)
 Olanda: Wilhelm al III-lea (rege din dinastia de
Orania-Nassau, 1849-1890; totodată, mare duce
de Luxemburg, 1849-1890)
 Parma: Robert I (duce din dinastia de
Bourbon, 1854-1859)
 Portugalia: Pedro al V-lea (rege din dinastia
de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary, 1853-
1861)
 Prusia: Frederic Wilhelm al IV-lea (rege din
dinastia de Hohenzollern, 1840-1861)
 Rusia: Alexandru al II-lea Nikolaievici (împărat
din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp, 1855-
1881)
 Sardinia: Vittorio Emmanuele al II-lea (rege
din casa de Savoia, ramura Carignan, 1849-1861;
ulterior, rege al Italiei, 1861-1878)
 Saxonia: Johann (Nepomuk Marie Josef
Anton Xaver Vinzenz Ludwig Franz de Paula
Stanislaus Bernhard Paul Felix Damasus) (rege
din dinastia de Wettin,1854-1873)
 Serbia: Aleksandru (principe din dinastia
Karagheorghevic, 1842-1858) și Miloș (principe
din dinastia Obrenovic, 1815-1839, 1858-1860)
 Sicilia: Ferdinand al II-lea Bomba (rege din
dinastia de Bourbon, 1830-1859)
 Spania: Isabela a II-lea (regină din dinastia de
Bourbon, 1833-1868)
 Statul papal: Pius al IX-lea (papă, 1846-1878)
 Suedia: Oskar I (rege din dinastia
Bernadotte, 1844-1859)
 Toscana: Leopold al II-lea (mare duce din
dinastia de Habsburg-Lorena, 1824-1859)
 Transilvania: Karl Borromaeus
Schwarzenberg (guvernator, 1851-1858) și
Friedrich Liechtenstein (guvernator, 1858-1861)
 Ungaria: Francisc Iosif (rege din dinastia de
Habsburg-Lorena, 1848/1867-1916; totodată,
vogoride Page 7
împărat al Austriei, 1848-1916; totodată, rege al
Cehiei, 1848-1916)
 Valahia: Alexandru Ghica (caimacam, 1856-
1858)
Africa[modificare | modificare sursă]
 Așanti: Kwaku Dua I (așantehene, 1834-1867)
 Bagirmi: Abd al-Kadir al II-lea (mbang, 1846-
1858) și Abu-Sekkin Muhammad (mbang, 1858-
1871)
 Barotse: Sekeletu (litunga, 1851-1863)
 Benin: Adolo (obba, cca. 1850-1888)
 Buganda: Mutesa I (Mukabaya)
(kabaka, 1856-1884)
 Bunyoro: Kyebambe al IV-lea (Kamurasi)
(mukama, cca. 1852-1869)
 Burundi: Mwezi al IV-lea Gisaabo (mwami din
a patra dinastie, 1852-1908)
 Dahomey: Gezo (Gankpe) (rege, 1818-1858)
și Gelele (rege, 1858-1889)
 Darfur: Muhammad Hussain ibn Muhammad
Fadl (sultan, 1838/1839-1873)
 Egipt: Muhammad Said Pașa
(conducător, 1854-1863)
 Ethiopia: Theodoros al II-lea (împărat, 1855-
1868)
 Imerina: Ranavalona I (Ramavo)
(regină, 1828-1861)
 Imperiul otoman: Abdul-Medjid I (sultan din
dinastia Osmană, 1839-1861)
 Kanem-Bornu: Umar ibn Muhammad (șeic din
dinastia Kanembu, 1837-1853, 1854-1880)
 Lesotho: Moshoeshoe I (rege, 1818/1820-
1870)
 Liberia: Stephen Allen Benson
(președinte, 1856-1864)
 Lunda: Cakasekene (mwato-yamvo, 1857-?)
(?)
 Maroc: Moulay Abd ar-Rahman ibn Hișam
(sultan din dinastia Alaouită, 1822-1859)
 Munhumutapa: Kataruza (rege din dinastia
Munhumutapa, 1835-1868)
 Oyo: Atiba (rege, cca. 1836-1859)
 Rwanda: Yuhi al IV-lea Gahindiro (rege,
cca. 1830-cca. 1860)
 Swaziland: Mswati (Mdvuso) (rege din clanul
Ngwane, 1840-1868)
 Tunisia: Muhammad al II-lea ibn Hussain (bey
din dinastia Husseinizilor, 1855-1859)
 Wadai: Muhammad Șarif ibn Saleh
(sultan, 1835-1858) și Ali ibn Muhammad (sultan,
1858-1874)
 Zanzibar: Madjid ibn Said (sultan din dinastia
Bu Said, 1856-1870)
Asia (Orientul Apropiat)[modificare | modificare
sursă]
 Afghanistan: Dost Muhammad Khan (suveran
din dinastia Barakzay, 1826-1839, 1842-1863)
 Arabia: Faisal I ibn Turki (imam din dinastia
Saudiților/Wahhabiților, 1834-1838, 1843-1865)
 Bahrain: Muhammad I ibn al-Khalifah (II) (emir
din dinastia al-Khalifah, 1843-1868, 1869)
 Iran: Nasir ad-Din (șah din dinastia
Kajarilor, 1848-1896)
 Imperiul otoman: Abdul-Medjid I (sultan din
dinastia Osmană, 1839-1861)
 Kuwait: Jabir I ibn Abdallah (emir din dinastia
as-Sabbah, 1812-1859)
 Oman: Suwaini ibn Said (imam din dinastia Bu
Said, 1856-1866)
 Yemen, statul Sanaa: al-Mansur Muhammad
(imam, 1853-1890) și al-Mutawakkil al-Muhsin
(imam, 1855-1878)
Asia (Orientul Îndepărat)[modificare | modificare
sursă]
 Atjeh: Mansur Șah (sultan, 1836-1870)
 Birmania, statul Toungoo: Mindon Min (rege
din dinastia Alaungpaya, 1853-1878)
vogoride Page 8
 Brunei: Abdul Mumin (sultan, 1852-1885)
 Cambodgea: Preah Ang Duong (Nho Ong
Don, Samdech Preah Harirak Reamea Esora
Thippadey) (rege, 1842/1845-1859)
 China: Wenzong (Yizhu) (împărat din dinastia
manciuriană Qing, 1851-1861)
 Coreea, statul Choson: Ch'oljong (Yi Chung)
(rege din dinastia Yi, 1849-1863)
 India: Charles John Canning (guvernator
general, 1856-1862; vicerege, din 1858)
 India, statul Moghulilor: Siraj ad-din Bahadur
Șah al II-lea (împărat, 1837-1858)
 Japonia: Komei (împărat, 1847-1866), Iesada
(principe imperial din familia Tokugaua, 1853-
1858) și Iemochi (principe imperial din familia
Tokugaua, 1858-1866)
 Laos, statul Champassak: Chao Kham-Nhai
(Yutti Thammathone I) (rege, 1856-1858)
 Laosul superior: Tiantharat (Chantha Kuman)
(rege, 1851-1870)
 Maldive: Imad ad-Din Muhammad al III-lea
(sultan, 1834-1882)
 Mataram (Jogjakarta): Abd ar-Rahman
Amangkubowono al VI-lea (Mangku-bumi Gatot)
(sultan, 1855-1877)
 Mataram (Surakarta): Pakubowono al VII-lea
(Purabaya) (sultan, 1830-1858) și Pakubowono al
VIII-lea (Angabehi) (sultan, 1858-1861)
 Nepal, statul Gurkha: Surendra Bikram Șah
Bahadur Șamșir Jang (rege, 1847-1881)
 Rusia: Alexandru al II-lea Nikolaievici (împărat
din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp, 1855-
1881)
 Thailanda, statul Ayutthaya: Pra Chomklao
Chaoyuhua (Mongkut, Rama al IV-lea) (rege din
dinastia Chakri, 1851-1868)
 Tibet: nGag-dbang bLo-bzang Phrin-las rgya-
mtsho (dalai lama, 1858-1875)
 Tibet: Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa
(Chokye Trakpa) (panchen lama, 1857-1882)
 Vietnam: Tu Duc (Nguyen Duc-Tong) (împărat
din dinastia Nguyen, 1848-1883)
America[modificare | modificare sursă]
 Argentina: Justo Jose de Urquiza
(director, 1852-1860; președinte, din 1854)
 Bolivia: Jose Maria Linares (președinte, 1857-
1861; dictator, din 1858)
 Brazilia: Pedro al II-lea (împărat din dinastia
de Braganca, 1831-1889)
 Chile: Manuel Montt (președinte, 1851-1861)
 Columbia: Mariano Ospina Rodriguez
(președinte, 1857-1861)
 Costa Rica: Juan Rafael Mora Porras
(președinte, 1849-1859)
 Republica Dominicană: Jose Desiderio
Valverde (președinte, 1857-1858)
 Ecuador: Francisco Robles (președinte, 1856-
1859)
 El Salvador: Rafael Campo
(președinte, 1856, 1856-1858), Lorenzo Zapeda
(președinte, 1858) și Miguel Santin del Castillo
(președinte, 1858-1859)
 Guatemala: Rafael Carrera (președinte, 1844-
1848, 1851-1865)
 Haiti: Faustin Soulouque (Faustin I)
(președinte, 1847-1859; împărat, din 1849)
 Honduras: Santos Guardiola
(președinte, 1856-1862)
 Mexic: Ignacio Comonfort (președinte, 1855-
1858), Benito Pablo Juarez (președinte, 1858-
1872) și Felix Maria Zuloaga (președinte, 1858-
1859)
 Paraguay: Carlos Antonio Lopez
(consul, 1841-1862; dictator, din 1844)
 Peru: Ramon Castilla y Marquesado
(președinte, 1845-1851, 1855-1862)
 Statele Unite ale Americii: James Buchanan
(președinte, 1857-1861)
vogoride Page 9
 Uruguay: Gabriel Antonio Pereira
(președinte, 1856-1860)
 Venezuela: Jose Tadeo Monagas
(președinte, 1847-1851, 1855-1858, 1868) și
Julian Castro (președinte, 1858-1859)
Oceania[modificare | modificare sursă]
 Hawaii: Kamehameha al IV-lea (Alexander
Liholiho) (rege, 1854-1863)
 Noua Zeelandă: Thomas Gore Browne
(guvernator, 1855-1861)
 Tonga: George Tupou I (rege, 1845-1893)
1857:
Evenimente
Moldova
 Se încheie căimăcămia lui Teodor Balş în Moldova.
 Începe căimăcămia lui Nicolae Vogoride în
Moldova.
 12/24 martie: este înfiinţată prima bancă din ţara
noastră, Banca Naţională a Moldovei, cu sediul la Iaşi.
Ţara Românească
 Bucureştiul devine primul oraş din lume iluminat
public cu petrol lampant.
Naşteri
 10 februarie: Maria Cuţarida-Crătunescu - prima
femeie medic din România.
 4 martie: Constantin Coandă - general de armată,
om politic, preşedinte al Senatului, prim-ministru.
 9 septembrie: Agatha Bârsescu - actriţă.
 Descriere 
 Bilete de bancă emise de Banca Naţională a
Moldovei în 1856
Banca Naţională a Moldovei (1857 - 1858)
Bilete emise de Banca Naţională a Moldovei în 1856
Banca Naţională a Moldovei a fost prima bancă
înfiinţată în ţara noastră , la 12/24 martie 1857, cu
sediul central la Iaşi şi sucursale la Galaţi şi Bucureşti.
Fondatorul acesteia a fost bancherul prusac F.W.
Nulandt, director al Creditului Mobilier din Dessau.
Capitalul iniţial a fost de 10 milioane taleri, împărţiţi în
50.000 acţiuni, din care 45.000 erau deţinute de
Nulandt şi banca din Dessau şi doar 2000 au fost
subscrise în Moldova.
Context. Constituire
Privilegiul de a înfiinţa o bancă de scont şi circulaţie a
fost acordat de principele Grigore Ghica în mai 1856.
Marii proprietari din România erau direct interesaţi să
scape cât mai repede de camăta care domina creditul la
noi şi de concurenţa străinilor care beneficiau de capital
la preţ scăzut. Astfel, împrejurările economice au fost
deosebit de prielnice pentru noua bancă, dar activitatea
ei s-a dovedit falimentară.
Aşa-zis „naţională”, ea era în realitate o anexă a băncii
din Dessau, cu conducerea efectivă în oraşul german.
Deşi aportul ei la economia românească a fost
nesemnificativ, ea rămâne semnificativă ca prima bancă
înfiinţată la noi. Banca a obţinut privilegiul de emisiune
de bancnote convertibile la vedere cu valori de la 40
sorocoveţi în sus şi cu acoperire în aur. Însă BNM nu s-a
folosit de acest drept, motiv pentru care nu a fost în
mod real şi prima bancă de emisiune.
Falimentul
Cu toate că înfiinţarea ei a fost considerată un succes al
expansiunii capitalului bancar german, viaţa băncii a
fost una extrem de scurtă. Conducerea sa a fost de la
început defectuoasă. Ea a acordat un volum mare de
credite pe termen lung (ipotecare) unor mari proprietari
funciari, ceea ce contravenea realităţilor economice,
pentru că piaţa de atunci avea nevoie de împrumuturi la
termen scurt, pentru comerţ şi de credite agricole
pentru micii proprietari, apăsaţi de camătă. Pe de altă
parte, conducerea băncii s-a lansat în afaceri speculative
cum a fost cumpărarea de cămile în contul armatei
coloniale britanice sau obţinerea concesiunii pentru
încasarea impozitelor într-o provincie din Asia Mică.
Un alt motiv pentru care banca nu s-a putut transforma
într-o veritabilă bancă a fost natura speculativă a
concesionarului. El şi-a rezervat 48 din cele 50 de mii de
acţiuni, dar a acoperit doar 10% din bani şi aceia
obţinuţi printr-un împrumut făcut pe baza a 5.000 de
acţiuni "plenare". Apoi a încercat, prin presiuni la bursă,
să crească în mod artificial preţul acţiunilor. Acestea au
vogoride Page 10
ajuns să crească până la 120%, dar criza economică care
a izbucnit în Europa a prăbuşit valoarea acţiunilor.
Aceste operaţiuni au dus la colapsul băncii. În iunie
1857 intră temporar în stare de faliment, dar îşi reia
temporar activitatea. Banca Naţională a Moldovei a fost
declarată falimentară şi lichidată după numai un an de
funcţionare, la 14/26 iunie 1858. Atunci i-a fost retrasă
concesiunea şi anulat dreptul de emisiune. Banca
Naţională a Moldovei a rămas însă în istorie drept prima
bancă înfiinţată în ţara noastră.
Evenimente
Moldova
 14/26 iunie: Banca Naţională a Moldovei, prima
bancă de la noi, este declarată falimentară la numai
un an de la înfiinţare.
 Se încheie căimăcămia lui Nicolae Vogoride în
Moldova.
 Începe căimăcămia de trei în Moldova.
Ţara Românească
 Se încheie căimăcămia lui Alexandru D. Ghica în
Ţara Românească.
 Începe căimăcămia de trei în Ţara Românească.
Naşteri
 11 aprilie: Barbu Delavrancea (d. 1918)
 30 aprilie: Mina Minovici - medic legist şi
farmacist.
 5 septembrie: Alexandru Vlahuţă (d. 1919)
 13 octombrie: Take Ionescu - om politic, jurist,
diplomat, ministru de finanţe, prim-ministru.
 30 octombrie: Duiliu Zamfirescu - scriitor,
membru titular şi vicepreşedinte al Academiei
Române (d. 1922).
 31 decembrie: Enea Hodoş - folclorist, scriitor,
membru corespondent al Academiei Române.
Decese
Nicolae Vogoride
Nicolae Vogoride
 vitreg, Costache Negri. Publicarea acestora în ziarul

belgian „L’Etoile d’Orient” (în Moldova ele circulând sub

denumirea Estract de scrisori secrete trimise

caimacamului Moldovei de deosebite feţe politice), la

aceasta adăugându-se şi demisia răsunătoare a

lui Alexandru Ioan Cuza din funcţia de pârcălab de Galaţi,

provoacă o criză diplomatică de proporţii, ce a putut fi

stopată numai după celebra „întâlnire de la Osborne” a

conducătorilor Franţei şi Marii Britanii şi, bineînţeles,

Alte nume Nicolae Vogoridis
organizarea de noi alegeri care au adus victoria
Născut 1820, Iaşi, judeţul Iaşi
zdrobitoare a unioniştilor (din cei 83 de deputaţi, numai
Decedat 23 aprilie 1863, Bucureşti
doi s-au pronunţat contra unirii).
Ocupaţie caimacam
După victoria unioniştilor, Nicolae Vogoride îşi modifică
Căsătorit cu Cocuţa Conachi
atitudinea pe care o adoptase cu privire la Cuza, după
Părinţi Ştefan Vogoridis demisia acestuia din postul de pârcălab. Îl avansează la

gradul de colonel şi îl numeşte, la 12 septembrie 1858,

Nicolae Vogoride ( Vogoridis) (n. 1820, Iaşi, judeţul
ajutor al hatmanului miliţiei, post important în ierarhia
Iaşi – d. 23 aprilie 1863, Bucureşti), caimacam al
militară. Va fi înlocuit cu căimăcămia de trei – I. A.
Moldovei între martie 1857-octombrie 1858.
Cantacuzino, V. Sturdza, A. Panu - (octombrie 1858).
Biografie
Moare în 1863, singur, într-un hotel din Bucureşti, după

Fiu al lui Ştefan Vogoridis, fost caimacam al Moldovei în ce a cheltuit cu politica şi plăcerile o parte din averea

anii 1821-1822 şi prinţ de Samos. Sub căimăcămia dotală a soţiei sale.

lui Teodor Balş (decembrie 1856-martie 1857) deţine Steaua Dunării

funcţia de ministru de Finanţe, iar după moartea acestuia
Steaua Dunării (în original Steaoa Dunărei) a fost un
devine caimacam, fiind numit de către sultanul otoman

pentru a împiedica unirea Principatelor, sub promisiunea

ocupării tronului.

Având sprijinul celor două imperii vecine – Austriac şi

Otoman – care nu doreau cu nici un preţ unirea, noul

caimacam falsifică alegerile pentru Divanul ad-hoc al

Moldovei, permiţând câştigarea acestora de către forţele

antiunioniste; scoaterea unioniştilor din cursă se

realizează prin înlocuirea listelor electorale ale unioniştilor Steoa Dunărei. Zimbrulu şi Vulturulu, ediţia din 24
cu cele ale antiunioniştilor. Soţia sa Ecaterina (Cocuţa) ianuarie 1859

Conachi a găsit, prin corespondenţa lui cu rudele din

ziar fondat în 1855 de Mihail Kogălniceanu, principalul
Fanar, scrisori care îi dovedeau legăturile cu Imperiul
organ unionist în jurul căruia s-au grupat cei mai activi
Otoman, pe care le-a înmânat fratelui său

vogoride Page 11
partizani ai Unirii Principatelor Române. A apărut 1. Îmbunătăţirea soartei locuitorilor săteni.

la Iaşi între octombrie 1855 - septembrie 1856, după care 2. Reforma legei electorale.
a fost închis din cauza suspendării legii presei. Din cauza 3. Secularizarea averilor monastirilor greceşti.
unui articol "mai dubios" despre religie,  cenzura l-a
[1]
4. Percepţiunea unei singure dări.
suprimat pentru prima dată în luna mai. Publicarea sa
5. Darea Statului civil în mâna autorităţilor civile.
este reluată în străinătate între decembrie 1856 şi mai
6. Prevederea cazului unei viitoare reviziuni a
1858, apărând în limba franceză, la Bruxelles, sub numele
Constituţiunei.
„L'Étoile du Danube”. Reapare la Iaşi din noiembrie 1858
III. Autonomia individuală.
până în noiembrie 1860. De la 2 ianuarie 1859 fuzionează

cu Zimbrul şi Vulturul şi apare sub titlul Steoa Dunărei. 1. Libertatea politică şi individuală (habeas

Zimbrulu şi Vulturulu. Redactorii ambelor ziare au publicat corpus).

atunci un program politic unionist explicit. 2. Libertatea de presă, fără cauţiune.

3. Libertatea de conştiinţă.
Scris cu alfabetul tranziţional, era un „jurnal politic, literar

şi comercial” care apărea de trei ori pe săptămână şi 4. Libertatea de petiţiune.

milita puternic pentru Unirea Principatelor, pentru 5. Libertatea de întrunire.

autonomia lor şi pentru reforme democratice. În 6. Instrucţiunea gratuită şi obligatorie.

literatură, promova ideile preluate de la Dacia literară, 7. Înfiinţarea giurului în materii criminale şi de

axată pe o literatura naţională, inspirată din tradiţiile presă.

poporului. 8. Desfiinţarea pedepselor corporale de orice fire

şi a celei de moarte.
Printre cei care au participat la redactarea ziarului au mai

fost şi Vasile Alexandrescu-Urechea, Vasile 9. Resplătiri onorifice năciunare să nu se dee

Mălinescu şi Iancu M. Codrescu. Au colaborat redactori decât prin organul Adunărei legislative

precum Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu

Donici, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo,Dimitrie

Bolintineanu, C.A. Rosetti, Gheorghe Sion, etc.

În 1897 se reia publicarea ziarului cu acelaşi nume (cu

subtitlul: „ziar fondat în anul 1855 de Mihail

Kogălniceanu”) care apare până în 1899 şi mai apoi în

1907.

Anexă

Programul politic publicat de redactorii Stelei şi

a Zimbrului şi Vulturului:

I. Suveranitatea externă.

Unirea Principatelor.

II. Suveranitatea internă (Autonomia).

vogoride Page 12